Rezumatul tezei de doctorat

Determinanții și consecințele evaziunii fiscale.

O perspectivă financiar-contabilă

Coordonator știintific:
Prof. univ.dr. GEORGESCU Iuliana Eugenia

Doctorand:
MÂRȚ Roxana Aurelia

Iași, 2022
1
 Cuprinsul rezumatului tezei de doctorat

Cuvinte cheiei …………………………………………………………….………………………….... 3

Conținutul tezei de doctorat ……………..………………………………………..………………….... 4

INTRODUCERE …………..……………………………………………………………..………….. 6
Motivația, scopul, obiectivele și metodologia cercetării ........................................................................ 7

SINTEZA CAPITELELOR DIN TEZĂ ............................................................................................. 8

Capitolul 1 – Stadiul actual al cunoașterii privind fenomenul de evaziune fiscală ................................ 8
Capitolul 2 – O perspectivă financiar-contabilă asupra fenomenului de evaziune fiscală .................... 9
Capitolul 3 – Determinanții evaziunii fiscale ....................................................................................... 10
Capitolul 4 – Consecințele evaziunii fiscale. Identificare, prevenire, combatere și limitare ………… 14

CONCLUZII GENERALE ................................................................................................................ 19

Limitele cercetării, perspective și direcții viitoare ………………………………………..………….. 20

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………..………..……………………………………………..….. 21

2
Cuvinte cheie:

 evaziune fiscală
 fraudă
 contabilitate
 sisteme contabile
 fiscalitate
 politică fiscală
 conectare
 deconectare
 determinanții evaziunii fiscale
 presiunea fiscală
 corupția
 cota de impozitare
 încrederea în stat
 costurile de conformare
 normele sociale
 conformitate
 consecințele evaziunii
 combaterea evaziunii
 analiză de risc
 limitare
 prevenire
 măsuri privind combaterea

3
 CONȚINUTUL TEZEI DE DOCTORAT

Lista abrevierilor
Lista tabelelor
Lista figurilor
Introducere
Motivația, scopul, obiectivele și metodologia cercetării

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND FENOMENUL

DE EVAZIUNE FISCALĂ-FUNDAMENTUL CLARIFICĂRII CONCEPTUALE
1.1 Prezentarea stadiului actual al cunoașterii privind fenomenul de evaziune fiscală
prin prisma literaturii de specialitate
1.1.1 Obiectivele și metodologia cercetării
1.1.2 Stabilirea eșantionului de lucrări științifice
1.1.3 Analiza cantitativă a articolelor din eșantionul analizat
1.1.3.1 Criteriul care analizează autorul
1.1.3.2 Criterii de grupare care analizează articolul: anul apariției, jurnalul și aria
geografică privind afilierea autorilor
1.1.3.3 Criteriul care analizează domeniul de cercetare
1.1.3.4 Criteriul care analizează subiectul de cercetare
1.1.3.5 Criteriul care analizează metodologia de cercetare
1.2 Considerații teoretice privind fenomenul de evaziune fiscală
1.2.1. O perspectivă istorică asupra fenomenului de evaziune fiscală
1.2.2 Scurtă incursiune în teorii care explică apariția evaziunii fiscale
1.2.3 Scurtă privire asupra abordării evaziunii fiscale din perspectivă empirică
1.2.4 Delimitări conceptuale privind evaziunea fiscală, paradisul fiscal și economia
subterană

CAPITOLUL 2 – O PERSPECTIVĂ FINANCIAR-CONTABILĂ ASUPRA

FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ
2.1 Sisteme de contabilitate pe plan mondial
2.1.1 Considerații generale privind clasificarea sistemelor de contabilitate
2.1.2 Scurtă caracterizare a sistemului contabil continental european
2.1.3 Scurtă caracterizare a sistemului contabil anglo-saxon
2.1.4 O comparației a sistemului contabil continental european versus sistemul contabil
anglo-saxon
2.2 Relația contabilitate–fiscalitate. Conectare sau deconectare
2.3 Relația contabilitate-fiscalitate în contextul evoluției sistemului contabil
Românesc

CAPITOLUL 3: DETERMINANȚII EVAZIUNII FISCALE

3.1 Cauzele apariției și evoluției evaziunii fiscale. Factori generatori
3.2 Estimarea și analiza evaziunii fiscale. Tipologia determinanților evaziunii fiscale
3.3 Determinanții tradiționali
3.3.1 Cota de impozitare
3.3.2 Procentul amenzii

4
 3.3.3 Probabilitatea de a fi controlat sau auditat

3.4 Determinanții instituționali

3.4.1 Încrederea în stat
3.4.2 Corupția
3.4.3 Costurile de conformare
3.5 Determinanții socio-culturali
3.5.1 Vârsta
3.5.2 Genul contribuabilului
3.5.3 Normele sociale
3.5.4 Educația
3.5.5 Alte caracteristici socio-culturale și individuale
3.6 Determinanții economici și financiari ai evaziunii fiscale
3.6.1 Nivelul de dezvoltare economică al unei țări
3.6.2 Presiunea fiscală
3.7 Studiu de caz privind analiza factorilor de influență ai evaziunii fiscale
3.7.1. Obiectivele cercetării
3.7.2. Definirea ipotezelor de cercetare
3.7.3. Descrierea variabilelor
3.7.4. Analiza datelor și interpretarea rezultatelor
3.7.5. Concluzii ale studiului privind analiza factorilor de influență ai evaziunii
fiscale

CAPITOLUL 4: CONSECINȚELE EVAZIUNII FISCALE. IDENTIFICARE, PREVENIRE,

COMBATERE ȘI LIMITARE
4.1 Considerații privind consecințele evaziunii fiscale
4.1.1 Consecințele evaziunii fiscale la nivel macroeconomic
4.1.2 Consecințele ale evaziunii fiscale la nivel microeconomic
4.2. Scurtă caracterizare a fenomenului de evaziune fiscală în România
4.2.1 Cadrul legal din România care reglementează evaziunea fiscală
4.2.2 Scurtă prezentare a modificărilor legislative din România privind impozitărea și
influența asupra evaziunii fiscale
4.3 Contribuția sistemului de inspecție fiscală la identificarea, limitarea, prevenirea și
combaterea evaziunii fiscale
4.4 Derularea activităților specifice inspecției fiscale
4.5 Studiu privind analiza evaziunii fiscale prin intermediul Activității de Inspecție
Fiscală din cadrul ANAF
4.6 Evaluări calitative și propuneri de măsuri privind combaterea și limitarea evaziunii
fiscale
Concluzii generale
Limitele cercetării, perspective și direcții viitoare
Bibliografie

5
 INTRODUCERE

Analiza subiectului evaziunii fiscale a fost inspirat de realitatea economico–socială din

România, și nu numai, și este focalizat pe determinanții, formele de manifestare și consecințele acestui
fenomen, al economiei paralele și a influențelor cauzate la nivel micro și macroeconomic de economia
subterană.
Alegerea temei este motivată de utilitatea și necesitatea abordării dintr-o perspectivă
interdisciplinară și multifactorială a fenomenului de evaziune fiscală, ce anume determină și întreține
acest fenomen, precum și de a identifica care sunt tipurile de consecințe și implicațiile lor asupra unei
economii.
Unele studii au identificat faptul că o presiune fiscală mărită determină contribuabilul să
recurgă la sustragerea de la plata taxelor, amânarea plății impozitelor, nedeclararea veniturilor, altfel
spus spre susținerea așa numitei economii la negru. Scopul acestei cercetări este de a analiza factorii
care produc și întrețin acest fenomen, precum și de a realiza o analiză financiar-contabilă asupra
fenomenului de evaziune fiscală, prin prisma relației de conectare sau deconectare dintre contabilitate
și fiscalitate, pentru a identifica ce anume influențează această relație, care sunt factorii determinanți și
care sunt consecințele contabile sau fiscale și aspectele care influențează evaziunea fiscală.
Evaziunea fiscală reprezintă o problemă cu care se confruntă toate guvernele lumii, fiind una
dintre cele mai răspandite infracțiuni economice. De-a lungul timpului s-a observat că măsurile impuse
prin cadrul legislativ și controalele autorităților fiscale nu au fost suficiente în a combate sau limita
evaziunea fiscală. În același timp, numeroasele modificări suferite de cadrul legal care reglementează
modul de calcul, de percepere a impozitelor și taxelor sau de declarare pot influența factorii
determinanți ai evaziunii fiscale. Spre exemplu, în urma unei analize realizate pentru anul 2018, s-a
identificat un număr de 236 de modificări ale Codului fiscal, fapt care a avut multiple efecte negative
asupra firmelor. Aceste modificări au situat România pe primul loc în topul modificărilor legislative
din Europa Centrală și de Est față de țările vecine, unde tendința este de simplificare, pentru a avea un
cadru legislativ stabil și predictibil. La rândul lor, aceste modificări afectează conformitatea nivelurilor
de declarare și, prin urmare, nivelul veniturilor fiscale care constituie principala sursă de finanțare
pentru un stat. Este ca un cerc vicios, o capacitate restrânsă a statului de a colecta veniturile fiscale
subminează sprijinul financiar acordat instituțiilor publice.
Perpetuarea continuă a evaziunii fiscale de-a lungul timpului și consecințele economice pe
care le produce fac parte din motivele pentru care acest fenomen a fost atât de studiat din perspectiva
contabilității și a fiscalității. Rezultatele obținute prezintă dificultățile întâlnite, punctele tari și
punctele slabe, privind studierea și înțelegerea acestui fenomen care impune costuri economice uriașe
și la momentul actual. Conform studiilor și rapoartelor Comisiei Europene evaziunea fiscală reduce
creșterea economică și capacitatea statului de a livra bunuri și servicii publice resursele fiind
redirecționate către activități ilegale sau neproductive, cum ar fi circuitul banilor prin intermediul
firmelor offshore.
De asemenea, evaziunea fiscală provoacă inechitate între cei care o produc și cei care respectă
legea, cei din urmă fiind și cei care duc povara taxelor și asupra cărora se crează un stimulent privind
evaziunea în viitor. Necesitatea de a înțelege factorii care determină evaziunea fiscală are un rol
important, deoarece amenință integritatea oricărui sistem contabil și fiscal, mai ales al celor care nu
sunt foarte stabile.

6
 MOTIVAȚIA, SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

La baza oricărui demers științific se află o metodologie de cercetare specifică care cuprinde
tehnicile, metodele, instrumentele și procedeele utilizate cu scopul de a atinge obiectivele propuse.
Metodologia de cercetare care a fost utilizată în prezentul demers științific, pentru atingerea
obiectivelor operaționale, se bazează atât pe o abordare cantitativă cât și pe o abordare calitativă.
Metoda de cercetare cuprinde: analiza documentelor, observația (ne)participativă, studii de caz,
statistica inferențială, analiza și interpretarea rezultatelor. Aceasta s-a realizat atât transversal cât și
longitudinal. Curentul de cercetare predominant este unul pozitivist, cu influențe interpretative și
critice.
Analiza de conținut a fost utilizată în realizarea meta-analizei, asupra a 1337 de articole care
au fost riguros selectate, pe baza unor criterii specifice, și care au reprezentat baza și punctul de
plecare în cercetarea ce a făcut obiectul tezei de doctorat. În urma parcurgerii etapelor de analiză și a
selectării bazelor de date, de delimitare a eșantionului de articole s-a procedat la o analiza cantitativă și
calitativă a studiilor identificate.
Cercetarea calitativă este de tipul deductiv, de la general la particular, de la teorie la
observație, și a avut rolul de a identifica, prin intermediul literaturii de specialitate, informațiile
relevante pentru analiza evaziunii fiscale și a caracteristicilor care determină și întrețin acest fenomen,
precum și a consecințelor sale la nivel micro și macroeconomic.
Cercetarea cantitativă este de tipul inductiv și are rolul de a cuantifica informațiile care sunt
relevante în analiza calitativă prin testarea și validarea unor ipoteze. Aceasta a presupus stabilirea unor
criterii care analizează între altele domeniul de cercetare, tema de cercetare, precum și metodologia de
cercetare aplicată în scopul realizării unui studiu aprofundat al literaturii pe domeniul nostru de interes.
În cuprinsul cercetării calitative s-a utilizat sistematizarea datelor în tabele și reprezentări
grafice, pentru o mai bună analiză a datelor obținute și redarea unui conținut cât mai clar, care să
permită analiza rezultatelor și confirmarea sau infirmarea ipotezelor de lucru stabilite în realizarea
studiilor de caz.
Aria de interes a acestei lucrări se află la intersecția contabilității cu mai multe domenii de
cercetare precum finanțele, criminalitatea economică, audit, afaceri internaționale, drept, informatică,
analiză ecomonico-financiară, cadrul legislativ românesc și cel european, statistică și psihologie.
Complexitatea temei de cercetare își are sursa în eterogenitatea opțiunilor de cercetare, în
problematica temei alese, care este de interes actual pentru toate guvernele lumii în căutarea de soluții
și căi de combatere privind evaziunea fiscală, precum și a efectelor sale asupra dezvoltării unei
societăți sustenabile, aspecte care se regăsesc în motivația acestei cercetări.
Ca obiectiv principal ne-am propus atât identificarea determinanților care influențează
comportamentul evazionist, cât și a consecințelor care fac din fenomenul de evaziune fiscală, un factor
de risc al securității financiar–fiscale a României.
După identificarea stadiului actual al cunoașterii, privind fenomenul de evaziune fiscală (O1),
următorul obiectiv a constat în analiza relației dintre contabilitate și fiscalitate, pentru a identifica dacă
între acestea există o relație de conectare sau deconectare și dacă sistemul fiscal poate fi considerat
unul dintre determinanții evaziunii fiscale, iar dacă da, în ce condiții (O2).
Un alt obiectiv urmărit, după analiza cauzelor apariției și evoluției evaziunii fiscale, a constat
în identificarea factorilor generatori care produc și/sau întrețin acest fenomen și a consecințelor
evaziunii fiscale la nivel macro și microeconomic, precum consecințele asupra formării veniturilor
statului sau a celor economice și juridice (O3).
Următorul obiectiv urmărit a constat în analiza rezultatelor activităților derulate prin
intermediul instituțiilor statului privind identificarea, limitarea, prevenirea și combaterea evaziunii
fiscale, pentru a urmări care este gradul de conformare al contribuabililor la declarare și la plată, acesta

7
fiind unul dintre principalii indicatori statistici privind analiza de risc a evaziunii fiscale, realizată de
ANAF (O4).

SINTEZA CAPITOLELOR DIN TEZĂ

Capitolul 1 – Stadiul actual al cunoașterii privind

fenomenul de evaziune fiscală

Pornind de la scopul de a obține o imagine privind amploarea evaziunii fiscale, contribuția

proprie adusă în această teză în capitolul 1 a constat în realizarea unei meta-analizei asupra a 1337 de
articole, care au pus în evidență care este stadiul actual al cunoașterii privind fenomenul de evaziune
fiscală. Cu această ocazie, au fost identificate lucrări reprezentative, ale unor autori consacrați,
preocupați de acest fenomen din perspectivă contabilă, fiscală, cât și din domenii conexe. Rezultate
acestor studii și cercetări au constituit punctul de plecare în cercetarea noastră.
Analiza fenomenului evaziunii fiscale din perspectivă istorică, prin prisma apariției și
evoluției cadrului legislativ din România care reglementează impozitarea și evaziunea fiscală, a relevat
faptul că o creștere a sarcinii fiscale asupra materiei impozabile conduce către o înclinație mai mare a
contribuabilului de la sustragerea plăților către stat, iar reglementările care vizează evaziunea fiscală
au reprezentat o necesitate în lupta împotriva acestui fenomen, având menirea de a-i determina pe cei
care nu respectă legea să înțeleagă că riscul la care se supun nu este legat doar de plata unei amenzi, ci
chiar de pierderea propriei libertăți.
Analiza teoriilor care explică apariția evaziunii fiscale a adus în atenție o multitudine de studii
cu diverse rezultate. Unele au făcut referire la înțelegerea impozitării ca element critic al modului în
care un guvern influențează viața cetățenilor săi, altele au arătat că efectul impozitării perceput de
contribuabili este că aceștia se simt forțați să renunțe la câștigurile sau bunurile obținute din greu, fără
a primi în schimb beneficii vizibile, sau unii autori au văzut evaziunea ca un comportament complex și
ascuns, care are consecințe economice și sociale importante. Toate teoriile au arătat că evaziunea și
impozitarea sunt strâns legate între ele și că evaziunea fiscală în sine nu este cu siguranță o problemă
modernă. Ca fenomen omniprezent este reprezentat de un comportament care poate fi regăsit într-o
mare varietate de cadre culturale și juridice, iar pentru a înțelege evaziunea fiscală este necesară
cunoașterea istoriei și a modului de funcționare a sistemelor fiscale din diferite țări, precum și a
mentalității cetățenilor.
Prezentarea stadiului actual al cunoașterii privind fenomenul de evaziune fiscală prin prisma
literaturii de specialitate a scos în evidență faptul că strângerea datelor și operațiunea de cuantificare a
dimensiunii evaziunii fiscale este un proces greu de realizat, dar nu imposibil. Lupta împotriva
evaziunii este o temă recurentă în multe țări, iar o metodă eficientă poate fi creșterea gradului de
descurajare. Unele studii au arătat că relația dintre economia reală și evaziunea fiscală depind de
nivelul de dezvoltare economică a unei țări. Probabilitatea de a identificata cazurile de evaziune fiscală
este mai mare dacă se efectuează controale mai frecvente și intense. Sancționarea cazurilor de
evaziune fiscală trebuie realizată prin impunerea unor amenzi mai mari și, în cazuri grave, a
pedepselor cu închisoarea. Obiectivele sunt atât pentru cumpărători, cât și pentru furnizorii de bunuri
și servicii produse în sectorul subteran. O politică mai puțin opresivă poate fi prin atragerea
contribuabililor în economia oficială prin legalizarea unor părți ale sectorului evazionist și prin
facilitarea mai multor domenii. O abordare pozitivă ar presupune creșterea motivației de a rămâne în
zona de legalitate prin îmbunătățirea eficienței serviciilor publice, reducerea sarcinii fiscale și a
asigurărilor sociale impuse muncii și/sau prin creșterea virtuții civice. O altă posibilitate este de

8
adaptare a ofertei publice, astfel încât aceasta să fie mai îndeaproape de ceea ce doresc contribuabili și
de a reduce costurile pentru o anumită categorie de bunuri și servicii.
Analiza cantitativă a articolelor și jurnalelor de specialitate a constat în gruparea acestora în
funcție de anumite criterii, grupare care a contribuit la o mai bună analiză calitativă a studiilor
relevante pentru cercetare, care au fost publicate în jurnale reprezentative și care sunt analizate
conform „Factorului nenul de impact” (publicat pe site-ul UEFSCIDI, conform ediției JCR 2017,
indexate în „Science Citation Index Expanded” sau „Social Sciences Citation Index”).

Capitolul 2 – O perspectivă financiar-contabilă asupra

fenomenului de evaziune fiscală

Pentru a susține realizarea unei analize din perspectivă financiar-contabilă asupra fenomenului
de evaziune fiscală s-a pornit de la analiza relației de conectare sau deconectare, după caz, dintre
contabilitate și fiscalitate pentru a identifica ce anume a influențat această relație, care au fost factorii
determinanți și care sunt consecințele contabile sau fiscale, respectiv care sunt aspectele care
influențează în acest context evaziunea fiscală.
În același context al relației dintre contabilitate și fiscalitate, s-a evidențiat faptul că în
condițiile unei presiuni fiscale mari și a unei multitudini de modificări legislative, contabilitatea
financiară poate conduce la practici contabile care ar putea devia de la reglementările contabile și care
ar conduce spre tehnici contabile creative, aspect ce poate genera informații contabile denaturate și
care poate induce în eroare beneficiarii acestor informații. Legătura dintre contabilitate și fiscalitate se
manifestă sub influenta indirectă a statului, prin politicile fiscale asupra contabilității și a
comportamentului contabililor, legătură întâlnită în literatura de specialitate sub denumirea de
conformitatea contabilitate-impozitare și care este cunoscută ca o practică de raportare financiară prin
care se alege un anumit tratament contabil care să fie concludent pentru raportarea financiară în
scopuri fiscale.
Perioada influențelor continental europene asupra sistemului contabil a scos în evidență faptul
că situațiile financiare au prezentat mai mult o imagine fiscală și că judecata profesională a luat în
considerare solicitarea fiscală în detrimentul principiilor contabile, astfel contabilii plătiți de către
firme au reprezentat mai degrabă interesele autorităților publice decât pe cele ale firmelor, iar când
aceștia au fost în situația de aplicare sau nu a unor principii, raționamentul profesional a fost influențat
de rațiuni fiscale.
Studiile care au analizat relația contabilitate-impozitare prin prisma similitudinilor sitemului
contabil continental european și a celui anglo-saxon, au relevat deosebirea dintre conformarea fiscală
și conformarea financiară. Conformarea fiscală a arătat faptul că impozitul este calculat conform
principiilor contabile, iar conformarea financiară implică o dependență mai mare prin alegerea unei
anumite practici contabile specifice în pregătirea situațiilor financiare pentru obținerea unor rezultate
concludente în scopuri fiscale. Aceasta a arătat că există o relație strânsă între cele două domenii
explicată prin existența conformării uneia în raport cu cealaltă și că ambele au puterea de a se influența
reciproc. Abordarea relației contabilitate-impozitare prin prisma divergențelor sitemului contabil
continental european și a celui anglo-saxon, a scos în evidență faptul că diferențele constau în
implicațiile asupra normelor contabile odată cu implementarea regulilor privind impozitarea.
Alte studii au abordat relația contabilitate-impozitare prin prisma etapelor implementării unui
nou sistem contabil, în funcție de obiectivele urmărite de fiecare domeniu în parte sau din punct de
vedere al regulilor contabile și al impozitării ori printr-o abordare microeconomică sau
macroeconomică. În marea majoritate a studiilor s-a identificat a fi atât o relație de conectare, cât și o
relație de deconectare între cele două domenii care arată o relație de interdependență. Modul în care se

9
aplică legislația este important, deoarece dacă prevederile fiecăruia dintre cele două domenii nu sunt
îndeplinite, pot apărea unele fenomene precum evaziunea fiscală care va influența circuitul economic
pe o piață.
Clasificarea sistemelor de contabilitate pe plan mondial a scos în evidență importanța realizării
unei armonizări contabile. Procesul de globalizare contabilă, în actualul context internațional, prin care
se urmărește transformarea sistemului contabil într-un sistem care să ofere informații cât mai clare și
corecte din punct de vedere economic și financiar, s-a realizat prin adoptarea și aplicarea IFRS-urilor
și a Directivelor Contabile Europene care fac parte din planul de realizare a armonizării și pentru
România.

Capitolul 3 – Determinanții evaziunii fiscale

În urma studierii literaturii de la specialitate, pornind de la întrebarea „De ce fac oamenii

evaziune fiscală?”, analiza factorilor determinanți, respectiv a celor care țin de individ, gen, vârstă,
educație, caracteristici socio-culturale, dar și a factorilor care țin de mediu, cultură, firmă, cadrul
legislativ, politică, psihologici, instituționali, economici, tradiționali și netradiționali a fost realizată cu
scopul de a contribui la o mai bună înțelegere a manifestării fenomenului evaziunii fiscale.
Cauzele apariției și evoluției evaziunii sunt explicate prin determinanții care se concretizează
într-o multitudine de factori generatori. O teorie interesantă asupra acestui fenomen este cea care
plasează problema în cadrul teoriei generale a comportamentului infracțional și încadrează decizia de a
face evaziune sau nu, ca o decizie cu risc ce ține de resursele economice. Această decizie este legată
de stabilirea probabilității de a fi controlat sau nu, a cotelor de impozitare și a procentului amenzilor.
Studiile privind comportamentul conformării fiscale arată că un contribuabil are orientări
motivaționale diferite și, în special, faptul că încrederea în autorități ar putea fi un factor determinant
al conformării voluntare cu sistemul fiscal. Studiile privind reciprocitatea angajamentelor dintre
autorități și contribuabili arată că astfel de ipoteze subliniază ideea că atâta timp cât oamenii au
încredere că statul va utiliza banii pentru proiecte publice aceștia își vor plăti în mod voluntar
impozitele. Alte studii privind estimarea și analiza evaziunii fiscale au evidențiat existența a trei tipuri
principale de abordări care surprind nivelul evaziunii fiscale și factorii care determină sau modelează
acest fenomen, și anume: programele de măsurare a taxelor sau a datelor colectate în urma
inspecțiilor fiscale sau de audit efectuate de către autoritățile fiscale, experimentele de laborator prin
simularea mediilor economice controlate și experimentele de teren realizate în mediul real și sondajele
realizate pe baza interviurilor indirecte, care a fost și metoda cel mai des întâlnită.
Există mai multe studii în literatura de specialitate privind determinanții evaziunii fiscale și
metodele de măsurare a acesteia. Printre cele care au avut cele mai remarcabile rezultate de-a lungul
timpului, s-a identificat ca o caracteristică comună gruparea factorilor determinați în cinci categorii
principale: determinanții tradiționali, instituționali, socio-culturali, macroeconomici și caracteristicile
firmei.
Din categoria determinanților tradiționali, analiza cotei de impozitare, a procentului amenzii
și a probabilității de a fi controlat sau auditat, au returnat rezultante importante cu privire a factorii
care pot face ca un contribuabil să fie înclinat sau nu spre evaziune.
Pornind de la întrebarea dacă ratele de impozitare mai mari scad sau cresc evaziunea fiscală,
analiza impactului cotelor de impozitare asupra evaziunii fiscale a avut rezultate destul de
controversate. Studiile analizate au identificat că aceasta are un efect ambiguu asupra evaziunii fiscale.
Un alt determinant identificat din categoria determinanților tradiționali este probabilitatea de a
fi controlat sau auditat. Acesta se referă la probabilitatea ca instituțiile care se ocupă de colectarea
taxelor și impozitelor să descopere în urma unui control sau audit, neconformarea unui contribuabil.
Ca și în cazul procentelor de amendă, o creștere a probabilității de a fi controlat sau auditat poate

10
determina decizia unui contribuabil de a face sau nu evaziune. S-a constatat că aceste controale ale
autorităților fiscale au efect asupra gradului de conformare al contribuabililor prin faptul că îi
descurajează pe cei care au fost direct controlați sau auditați și indirect asupra celor care nu au fost
controlați sau auditați, dar percep rata probabilității de a fi verificați ca fiind mai mare. Percepția
asupra gradului ridicat de control sau audit poate apărea ca urmare a schimbului de informații dintre
autoritatea fiscală și contribuabili sau prin intermediul percepțiilor individuale apărute asupra unui
grup, în urma unui control din care una dintre persoane este aceea care a fost controlată sau auditată. O
concluzie ar fi aceea că ratele mai mari de control sau audit cresc gradul de conformare al
contribuabililor prin prisma faptului că gradul de incertitudine al contribuabilului conduce către
supraestimarea de a fi detectat care determină gradul de conformare.
Studiile empirice care au analizat determinanții instituționali au pus în evidență faptul că cei
mai relevanți factori din această categorie sunt: încrederea, corupția și gradul de conformare al
contribuabililor. În general factorii instituționali joacă un rol important în determinarea
comportamentului de evaziune fiscală al firmelor, această constatare având și implicații politice
importante.
În multe dintre studii s-a remarcat importanța asigurării încrederii în stat ca o condiție pentru
buna funcționare a instituțiilor statului și pentru reducerea evaziunii fiscale. Încrederea contribuabililor
în stat provine din experiența lor cu serviciile publice în urma căreia, prin prisma judecății subiective,
ei consideră că statul este onest și competent atunci când le îndeplinește nevoile. Ei percep această
relație nu doar ca fiind una de constrângere, ci și ca o necesitate de schimb, astfel dacă acest schimb nu
are loc, atunci ei se simt înșelați. Dar, dacă contribuabilii știu că statul le reprezintă interesele, iar
impozitele sunt cheltuite eficient pe bunuri și servicii publice, atunci apare identificarea cu statul și
crește moralul fiscal și gradul de conformare voluntară, care vor reduce evaziunea fiscală. Alături de
acești doi factori determinanți în studiul asupra încrederii în stat s-au dovedit a avea un rol important și
transparența, cunoașterea, corectitudinea și tratamentul fiscal, toate cu impact asupra încrederii
contribuabililor în instituțiile statului.
Corupția s-a dovedit a fi considerată o formă severă de comportament ce afectează
managementul instituțiilor publice, statul de drept și dezvoltarea economică a unei țări, fiind un
impediment în creșterea investițiilor și dezvoltarea economică. Impactul corupției asupra evaziunii
fiscale când este legat de administrarea fiscală se manifestă prin faptul că oferă contribuabililor mai
multe ocazii pentru a avea un comportament evaziv și afectează percepția acestora față de instituții.
Corupția poate apărea din partea contribuabililor atunci când aceștia pot alege dezvoltarea „relației” cu
autoritățile fiscale prin împărțirea capitalului, dar și din partea administrației fiscale, atunci când
inspectorii fiscali pot fi coruptibili și încearcă o supraestimare a obligației fiscale de plată. În
economiile în care se percepe un nivel mai ridicat al corupției acesta este asociat cu un nivel ridicat al
evaziunii fiscale.
Conform studiilor analizate, corupția afectează percepția persoanelor față de instituțiile
statului și oferă mai multe oportunități pentru contribuabili de a exercita un comportamentul
neconform.
Costurile de conformare s-au dovedit a fi în general legate de complexitatea Codului fiscal,
dar și de alte costuri de conformare. Puterea excesivă a administrației publice face costisitoare
conformarea în țările în tranziție și în cele în curs de dezvoltare. Marea majoritate a studiilor care au
analizat legătura dintre complexitatea sistemului fiscal, costurile sistemului fiscal și conformare au
prezentat costurile crescute de conformare ca având influență asupra înclinării contribuabililor spre
evaziune fiscală.
Conform studiilor analizate, legătura dintre evaziunea fiscală și costurile de conformare s-a
dovedit a fi una predominant negativă. Costurile mari de conformare înclină analiza cost-beneficiu

11
spre evaziune. De asemenea, pot genera resentimente și denatura considerațiile morale ale
contribuabililor.
În ceea ce privește determinanții socio-culturali, studiile care au analizat determinantul vârsta
prezintă acest determinant ca fiind printre cele mai comune constatări atunci când se referă la impactul
asupra conformării. De obicei, contribuabilii mai în vârstă s-au dovedit a fi mai corecți decât
contribuabilii mai tineri, relația dintre vârstă și abaterea fiscală fiind atribuită variațiilor ciclului de
viață și diferențelor de generații. Persoanele mai tinere sunt mai predispuse riscurilor, mai puțin
sensibile la penalități și amenzi, iar persoanele mai în vârstă se pare că au dobândit de-a lungul anilor
un statut social și un anumit capital și manifestă o relație puternică de dependență față de reacțiile
celorlalți.
Conform studiilor analizate, legătura dintre evaziunea fiscală și vârstă este una predominant
negativă. Oamenii devin mai etici și își asumă mai puține riscuri pe măsură ce îmbătrânesc și odată cu
aceasta scade și probabilitatea de a face evaziune.
Studiile economice care au tratat evaziunea fiscală au acordat o atenție mărită pentru
diferențele de gen, alături de cele filozofice, psihologice, juridice, politice sau sociologice. Genul
contribuabilului feminin sau masculin s-a dovedit a avea un impact semnificativ asupra evaziunii
fiscale, iar rezultatele au arătat că nivelurile de conformare ale contribuabililor de sex feminin sunt în
mod normal mai mari decât ale contribuabilii de sex masculin. Teoriile despre diferențele de gen sunt
asemănătoare cu cele legate de vârstă, contribuabilii de sex feminin fiind mai rezervați în fața riscului,
prezintă considerații sociale mai mari, sunt mai puțin autonomi și au niveluri mai mari de conformare.
Unele studii au arătat că bărbații și femeile pot evolua diferit cu privire la dezvoltarea morală, femeile
prezentând un nivel mai mare al moralității și fiind semnificativ statistic mai puțin de acord cu faptul
că înșelarea impozitelor și corupția pot fi justificate.
Conform studiilor empirice analizate legătura dintre evaziunea fiscală și genul contribuabilului
este una predominant negativă. Contribuabilii de gen feminin au rate mai mari de aversiune față de risc
și considerații sociale mai mari, prin urmare eludează legea mai puțin.
Cu privire la determinantul normele sociale, acestea se referă la ansamblu sau sistemul de
valori, atitudini și îndatoriri care țin de acțiunile cetățenilor pentru o bună conviețuire în societate.
Analiza studiilor din literatura de specialitate privind evaziunea fiscală a acordat o importanță
deosebită legăturii dintre factori psihologici și evaziunea fiscală. Unii autori au adăugat rușinea și
vinovăția la ipoteza conformității fiscale. Analiza conformării față de ceilalți a arătat că există un
stigmat social atunci când contribuabilii fac evaziune, iar atunci când stigmatul social este mic, marea
majoritate a oamenilor fac evaziune fiscală și faptele de evaziune sunt încurajate. În situația când
stigmatul social este mare, sunt mai puțini oameni care fac evaziune și faptele de evaziune sunt
descurajate. Trecerea de la un stigmat social la altul s-a identificat a fi strâns legată de conformare,
odată cu creșterea stigmatului social crește și nivelul de conformare al contribuabililor și scade
evaziunea fiscală.
Conform studiilor analizate, când oamenii se sustrag apare efectul de stigmat social. Efectul de
stigmat social este mic dacă marea majoritate a oamenilor fac evaziune, caz în care evaziunea nu este
descurajată, iar atunci când puțini oameni se sustrag, efectul de stigmat este mai mare și evaziunea este
descurajată.
Un alt factor corelat cu evaziunea fiscală și cu influență asupra ei este educația. Studiile au
arătat că nivelul de educație al contribuabililor este legat de capacitatea acestora de a înțelege legile
fiscale. Dar acest aspect a pus în evidență două situații opuse: odată când cunoștințele fiscale pot avea
un efect pozitiv asupra practicilor de evaziune, deoarece contribuabilii educați pot înțelege mai bine
care sunt beneficiile privind plata impozitelor, aspect care ar conduce la o creștere a conformării
voluntare, și o a doua situație, când tocmai nivelul de educație le poate aduce o înțelegere mai bună
asupra posibilităților prin care pot eluda impozitele. La polul opus, unele studii au arătat că acei

12
contribuabilii care au un nivel mai scăzut al studiilor, și par să fi dobândit mai multe cunoștințe legate
de impozitare, sunt mai înclinați spre a se conforma mai puțin prin prisma costului de oportunitate
identificat.
Rezultatele care redau legătura dintre educație și evaziunea fiscală sunt mixte. Studiile
empirice care au analizat efectul educație asupra evaziunii fiscale au arătat că există un efect ambiguu,
deoarece contribuabilii care dețin cunoștințe despre fiscalitate pot influența pozitiv practicarea
evaziunii, iar cei mai educați pot înțelege mai bine oportunitățile prin care pot eluda impozitele. De
asemenea există și posibilitatea ca aceștia din urmă să înțeleagă mai bine rolul și importanța acestor
impozite, fapt care ar conduce spre o creștere a gradului de conformare și o scădere a evaziunii fiscale.
Alte caracteristici socio-culturale și individuale care fac parte din categoria determinaților
socio-culturali și care au fost identificate cu influență asupra evaziunii fiscale sunt sursa de venit,
nivelul veniturilor, starea civilă și religia.
Dintre determinanților economici și financiari, studiul nivelului de dezvoltare economică al
unei țări și al presiunii fiscale au arătat că aceștia au o influență semnificativă asupra evaziunii fiscale.
Nivelul de dezvoltare economică al unei țări se află printre cei mai relevanți factori
determinanți. Studiile analizate au arătat că un nivel ridicat de trai poate conduce la o mai bună
respectare a legilor și în consecință la un grad mai mic al evaziunii fiscale. De asemenea, s-a
demonstrat că cele mai mari rate ale evaziunii fiscale sunt întâlnite în țările în tranziție și în țările în
curs de dezvoltare, față de țările cu venituri mari, unde ratele evaziunii fiscale s-au dovedit a fi cele
mai mici. Un nivel redus de dezvoltare economică poate crea oportunitatea apariției evaziunii fiscale
ca manifestare a contribuabililor cu privire la incompetența statului de a livra bunuri și servicii publice
de calitate. De asemenea, evaziunea fiscală a fost văzută ca fiind un efect al sărăciei care este comun
țărilor ce prezintă un nivel scăzut al dezvoltării economice sau al celor care sunt în tranziție. Atunci
când un contribuabil are o situație financiară rea, faptul de a plăti impozitele poate fi perceput de
acesta ca o restrângere și mai mare a posibilităților, acțiune care poate avea ca efect reducerea
onestității și îndreptarea spre fapte de evaziune.
Literatura de specialitate tratează presiunea fiscală ca fiind unul dintre cei mai importanți
factori determinanți ai evaziunii fiscale și este unul dintre cei mai des abordați în studiile analizate.
Presiunea fiscală sau povara fiscală are o influență semnificativă asupra evaziunii fiscale prin faptul că
poate determina contribuabilii la implicarea în economia subterană pentru a evita plata impozitelor sau
la acțiuni de corupție și darea de mită. De asemenea, un prag ridicat al cotelor de impozitare s-a
dovedit că poate determina un contribuabil spre diminuarea bazei impozabile.
Analiza studiilor a arătat că presiunea fiscală influențează diferit evaziunea în țările dezvoltate
față de țările în curs de dezvoltare. O presiune fiscală mai mare poate crea oportunități pentru evitare
plăților și a legilor fiscale, iar calitatea scăzută a serviciilor instituționale sporește rolul negativ al
poverii fiscale. În țările în curs de dezvoltare, unde există o presiune fiscală mare, gradul ridicat al
evaziunii fiscale se poate justifica și printr-o guvernare slabă. Problema presiunii fiscale ar trebui
analizată dintr-o perspectivă multidimensională, corelată cu identificarea influențelor negative asupra
ritmului de creștere economică și al serviciilor instituționale de calitate. Influența politicii fiscale
asupra evaziunii trebuie analizată în corelație cu mai mulți factori precum, capacitatea de a produce, de
a colecta taxe, de implementare etc. Aceeași politică fiscală aplicată în mai multe țări produce rezultate
diferite pentru țările în curs de dezvoltare, față de cele dezvoltate.
Presiunea fiscală dintr-o țară trebuie să susțină un echilibru între contribuabilul care dorește o
impozitare scăzută și statul care dorește un nivel cât mai ridicat al încasărilor la bugetul de stat. O
presiune fiscală mare, în condițiile unor venituri relativ mici sau medii, nu asigură posibilitatea
firmelor de a economisi, de a se dezvolta sau de a plăti impozite și nici statului resursele financiare de
care are nevoie pentru asigurarea cheltuielilor publice, fapt care va influența și consumurile viitoare și
va redirecționa o parte dintre venituri către economia subterană.

13
 Studiul privind analiza factorilor de influență ai evaziunii fiscale pentru perioada 1996-2019
prin intermediul indicatorilor Impozitul pe profit/venit, Presiunea fiscală și Controlul corupției a
presupus atât o analiză a influenței acestor indicatori asupra evaziunii fiscale prin prisma celor patru
perioade de modificări majore ale cadrului contabil din România cât și o analiză de ansamblu a întregii
perioade.
Perioada anilor 1996-2001 a prezentat că în condițiile unei presiuni fiscale fluctuate, impozitul
pe profit/venit a pastrat valori constante, iar controlul corupției a fost în creștere. Adoptarea și
aplicarea legislației cu influențe predominante ale sistemului contabil anglo-saxon a creat fluctuații
privind încasările la bugetul de stat. S-a identificat o corelație pozitivă, semnificativă între Ipr/v și Pf
din punct de vedere al evaziunii fiscale.
Perioada anilor 2002–2005 a prezentat că în condițiile unei presiuni fiscale fluctuate,
impozitul pe profit a pastrat valori constante, iar controlul corupției a fost în creștere. Adoptarea și
aplicarea legislației cu influențe predominante ale sistemului contabil anglo-saxon a prezentat variații
privind încasările la bugetul de stat. S-a identificat o corelație negativă de intensitate medie între Ipr/v
și Cco din punct de vedere al evaziunii fiscale.
Perioada anilor 2006–2011 când s-au identificat influențe mixte asupra sistemului contabil a
arătat că există o relaxare fiscală în prima parte a acestei perioade și în acelasi timp o creștere a
presiunii fiscale în a doua parte a perioadei. Încasările la bugetul de stat au prezentat fluctuații destul
de mari. S-a identificat o corelație negativă de intensitate medie între cei trei indicatori. Date care au
fost asociate cu un grad în creștere al evaziunii fiscale.
Perioada anilor 2012–2019 când predomină utilizarea completă a IFRS-urilor cei trei
indicatori au înregistrat limite ale valorilor între care se încadrează. Ipr/v și Pf au înregistrat limite
minime din întregul interval analizat, iar Cco a înregistrat limita maximă din întregul interval analizat.
Adoptarea utilizării complete a IFRS-urilor din dorința realizării unei armonizări privind raportările
contabile a condus către o relaxare fiscală, dar și către o scăderea încasărilor la bugetul de stat, în
condițiile unui control al corupției în creștere, dar care s-a menținut sub limta de 0 puncte. S-a
identificat o corelație negativă de intensitate medie privind evaziunea fiscală, între Pf și Cco.
Validarea ipotezelor a arătat că nivelul de corupție în creștere are o influență negativă,
semnificativă asupra evaziunii fiscale, faptul că presiunea fiscală poate fi asociată pozitiv cu evaziunea
fiscală, dar negativ și semnificativ statistic cu controlul corupției. În condițiile unui control scăzut al
corupției încasările la bugetul de stat au înregistrat valori maxime ale perioadei analizate.

Capitolul 4 – Consecințele evaziunii fiscale.

Identificare, prevenire, combatere și limitare

Problematica consecințelor evaziunii fiscale a făcut obiectul celui de-al patrulea

capitol în care s-au analizat consecințele la nivel macroeconomic, microeconomic și a celor asupra
formării veniturilor statului. Rezultatele au adus în atenție o multitudine de dezechilibre care se
creează într-o economie prin prisma diferitelor forme de manifestare ale evaziunii fiscale.
Studiile analizate au prezentat că una dintre cele mai mari consecințe ale evaziunii fiscale din
punct de vedere economic constă în perturbarea echilibrului sistemului fiscal, definit de cadrul
legislativ. Acest tip de dezechilibru este neprofitabil nu doar pentru activitatea economică, ci și pentru
întreaga societate, mai ales în ceea ce privește competitivitatea firmelor, funcționarea sistemului
bugetar al statului și a sistemului financiar.
Consecințele economice ale evaziunii fiscale sunt strâns legate între ele și pot fi directe și
indirecte. Un prim efect al diminuării veniturilor bugetare în urma evaziunii fiscale este asupra
deteriorării calității bunurilor publice, a bunei funcționării a administrației publice, asupra reducerii

14
gradului de detectare al evaziunii și asupra creșterii deficitului bugetar. Aceste consecințe directe
influențează disciplina financiară și duc la stoparea creșterii economice sau la scăderea ei, iar, la
rândul lor, produc a nouă diminuare a veniturilor bugetare, producând o deteriorare și mai mare asupra
echilibrului sistemului fiscal. Această acțiune determină statul să aplice măsura realizării unor
economii asupra cheltuielilor bugetare pentru a nu fi în situația unui deficit bugetar sau, în cazul în
care apare acest deficit, să poate fi acoperit din resursele economisite. Dar nevoia statului de a face
economii bugetare precum și creșterea datoriei publice naționale prin împrumuturi pot duce la
scăderea capacității autorității fiscale în identificarea și combaterea evaziunii fiscale. Atunci când se
creează astfel de condiții și depistarea evaziuni este extrem de redusă, contribuabili pot fi mai înclinați
spre activarea în sectorul subteran și spre sustragerea de la declararea veniturilor.
Scăderea veniturilor fiscale poate determina statul să crească cotele de impozitare și să
mărească numărul inspecțiilor fiscale asupra firmelor pentru a crește încasările la bugetul de stat. Dar
acesta politică este percepută, de obicei, în rândul contribuabililor ca fiind agresivă și poate determina
apariția unor aversiunii față de instituțiile statului și rezistență privind declararea veniturilor sau plata
impozitelor.
Consecințele negative care apar asupra sistemului judiciar se referă la faptul că acesta poate fi
perceput ca fiind în incapacitate de a-și îndeplini atribuțiile în descoperirea și sancționarea unor astfel
de cazuri, care atunci când sunt scăpate din vedere o perioadă mai mare de timp pot lua amploare până
la crearea unor rețele mari privind piața subterană, producția, distribuția sau prestarea de servicii. De
asemenea, scăderea disciplinei financiare poate determina contribuabilii care sunt corecți și respectă
legislația să își mute activitatea sau o parte a acesteia în sectorul subteran, acțiune care va influența
eficiența activității tuturor firmelor, atât a celor care funcționează în economia formală, cât și a celor
din economia informală. În această situație apare și concurența neloială.
O altă consecință a evaziunii fiscale este asupra funcționării și dezvoltării unei firme. Una
dintre cele mai importante influențe se manifestă prin restricționarea accesului de credite ca urmare a
nedeclarării autorităților fiscale a rezultatelor financiare complete, precum și reducerea protecției
juridice, atât a firmelor care activează în zona economiei oficiale, cât și a celor din zona economiei
subterane. La acestea se pot adăuga concurența neloială (din economia subterană), suportarea
costurilor evaziunii de către cei care respectă legea și probabilitatea aplicării unor sancțiuni mai mari
pentru nerespectarea legală. Un element important pentru dezvoltarea unei firme, mai ales pentru un
mare contribuabil, este accesul la sursele externe de fonduri, care îl susțin în formarea unei structuri
optime a capitalului și care le ofere anumite avantaje față de competitorii ce folosesc doar fondurile
proprii. Evaziunea fiscală poate priva firmele care activează în economia subterană de posibilitatea de
a-și asuma răspunderea unor investiții prin limitarea accesului la astfel de fonduri, iar odată cu
scăderea investițiilor se produce și o încetinire a creșterii economice.
Consecințele evaziunii fiscale la nivel macroeconomic pot fi multiple. Una dintre acestea este
la nivel informațional și este dată de efectul evaziunii asupra indicatorilor activității economice.
Manifestările evaziunii fiscale apar atunci când contribuabilii nu declară autorităților fiscale venitul,
sursele de venit sau locul de muncă. Astfel aceste informații rămân neînregistrate în sistemele fiscale
sau statisticile oficiale și nu reprezintă o sursă reală de informare sau una utilă pentru măsurarea
performanței economice. În cazul ratei șomajului pot fi date cu privire la un potențial dezechilibru
economic, dar care în realitate funcționează cu un nivel optim de ocupare al forței de muncă. Urmare a
rezultatului acestor dezinformări, guvernul poate decide să utilizeze politici fiscale și monetare
expansioniste pentru a putea restabili ocuparea forței de muncă. În condițiile în care economia
funcționează deja aproape de potențialul său, impactul acestor politici macroeconomice nepotrivite
pentru realitatea din economie nu ar fi unul pozitiv. În locul creșterii producției și al ocupării forței de
muncă, guvernul, prin aplicarea acestor politici va crește prețurile. Datele despre prețuri, ratele de
creștere și inflație pot fi și ele distorsionate, în condițiile în care evaziunea fiscală este la un nivel

15
destul de ridicat în economia totală. Un nivel ridicat al evaziunii fiscale poate crea o distorsionare a
datelor din sistemul informațional, astfel încât datele statistice utilizate pentru analiza unei economii să
fie denaturate. Utilizarea politicilor de management a cererii pentru stabilizarea nivelului activităților
economice, precum analiza efectelor impozitelor asupra alocării resurselor într-o economie cu o
pondere mare a activităților din zona informală, poate fi dificilă. Dar o politică precum reducerea
impozitelor sau dereglementarea piețelor muncii ar trebui să determine migrarea resurselor dintre
economia subterană spre economia oficială.
Ținând cont de amploarea evaziunii fiscale, impactul consecințelor acesteia asupra statisticilor
macroeconomice poate fi unul de distorsionare a datelor, caz în care statul ar trebui să își ajusteze
politicile macroeconomice în măsura în care să fie cât mai aproape de realitate, raportat la erorile de
diagnosticare din economia informală. Situația este similară și în cazul nivelului prețurilor sau a ratei
de inflație. Distorsionarea informațională va depinde de mărimea economiei informale raportată la
economia formală și de mărimea prețurilor dacă sunt mai mari sau mai mici, precum și de rata lor de
creștere sau scădere în economia informală.
În aceste condiții, consecințele evaziunii fiscale au un impact calitativ major asupra politicilor
macroeconomice datorită faptului că guvernul va avea capacitatea redusă de a reglementa economia
prin intermediul cadrului fiscal. Dacă s-ar produce o modificarea a ratelor de impozitare care ar
determina migrarea producției din zona economiei subterane în zona economiei oficiale sau invers,
atunci statul ar avea informații distorsionate cu privire la aplicarea politicilor fiscale și ar fi indus în
eroare cu privire la eficacitatea acestora. O concluzie ar fi aceea că evaziunea fiscală poate avea efecte
asupra activităților economice și asupra statului prin capacitatea de analiză și interpretare a datelor
privind statisticile macroeconomice, și de a emite în baza acestor informații, politici macroeconomice
conforme cu realitatea economică.
Consecințele evaziunii fiscale la nivel microeconomic pot fi mult mai mari prin efectul pe
care îl au asupra distribuției veniturilor și alocării resurselor. Un rol important în acest proces îl au
taxele și impozitele ca surse și resurse de distribuție și alocare. În condițiile în care structura
impozitelor a fost stabilită pentru a se putea asigura o distribuție corectă a veniturilor după impozitare,
evaziunea fiscală poate influența distribuția reală a veniturilor în urma impozitării, care poate fi
diferită de cea dorită. Dar realizarea acestui lucru depinde de mărimea evaziunii fiscale și de felul în
care este distribuită înclinația contribuabililor de a face evaziune, privind diferite activități sau situații.
În acest sens se pot face doar niște estimări și aproximări, deoarece este puțin probabil ca distribuția
reală a veniturilor în urma impozitării să fie aceiași ca distribuția planificată. Evaziunea fiscală va
schimba această planificare atât pe orizontală, cât și pe verticală. Într-o economie competitivă,
activitățile din zona subterană pot fi eventual conduse în concordanță cu declarațiile fiscale din zona
oficială. Astfel rentabilitatea brută a activităților din zona economiei subterane vor depăși
rentabilitatea activităților impozitate și resursele pot trece de la utilizări eficiente la utilizări mai puțin
eficiente, rezultatul fiind o alocare neuniformă și ineficientă a resurselor într-o societate, fapt care va
impune anumite costuri.
O consecință accentuată a evaziunii fiscale este asupra veniturilor fiscale și este dată de
faptul că sunt venituri care rămân neimpozitate, precum și unele impozite indirecte ca TVA, taxele
vamale sau accizele care nu sunt încasate la bugetul de stat, astfel că veniturile din impozite devin tot
mai mici. Pierderea veniturilor fiscale poate fi considerată un efect secundar al evaziunii fiscale. Cei
care fac evaziune câștigă venituri din subdeclararea acestora și în condițiile în care aceștia fac parte
din societate, veniturile pierdute vor determina o supraevaluare a pierderii sociale. S-ar putea
considera că partea din impozitul pe venitul nedeclarat este ca o plată de transfer de la contribuabilul
conform la contribuabilul care face evaziune. Consecințele costurilor pentru contribuabili și societate
depind de felul în care statul ar distribui și utiliza aceste venituri și de percepția contribuabililor asupra

16
utilizări acestor bani în comparație cu valoarea socială a consumului suplimentar al celor care fac
evaziune.
Ultima modificare adusă cadrului legal din România care reglementează evaziunea fiscală a
fost prin „Legea nr. 55 din 2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241 din 2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”. Motivată sau nu, de faptul că în anul 2020, România a
înregistrat cel mai mare deficit de încasare a TVA din Uniunea Europeană, acesta fiind de aproximativ
34%.
Efectuarea aceastei modificări prin Legea 55 a venit la o distanță destul de mare de la emiterea
Legii nr. 241, și a fost motivată de realizarea recuperării totale a prejudiciului produs ca urmare a unei
infractiuni și de reducerea sau chiar eliminarea cheltuielilor realizate cu detenția condamnatului.
Destul de controversată acestă lege a intrat în atenția specialiștilor și a fost aspru criticată ca stimulând
înclinarea cotribuabililor spre evaziune.
Studiul și analiza principalelor modificări ale legislației fiscale cu efecte asupra cadrului
contabil, care au avut un impact direct asupra modului de calcul și plată a impozitului pe venit și profit
au arătat că există un cadru legal slab, o politică fiscală ineficientă sau un management fiscal
neperformant.
Numărul modificărilor legislative efectuate în perioada analizată asupra procentelor de
impozitare privind cele două impozite este unul semnificativ ceea ce a determinat contribuabilul să
resimtă povara fiscală. Marea majoritate a modificărilor legislative au fost criticate, ca lasând loc la
interpretări, generate de nevoia urgentă de creștere a resurselor bugetare cu slabe coroborări legislative
privind punerea în aplicare, și care slăbesc politica fiscală și creează un mediu de dezvoltare propice
pentru economia la negru.
Tot în cadrul capitolului 4 a fost imprios necesară abordarea problematicii evaziunii fiscale
prin prisma eficienței activității autorităților cu responsabilitate în identificarea, limitarea, prevenirea
și combaterea evaziunii fiscale. Ministerul Finanțelor, prin intermediul structurilor sale specializate,
are misiunea de a încuraja conformarea voluntară a contribuabililor pentru prevenirea fraudei fiscale și
combaterea evaziunii prin promovarea unui control fiscal de calitate, care pune accent pe zonele cu
risc fiscal ridicat și eficiență în colectarea taxelor, impozitelor și a contribuțiilor sociale. Direcția
Generală de Management a Riscurilor este cea care elaborează, implementează și monitorizează
măsuri și procese care au ca scop identificarea, analiza, tratamentul și revizuirea periodică a riscurilor
fiscale în urma colectării datelor fiscale. Urmare a realizării analizei de risc și a încadrării într-o
categorie de risc fiscal, informațiile obținute sunt transmise spre valorificare compartimentelor
specializate din cadrul ANAF.
Activitatea de Inspecție fiscală este structura cu atribuții de control privind identificarea,
limitarea, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Prin intermediul acestei structuri statul
procedează la verificarea respectării prevederilor legislației contabile și fiscale de către contribuabilii
persoane fizice, persoane nerezidente sau persoane juridice și la corectarea sau îndrumarea
contribuabililor privind corectitudinea întocmirii situațiilor financiar-contabile și fiscale, atunci când
este cazul.
Prin analiza rezultatelor Activității de Inspecție Fiscală realizată prin intermediul indicatorilor
specifici s-a realizat un studiu prin care s-a căutat să se identifice care sunt rezultatele Activității de
Inspecție Fiscală asupra veniturilor bugetare realizate pentru a observa în ce măsură planificarea și
activitatea ANAF pentru identificarea, limitarea, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a adus
rezultatele urmărite privind gradul de conformare al contribuabililor, ascunderea și/sau declararea
veniturilor realizate, dacă prin creșterea sau scăderea numărului de verificări efectuate, a amenzilor
aplicate sau a numărului de sesizări penale, s-a realizat o conformare mai mare la declarare și la plată,
raportat la numărul de contribuabili activi înregistrați. De asemenea, s-a urmărit care sunt rezultatele
obligațiilor stabilite suplimentar, a valorilor amenzilor aplicate, a confiscărilor de bunuri și numerar, a

17
prejudiciilor stabilite și a măsurilor asigurătorii asupra veniturilor bugetare realizate și administrate de
ANAF. Prin intermediul indicatorului „total venituri bugetare”, ANAF evaluează rezultatele Activității
de Inspecție Fiscală privind prevenirea, limitarea, identificarea și combaterea evaziunii fiscale pentru
menținerea unui mediu economic echitabil și sănătos. Acesta este un indicator relevant care poate
exprima gradul de conformare al contribuabililor de declarare sau de ascundere a veniturilor.
Dintre riscurile majore identificate de ANAF în anul 2021, primul este riscul de subdeclarare a
obligațiilor fiscale (neconformare), urmat de riscul privind provocarea insolvabilității și reducerea
intenționată a capacității financiare.
Conform datelor studiate pentru perioada anilor 2012-2021, în urma realizării analizelor de
corelații cu ajutorul indicatorului statistic SIG și a coeficientului de corelației Pearson, s-a constatat că
în anul 2012 atunci când s-a înregistrat cel mai mic număr al contribuabililor activi înregistrați,
Activitatea de Inspecție Fiscală a avut cel mai mare număr de verificări efectuate, cel mai mare număr
de amenzi aplicate și s-au stabilit cele mai mari valori ale confiscărilor de bunuri și numerar, iar totalul
încasărilor la bugetul de stat și bugetul asigurărilor de stat au înregistrat minimul perioadei analizate.
Numărul mare al verificărilor efectuate nu au adus încasări foarte mari la buget, poate și din cauza
unui număr mai mic al contribuabili activi înregistrați, dar numărul mare al amenzilor aplicate și
valoarea ridicată a confiscărilor de bunuri și numerar arată că există un grad ridicat privind
neconformarea contribuabililor la declarare și la plată, de ascundere a bazei impozabile și de reducerea
intenționată a capacității de plată, respectiv un grad ridicat al evaziunii fiscale.
În anul 2015, când încasările la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat au
înregistrat o valoare sub media perioadei, valoarea obligațiilor stabilite suplimentar, a amenzilor
aplicate, a numărului de sesizări penale efectuate, valoarea prejudiciilor stabilite și a măsurilor
asigurătorii au înregistrat valorile maxime din intervalul analizat. Numărul mare al sesizărilor penale
efectuate de către Activitatea de inspecție fiscală, al obligațiilor stabilite suplimentar, al valorii
amenzilor, al valorii prejudiciilor și al măsurilor asigurătorii, în condițiile în care numărul de verificări
efectuate era în scădere, arată că s-a înregistrat cel mai mare grad de neconformare la plată și la
declarare, de ascundere a bazei impozabile, de reducere intenționată a capacității financiare, de
provocare intenționată a insolvabilității și identificarea unui număr mare de cazuri de evaziune fiscală.
Anul 2021 este anul care s-a apropiat cel mai mult de planificarea fiscală realizată de ANAF,
având ca obiectiv major conformarea contribuabililor, prevenirea, limitarea și combaterea evaziunii
fiscale. Când indicatorii au înregistrat cea mai mare valoare a încasărilor la bugetul de stat și bugetul
asigurărilor socialede stat și cel mai mare număr al contribuabililor activi înregistrați persoane fizice și
persoane juridice, numărul de verificări efectuate, valoarea obligațiilor suplimentar stabilite, numărul
de amenzi aplicate, valoarea amenzilor aplicate, a confiscărilor de bunuri și numerar, numărul de
sesizări penale, valoarea prejudiciilor stabilite și a măsurilor asigurătorii, au înregistrat valori minime
sau aproape de minimul perioadei analizate. Îmbunătățirea calității serviciilor oferite contribuabililor, a
sistemelor informatice, a modificărilor legislative, a managementului integrat al riscurilor, înființarea
registrului central electronic de conturi bancare, scăderea presiunii fiscale și creșterea integrității, sunt
acțiuni care se reflectă în creșterea gradului de conformare la declarare și la plată al contribuabililor
față de anii anteriori și implicit într-un grad mai redus al evaziunii fiscale.
Desfășurarea activității ANAF conform Planului de măsuri destinat îmbunătățirii activității de
colectare a veniturilor bugetare, prin sprijinirea conformării la declarare și la plată a contribuabililor, a
avut o contribuție pozitivă de-a lungul perioadei analizate în îndeplinirea obiectivelor strategice ale
ANAF prin intermediul Activității de Inspecție Fiscală. Eficiența colectării prin sprijinirea conformării
contribuabililor pentru combaterea evaziunii fiscale este confirmată și prin intermediul rapoartelor de
analiză a rezultatelor ale ANAF (Rapoarte de performantă și Rapoarte de activitate) care au fost
studiate pentru perioada analizată, precum și a Buletinelor statistice fiscal. Desigur, au fost și ani în
care rezultatele realizate nu au atins nivelul planificat, dar pe parcursul perioadei analizate indicatorii

18
au arătat că rezultatele Activității de Inspecție Fiscală au contribuit la creșterea gradului de conformare
al contribuabililor. Cu ajutorul datelor administrate și procesate la nivelul ANAF prin mecanisme din
ce în ce mai avansate de prelucrare și valorificare corespunzătoare a datelor, utilizând abordări
specifice pentru transformarea în informații și cunoștințe s-a adus o contribuție considerabilă la lupta
împotriva evaziunii fiscale. Ultimii ani în care s-au implementat din ce în ce mai multe măsuri
legislative pentru domeniul contabil și fiscal în vederea armonizării cu Directivele Europene,
digitalizarea sistemelor contabile și fiscale prin implementarea unor programe noi și eficientizarea
acestora pe parcursul anilor, au contribuit la o înțelegere mai profundă a riscurilor de neconformare,
care au condus la dezvoltarea de metode moderne de analiză privind riscurile fiscale utilizate în scopul
de a diminua evaziunea și de a crea un mediu economic echitabil și sănătos.

CONCLUZII GENERALE

Analiza subiectului evaziunii fiscale a fost amplu abordată în literatura de specialitate, atât
longitudinal cât și transversal, iar studiile identificate sunt atât de actualitate, cât și din cele mai vechi
scrieri. Se poate aproxima că apariția evaziunii fiscale coincide cu apariția impozitării și este strâns
legată de aceasta, iar perpetuarea acestui fenomen s-a păstrat până în zilele noastre. Obiectivul, dacă îl
putem numi așa, a rămas același, de sustragere a veniturilor de la impozitare cu scopul de eludare a
taxelor pentru păstrarea averii proprii ca o consecință a unei presiuni fiscale mari, a unui nivel mic al
veniturilor, a slabei dezvoltări a unei țări, a unui moral fiscal scăzut etc. Dar determinanții acestui
fenomen pot fi multipli, în funcție de factorii generatori, precum decizia de a face evaziune sau nu,
încrederea în stat, puterea autorităților etc., care sunt influențați la rândul lor de alte variabile care țin
de mediu, cultură, religie, educație, vârstă, gen etc. Formele de manifestare și consecințele evaziunii
fiscale sunt diferite în funcție de determinanți și factorii generatori, iar efectele se răsfrâng atât la nivel
microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, atât asupra instituțiilor statului, serviciilor oferite de
acesta, nivelului de dezvoltare al unei țări, cât și la nivel individual asupra bunăstării economice și al
nivelului de trai.
Clasificarea sistemelor de contabilitate pe plan mondial a scos în evidență importanța realizării
unei armonizări contabile. Procesul de globalizare contabilă, în actualul context internațional, prin care
se urmărește transformarea sistemului contabil într-un sistem care să ofere informații cât mai clare și
corecte din punct de vedere economic și financiar, s-a realizat prin adoptarea și aplicarea IFRS-urilor
și a Directivelor Contabile Europene care fac parte din planul de realizare a armonizării și pentru
România.
Cele mai întâlnite sisteme de contabilitate la nivel european au fost identificate ca fiind
sistemul contabil continental european și sistemul contabil anglo-saxon. Modelul continental european
este orientat spre macroeconomie, predomină intervenția statului și influența regulilor fiscale cu
privire la normalizarea contabilă. Modelul contabil anglo-saxon este orientat spre microeconomie, în
acest sistem intervenția statului este mai mică decât în cadrul sistemului continental european, iar
contabilitatea este deconectată de fiscalitate.
Principalele diferențe dintre sistemul contabil continental european și sistemul contabil anglo-
saxon fac referire la sursa de finanțare, cultură, sistemul juridic, sistemul fiscal, principalii utilizatori ai
informațiilor financiare, principiile contabile, limita publicării, atitudinea în materie contabilă, calculul
beneficiului și relația contabilitate-fiscalitate.
Instrumentele fiscale trebuie să fie planificate pentru ținte adecvate, pentru domeniile unde
gradul de evaziune este mai mare, iar cadrul legislativ trebuie actualizat odată cu progresul și
dezvoltarea tehnologică și a mediilor de afaceri, pentru un control adecvat asupra declarării veniturilor
și conformări contribuabililor. Aplicarea unor măsuri fiscale care nu sunt în concordanță cu atingerea

19
unei ținte, vor aduce foarte greu rezultatele așteptate. Supraviețuirea continuă a evaziunii fiscale
de-a lungul timpului și consecințele economice pe care le produce, fac parte din motivele pentru care
acest fenomen a fost atât de studiat. Rezultatele obținute pun în evidență dificultățile întâlnite, punctele
tari și punctele slabe privind studierea și înțelegerea acestui fenomen care impune costuri economice
mari, aceasta deoarece evaziunea fiscală încetinește creșterea economică și reduce capacitatea statului
de a livra bunuri și servicii publice. O altă consecință este acea că redirecționează resursele către
activități ilegale sau neproductive, cum ar fi circuitul banilor prin intermediul firmelor offshore sau
determină firmele să rămână mici și neobservabile. De asemenea, evaziunea fiscală provoacă
inechitate între cei care o produc și cei care respectă legea, cei din urmă fiind și cei care duc povara
taxelor și asupra cărora se creează un stimulent privind evaziunea în viitor.
Reforma fiscală ar trebui să țină cont de capacitatea statului de administrare a impozitelor și
taxelor. O impozitare ridicată aplicată asupra unei baze mici de impunere nu este conformă
caracteristicilor unui sistem de impozitare echitabil și eficient pentru o economie sănătoasă. Creșterea
presiunii fiscale încurajează evaziunea și reduce mult gradul de conformare al contribuabililor.
Sistemul bugetar prin impozitarea aplicată ar trebui să evite deficitele excesive. În condițiile în care
inflația foarte mare nu poate fi evitată, ar trebui ca taxele impuse asupra bunurilor și serviciilor,
impozitele asupra muncii și capitalului să fie indexate.
Există și alte aspecte care pot contribui la îmbunătățirea sistemului fiscal și a relației dintre stat
și contribuabil precum sistarea modificărilor legislației fiscale în cursul anului, mai ales în cazul în
care acestea au influență asupra situației unei firme, introducerea informatizării complete, a
rambursărilor de taxe și impozite în decurs de cel mult o lună, interpretarea și aplicarea uniforma a
legilor și simplificarea structurii impozitelor. Scopul simplificării sistemului fiscal fiind unul de
activare pentru mediul de afaceri care va urmări consolidarea competitivității pe piață și nu unul de
împovărare sau renunțare.

Limitele cercetării, perspective și direcții viitoare

Cercetările viitoare în ceea ce privește subiectul evaziunii fiscale ar putea să fie focalizate
asupra unor aspecte care să țină cont de schimbările în contextul socio-economic din ultima perioadă,
cum ar fi: schimbări în legislația fiscală în condiții de criză sanitară și ecomonică sau de război.
Aspecte care pot contribui la o înțelegere mai bună asupra factorilor determinanți ai evaziunii fiscale.
De asemenea, o implicare mai mare a autorităților asupra unei bune informări sau chiar educații a
contribuabililor cu privire la modificările legislative, digitalizarea sistemelor contabile și fiscale,
prezentarea rezultatelor privind achiziția bunurilor și serviciilor publice, ca urmare a unei bune
gestionări a banilor publici, ar contribui semnificativ la creșterea moralului fiscal și implicit la
reducerea evaziunii fiscale.
În cazul studiului privind gradul de conformare la declarare și la plată al contribuabililor,
analizat prin prisma indicatorilor specifici Activității de Inspecție Fiscală, principala limită identificată
este legată de volumul redus al eșantionului și al perioadei analizate, respectiv de zece ani. Interesantă
și ca perspectivă de viitor este analiza rezultatelor și altor instituții ale statului care au ca atribuții
combaterea și prevenirea evaziunii fiscale și compararea acestor rezultate, precum și analiza planurilor
de performanță și a rezultatelor obținute în urma acțiunilor lor ca măsură de prevenire, limitare,
identificare și combatere a evaziunii fiscale.
Limitele identificate în cazul consecințelor evaziunii fiscale se referă la numărul de consecințe
abordate, al efectelor și al implicațiilor asupra economiei și al nivelului de trai. Printre cele mai
relevante care afectează nivelul de trai sunt consecințele sociale. Acestea au fost și cel mai puțin

20
abordate în literatura de specialitate și consider că merită o atenție mai mare, deoarece efectele se
răsfrâng indirect la nivel individual.
Eficienţa combaterii evaziunii fiscale şi reducerea consecințelor acesteia asupra economiei și
nivelului de trai este determinată de modul de abordare a acţiunilor din partea autorităților statului și a
cadrului legislativ, de acţiunile concertate bazate pe strategii, pe studii de impact şi programe de lucru.
Nu considerăm că astfel de acţiuni vor conduce la lichidarea sau reducerea cauzelor evaziunii fiscale
ci, mai degrabă, vor contribui la atenuarea lor până la un nivel al suportabilităţii. Orice acţiune în forţă,
fără a face parte din cadrul unei strategii generale de acţiune, nu va face altceva decât să afecteze
echilibrele din economie şi nu va rezolva decât pe termen scurt din problemele legate de evaziunea
fiscală.
Perspectivele viitoare privind cercetarea sunt în strânsă legătură cu limitele prezentate și
permit dezvoltarea de noi cercetări care pot contribui la diminuarea limitelor. Avem în vedere o
cercetare privind extinderea datelor la care am avut acces privind meta-analiza care a stat la baza
începerii acestei lucrări.
În cazul studiului și analizei factorilor determinanți ai evaziunii fiscale se dorește o extindere a
analizei factorilor determinanți, asupra celor endogeni și exogeni, și identificarea de noi factori care
sunt în acord cu modificările recente ale contextului economic global.
În ce privește relația dintre contabilitate și fiscalitate se urmărește o analiză a evoluției acestei
relații în condițiile noilor modificări legislative, influențe, adaptabilitate, conformare a contribuabililor
la noile tipuri de raportare contabilă către Ministerul Finanțelor, prin noul sistem de raportare SAF-T
la care trebuie să se alinieze obligatoriu toți contribuabilii până în anul 2025. Scopul principal privind
introducerea acestui noi sistem de raportare contabilă pentru scopuri fiscale este de reducere a
evaziunii fiscale. Rezultatele au fost semnificative în țările care l-au adoptat, mai ales pentru reducerea
evaziunii fiscale în cazul TVA. De urmărit este modul în care răspund contribuabili din România la
implementarea acestui sistem la nivel național, precum și care sunt efectele asupra evaziunii fiscale și
dacă există o modificare a determinanților evaziunii fiscale.
O altă perspectivă de viitor este realizarea unei analize asupra definirii sistemelor contabile,
realizarea unui studiu amplu al evaziunii fiscale la nivel microeconomic, o analiză istorică asupra
reperelor internaționale privind perspectiva istorică a evaziunii fiscale și analiza evaziunii din
perspectivă psihologică, criminologică și logico-sistemică.
Subiectul este departe de a putea fi considerat epuizat, tocmai datorită complexității și
multitudii de perspective din care poate fi abordat, rămânând ca deziderat personal intenția de a
continua și de a aprofunda activitatea de cercetare asupra acestui subiect.

Bibliografie selectivă
Cărți
1. AITKEN, Sherrie S. &BONNEVILLE, Laura, A General Taxpayer Opinion Survey, Washington,
D.C.: A report prepared by CSR Inc. for the Internal Revenue Service, 1980.
2. ALEXANDER, David & ARCHER, Simon European Accounting Guide, 4th edition, Miller,
Aspen Law & Business, New York, 2001.
3. ALMOND, Gabriel A. & VERBA, Sidney, The Civic Culture: Political Attitudes and Democracy
in Five Nations, Princeton: Princeton University Press, Copyright 1963, Published April 2016.
4. AMAT, Oriol & BLAKE, John, Contabilidad creativa, Contabilidad Creativa, 3rd edition,
Gestión 2000, Barcelona, 1999.
5. BIRD, Richard M. &OLDMAN, Oliver , Taxation in Developing Countries, Publisher: The Johns
Hopkins University Press, 4th edition, August 1990.

21
6. BOGDAN, Victoria, Armonizarea contabilă internațională, Colecţia Biblioteca de Contabilitate,
Editura Economică, București, 2004.
7. CAPUL, Jean-Yves &GARNIER, Olivier, Dictionnaire économique et social, Editura Hatier,
„Initial”, Paris, 1993.
8. COWELL, Frank Alan, Cheating the Government: The Economics of Evasion, MIT Press,
Cambridge, Mass. and London, 1990.
9. DAUPHIN, Claude, Ghidul cu adevărat practic al paradisurilor fiscale, Editura Tribuna, Brașov,
1999.
10. David J.,Pile, Tax evasion and the black economy, Published by Palgrave Macmillan, New York,
1989.
11. DADIVSON, Paul, Financial Markets, Money and the Real World, Published by Edward Elgar
Publishing Limited, U.K., 2002.
12. DINGA, Emil, Studii de economie. Contribuții de analiză logică, epistemologică și metodologică,
Editura Economica, București, 2009.
13. DUŢESCU, Adriana, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor internaţionale de
contabilitate [Guide of understanding and applying the International Accounting Standards], 2nd
ed., CECCAR, Bucureşti, 2002.
14. DUVERGER, Maurice, Finances publiques, Press Universitaires de Frances, Paris, 1965.
15. ELFFERS, Henk; VERBOON, Peter & HUISMAN, Wim, (Editors), Managing and Maintaining
Compliance, The Hague: Boom Legal Publishers, 2006.
16. FALSETTA, Diana; KAHLE SCHAFER,Jennifer &TSAKUMIS, George T.,Tax Evasion: Audit
Probability and the Moderating Role of Goal Conflict, (unpublished manuscript), January 28,
2010.
17. GHEORGHE, Niță, Fuga din calea impozitelor și șansele stăvilirii ei, Teză de doctorat,
Universitatea „Babeş –Bolyai” Cluj-Napoca , 2011.
18. GILLIGAN, Carol, In a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development, (2
ed.) Harvard University Press, Cambridge, Massachusettes and London, England, 1993.
19. GINA, Ioan, Manual de Macroeconomie, Universitatea Danubius din Galați, 2015.
20. KIRCHLER, Erich, The economic psychology of tax behavior, Cambridge, UK: Cambridge
University Press, 2007.
21. LAFFER, Artur, The Laffer curve: Past, present and future, The Heritage Foundation, 2004.
22. LAMONT, Michèle, Money, morals, and manners: The culture of the French and the American
upper-middle class, University of Chicago Press, 1992.
23. LEWIS, Alan, The psychology of taxation, Oxford: Martin Robertson, 1982.
24. MALCIU, Liliana, Cererea şi Oferta de Informaţii Contabile, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
25. NOBES, Christopher W. & PARKER, Robert H., Comparative international accounting, 13th
edition, Edited by Prentice Hall, Harlow, England, 2016.
26. PASHEV, Konstantin, Corruption and Tax Compliance: Challenges to tax policy and
administration, Center for the Study of Democracy, Sofia, 2005.
27. PĂTROI, Dragoș, Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravențional și caracterul
infracțional, Ediția a II–a, Editura Economică, București, 2007.
28. POP, Atanasiu Contabilitatea Financiară Românească Armonizată cu Directivele Contabile
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002.
29. POP, Ec. Drd., Ioan, Contabilitate și fiscalitate, conectare și deconectare, Rezumatul tezei de
doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Știinţe Economice şi Gestiunea

22
 Afacerilor, Departmentul de Contabilitate şi Audit, Şcoala Doctorală de Ştiinţe Economice şi
Gestiunea Afacerilor, 2014.
30. WEBLEY, Paul; HENRY, S. J. Robben;ELFFERS, Henk& HESSING, Dick J., Tax evasion. An
experimental approach, Published in United States of America by Cambrige University Press,
New York, 1991, Digital printed version 2010.

Articole, studii și documente de lucru

1. ACHIM, Monica Violeta; BORLEA, Sorin Nicolae; GĂBAN, Lucian Vasile & CUCEU, Ionuț
Constantin, Rethinking the shadow economyin terms of happiness: Evidence for the European
Union member states, în „Technological and Economic Development of Economy”, Volume 24,
Number 1, 2018.
2. ACHIM, Monica Violeta; BORLEA, Sorin Nicolae & ANGHELINA, Andrei M., The impact of
fiscal policies on corruption: A panel analysis, în „South African Journal of Economic and
Management Sciences”, Volume 21, Number 1, 2018.
3. AISBIT, Sally, Tax and accounting rules: some recents developments, în „European Business
Review”, Volume 14, Number 2, 2002.
4. ALBU, Cătălin; ALBU, Nadia & ALEXANDER, David, The true and fair view concept in
Romania: a case study of concept transferability, Working paper presented at the 30th AFC
Congress (Association Francophone de la Comptabilité), University Strasbourg, Conference
Proceedings BDI, 27–29 May, 2009.
5. ALM, James & TORGLER, Benno, Culture Difference and Tax Morale in Europe and the
United States, în „Journal of Economic Psychology”, Volume 27, Number 2, 2006.
6. ALM, James; MUELBACHER, Stephan; GANGL, Katharina; HOFMANN, Eva; KOGLER,
Christoph &POLLAI Maria, Rethinking the Research Paradigms for Analyzing Tax Compliance
Behavior, Tulane University Department of Economics, Working Papers 1210, 2012.
7. BAUMANN, Florian & FRIEHE, Tim, Tax evasion, Investment and Firm activity, în
„FinanzArchiv: Public Finance Analysis”, Volume 66, Number 1, 2010.
8. BĂTRÂNCEA, Larissa; NICHITA, Anca; BĂTRÂNCEA, Ioan & GĂBAN, Lucian, The
strength of the relationship between shadow economy and corruption: Evidence from a
worldwide country-sample, în „Social Indicators Research”, Volume 138, Number 4, 2017.
9. CAPASSO, Salvatore & JAPPELLI, Tullio, Financial development and the underground
economy, în „Journal of Development Economics”, Volume 101, Number C, 2013.
10. COBHAM, Alex, Tax evasion, tax avoidance and development finance, QEH Working Paper
Series – QEHWPS 129, Warking Paper Number 129, 2005.
11. CUMMINGS, Ronald G. ; MARTINEZ-VAZQUEZ, Jorge; MCKEE, Michael &TORGLER,
Benno, Effects of Tax Morale on Tax Compliance: Experimental and Survey Evidence, Crema
Working Paper Series 2005-29, Basel: Center for Research in Economics, Management and the
Arts (CREMA), 2005.
12. CUZDRIOREAN, Dan Dacian; ALBU, Cătălin Nicolae; ALBU, Nadia & FEKETE,
Szilveszter,A longitudinal analysis regarding the evolution of profit tax regulations in Romania
– An empirical view, în „Analele Universității din Oradea”, Volume 1, Number 1, 2011.
13. CUZDRIOREAN, Dan Dacian & MATIȘ, Dumitru, The relationship between accounting and
taxation insight the european union: the influence of the international accounting regulation, în
„Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica”, Volume 14, Number 1, Alba Iulia, 2012.
14. DEACONU, Adela & BUIGA, Anuța, Accounting reasoning evolution: a case study of
Romania, în „International Journal of Accounting and Finance”, Volume 3, Number 3, 2012.
23
15. FEKETE, Szilveszter; DAMAGUM, Yau M.; MUSTAȚĂ, Răzvan & MATIȘ,Dumitru,
Explaining accounting policy choices of SMEs: an empirical research on the evaluation
methods, în „European Research Studies Journal”, Volume 13, Number 1, 2010.
16. FORSON, Joseph Ato; BURACOM, Ponlapat; BAAH-ENNUMH, Theresa Yaaba & CHEN,
Guojin, Genuine wealth per capitaas a measure of sustainability and the negative impact of
corruption on sustainable growth in sub-Sahara Africa, în „South African Journal of
Economics”, Edited by Philip A. Black, Volume 85, Issue 2, 2017.
17. GILLMAN, Max & KEJAK, Michal, Tax Evasion, Human Capital, and Productivity-Induced Tax
Rate Reduction, în „Journal of Human Capital”, Volume 8, Number 1, 2014.
18. İPEK, Selçuk; ÖKSÜZ,Mehmet &ÖZKAYA, Sibel, Considerations of Taxpayers According to
Situation of Benefiting From Tax Amnesty: An Empirical Research, în „International Journal of
Business and Social Science”, Volume 3, Number 13, 2012.
19. KOGLER, Christoph; BĂTRÂNCEA, Larissa; NICHITA, Anca; PANTYA, Jozsef;
BELIANIN, Alexis & KIRCHLER, Erich, Trust and power as determinants of tax compliance:
Testing the assumption sof the slippery slope frame work in Austria, Hungary, Romania and
Russia, în „Journal of Economic Psychology”, Volume 34, 2013.
20. MEDINA, Leandro &SCHNEIDER, Friedrich, Shadow Economies around the World: What
Did We Learnover the Last 20 Years?, International Monetary Fund Working Paper, WP/18/17,
2018.
21. MITTONE, Luigi, Dynamic behaviour in tax evasion: An experimental approach, în „The
Journal of Socio-Economics”, Volume 35, Number 5, 2006.
22. PĂTROI, Dragoș, Pradisul fiscal «perfect» și fenomenul de spălare a banilor, în „Revista
Curierul Fiscal: revistă lunară de taxe, impozite și contabilitate”, Editura C. H. Beck, Numărul
10, București, 2010.
23. PÂNTEA, Iacob Petru & CRISTEA, Ștefana, Importanța clasificãrilor internaționale în
domeniul raportãrii financiare în contextul procesului de armonizare contabilă, Audit
Financiar, București, Volume 7, Issue 1, 2009.
24. PUTNINS, Talis &SAUKA, Arnis, Measuring the shadow economy using company managers,
„Journal of Comparative Economics”, Volume 43, Issue 2, 2015.
25. SCHNEIDER, Friedrich & BUEHN,Andreas& MONTENEGRO, Claudio E., New estimates
for the shadow economies all over the world, în „International Economic Journal”, Volume 24,
Number 4, 2010.
26. SCHNEIDER, Friedrich & BUEHN,Andreas, Shadow economies in highly developed OECD
countries: What are the driving forces?, IZA Discussion Papers, No. 6891, Institute for the
Study of Labor (IZA), Bonn, 2012.
27. TARCA, Ann; MORRIS, Richard D. & MOY, Melissa, An investigation of the relationship
between useof international accounting standards and source of company finance in Germany,
în „Abacus”, Volume 49, Number 1, 2013.
28. WILSON, Janine L. F. &SHEFFRIN, Steven, Understanding Surveys of Taxpayer Honesty, în
„FinanzArchiv: Public Finance Analysis”, Volume 61, Number 2, 2005.

24