Sunteți pe pagina 1din 69

MINISTERUL EDUCAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE

”CONSTANTIN STERE”

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

CONTABILITATE

Lucrare de an

Tema: Contabilitatea veniturilor intr-o entitate

(În baza materialelor ,,URECOOP” din Strășeni)

Executat anul II,Gr 243

Avram Marina
________________________

Avornic Ana/conr.univ.dr/

Evaluat _________________________

Chişinău, 2017
Cuprins
Planul tezei de an......................................................................................................- 2 -
cu tema......................................................................................................................- 2 -
Introducere.....................................................................................................................1
Capitolul 1: Generalități aferente veniturilor entității...................................................4
1.1 Definirea, clasificarea veniturilor.....................................................................4
1.2 Reglemantarea normativă a contablității veniturilor entității........................15
1.3 Recunoașterea și evaluarea veniturilor...........................................................20
Capitolul 2: Contabilitatea veniturilor entității...........................................................28
2.1 Documentarea veniturilor entității..................................................................28
2.2 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din activitatea operațională...........37
2.3 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din alte activități............................44
2.4 Prezentarea informației privind veniturile în situațiile financiare.....................48
Concluzii și recomandări.............................................................................................52
Bibliografie..................................................................................................................54
Planul tezei de an
cu tema
Contabilitatea veniturilor entității
Introducere
Capitolul 1. Generalități aferente veniturilor entității
1.1 Definirea , clasificarea veniturilor
1.2 Reglementarea normativă a contabilitatii veniturilor entității
1.3 Recunoașterea si evaluarea veniturilor.
Capitolul 2. Contabilitatea cheltuielilor entității
2.1 Documentarea veniturilor entității
2.2 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din activitatea operatională
2.3 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din alte activități
2.4 Prezentarea informației privind veniturile în situațiile financiare
Concluzii si recomandări
Bibliografie
Anexe
Anexa 2
MINISTERUL EDUCAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE

”CONSTANTIN STERE”

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

APROB
Şef Catedră

„_____”__________2017

Disciplina_________________________________________________________
Specialitatea_______________________________________________________
Anul_______Grupa________________________Semestrul_________________

SARCINA
pentru lucrarea de an

___________________________________________________________________
(Numele, Prenumele)

1. Tema lucrării de an:

2. Termenul de prezentare al lucrării finalizate:


3. Date iniţiale privind lucrarea:

4. Conţinutul notei explicative:

5. Enumerarea tabelelor şi anexelor:

6. Data primirii sarcinii:


Introducere

Performantele obtinute de catre o intreprindere sunt informații prețioase, esențiale


în economiile bazate pe investiții private și necesare unei sfere largi de utilizatori
precum investitorii, furnizorii, clienții etc. Aceste informații despre rezultatele
obținute de o întreprindere în urma desfășurarii activității sale pentru îndeplinirea
obiectului său de activitate, sunt cuprinse în situațiile financiare ale societății.

Actualitatea temei rezidă din faptul că acest sector de evidență este unul dintre
cel mai important , în cadrul lui se formează un şir de indicatori (cifra de afaceri,
costul vînzărilor, profitul brut, venitul,cheltuieli şi rezultatul financiar) financiari care
servesc drept bază pentru determinarea obligaţiilor fiscale, elaborarea bugetelor
entității, luarea deciziilor manageriale şi economice. În exactitatea şi oportunitatea
calculului indicatorilor enumeraţi sînt cointeresate toate categoriile de utilizatori ai
rapoartelor finaciare.

Prin tematică, conţinut şi structura sa, lucrarea conţine aspecte teoretice privind
definirea veniturilor care le suportă întreprinderea în conformitate cu actele
normative şi legislative în vigoare, şi reflectarea lor în situațiile financiare.

Prin intermediul lucrării de față ne-am propus analizarea în detaliu a


evenimentelor ce au loc la nivelul societății și a determina formarea veniturilor ce au
un rol decisiv in stabilirea sensului evolutiei intreprinderii.

Scopul şi obiectivele tezei constă în aprofundarea bazei teoretice și examinarea


particularităţilor contabilităţii veniturilor în întreprindere.
Pentru realizarea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective:

 analiza noţiunii de venituri;

 clasificarea veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi;


 generalizarea criteriilor de recunoaştere şi a condiţiilor de evaluare a
veniturilor;

 analiza documentării veniturilor entității;

 evaluarea aspectului practic şi modului de organizare a contabilităţii


veniturilor în întreprinderea “URECOOP” din Strășeni.

 Descrierea prezentării informației privind veniturile în situațiile


financiare.
Structura tezei este compusa din: intoducere, două capitole, concluzii şi
recomandări, bibliografie şi anexe.
În introducere este argumentată actualitatea temei, sunt definite scopurile și
sarcinile cercetării și caracteristica generală a entitații
Primul capitol „Generalități aferente veniturilor entității” va conține noțiuni
despre venituri, reglementări generale privind contabilitatea clasificării veniturilor
entității, abordarea modului de recunoaștere și evaluare a veniturilor.
In capitolul doi „Contabilitatea veniturilor entității” se dezvăluie informația
cu privire la perfectarea documentară a operațiunilor economice de recunoaștere a
veniturilor, ținerea evidenței sintetice, cît și celei analitice a veniturilor activității și
modul de prezentare a informației privind veniturile în situațiile financiare.
Concluziile și recomandările cuprind informații generalizate a cercetării
tematicii tezei de an, referitoare la constatarea abaterilor de la actele normative,
înaintarea propunerilor vizînd organizarea contabilității veniturilor.

Obiectul cercetării îl constituie experienţa contabilităţii veniturilor în


întreprinderea “URECOOP” din Strășeni.
Conform Certificatului de înregistrare (Anexa 1), Întreprinderea “URECOOP”
din Strășeni este înregistrată la Camera înregistrării de Stat, cu numărul de
identificare, cod fiscal 1003600090108 la 29.09.1992.
În conformitate cu Politicile contabile (Anexa 3) entitatea practică următoarele
genuri de activitate:
 Comerț angro;
 Comerț cu amănuntul
„URECOOP” din Strășeni are următoarele organe de administrare şi control:
 Conferința membrilor asociați;
 Consiliul de administrație;
 Biroul executiv;
 Comisia de cenzori.

Pentru a putea aprecia activitatea entitatii voi efectua o scurtă analiză a acesteia
in baza datelor situațiilor financiare.

Entitatea „URECOOP” din Strășeni dispune de un capital propriu în sumă de


12574071 lei. , adică cu 669533 lei mai mult faăă de anul precedent. (Anexa 13)

Entitatea dispune de un total de active în valoare de 18932408,39 lei. (Anexa


11)

Veniturile din vănzări deasemennea au înregistrat schimbări semnificative, și


anume au crescut de la 9801291 lei în anul precedent la 14303834 lei în anul curent.

Totdodata entitatea a suportat și cheltuieli sub formă de:


 Costul vînzărilor – 8649551 lei;
 Cheltuieli de distribuire – 196330 lei;

 Cheltuieli administrative – 3736326 lei. (Anexa 13)

Evidenţa contabila entitate se ţine cu ajutorul programei 1C care este o sistemă


automatizata şi universală, care se foloseşte pentru automatizarea diferitor sectoare a
contabilității: evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale, creanţelor, calculului
salariului etc.

Drept călăuză metodologică specifică cercetărilor temei au servit convenţiile


fundamentale şi principiile de bază ale contabilităţii, caracteristicile calitative ale
informaţiilor rapoartelor financiare, totalitatea de reguli, procedee, metode expuse în
S.N.C. 18 „Venitul”.

Capitolul 1: Generalități aferente veniturilor entității


1.1 Definirea, clasificarea veniturilor
În orice domeniu terminologia folosită reprezintă o problemă la fel de
importantă ca și acele legături structurate de obiectul studiat, şi pentru a putea relata
unele probleme dintr-un domeniu este importantă specificarea, definirea acestor
termeni.
Astfel, în contabilitate pentru a relata, pentru a studia contabilitatea veniturilor este
necesar, mai întîi de toate, de a defini noţiunea de venit.

Cuatenizarea măsurării în care unitatea economică este sau nu rentabilă, se


manifestă concret în urma estimării operaţiunilor efectuate la întreprindere a
veniturilor.
Componenţa de baza ale noţiunilor de venituri şi cheltuieli cuprinse în
reglementările contabile actuale din Republica Moldova sînt prezentate în figura 1 :

Noţiuni de venituri

Venituri

Creşteri ale avantajelor


economice

Intrări/creşteri Diminuări/stingeri
ale activelor ale datoriilor

Figura 1: Componenţa noţiunilor de venituri şi cheltuieli.

Definiţiile veniturilor prevăzute în reglementările contabile naţionale actuale


au fost formulate la etapa iniţială a reformei contabilităţii care, în Republica
Moldova, a derulat în anii 1996–2014, au un caracter general, necesită unele
precizări şi completări. Această necesitate derivă şi din faptul, că în normele
contabile internaţionale, în literatura de specialitate şi în reglementările contabile din
alte ţări noţiunile sus-menţionate sînt interpretate în mod diferit.
Din punct de vedere contabil venitul reprezintă echivalentul valoric al
producţiei realizate sau vîndute (produse finite, mărfuri, lucrări, servicii), servind ca
sursa de acoperire a cheltuielilor (costul) producţiei respective vîndute sau încasate, a
impozitului datorat statului, surplusul rămas din aceste venituri reflectîndu-se ca
rezultat financiar sub formă de profit.

Venitul este o categorie economică ce reprezintă recompensa obţinută de posesorii


factorilor de producţie (muncă, capital, pământ, întreprinzător) şi capătă forma de
salariu, profit, dobândă şi rentă.

Venitul este suma de bani care este încasată permanent şi legal de către agentul
economic ce este subiect al relaţiilor de piaţă.
În SNC ”Venituri” [5], sunt prezentate următoarele noțiuni despre
veniturile entității și anume:
Venituri constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul
perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau
a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu
excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor.
Venituri din prestarea serviciilor - venituri din executarea de către entitate a
unor lucrări pe parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din
serviciile de transport, reparaţie, intermediere, consultanţă, instruire, agrement-sport,
instalare a utilajului, telefonie, internet, turism).
Venituri din vînzarea produselor şi mărfurilor - venituri din comercializarea
bunurilor produse de entitate sau cumpărate pentru a fi revîndute, inclusiv terenurile
şi alteimobilizări deţinute în scopuri revînzării.
Venituri sub formă de dobînzi - venituri din utilizarea numerarului sau a
echivalentelor acestuia, precum şi din deţinerea obligaţiunilor şi a altor sume datorate
entităţii.
Venituri sub formă de redevenţe - (royalty) venituri din utilizarea imobilizărilor
necorporale ale entităţii cum ar fi brevetele, mărcile, drepturile de autor (copyright) şi
software-ul pentru computere etc.
Venituri sub formă de dividende - venituri din cotele deţinute în capitalul social
al altor entităţi.
Prin definiţia dată în Standardul Naţional de Contabilitate „Venitri", aprobat
prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997 [5],
veniturile reprezintă afluxuri globale de avantaje economice obţinute de întreprindere
în cursul perioadei de gestiune, sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a
datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe
seama aporturilor proprietarilor entităţii.

Definiţiile veniturilor prevăzute în reglementările contabile naţionale actuale


au fost formulate la etapa iniţială a reformei contabilităţii care, în Republica
Moldova, a derulat în anii 1996–2014, au un caracter general, necesită unele
precizări şi completări. Această necesitate derivă şi din faptul, că în normele
contabile internaţionale, în literatura de specialitate şi în reglementările contabile din
alte ţări noţiunile sus-menţionate sînt interpretate în mod diferit.

Astfel, în Cadrul general al Consiliul pentru Standarde Internaţionale de


Contabilitate veniturile sînt definite ca creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale
activelor, sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale
capitalurilor proprii, altele decît cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor, iar
cheltuielile – ca diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decît cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari. [6, p. 14]
În opinia autorului Alexandru Nederiţă [ 8, p.13 ], definiţiile noţiunilor de
venituri, pot fi divizate convenţional în trei grupe:

1) abordări bazate pe modificarea (creşterea/descreşterea) capitalului propriu;

2) abordări bazate pe modificarea (creşterea/descreşterea) activelor şi datoriilor;

3) abordări bazate pe efectul (produsul) activităţii entităţii.

Veniturile constituie elemente contabile legate direct de determinarea


rezultatului activităţii economico-financiare (profitului/pierderii) a întreprinderii.
Aceste noţiuni sînt caracteristice economiei de piaţă şi au început să fie aplicate în
teoria şi practica contabilă autohtonă o dată cu implementarea actualului sistem
contabil.

Autorul Mamedov O.Iu. în lucrarea sa „Economia contemporană”, a prezentat


noțiunea venitului în felul următor: „În sens larg „venitul” este evaluarea bănească a
rezultatelor activităţii oricărui subiect al economiei de piaţă (persoană fizică sau
juridică). Această definiţie este completă, deoarece nu include venitul de la
beneficiarii care deja sau încă nu pot participa la activitatea economică, a căror
venituri sunt sub formă de transferuri, adică plăţi rambursate din buget”.

Savanţii din România, Pântea I. şi Pop A., tratează noţiunile de venituri în sens
general şi anume: veniturile ca o „îmbogăţire” a întreprinderii, generată fie de o
creştere a unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de
pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii). [11, p 78].

Savantul rus Palii V. consideră că veniturile reprezintă „creşteri ale avantajelor


economice în urma intrărilor de active sau a diminuărilor de datorii” [13,47].
Totodată, în teoria şi practica contabilă internaţională, noţiunile de venituri şi
cheltuieli au căpătat o răspîndire largă încă la începutul secolului XX, concomitent cu
apariţia concepţiei dinamice, conform căreia rezultatul financiar se determină ca
diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii.
Informaţiile privind veniturile şi cheltuielile sînt furnizate de către
contabilitate, care este influenţată de doi factori principali:

 identificarea elementelor care corespund definiţiilor de venituri şi


cheltuieli şi pot fi incluse în componenţa acestora;

 clasificarea veniturilor şi cheltuielilor după diferite criterii în scopul


obţinerii informaţiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare
şi luarea deciziilor manageriale şi economice.
Prin afluxuri globale de avantaje economice se înţeleg încasările primite sau
care urmează să fie primite din vînzarea producţiei proprie sau a mărfurilor, prestarea
serviciilor şi din alte operaţiuni efectuate în procesul desfăşurării activităţii
económico-financiare a entităţii.
Avantajele economice pot îmbrăca diferite forme: încasări de mijloace băneşti, intrări
ale activelor nemonetare, recepţionări ale serviciilor prestate de terţi etc.
În componenţa veniturilor nu sînt incluse sumele colectate în numele terţilor,
de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obţinute de
întreprindere în numele unor terţe părţi din comercializarea produselor sau mărfurilor
acestora, întrucît acestea nu reprezintă avantaje economice ale entităţii şi nu
influenţează mărimea capitalului propriu al acesteia. Taxa pe valoarea adăugată şi
accizele nu reprezintă venituri ale entităţii, deoarece acestea sînt colectate în numele
organelor de stat şi vărsate la buget.
Venitul ca categorie economică reflectă profitul net obţinut în procesul
activităţii de producţie Din punct de vedere economic venitul este diferenţa dintre
încasări şi plăţi, dar din punct de vedere gospodăresc acesta este diferenţa dintre
starea patrimoniului întreprinderii la începutul şi sfârşitul perioadei.
Venitul calculat în scopuri contabile nu reflectă rezultatul real al activităţii
întreprinderii, ceea ce a adus la diferenţierea dintre noţiunea de beneficiu contabil şi
economic. Primul este rezultatul realizării mărfurilor şi serviciilor, a doua - rezultatul
circulaţiei capitalului.

1. Venitul este diferenţa pozitivă dintre veniturile întreprinderii


comerciale, înţelese ca sporire a valorii totale de evaluare a activelor ei, însoţite de
mărire de capital a proprietarilor, cheltuielilor ei, concepute ca scăderea valorii
totale evaluate a activelor, însoţite de micşorarea capitalului proprietarilor, cu
excepţia rezultatelor operaţiilor legate de modificarea intenţionată a capitalului.

2. Venitul – este o creştere de capital propriu, ce are loc în perioada


curentă.

Ambele definiţii au dreptul la existenţă, însă din punct de vedere practic, adică,
calculul venitului, anume definiţia a doua este mai preferabilă.

Ideia de a evidenţia venitul contabil şi economic aparţine lui David Solomon.


Iată cum arată definiţia lui:

Venitul contabil + modificările în afară de realizare a valorii activelor în


perioada raportată - modificările în afară de realizare a valorii activelor în perioada
precedentă + modificările în afară de realizare a valorii activelor în perioada viitoare
= Venitul economic

David Solomon a reieşit din următorul punct de plecare precum că concepţia


de venit este necesară pentru următoarele activităţi:
1. calculul impozitelor;

2. apărarea creditorilor;

3. pentru alegerea politicii de investiţie.


Veniturile totale provenite din realizarea cifrei de afaceri şi alte venituri
reprezintă:

 veniturile brute rezultate din vânzarea şi încasarea producţiei la intern şi


export;
 veniturile realizate din alte activităţi (Vac);

Concluzia la care a ajuns A. Marshall în cercetările întreprinse spre sfârsitul


secolului trecut, este împărtășită astăzi de marea majoritate a economiștilor. Faptul că
profitul reprezintă “prețul” sau partea din venitul obținut ce i se cuvine capitalului în
calitatea sa de factor de productie constituie o realitate de necontestat.
Într-adevăr, practic nu există întreprinzător care, dispunând de un anumit
capital si dorind să-l investească într-o anumită afacere economică, să nu se întrebe:
cât de mari vor fi veniturile obtinute, dacă acestea vor fi satisfăcătoare pentru firmă,
în fine, la ce riscuri se expune. Desigur, alternativele sunt, de regulă, numeroase.
Orice informație despre fiecare din problemele enumerate mai sus este binevenită.
Trebuie cântărite cu atenție, pâna la detaliu, toate consecințele posibile ale unei astfel
de decizii, apoi comparate cu rezultatele obtinute de alții. Omisiunile de orice fel pot
sa aibă consecințe irecuperabile pe plan economic. De aceea, o listă incompletă a
acestora ar semana mai degrabă cu o descriere literară a unei acțiuni economice prin
excelența practica. Soluțiile considerate ca acceptabile sau satisfăcătoare urmează a fi
grupate si supuse calculului rece al optimizării, obiectivul final constituindu-l
maximizarea profitului. Pentru atingerea lui, însă, vor trebui determinare cu exactitate
nivelul producției, nivelul costurilor și al prețurilor.
Eficienţa activităţii economice în cadrul agenţilor economici din industrie - în
valoare absolută - reprezintă ceea ce se obţine în plus faţă de cât s-a cheltuit în
activitatea economică, adică venitul net.

În această direcţie profitul şi rata profitul sunt indicatori sintetici calitativi prin
care se exprimă raţionalitatea economică a activităţii economice sau afacerii
întreprinse de agentul economic.

În ceea ce priveşte veniturile întreprinderilor cel mai important loc îl ocupă


încasările din realizarea producţiei, comercializarea mărfurilor, prestări de servicii în
funcţie de obiectul activităţii de bază. Mărimea acestor încasări este dată la acelaşi
volum al producţiei şi al serviciilor, de calitatea produselor, gradul de confort şi
complexitatea prestaţiilor etc.

Acestea constituie mijloace băneşti, sosite la întreprindere din încasările pentru


expedierea producţiei, lucrărilor şi serviciilor părţilor contractante. Încasarea la timp
şi deplină a cifrei de afaceri este condiţia cea mai importantă pentru o activitatea
economico - financiară prosperă pentru oricare întreprindere, deoarece aceasta este
sursa de bază şi regulată a mijloacelor băneşti.

Pe de altă parte, circuitul mijloacelor întreprinderii se încheie cu realizarea


producţiei şi încasarea cifrei de afacere, ceea ce evident înseamnă recuperarea
resurselor financiare consumate în procesul de producţie şi serveşte ca o premiză
pentru reînnoirea procesului de producţie cu ajutorul punerii mijloacelor în următorul
circuit.

Venitul de la realizare, imediat se utilizează pentru decontările cu furnizorii


pentru materia primă, materiale, semifabricate, piese de schimb, combustibil,
energie. Din mijloacele băneşti încasate are loc defalcarea impozitelor la buget,
retribuirea muncii, se finanţează cheltuielile prevăzute de buget şi neincluse în
sinecost. Totodată, suma încasată din realizare în sens strict nu reprezintă beneficiu
(profit), deoarece din contul ei trebuiesc recuperate cheltuielile.

Venitul agentului economic poate fi obținut ca:

- Venit din activitatea de bază (realizarea producţiei, lucrărilor şi serviciilor)

- Venit din activitatea financiară (rezultatul de amplasare a hârtiilor de valoare şi


operaţiile cu ele)

Veniturile întreprinderii se clasifică conform condiţiilor de obţinere a lor şi în


dependenţă de tipurile de activitate:

1. Venituri din tipul de activitate obişnuit (suma încasată din realizarea


producţiei, lucrărilor şi serviciilor).

2. Venituri operaţionale (venituri de la acordarea în folosinţă temporară a


activelor întreprinderii, dreptului de patent, invenţiei, modelelor industriale
şi altor tipuri de proprietate intelectuală, încasări din participarea în
capitalul statutar a altor întreprinderi; profit obţinut de la activitatea
comună; încasări de la realizarea mijloacelor fixe şi altor active; procente
pentru folosirea mijloacelor băneşti şi altele.)

3. Venituri în afara realizării (amenzi, penalităţi pentru încălcarea obligaţiilor


contractuale; active primite gratuit şi dăruite, conform contractelor de
donare, profitul anilor precedenţi dezvăluită în perioada de raportare; suma
datoriei debitoare şi creditoare la care au expirat termenul de acţiune;
diferenţe de curs valutar; suma din diferenţa de până şi după reevaluarea
activelor, alte venituri în afara realizării)

4. Venituri excepţionale – venituri, obţinute ca urmare a unor împrejurări


excepţionale: recuperarea asigurării, valoarea materialelor provenite din
lichidarea activelor fixe, ce sunt inutilizabil de reconstituit şi de folosit în
continuare.

Activitatea de întreprinzător a întreprinderii generează diverse tipuri de


venituri şi cheltuieli care trebuie să fie clasificate după anumite criterii, în funcţie de
scopul utilizării informaţiilor contabile: reflectarea în conturile contabile, întocmirea
rapoartelor financiare şi statistice, exercitarea controlului, determinarea rezultatului
fiscal, efectuarea analizei activităţii economicofinanciare a întreprinderii etc.

Veniturile se clasifică în dependenţă de sursă, modul, regularitatea şi


consecutivitatea primirii. Venitul poate fi obţinut din proprietatea de factori de
producţie. Acesta poate fi obţinut de către o persoană fizică, de către o firmă sau de
către stat în numerar sau în contul bancar. Venitul poate fi obţinut permanent sau o
singură dată, poate fi achitat uneori într-o consecutivitate strictă.
Sursa: Alexandru Nederiţă, Teza de doctor habilitat „Probleme metodologice
ale contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii, Chişinău 2007 [7,p.88]

Clasificarea veniturilor şi cheltuielilor după destinaţie (funcţiile întreprinderii)


este cea mai importantă, fiindcă serveşte drept bază pentru calcularea indicatorilor
din situațiilor financiare.

Abordarea generală aferentă acestei clasificări constă în delimitarea veniturilor


şi cheltuielilor aferente activităţilor ordinare, evenimentelor extraordinare şi
impozitului pe profit. Pentru stabilirea componenţei grupelor menţionate de venituri
şi cheltuieli este necesar să se clarifice noţiunile de activităţi ordinare şi evenimente
extraordinare. Actualmente, în literatura de specialitate autohtonă şi în actele
normative în vigoare lipsesc recomandările referitoare la divizarea faptelor
economice pe tipuri de activităţi ale întreprinderii.
La momentul actual în Republica Moldova veniturile şi cheltuielile sunt
clasificate după natura activităţilor şi evenimentelor care le generează. Astfel
veniturile se clasifică în:

1. Venituri din activitatea operaţională: venituri din vînzări şi alte venituri


operaţionale;

2. Venituri din activitatea de investiţii;

3. Venituri din activitatea financiară;

4. Venituri excepţionale.

În funcţie de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două grupe:

 Venituri din activitatea operaţională.


 Venituri din alte activități. [4]

Veniturile din activitatea operațională – identifică rezultatele din activitatea


de bază a entității, la care se reflectă:

a. venituri din vînzări (încasările din vânzarea produselor, mărfurilor,


prestarea serviciilor, contracte de leasing operațional, contractele de
construcţie);

b. alte venituri din activitatea operațională (sumele primite sau de primit


din ieşirea (vânzarea, schimbul) activelor circulante, cu excepţia
produselor finite şi mărfurilor, din sancțiuni, recuperarea prejudiciului
material, înregistrate ca plusuri de active imobilizateși circulante
constatate la inventariere).

Veniturile din alte activități – includ sumele primite sau de primit din alte
tipuri de activități ale entității, inclusiv:

a. venituri din operațiuni cu active imobilizate (valori rezultate din ieșirea


imobilizărilor corporale, necorporale, investițiilor financiare pe termen
lung, investițiilor imobiliare, etc.)
b. venituri financiare ( sume de primit sau încasate sun forma de redevente,
dobînzi, dividente, diferențe favorabile de curs valutarși de sumă, costul
activelor primite cu titlu gratuit, etc.)

c. venuturi excepționale ( reprezintă sumele, valoarea bunurilor primite de


la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele juridice și fizice
sub formă de recuperare a pierderilor din evenimente excepționale.

Structura veniturilor întreprinderii poate fi prezentată sub forma schemei


următoare:
Veniturile întreprinderii

Venituri din activitatea


Venituri din alte activităţi
operaţională

Alte venituri Venituri din


operaţiuni cu Venituri
Venituri din din Venituri
active excepţional
vânzări activitatea financiare
imobilizate e
operaţională
Figura 2. Structura veniturilor întreprinderii

1.2 Reglemantarea normativă a contablității veniturilor entității


Conform Standardelor naționale de contabilitatea intrate în vigoare la 1 ianuarie
2014 s-au schimbat esențial și denumirea conturilor sintetice și analitice

La contabilizarea şi impozitarea veniturilor este necesar a ne conduce de:


 Lege contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007;
 Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 cu modificări şi completări,
Monitorul Oficial Nr. 71 din 28.04.2015.

 Planul general de conturi contabile din 01 ianuarie 2014, Monitorul Oficial


al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013, partea III, art.
1534.
 S.N.C. “Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și
evenimente”, din 01 ianuarie 2014, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;
„1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE, IAS 8 "Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori" şi IAS 10 "Evenimente
ulterioare perioadei de raportare".
7. Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de
reglementare normativă a contabilităţii care prevede diferite variante de
recunoaştere, evaluare şi contabilizare a elementelor (obiectelor) contabile (de
exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de evaluare curentă a
stocurilor, metoda de recunoaştere a veniturilor din prestarea serviciilor).
24. Efectul modificării estimării contabile, cu excepţia modificării indicate în pct.25
din prezentul standard, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli/costuri ale:
1) perioadei de gestiune, în care are loc modificarea, dacă este afectată numai
perioada respectivă;
2) perioadei de gestiune, în care are loc modificarea, şi ale perioadelor de
gestiune viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora.
40. Evenimentele ulterioare care conduc la ajustarea situaţiilor financiare se
contabilizează prin modificarea (corectarea) elementelor (obiectelor) contabile
(activelor, capitalului, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor) sau prin înregistrarea
elementelor care nu au fost anterior recunoscute. Înregistrările contabile aferente
evenimentelor care conduc la ajustarea situaţiilor financiare se reflectă în ultima zi a
perioadei de gestiune.”

 S . N . C . « S t o c u r i » , din 01 ianuarie 2014, Monitorul Oficial al Republicii


Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;

„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 2 "Stocuri".

24. Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma ieşirii/reparaţiei activelor imobilizate
şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, precum şi deşeurile recuperabile se
evaluează la valoarea justă şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a
imobilizărilor corporale, stocurilor, costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare,
majorare a datoriilor, veniturilor curente etc.

50. Pentru fiecare perioadă de gestiune ulterioară se efectuează o nouă estimare a


valorii realizabile nete a stocurilor. Dacă în perioada precedentă stocurile au fost
evaluate în bilanţ la valoarea realizabilă netă şi la finele perioadei de gestiune rămîn
în stoc la aceeaşi valoare, iar circumstanţele s-au schimbat şi valoarea realizabilă netă
s-a majorat, aceste stocuri se evaluează la suma cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizabilă netă revizuită. Diferenţa apărută în limita costului de intrare se
contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi veniturilor curente.

55. 6) diferenţele dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă a stocurilor


recunoscute ca cheltuieli şi/sau venituri curente;”

 S . N . C . « C o n t r a c t e d e c o n s t r u c ţ i i » , din 01 ianuarie 2014, Monitorul


Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;
„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 11 "Contracte de
construcţie".
2. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de determinare,
recunoaştere şi contabilizare a veniturilor, costurilor şi cheltuielilor aferente
contractelor de construcţie şi de prezentare a informaţiilor aferente în situaţiile
financiare ale antreprenorilor.
3. Prezentul standard se aplică la contabilizarea veniturilor, costurilor şi cheltuielilor
aferente contractelor de construcţie, inclusiv în partea ce ţine de:
1) prestarea serviciilor legate în mod direct de construirea activelor (de exemplu,
serviciile proiectanţilor şi arhitecţilor);
2) demolarea activelor, precum şi repararea prejudiciilor aduse mediului în urma
demolării activelor.”
 S . N . C . « C o n t r a c t e d e l e a s i n g » , din 01 ianuarie 2014, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;
„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 17 "Contracte de
leasing".
30. Activele utilizabile (de exemplu, piesele de schimb şi alte materiale) obţinute în
urma reparaţiei activului primit în leasing şi care nu urmează a fi restituite
locatorului, se evaluează la valoarea realizabilă netă şi se înregistrează ca majorare a
stocurilor şi diminuare a cheltuielilor anticipate (costurilor activităţilor auxiliare) sau
majorare a veniturilor curente.
39. Veniturile şi cheltuielile anticipate înregistrate la transmiterea activului în leasing
financiar, pe parcursul termenului de leasing se trec la venituri şi, respectiv, cheltuieli
curente treptat (pe părţi) pe măsura survenirii termenelor de achitare stabilite prin
contractul de leasing.
45. Plăţile de leasing operaţional primite sau de primit conform condiţiilor
contractuale se recunosc ca venituri curente pe durata termenului de leasing conform
contabilităţii de angajamente pe o bază sistematică prevăzută în politicile contabile
ale locatorului.”
 S.N.C. «Venituri», din 01 ianuarie 2014, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;
„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE, Cadrului general
conceptual pentru raportarea financiară şi IAS 18 "Venituri".
2. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a
veniturilor generate de anumite tipuri de fapte economice şi de prezentare a
informaţiilor aferente în situaţiile financiare.”

 S . N . C . « D i f e r e n ț e d e c u r s v a l u t a r ș i d e s u m ă » , din 01 ianuarie
2014, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22
octombrie 2013;

„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 21 "Efectele


variaţiei cursurilor de schimb valutar".

9. Diferenţele de curs valutar favorabile se contabilizează în modul următor:


1) în cazul creşterii cursului valutar - ca majorare concomitentă a numerarului,
creanţelor сurente, altor elemente monetare şi veniturilor curente;

2) în cazul scăderii cursului valutar - ca diminuare a datoriilor curente şi majorare a


veniturilor curente.

14. Diferenţele de curs valutar favorabile şi nefavorabile care apar ca rezultat al


recalculării la data raportării a elementelor monetare precum şi a acţiunilor evaluate
la valoarea justă, se recunosc ca venituri şi cheltuieli curente şi se contabilizează în
conformitate cu prevederile pct.9 şi 10 din prezentul standard

16. Diferenţele de curs valutar favorabile şi nefavorabile aferente aporturilor în


capitalul social al entităţii, primite de la proprietari (fondatori) străini se
contabilizează ca venituri şi/sau cheltuieli curente.”

 S . N . C . «I n v e s t i ț i i i m o b i l i ar e » , din 01 ianuarie 2014, Monitorul


Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013;

„1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 40 "Investiţii


imobiliare".

42. La lichidarea investiţiilor imobiliare entitatea evaluează materialele utilizabile


obţinute (de exemplu, materialele de construcţie) la valoarea realizabilă netă şi le
înregistrează la intrări ca majorare concomitentă a stocurilor şi veniturilor curente.”

 S . N . C . 2 8 « C r e a n ț e ș i i n v e s t i ț i i f i n a n c i a r e » , din 01 ianuarie
2014, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22
octombrie 2013;

„ 1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE, Cadrului general


conceptual pentru raportarea financiară, IAS 19 "Beneficiile angajaţilor", IAS 32
"Instrumente financiare: prezentare", IFRS 7 "Instrumente financiare: informaţii de
furnizat", IAS "Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare".

18. Creanţele comerciale se contabilizează pe măsura livrării bunurilor, prestării


serviciilor şi executării lucrărilor ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor
sau după caz, a datoriilor curente.

32. Creanţele personalului privind recuperarea prejudiciului material se


contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor sau datoriilor
curente. În conformitate cu politicile contabile, ţinînd cont de pragul de semnificaţie
suma prejudiciului material care urmează a fi recuperat în perioadele viitoare poate fi
înregistrată ca venituri anticipate cu decontarea ulterioară la venituri curente.

39. Restabilirea creanţelor compromise decontate anterior la cheltuieli curente se


contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente şi, după
caz, a datoriilor curente.”

1.3 Recunoașterea și evaluarea veniturilor

Recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor se efectuează conform principiului


contabilităţii de angajamente, adică ele sunt recunoscute în perioada de gestiune în
care au fost obţinute indiferent de momentul efectiv al intrării/ieșirii mijloacelor
băneşti sau a altor forme de compensare. În cazul apariţiei diverselor incertitudini,
constatarea veniturilor şi cheltuielilor se admite cu respectarea următoarelor criterii:
1. A avut loc majorare/micşorare a avantajelor economice viitoare aferente
creşterii/ scăderii unui activ sau diminuarea/ majorarea unei datorii,iar acestea
pot fi evaluate credibil.

2. Există posibilitatea reală de a determina cu exactitate suma


venitului/cheltuielii.

I. Veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor:


1) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile semnificative
aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor. Transferul riscurilor şi beneficiilor
semnificative aferente drepturilor de proprietate asupra bunurilor, de regulă, coincide
cu momentul predării bunurilor către cumpărător sau, la respectarea altor condiţii
contractuale, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
respective către cumpărători;
2) entitatea nu mai gestionează bunurile vîndute ca în cazul deţinerii în
proprietate a acestora şi nu deţine controlul efectiv asupra bunurilor;
3) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
4) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei vor fi generate
către entitate;
5) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
II.Veniturile din prestarea serviciilor se recunosc în cazul îndeplinirii simultane a
următoarelor condiţii:
1) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
2) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei să fie obţinute de
către entitate;
3) stadiul de execuţie a tranzacţiei la data raportării poate fi evaluat în mod
credibil; şi
4) costurile apărute pe parcursul tranzacţiei şi costurile de finalizare a
tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Recunoaşterea veniturilor din prestarea serviciilor se efectuează conform uneia din
următoarele metode:
1) metoda prestării integrale;
2) metoda procentului de finalizare.
Metoda prestării integrale se recomandă în cazurile în care termenul de prestare a
serviciilor nu depăşeşte o perioadă de gestiune. La utilizarea acestei metode veniturile
din prestarea serviciilor se recunosc şi se contabilizează după încheierea tranzacţiei.
Metoda procentului de finalizare este aplicabilă în cazurile în care serviciile, potrivit
unuia şi aceluiaşi contract, sînt prestate pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Prin această metodă, veniturile se recunosc pe stadii distincte ale tranzacţiei, în
funcţie de procentul de finalizare a acesteia, adică în perioadele de gestiune în care
are loc prestarea efectivă a serviciilor. Recunoaşterea veniturilor în baza metodei
procentului de finalizare se admite la respectarea simultană a următoarelor condiţii:
1) momentul încheierii tranzacţiei sau a unui stadiu distinct al acesteia poate fi
determinat cu un grad înalt de certitudine la data raportării;
2) cheltuielile suportate în procesul tranzacţiei şi cele necesare pentru
finalizarea acesteia pot fi determinate în mod credibil.
Veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii se recunosc la respectarea
simultană a următoarelor condiţii:
1) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei să fie obţinute de
către entitate; şi
2) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil.
Veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza condiţiilor contractuale pe
măsura survenirii termenelor de plată a dobînzilor stabilite în contractul încheiat între
entitate şi utilizatorul activului.
În opinia savantului A.Nederiţă [8, p. 62]., evaluarea veniturilor şi cheltuielilor
trebuie să se bazeze pe următoarele principii contabile: prudenţa (conservatismul),
permanenţa metodelor, pragul de semnificaţie (importanţa relativă), unitatea
monetară şi evaluarea separată a elementelor de venituri şi cheltuieli. În afară de
principiile enumerate, la evaluarea contabilă a elementelor de venituri şi cheltuieli,
este necesar să se ia în considerare conceptul contabilităţii de angajamente şi
principiul necompensării, care se aplică şi la recunoaşterea elementelor sus-
menţionate.

Principiul prudenţei sau conservatismul este considerat pilonul de bază al


contabilităţii (mai ales în ţările în care aceasta îndeplineşte un important rol
juridic), deoarece aplicarea lui protejează întreprinderea şi utilizatorii informaţiilor
acesteia împotriva evaluărilor subiective şi multiplelor riscuri şi incertitudini care
pot apărea în viitor.

Necesitatea aplicării acestui principiu este condiţionată de faptul că în


economia de piaţă entităţile, de regulă, funcţionează în condiţii de incertitudine. În
sens general, principiul prudenţei este definit în Cadrul general al IASB şi constă în
„includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a
face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încît datoriile şi cheltuielile
să n fie subevaluate” [14, p. 42].

În Republica Moldova, principiul prudenţei este stabilit în Bazele conceptuale


[1] şi trebuie să fie aplicat în mod obligatoriu la evaluarea tuturor elementelor
contabile, inclusiv a veniturilor şi cheltuielilor. Conform principiului prudenţei,
veniturile şi cheltuielile trebuie evaluate şi contabilizate doar în momentul
efectuării acestora. De exemplu, pierderile din lipsurile şi deteriorarea bunurilor
constatate la inventariere se înregistrează ca venituri şi cheltuieli în în momentul
constatării (indiferent de cauzele lor).

Respectarea principiului prudenţei permite entităţii, să constituie provizioanele


respective pe seama consumurilor şi/sau cheltuielilor perioadei de gestiune curente.
Actualmente, actele normative în vigoare nu stabilesc nomenclatorul, modul de
constituire şi de utilizare a provizioanelor. După părerea savantului A. Nederiţă,
entităţile pot constitui de sine stătător, în conformitate cu politica de contabilitate,
provizioane aferente: recuperării pierderilor probabile aferente creanţelor
compromise; plăţii indemnizaţiilor de concediu şi recompenselor angajaţilor (pentru
vechimea în muncă, pentru rezultatele anuale ale activităţii etc.); reparaţiei
mijloacelor fixe; ieşirii mijloacelor fixe; returnării (reducerii preţurilor) bunurilor
vîndute.
Nerespectarea principiului prudenţei conduce la majorarea nejustificată a
veniturilor şi activelor şi diminuarea cheltuielilor şi datoriilor şi în consecinţă,
denaturează rezultatul activităţii (profitul/pierderea) entităţii şi alţi indicatori din
rapoartele financiare care servesc drept bază pentru luarea deciziilor manageriale şi
economice.

Din aceste considerente, susţinem savanţii care recomandă aplicarea


principiului prudenţei, deoarece determinarea profitului este totdeauna aleatorie şi, în
consecinţă, este mai bine a se declara profitul minim nu atît pentru a reduce sarcinile
fiscale, cît pentru a evita distribuirea de dividende fictive, pentru a atenua, de
asemenea, o viziune prea optimistă privind rezultatele activităţii economico-
financiare ale entităţii.

Principiul permanenţei metodelor constă în aplicarea consecventă de către


întreprindere a metodelor de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor pentru asigurarea
comparabilităţii informaţiilor contabile. În reglementările contabile internaţionale,
permanenţa metodelor este evidenţiată ca un concept de bază, aplicat la evaluarea
elementelor contabile şi prezentarea acestora în rapoartele financiare. Astfel,
conform Cadrului general al IASB, permanenţa metodelor reprezintă o condiţie
obligatorie pentru „măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii
şi evenimente care trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei
entităţi şi de-a lungul timpului pentru aceeaşi entitate şi într-o manieră consecventă
pentru diferite entităţi” [14, p. 43].

În literatura de specialitate, principiul permanenţei metodelor este


examinat sub aspectul general. După părerea marelui savant A.Nederiţă, aplicarea
acestui principiu trebuie să presupună:

1) utilizarea de către o întreprindere a uneia şi aceleiaşi metode (procedeu) de


evaluare a cheltuielilor în comerţul angro în diferite perioade de gestiune;
2) aplicarea unora şi aceloraşi metode de evaluare a cheltuielilor în aceeaşi perioadă
de gestiune;

3) folosirea unora şi aceloraşi metode de evaluare a cheltuielilor de către


entităţile angro.

De regulă, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleaşi metode de evaluare a


veniturilor şi cheltuielilor de la o perioadă de gestiune la altă, de exemplu, metodele
de evaluare a pierderilor din creanţe compromise, de repartizare (decontare) a
cheltuielilor anticipate. Totodată, aplicarea acestui principiu nu interzice
modificarea metodelor de evaluare cu condiţia că noile metode asigură un grad
mai înalt de veridicitate a informaţiilor contabile. Toate modificările metodelor de
evaluare a veniturilor şi cheltuielilor, indiferent de cauzele apariţiei lor, trebuie să
fie argumentate şi reflectate în politica de contabilitate, indicîndu-se data intrării în
vigoare a acestora.

Principiul pragului de semnificaţie este prevăzut în IAS 1 şi constă în


faptul că „fiecare element semnificativ trebuie prezentat separat în situaţiile
financiare. Valorile nesemnificative trebuie agregate cu valorile de natură sau funcţie
similară şi nu trebuie prezentate separat” [6, p. 651].
Acest principiu, de asemenea, este stabilit în reglementările contabile din
Australia, Bulgaria, Marea Britanie, SUA, România şi alte ţări. Totodată, în
Directiva a IV-a CCE principiul pragului de semnificaţie nu este prevăzut şi nu se
aplică în unele ţări-membre ale Uniunii Europene.

Esenţa principiului pragului de semnificaţie constă în faptul că în contabilitate


şi în rapoartele financiare trebuie să fie reflectată toată informaţia esenţială pentru
utilizatorii rapoartelor financiare din punctul de vedere al posibilităţii utilizării
acesteia pentru diferite evaluări şi luări de decizii. Informaţia se consideră esenţială
în cazul în care lipsa sau insuficienţa acesteia poate să influenţeze deciziile
utilizatorilor adoptate de aceştia în baza informaţiilor din rapoartele financiare. În
acelaşi timp, dacă informaţia sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanţă
mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesenţială.

Aplicarea principiului pragului de semnificaţie are menirea să contribuie la


simplificarea lucrărilor de prelucrare a informaţiei şi de întocmire a rapoartelor
financiare.

Principiul unităţii monetare nu este prevăzut în reglementările contabile


internaţionale. Totodată, aplicarea acestui principiu rezultă din art. 8 al Legii
contabilităţii, potrivit căruia entităţile sînt obligate să ţină contabilitatea în monedă
naţională [3].

Principiul unităţii monetare prevede utilizarea unor unităţi comune pentru


evaluarea tuturor elementelor contabile, inclusiv a cheltuielilor. Aplicarea acestui
principiu este foarte importantă, deoarece moneda este considerată o sursă de
înlocuire în formă naturală a bunurilor ce formează obiectul evaluării.

La aplicarea acestui principiu, este necesar să fie luate în considerare


următoarele aspecte:

1) evaluarea veniturilor trebuie efectuată în lei moldoveneşti. Totodată, în


cazul tranzacţiilor în valută străină sau în unităţi convenţionale, acestea trebuie
contabilizate concomitent şi în valută străină şi/sau în unităţi convenţionale. În
astfel de cazuri apar diferenţe de curs valutar şi de sumă care influenţează
mărimea cheltuielilor perioadei de gestiune curente;

2) valoarea efectivă a monedei este instabilă în timp şi diferă de la o


perioadă de gestiune la altă. De exemplu, puterea de cumpărare a leului
moldovenesc în anul 1997 era cu mult mai mare decît în anul 2012. Instabilitatea
monedei devine evidentă în condiţiile unei economii hiperinflaţioniste. Cantitatea de
monedă necesară pentru evaluarea unui bun creşte prin inflaţie nu din cauza
modificării valorii relative a bunului în raport cu altele, ci din cauza schimbării
semnificaţiei etalonului monetar. În aceste condiţii, rapoartele financiare privind
situaţia patrimonială şi financiară a entităţii urmează a fi ajustate cu efectele inflaţiei;

3) unele tipuri de fapte economice generatoare de venituri şi cheltuielisînt


dificil de exprimat prin intermediul unităţilor monetare. De exemplu, competenţa
angajaţilor entităţii, capacitatea managerială a conducătorilor acesteia, capacitatea
creativă a unei echipe de cercetare, climatul social (calitatea relaţiilor dintre
angajaţi), relaţiile privilegiate sau neprivilegiate cu statul, calitatea mediului în care
întreprinderea îşi desfăşoară activitatea (gradul de poluare, intensitatea restricţiilor
impuse de mediu etc.).

Principiul evaluării separate a elementelor de venituri şi cheltuieli nu este


concretizat în mod special în reglementările contabile internaţionale şi naţionale.
Însă acest principiu este foarte important, deoarece presupune evaluarea separată a
fiecărui element de cheltuieli. În acest context, trebuie luate în considerare modul de
clasificare a cheltuielilor, precum şi faptul că, pentru diferite elemente de cheltuieli,
sînt stabilite reguli distincte de evaluare. Astfel, în cazul vînzării bunurilor,
veniturile se evaluează la valoarea justă, iar cheltuielile – la valoarea de bilanţ a
bunurilor vîndute. Cheltuielile privind împrumuturile sunt evaluate la suma
dobînzilor calculate pentru perioada de gestiune curentă.

În baza celor expuse, concluzionăm că evaluarea reprezintă un proces complex


şi dificil care necesită respectarea anumitor condiţii.

Veniturile şi cheltuielile evaluate în contabilitate servesc drept bază pentru


determinarea rezultatului financiar şi a celui fiscal.

Capitolul 2: Contabilitatea veniturilor entității

2.1 Documentarea veniturilor entității

Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.294 din 17.03.1998 privind


executarea ordinului preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23.12.1997 cu
completări şi modificări ulterioare din 28.02.13, Monitorul Oficial Nr. 48/05.03.13
art.207 este stabilită lista formularelor de strictă evidenţă prin care se perfectează
operaţiile economice. Din acestea fac parte: factură, anexă la factură; foaie de
parcurs pentru: autocamioane, autoturisme, autobuze; factură fiscală; delegaţie, bon
de plată ş.a.
Formularele tipizate de documente primare cu regim special se utilizează în
cazul operaţiilor economice ce ţin de înstrăinarea activelor (transmiterea dreptului de
proprietate). Formularele tipizate cu regim special conţin următoarele elemente
obligatorii:
- denumirea şi numărul documentului;
- data întocmirii documentului;
- denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este
întocmit documentul;
- denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar
pentru persoanele fizice – codul personal;
- conţinutul faptelor economice;
- etaloanele cantitative şi valorice în care sunt exprimate faptele economice;
- funcţia, numele, prenumele şi semnătura (inclusiv cea digitală) persoanelor
responsabile de efectuarea şi înregistrearea faptelor economice
Dat fiind faptul că „URECOOP” din Strășeni , este înregistrată ca plătitor al
taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu Codul fiscal, Titlul III, livrările sunt
perfectate prin facturi fiscale, în caz contrar livrarea de bunuri şi servicii avea să fie
însoțită de facturi de expediţie.
Factura fiscală reprezintă formular tipizat de document primar cu regim
special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat in modul
general stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile.
Factura fiscală se completează de către furnizor pentru fiecare cumpărător
separat cu indicarea obligatorie a tuturor rechizitelor necesare pentru efectuarea
decontărilor pentru livrările efectuate şi pentru corectitudinea eliberării şi recepţiei
mărfurilor livrate şi serviciilor prestate. Ea trebuie să fie păstrată pentru o perioadă de
cinci ani compleţi de la data eliberării/recepţiei. De regulă, factura fiscală se
completează în trei exemplare:
a) se arhivează la furnizor,
b) se înmînează cumpărătorului,
c) serveşte document justificativ pentru transportator.
La reflectarea operaţiiei economice pe baza facturii fiscale date se fac menţiuni
în Registrul de evidenţă a contului de activ 611 „Venituri din vînzări", ţinute la
întreprinderea „URECOOP” din Strășeni (Anexa 5).
La întreprinderea „URECOOP” din Strășeni, în evidenţa contabilă se aplică
sistemul contabil complet în partidă dublă.
Sistemul contabil complet în partidă dublă este un sistem de evidenţă contabilă
care prevede reflectarea operaţiunilor economice în baza dublei înregistrări cu
aplicarea Planului de conturi, registrelor contabile şi întocmirea rapoartelor
financiare.
Din lista documentelor primare aferente conturilor 611, 612 mai putem
menționa următoarele:

 Dispoziție (ordin) de încasare:


 dispoziție pentru casierie, in vederea incasării in numerar a unor sume care nu
reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale;
 document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în
cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ.
Dispozițiile de incasare circula:
 la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv;
 la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;
 la casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, dupa caz, și se
semnează de casier; în cazul plătilor se semnează și de persoana care a primit
suma;
 la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru
efectuarea înregistrarilor în contabilitate.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, anexa la registru de casa.
Conținutul minimal obligatoriu de informații al dispoziției de încasare este
urmatorul:
 denumirea unitătii;
 denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului
de dispoziție de plată / incasare;
 numele și prenumele, precum și funcția (calitatea) persoanei care încasează
suma;
 suma incasată (in cifre si in litere); scopul încasarii;
 casier; suma încasata; data și semnatura.
Listă de inventariere - serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor
de bunuri constatate cu ocazia inventarierii, prin preluarea din listele de inventariere
numai a poziţiilor cu diferenţe.

Listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar - de


către gestionar, iar două exemplare - de un membru al comisiei de inventariere, pe
gestiuni şi bunuri şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere,
de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii. În cazul predării-primirii
gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care: un
exemplar - de gestionarul care predă, un exemplar - de gestionarul care primeşte
gestiunea, iar trei exemplare - de un membru al comisiei de inventariere.

La sfîrşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de


gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere.

Listele de inventariere pot fi completate manual sau cu ajutorul mijloacelor


tehnice de calcul.

Listele de inventariere întocmite manual se completează cu cerneală sau pix, citeţ


şi clar şi nu se admit corectări sau ştersături.
Corectarea greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de
inventariere prin anularea menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra
înscrierii anulate se scrie cea corectă. Corectările vor fi stipulate şi semnate de către
toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari.

În listele de inventariere nu se admite a lăsa rînduri necompletate.

Listele de inventariere circulă:

- la gestionar (sau gestionari în cazul predării-primirii gestiunii) - pentru semnarea


fiecărei pagini a listei de inventariere, indicînd pe ultima filă a listei că toate
cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui (lor), că bunurile respective se află în
păstrarea şi răspunderea lui (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse
inventarierii, precum şi faptul că preţurile, cantităţile, calităţile şi unităţile de măsură
au fost stabilite în prezenţa lui (lor) şi el (ei) nu are (au) obiecţii;

- la membrii comisiei de inventariere - pentru semnarea fiecărei file a listei de


inventariere, calcularea totalului din listele de inventariere, stabilirea lipsurilor sau a
plusurilor valorice, stabilirea perisabilităţii şi întocmirea procesului-verbal
privind rezultatele inventarierii;

- la contabilitate, unde se confruntă datele evidenţei contabile ale raportului de


gestiune predat la contabilitate şi valoarea totala a inventarului efectiv;

- la contabilul-şef şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale care


cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanele vinovate, procesul-
verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de
comisia de inventariere;
- la conducătorul întreprinderii, împreună cu procesele-verbale sus-menţionate,
pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute.

Se arhivează la serviciul contabil [17]

 Proces-verbal privind rezultatele inventarierii;

Se utilizează pentru reflectarea rezultatelor inventarierii mijloacelor bănesti


efective (numerar, mărci poştale etc.) aflate în casieria întreprinderii.

Comisia verifică mijloacele băneşti prin recalcularea numerarului din casierie,


hîrtiilor de valoare, carnetelor de cecuri etc. Procesul-verbal se întocmeşte în două
exemplare şi se semnează de membrii comisiei de inventariere şi gestionar.

Pînă la începerea inventarierii de la fiecare gestionar sau persoane responsabile


de integritatea mijloacelor băneşti se întocmeşte o declaraţie de inventar (Anexa 4).

În cazul înlocuirii gestionarului, procesul-verbal se întocmeşte în trei exemplare


(primul exemplar - pentru contabilitate, al doilea exemplar - pentru gestionarul care a
predat valorile şi al treilea exemplar - pentru gestionarul care a primit valorile)

Se intocmeşte şi circulă ca Lista de inventariere.[17]

Acestea la rîndul lor vor fi grupate și sistematizate în următoarele documente


centralizatoare:

 Raport de gestiune document ce reflectă evidența operativa a mărfurilor și


ambalajelor din cadrul unităților dedesfacere cu amănuntul. Poate fi zilnic sau
periodic, după cum stabilește conducerea societății.
raport de gestiune zilnic - se intocmeste in 2 exemplare de către gestionar, pentru
fiecare gestiune în parte. După reportarea soldului din ziua precedentă, în coloanele
de "mărfuri" și "ambalaje" se înscriu în ordinea intocmirii lor documentele de intrări
din ziua respectivă. La sfarșitul zilei se stabilește totalul intrărilor plus soldul, după
care se înscriu datele privind vînzările și alte ieșiri de mărfuri și se totalizează. Se
determină, apoi, soldul de mărfuri și ambalaje la sfîrsitul zilei. în raportul de gestiune
se înscriu atat cumpărările și vanzarile de mărfuri la prețul de vînzare cu amănuntul,
cît și alte intrări sau ieșiri de marfuri și ambalaje, care au ca efect modificarea în plus
sau in minus a soldului de marfuri sau ambalaje, cum ar fi: modificările de preț,
transferul între gestiuni, distrugerea mărfurilor degradate.
raport de gestiune periodic - cuprinde aceleași elemente ca si raportul zilnic, cu
deosebirea că înscrierea acestora in formular se face pe anumite perioade de timp (5,
10, 15 zile), soldul stabilindu-se la sfîrsitul fiecărei perioade. Raportul se completeaza
zilnic în 2 exemplare, documentele de intrare și ieșire completîndu-se în ordine
cronologică, fără a se face o gruparea lor pe intrari și ieșiri.

 Raport al casierului este documentul de înregistrare a încasărilor şi plaţilor în


numerar, efectuate prin caseria unităţii, pe baza documentelor justificative.
Reguli de întocmire
 se întocmeşte ori de cate ori sunt derulate operaţiuni cu
numerar, zilnic acolo unde este cazul;
 se întocmeşte pentru fiecare punct de lucru unde se derulează
operaţiuni cu numerar;
 se poate întocmi manual sau electronic de casierul unităţii sau
de altă persoană împuternicită;
 se completează în ordinea efectuării operaţiilor, fără spaţii
libere între operaţiuni, iar la sfarşitul zilei, rîndurile
necompletate din registru se barează;
 se semnează de casier pentru confirmarea înregistrării
operaţiunilor efectuate şi de persoana desemnată din
departamentul financiar – contabil pentru primirea actelor si a
documentelor justificative anexate.
Conţinutul obligatoriu de informaţii al raportului casierului
 denumirea unităţii;
 denumirea şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
 numărul curent; numărul actului de casă; explicatii; încasări;
plăţi;
 report/sold ziua precedentă;
 sold la sfîrşitul zilei;
 semnături: casier şi compartiment financiar-contabil.
 Pe baza Registrului de casă se stabileşte, la sfârşitul fiecărei zile, soldul de
casă, ce trebuie să corespundă cu soldul contului 5311 Casa, la aceeaşi dată.
Întocmirea raportului casierului
 Soldul zilei precedente se reportează pe primul rând al
registrului de casă pentru ziua curentă:
 Se înregistrează toate încasările, se totalizează, inclusiv soldul
reportat al zilei precedente;
 Se înregistrează toate plăţile, se totalizează şi totalul acestora
se scade din sumele rezultate din însumarea incasărilor,
pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.

 Borderou etc.

Care ulterior vor fi prezentate în Registre de evidență sintetică și analitică la


conturile de venituri :

 611 „Venituri din vînzări”,


 612„Alte venituri din activitatea operațională”.
Evidența sintetică a veniturilor obținute din alte activități se va efectua la conturile
grupei 62 „Venituri din alte activități” a Planului general de conturi:

 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”


 622 „Venituri financiare”
 623 „Venituri excepționale” [13]

Documentele primare utilizate pentru înregistrarea în contabilitate a veniturilor


in alte activități sunt:

 Factură fiscală(factură);

 Dispoziție(ordin) de casă de încasare;


 Ordin de plată – Ordina prin care entitatea dă dispoziție băncii care o
deservește de a achita datoria față de furnizor
Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite,
respectiv cele pe suport hartie au un format standard tiparit (formular), în timp ce
modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate. Ordinul de plată
este revocabil (plata poate fi oprită) de către emitent până în momentul acceptării lui
de către banca destinatară. Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent
dar ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plată a emitentului.
Participanții la circuitul ordinului de plată sunt:
 Emitentul - agentul economic nonbancar care emite ordinul de plată pe cont
propriu, în baza unui cont deschis la o bancă
 Beneficiarul - instituția/persoana desemnată prin ordinul de plată de către
plătitor (emitent), să primească o sumă de bani
 Banca inițiatoare - banca căreia i se adresează ordinul de plată al emitentului și
la care emitentul are deschis contul bancar.
 Banca destinatară - banca care recepționează și acceptă ordinul de plată, în
nume propriu sau pentru un client al său, în calitate de beneficiar.
Banca inițiatoare poate fi aceași cu banca destinantară când emitentul și
beneficiarul au conturi deschise la aceași bancă.
Circuitul ordinului de plată:
 emiterea de către plătitor a ordinului de plată
 recepția - operațiunea prin care o bancă recunoaște primirea ordinului de plată
și validitatea acestuia
 autentificarea - procedura de recunoaștere a persoanei pe care emitentul
ordinului de plată o autoriza să semneze autentic, prin confruntarea semnaturii
înscrise pe document cu cele din fișa specimenului de semnătură, precum și
prin diverse procedee convenite cu banca pentru prevenirea plăților
neautorizate
 acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o bancă recunoaște ca valabil un
ordin de plată recepționat, obligandu-se să execute serviciul de a transfera
fondurile la termenele și în condițiile dispuse de emitent
 refuzul - procedura utilizată în cazul în care banca receptoare consideră că nu
este posibil să execute ordinul de plată dat de către emitent (în situația în care
nu se acceptă ordinul de plată are loc refuzul)
 executarea – procedura de emitere de către banca receptoare a unui alt ordin de
plată pentru a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior. Executarea
presupune debitarea contului emitentului și dupa caz creditarea contului
beneficiarului dacă ambii parteneri au conturi la aceiași unitate bancară. Fie
transmiterea ordinului de plată într-un sistem de plăți sau transmiterea
ordinului de plată către banca corespondentă.
Ordinul de plată circulă de la banca emitentă la banca colectoare în mod direct
(via compensare) sau prin intermediul altor bănci corespondente.

 Notă contabilă;
Servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică si
analitică, de regulă pentru operațiunile care nu au la bază documente justificative
(stornări, repartizare profit, constituire provizioane si ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare etc.).
Se întocmește, într-un exemplar, de către compartimentul financiar-contabil.
Circulă:
– la persoana autorizată să verifice si să semneze documentul;
– la persoana care asigură contabilitatea sintetică si analitică în cadrul
compartimentului financiar-contabil.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este
următorul:
– denumirea, numărul si data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– denumirea unitătii;
– explicatii; simbolul contului debitor/creditor; suma;
– semnături: întocmit, verificat.

 Proces verbal al companiei de asigurări;


 Calcul al companiei de asigurări etc. [12, p.235]

Dintre Documentele centralizatoare putem menționa următoarele:

 Raport de gestiune;
 Raport al casierului;

 Extras de cont document bancar eliberat clientilor, in care sunt evidentiate


toate operatiunile de incasari siplati efectuate intr-o anumita perioada, prin conturile
sedchise de clienti la banca. Extrasul de cont se poate elibera la cerere, dar si la
intervalle stabilite de comun acord cu titularii de cont.
 Registre contabile:

Registre de evidență sintetică și analitică la conturile de venituri:


 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”
 622 „Venituri financiare”
 623 „Venituri excepționale”[12, p.235]

2.2 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din activitatea operațională

La contabilizarea veniturilor, în afară de problemele teoretice aferente definirii,


clasificării, recunoaşterii şi evaluării acestora, apar şi un şir de aspecte metodologice,
din care, în opinia autorului Alexandru Nederiţă [8, p.54], principalele sînt
următoarele:

1) includerea în cadrul politicii de contabilitate a entității a compartimentului referitor


la venituri;

2) perfectarea documentară a operaţiunilor economice generatoare de venituri;


3) reflectarea veniturilor în registrele şi conturile contabile;

4) generalizarea informaţiilor privind veniturile în rapoartele financiare.


Conturile din clasa 6 „Venituri" a Planului general de conturi contabile a
entităților sînt destinate generalizării informaţiei privind veniturile obţinute din
activitatea operaţională, din operațiuni cu imobilizări şi financiară ale entității,
precum şi din evenimentele excepţionale. Planul general de conturi contabile este un
act normativ care stabileşte nomenclatorul sistematizat al conturilor contabile şi
normele metodologice de utilizare a acestora.
Conturile din clasa 6 „Venituri" sînt conturi de pasiv - conturi de rezultate. în
creditul acestor conturi se înregistrează în cursul perioadei de gestiune cu total
cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor constatate în conformitate cu
prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate corespunzătoare, iar în debitul
acestor conturi se înregistrează trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor
acumulate la contul de rezultate financiare.
Clasa 6 „Venituri" cuprinde următoare grupe de conturi: 61 „Venituri din
activitatea operaţională", 62 „Venituri din alte activități".
Venituri din activitatea operaţională sînt venituri rezultate din activitatea de
bază a entității. Aceste venituri se subdivizează în două grupe:
a) venituri din vînzări;
b) alte venituri operaţionale.
Evidenţa analitică a veniturilor din activitatea operaţională se ţine pe tipuri de
venituri, surse, perioade de obţinere a acestora şi alte direcţii stabilite în Politica de
contabilitate a entității (anexa 3). Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în moneda
naţională.
Pentru evidenţa sintetică a acestor venituri sînt destinate conturile de pasiv a
grupei 61 „Venituri din activitatea operaţională": contul 611 „Venituri din vînzări" şi
contul 612 „Alte venituri operaţionale".
Contul contabil este unitatea de bază, conform căreia se grupează şi se
păstrează informaţia despre operaţiunile economice şi altă informaţie a contabilităţii.
Conturile de venituri din activitatea operaţională includ următoarele subconturi
care sunt prezentate în schema 1:

61 „Venituri din activitatea operaţională

611 „Venituri din vînzări" 612 „Alte venituri operaţionale"


Subconturi : Subconturi:
6111 Venituri din vînzarea produselor 6121Venituri din ieşirea altor active
6112 Venituri din vînzarea mărfurilor circulante
6113 Venituri din prestarea serviciilor 6122 Venituri din sancţiuni
6114 Venituri din executarea lucrărilor 6123 Venituri din recuperarea
6115 Venituri din contracte de construcţie prejudiciului material
6116 Venituri din contracte de leasing 6124 Venituri din plusurile de active
operaţional şi financiar (arendă, imobilizate şi circulante
locaţiune) constatate la inventariere
6117 Venituri din contracte de 6125 Venituri din decontarea datoriilor
microfinanţare cu termen de prescripţie expirat
6118 Alte venituri din vînzări 6126 Alte venituri operaţionale

Schema 1: Structura conturilor de evidenţă a veniturilor din activitatea operaţională


În creditul conturilor date se înregistrează în cursul perioadei de gestiune cu
total cumulativ de la începutul anului sumele de venituri constatate în conformitate cu
prevederile S.N.C. „Venituri", iar în debitul conturilor de evidenţă a veniturilor
-trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate în contul de evidenţă a
rezultatului financiar.

Veniturile din vînzarea bunurilor cuprind fluxurile brute de avantaje


economice obţinute de întreprindere în cursul perioadei de gestiune curente din
comercializarea produselor şi mărfurilor, inclusiv a terenurilor, clădirilor şi a altor
active deţinute în scopul revînzării. Modul de contabilizare a veniturilor din vînzarea
bunurilor este reglementat de SNC ”Venituri”, aplicabil de la 1 ianuarie 2015.

Să ne referim la unele particularităţi ale veniturilor operaţionale la întreprinderea


„URECOOP” din Strășeni și anume veniturile provenite din prestarea serviciilor
şi/sau comercializarea produselor şi alte venituri operaţionale, formează cifra de
afaceri a întreprinderii.

În baza dispoziției de incasare nr. 278 din data de 20.12.2016 întreprinderea a


incasat mijloace bănești în sumă de 5000 lei drept plată pentru zahăr. (Anexele 4, 14)

În contabilitate această operațiune a fost înregistrată astfel:


1) Se reflectă venituri din vînzarea produselor:
Debit contul 221 ”Creanţe comerciale”,
Subcontul 221.1„Creanțe comerciale din țară” 5000 lei;
Credit contul 611 ”Venturi din vînzări”,
Subcontul 611.2 „Venituri din vînzărea produselor" 5000 lei;
2) Se achită creanța cu achitare în numerar
Debit contul 241 ”Casa” ,
Subcontul 241.1 „Casa in monedă națională” 5000 lei;
Debit contul 221 ”Creanţe comerciale”,
Subcontul 221.1„Creanțe comerciale din țară” 5000 lei.
Casierul a fixat suma în Dispoziţia de încasare şi simultan în raportul
casierului.

Potrivit Facturii fiscale cu seria FB nr. 7531797 (Anexele 5, 14) din 21


decembrie 2016 entitatea „URECOOP” din Strășeni livrat mărfuri întreprinderii
„Premiu Consum” SRL în sumă de 7639,20 lei inclusiv 854,24 lei TVA;.
Cumpărătorul a achitat creanța prin virament.

Această operațiune a fost contabilizată prin următoarele formule contabile:


Se recunosc venituri din vînzarea mărfurilor:
Debit contul 221 ”Creanţe comerciale”,

Subcontul 221.1„Creanțe comerciale din țară” 7639,20 lei;

Credit contul 611 „Venituri din vînzări”,

Subcontul 611.2 „Venituri din vînzărea produselor" 7639,20 lei;

Credit contul 534 „Datorii față de buget”,


Subcontul 534 4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” 854,24 lei;

Se stinge creanța cumpărătorului:

Debit contul 242 „Conturi curente în monedă națională” ,

Subcontul 242.1 „Numerar la conturi nelegat” 7639,20 lei;


Credit contul 221 ”Creanţe comerciale”,

Subcontul 221.1„Creanțe comerciale din țară” 7639,20 lei.

Pentru veniturile obținute din prestarea serviciilor (Anexa 15)în luna decembrie
2015 „URECOOP” din Strășeni a înregistrat următoarele formule contabile:

Se recunosc venituri din prestarea serviciilor:

Debit contul 221 „Creanțe comerciale”,

Subcontul 221.1 ”Creanțe comerciale din țară” 4161945,86 lei;

Credit contul 611 „Venituri din vînzări”,

Subcontul 611.3 „Venituri din prestarea serviciilor" 4161945,86 lei;

Se recunosc venituri din utilizarea de către terți a activelor entității:

Debit contul 231 „Creanțe privind veniturile din utilizarea de catre terți a activelor
entității”,
Subcontul 231.1 „Creanțe privind leasingul” 92416,45 lei;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”,

Subcontul 611.3 „Venituri din prestarea serviciilor" 92416,45 lei;

Entitatea „URECOOP” din Strășeni obține venituri și din predarea în leasing a


unor încăperi nelocative terților (Anexa 16), pe care le-a înregistrat în contabilitate
prin intermediul următoarelor formule contabile:

Se reflectă venituri din predarea în leasing a ăncăperii nelocative terților:

Debit contul 231 „Creanțe privind veniturile din utilizarea de catre terți a activelor
entității”,
Subcontul 231.1 „Creanțe privind leasingul” 1189645,48 lei;

Credit contul 611 „Venituri din vînzări”,

Subcontul 611.6 „Venituri din contracte de leasing operațional și financiar"


1189645,48 lei;
La întocmirea situațiilor financiare rulajele creditoare ale contului 611
„Venituri din vînzări” se înregistrează în situația de profit si pierdere pe rîndul 010
„Venituri din vînzări”. Rezultatele financiare se determină prin calcul, fără
întocmirea formulelor contabile. La finele anului de gestiune contul 611 „Venituri din
vînzări” se închide prin trecerea veniturilor acumulate la contul 351 „Rezultatul
financiar total”, întocmind formulele contabile (anexa 13, 14, 21) :
Trecerea veniturilor din vînzări la rezultatul financiar total:
Debit 611 „Venituri din vînzări”,
Subcontul 611.2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” 8859826,13 lei;
Debit 611 „Venituri din vînzări”,
Subcontul 611.3 „Venituri din prestarea serviciilor” 4254362,31 lei;
Debit 611 „Venituri din vînzări”,
Subcontul 611.6 „Venituri din contracte de leasing operațional și
financiar” 1189645,48 lei;
Credit 351 „Rezultatul financiar total” 14303833,92 lei.
În continuare vom analiza evidenţa veniturilor activităţii operaţionale pentru
contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.
Alte venituri din activitatea operaţională la întreprinderea „URECOOP” din
Străşeni includ veniturile care apar în procesul desfăşurării activităţii de bază a
întreprinderii, însă nu se referă la veniturile din vînzări.
Pentru generalizarea informaţiei privind alte venituri operaţionale este destinat
contul 6 1 2 „ A l t e v e n i t ur i di n a c t i v i t a t e a o p e r a ț i o n a l ă ” în care, în
particular, se reflectă (Anexa 17):
 venituri din ieșirea altor active circulante;
 venituri din sancțiuni;
 venituri din recuperarea prejudiciului material;
 venituri din plusuri de active imobilizate și circulante constatate la
inventariere;
 venituri din decontarea datoriilor cu termen de prescripție expirat etc.
Evidenţa analitică a altor venituri operaţionale se ţine pe tipurile lor, pe surse
de obţinere şi pe alte direcţii stabilite în politica de contabilitate a întreprinderii.

Veniturile obținute la enitatea „URECOOP” din Strășeni sub formă de „Alte


venituri din activitatea operațională” au fost contabilizate prin intermediul
formulelor:

Se reflectă venituri din predarea în leasing a ăncăperii nelocative terților


Debit contul 231 „Creanțe privind veniturile din utilizarea de catre terți a activelor
entității”,

Subcontul 231.1 „Creanțe privind leasingul” 331698,07 lei;

Credit contul 612„Alte venituri din activitatea operațională”,

Subcontul 612.6 „Alte venituri operaționale” 331698,07 lei;

Se reflectă venituri din alte activități:

Debit contul 234 „Alte creanțe curente”,

Subcontul 234.3 „Creanțe privind alte operații” 359000,00 lei;

Credit contul 612„Alte venituri din activitatea operațională”,

Subcontul 612.6 „Alte venituri operaționale” 359000,00 lei;

Debit contul 534 „Datorii față de buget”,

Subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” 257,71 lei;

Credit contul 612„Alte venituri din activitatea operațională”,

Subcontul 612.6 „Alte venituri operaționale” 257,71 lei;


La finele anului de gestiune contul 612 „Alte venituri din activitatea
operațională” se închide prin trecerea veniturilor acumulate la contul 351 „Rezultatul
financiar total”, întocmind formula contabilă (anexa 11, 17) :
Trecerea altor venituri operaționale la rezultatul financiar total:
Debit 612 „Alte venituri operaţionale”
Subcontul 612,6„Alte venituri operaționale” 690955,78 lei
Credit 351 „Rezultatul financiar total” 690955,78 lei

2.3 Evidența sintetică și analitică a veniturilor din alte activități

Veniturile din alte activități reprezintă sumele primite sau care urmează a fi
primite din alte feluri de activităţi ale întreprinderii. Acestea includ: veniturile din
operațiuni cu active imobilizate, veniturile financiare, veniturile excepţionale.
Veniturile ce nu ţin de activitatea de bază conform Planului general de conturi
contabile se reflectă în conturile clasei a 6-ea „Venituri", grupei 62 „Venituri din alte
activități".
În creditul conturilor date se înregistrează în cursul perioadei de gestiune cu
total cumulativ de la începutul anului sumele de venituri constatate în conformitate cu
prevederile S.N.C. ”Venitul”, iar în debitul conturilor- trecerea la finele anului de
gestiune a veniturilor acumulate în contul de evidenţă a rezultatului financiar.
62 „Venituri din activitatea neoperaţională"
621 „Venituri din operațiuni 622 „Venituri financiare" 623„Venituri
cu active imobilizate" excepţionale"
Subconturi: Subconturi : Subconturi:
6211 Venituri din ieşirea 6221 Venituri din diferenţe de 6231 Venituri din
imobilizărilor curs valutar compensarea
necorporale 6222 Venituri din diferenţe de pierderilor din
6212 Venituri din ieşirea sumă calamităţi
imobilizărilor 6223 Venituri din redevenţe 6232 Venituri din
corporale 6224 Venituri din active compensarea
6213 Venituri din ieşirea imobilizate şi circulante pierderilor din
investiţiilor financiare intrate cu titlu gratuit alte evenimente
pe termen lung 6225 Venituri din dividende şi excepţionale
6214 Venituri din ieşirea participaţii în alte entităţi
investiţiilor imobiliare 6226 Venituri din dobînzi
6215 Venituri din ieşirea aferente altor activităţii
altor active imobilizate 6227 Alte venituri financiare
6216 Venituri din reluarea
pierderilor din
deprecierea activelor
imobilizate

Schema 2. Structura conturilor de evidenţă a veniturilor din activitatea neoperaţională


Venituri din operaţiuni cu active imobilizate reprezintă venituri rezultate din
ieşirea şi reevaluarea activelor imobilizte ale entității sub formă de dobînzi,
dividende, din operaţiunile cu părţile legate etc.
Venituri din operaţiuni cu active imobilizate se reflectă în contabilitate în
baza aceloraşi documente ca şi veniturile din activitatea operaţională.
Evidenţa analitică a acestor venituri se ţine pe tipuri de venituri, pe surse şi pe
perioade de obţinere a acestora.
Pentru evidenţa sintetică a veniturilor din operaţiuni cu active imobilizate este
destinat contul de pasiv 621 „ Venituri din operaţiuni cu active imobilizate ". În
creditul acestui cont se reflectă sumele veniturilor constatate în cursul perioadei de
gestiune cu total cumulativ de la începutul anului, iar în debit trecerea la finele anului
de gestiune a veniturilor acumulate în contul de evidenţă a rezultatelor financiare.
Din motiv că în anul 2016 entitatea „URECOOP” nu a obținut venituri din
operațiuni cu active imobilizate am apelat la un fapt economic din anul precedent:
În conformitate cu factura fiscală din 30.10.2014 (anexa 8) entitatea a vîndut un
automobil de marcă „ZIL 130” cu numerele de înmatriculate „ST AE 270” la suma de
7600 lei inclusiv TVA 20 %.

Se recunosc venituri din vînzarea activelor imobilizate

Debit contul 221 „Creanțe comerciale”,

Subcontul 221.1 „Creanțe comerciale din țară” 7600 lei;

Credit 621 „ Venituri din operațiuni cu active imobilizate”

Subcontul 621.2 „Venituri din ieșirea imobilizărilor corporale” 6333,33 lei;

Credit contul 534 „Datorii față de buget”

Subcontul 534 4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” 1266,67 lei;

Se stinge creanța cumpărătorulri:

Debit 242 „Conturi curente în monedă națională”,

Subcontul 242.1 „Numerar în conturi nelegat” 7600 lei;

Credit contul 221 `Creanțe comerciale”,

Subcontul 221.1 „Creanțe comerciale din țară” 7600 lei.


La finele perioadei de gestiune, rulajul creditor al contului 621 „Venituri din
operațiuni cu active imobilizate ” cu total cumulativ de la începutul perioadei se trece
la Rezultatul financiar total al întreprinderii.
Trecerea veniturilor din operațiuni cu active imobilizate la rezultatul financiar
total:
Debit 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”
Subcontul 621.2 „Venituri din ieșirea imobilizărilor corporale” 7600 lei;
Credit 351 „Rezultatul financiar total” 7600 lei.

Veniturile financiare includ veniturile rezultate din operațiunile financiare ale


entității.
Specificul activităţii ”URECOOP” prevede primirea dividentelor, astfel în
anexa 9 este demonstrată încasarea de dividente in sumă de 37600 lei, trecerea părţii
acestora la venituri financiare se efectuează prin formula contabilă (Anexa 18):

Se recunosc venituri sub formă de dividente

Debit 242 „Conturi curente în monedă națională”

Subcontul 242.1 „Numerar la conturi nelegat” 37600 lei;

Credit 622 „Venituri financiare”,

Subcontul 622.7 „Alte venituri financiare” 37600 lei.


La finele perioadei de gestiune, rulajul creditor al contului 622 „Venituri
finaciare” cu total cumulativ de la începutul perioadei s-au trecut la Rezultatul
financiar total al întreprinderii în sumă de 37600 lei (Anexele 11, 12, 13, 18, 19).
Trecerea veniturilor din activitatea financiară la rezultatul financiar total:
Debit 622 „Venituri din activitatea financiară”,
Subcontul 622.7 „Alte venituri financiare” 37600 lei;
Credit 351 „Rezultatul financiar total” 37600 lei.

Veniturile excepţionale includ veniturile obţinute de întreprindere pentru


compensarea pierderilor (pagubelor) din accidente, incendii, calamităţi naturale,
exproprieri şi alte evenimente excepţionale.
Pentru generalizarea informaţiei privind veniturile excepţionale este destinat
contul 6 2 3 „ Ve n i t u r i e x c e p ţ i o n a l e ” .
Sumele primite de către persoanele fizice şi juridice ca despăgubire pentru
prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acţiuni ilegale (inacţiuni) ori ca
urmare a unor calamităţi naturale sau tehnogene, cataclizme, epidemii, epizotii nu se
includ în venitul impozabil (art. 20 lit.d3) din C o d u l f i s c a l ) .

În perioada de gestiune a anului 2016 pentru luna decembrie nu au fost


înregistrate venituri excepţionale. Vom da totuşi exemplele teoretice de
corespondenţă a contului 623 „Venituri excepţionale”.

Nr. Conținutul oprațiilor economico-financiare Debit Credit


crt
1 Reflectarea sumelor sub formă de recuperare a pierderilor 241, 623
din evenimentele excepționale primite de la organele de 242,
stat, persoanele juridice și fizice. 243.
2 Reflectarea activelor primite de la organele de stat, 211, 623
persoanele juridice și fizice sub formă de recuperare a 213,
pierderilor din evenimente excepționale. 217,
123
3 Reflectarea a sumelor sub formă de recuperare a pierderilor 233 623
din evenimente excepționale care urmează să fie primite de
la companiile de asigurări.
Rulajele creditoare ale conturilor de venituri se înregistrează în Situațiilor
privind rezultatele financiare pe rândurile respective. Rezultatele financiare pe
fiecare perioada de gestiune se determina prin calcul, fără întocmirea formulelor
contabile.

La finele anului de gestiune 2015 conturile de venituri s-au închis prin trecerea
veniturilor acumulate în contul 351 “Rezultatul financiar total” în sumă totală de
15032389,70 lei (Anexele 11, 12, 13, 19, 20, 21).
După această operaţiune conturile de venituri se închid, iar în contul
351 “Rezultatul financiar total” se determina profitul net (pierderea netă) al anului de
gestiune. În acest scop, se compară rulajele din debitul (cheltuieli acumulate) şi
creditul (venituri acumulate) acestui cont. Dacă suma totală a veniturilor depăşeşte
suma cheltuielilor, întreprinderea obţine profit.

Rezultatul obţinut la întreprinderea „URECOOP” din Strășeni pentru perioada


de gestiune a anului 2016 e reprezentat prin profit în sumă de 661073 lei (anexa x)
care a fost recunoscut contabil prin formula:

Debit 333 “Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune” 661073 lei

Credit 351 “Rezultatul financiar total”. 661073 lei

În caz contrar, la recunoasterea pierderilor se reflectă prin formula contabilă


inversă:

Debit 351 “Rezultatul financiar total”

Credit 333 “Profit net (pierderenetă) al perioadei de gestiune”.


După înregistrarea profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune, contul
351 “Rezultatul financiar total” se închide şi nu se oglindeşte în situațiile financiare.
Suma profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune s-a înregistrat în
rândul 130 în aceiaşi denumire a Situației modificărilor capitalului propriu (Anexa
13).

2.4 Prezentarea informației privind veniturile în situațiile financiare


Situaţii financiare reprezintă un set de rapoarte care conţin informaţii privind
poziţia financiară, performanţa financiară, modificările capitalului propriu şi fluxurile
de numerar ale entităţii pe o perioadă de gestiune.
Situațiile financiare au drept scop prezentarea informațiilor utile, luarea
deciziilor economice pentru o gamă largă de utilizatori. Pentru luarea deciziilor
situațiile financiare oferă informații despre:
 active;
 capital prpriu;
 datorii;
 venituri și cheltuieli;
 fluxuri de numerar.

Situațiile financiare se prezintă serviciului situațiilor financiare în termen de 90 de


zile următoare anului de gestiune. Agenșii economici pot prezenta situații financiare
altor utilizatori cointeresați potrivit legislației în vigoare, actelor de constituire sau în
baza acorduluyi încheiat cu agentul economic. [5]

Componenţa, conţinutul şi bazele metodologice ale pregătirii rapoartelor


financiare ale entităţilor sunt stabilite în Legea contabilității[3], SNC „Prezentarea
situațiilor financiare”[11], SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor
contabile, erori și evenimente ulterioare”[12] precum şi în alte Standarde Naţionale
de Contabilitate, aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

În conformitate cu S.N.C. "Prezentarea situațiilor financiare", Situația de


profit şi pierdere cuprinde 12 indicatori care reflectă veniturile, cheltuielile şi
profiturile (pierderile) realizate în cursul perioadei curente de gestiune şi perioadei
corespunzătoare a anului precedent. [5]

Tehnica de întocmire a Raportul de profit și pierderi constă în completarea


fiecărui rând în baza rulajelor aferente conturilor de venituri şi cheltuieli din clasele 6
şi 7 ale Planului general de conturi contabile. În procesul completării raportului
nominalizat, rezultatele financiare pozitive (profiturile) se înregistrează cu cifre
obişnuite, fără paranteze, iar cele negative (pierderile) – în paranteze[5]
În continuare vom aborda tehnica de completare a fiecărui post de cheltuieli în
parte în Raportul de profit şi pierderi.

În rîndul 010 "Venituri din vînzări" se reflectă suma veniturilor din vînzări
obţinute în cadrul activităţii operaţionale. Acesta cuprinde veniturile din:

1) vînzarea produselor/mărfurilor;

2) prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor;

3) contracte de construcţie;

4) contracte de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);

5) dividende, participaţii şi/sau dobînzi, care pentru entitate reprezintă activitate


operaţională.
Suma veniturilor din vînzări recunoscută în perioada de gestiune se ajustează
cu valoarea produselor şi mărfurilor returnate de cumpărători şi/sau reducerile de preţ
la produse, mărfuri livrate şi/sau servicii prestate, în aceiaşi perioadă de gestiune în
care a avut loc livrarea și se reflectă în creditul contului 611 „Venituri din vînzări”
care a constituit la „URECOOP” din Strășeni în anul 2016 suma de 14303834 lei,
inclusive venituri din vînzarea mărfurilor – 14303833,92 lei.(Anexele )
În rîndul 040 "Alte venituri din activitatea operaţională" se reflectă veniturile
care apar în procesul desfăşurării activităţii operaţionale, dar care nu pot fi atribuite la
venituri din vînzări. Acestea cuprind veniturile:

1) din ieşirea altor active circulante (cu excepţia veniturilor reflectate în rd. 010);

2) sub formă de amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni;

3) din recuperarea prejudiciului material cauzat entităţii;

4) din decontarea datoriilor cu termen de prescripţie expirat;

5) din subvenţii şi/sau utilizarea mijloacelor cu destinaţie specială,

6) din plusurile de active constatate la inventariere;

7) din alte operaţiuni aferente activităţii operaţionale.[5]

În acest rind a fost înregistrată suma de 690956 lei.

În rîndul 080 "Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)" se


reflectă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din activitatea operaţională din
perioada de gestiune, determinată prin relaţia: rd.030 + rd.040 - rd.050 - rd.060 -
rd.070. aici fiind înregistrată suma de 686464 lei.[5]

În rîndul 090 "Rezultatul din alte activităţi: profit (pierdere)" se reflectă


diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din alte activităţi din perioada de gestiune.[5]

Veniturile din alte activităţi cuprind veniturile aferente activelor imobilizate, cu


excepţia plusurilor de active constatate la inventariere; dividende şi/sau participaţii în
alte entităţi (cu excepţia celor indicate în rîndul 010); dobînzi (cu excepţia celor
indicate în rîndul 010); diferenţe favorabile de curs valutar; intrarea activelor cu titlu
gratuit; reluarea pierderilor din depreciere; compensaţii pentru acoperirea pierderilor
excepţionale; alte fapte economice care nu se referă la activitatea operaţională.

Cheltuielile altor activităţi cuprind cheltuielile aferente activelor imobilizate,


cheltuielile financiare şi excepţionale, determinate în conformitate cu SNC
"Cheltuieli".

La finele anului 2016 „URECOOP” din Strășeni a înregistrat în rd. 080 suma de
37600 lei. Această sumă a și constituit rezultat financiar din alte activități, deoarece
nu au fost recunoscute cheltuieli, precum și alte tipuri de venituri enunțate.

În rîndul 120 "Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune" se indică


rezultatul financiar după impozitare determinat ca diferenţa dintre profitul (pierderea)
pînă la impozitare şi cheltuielile privind impozitul pe venit prin relaţia: rd.100 -
rd.110. [5

Profitul „URECOOP” din Strășeni în anul 2015 a constituit 661073 lei.


Concluzii și recomandări

Pentru a analiza nivelul şi mărimea principalului indicator al activităţii


economico-financire a întreprinderii – profitul, trebuie de analizat indicatorii din care
este obţinut profitul şi anume veniturile şi cheltuielile întreprinderii.

În teoria şi pratica conabilă internaţională, noţiunele de venituri sunt uilizate


mai des.

Dacă ar fi să difinim noţiunea de venituri conform Standardului Naţional de


Contabilitate (S.N.C) ”Venituri” avem: „ Veniturile sunt creşteri ale beneficiilor
economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor
de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile
proprietarilor”.

Componenţa şi modul general de clasificare a veniturilor entităţilor din


Republica Moldova sunt reglementate de prevederile Bazei conceptuale ale pregătirei
şi prezentării situațiilor financiare.

Veniturile reprezintă mărimi rezultative, obţinute prin operaţiuni economice.


Ele permit aprecierea creşterii avuţiei generată de activitatea entităţii precum şi
înţelegerea moduui de formare a rezultatului net.

Veniturile caracterizează performanţele comerciale şi financiare aferente


activităţii de exploatare normală şi curentă a entităţii, independent de politica
financiară şi fiscală

Prin tematică, conţinut şi structura sa, lucrarea conţine aspecte teoretice


privind definirea veniturilor, structura lor în cadrul întreprinderii, precum şi aspecte
practice privind contabilizarea.

Am inncercat să demonstrăm prin intermediul acestei lucrări că înţelegerea


mai profundă a conţinutului veniturilor este posibilă prin cunoaşterea clasificării lor.

Partea practică a lucrării a fost efectuată pe baza materialelor “URECOOP”


din Strășeni, întreprindere care desfăşoară o activitate – vînzări angro.

La “URECOOP” din Strășeni sunt utilizate documente primare, registre


contabile, rapoarte financiare întocmite după formulare unice, aprobate de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova, caracterice tuturor unităţilor economice, precum şi
documente de utilizare internă specifice numai pentru această întreprindere.
Contabilitatea este ţinută în conformitate cu sistemul contabil complet.

În general, calculele şi rezultatele prezentate în capitolul doi reflectă o


situaţie favorabilă în ceea ce priveşte activitatea întreprinderii şi organizarea
contabilităţii, însă sunt necesare luarea unor decizii neapărate în scopul sporirii
rezultatelor obţinute.

Ca un neajuns al întreprinderii este neconstituirea provizioanelor pentru diferite


situaţii excepţionale, provizioane pentru plata concediului, pentru creanţele dubioase.

Propun unele măsuri de reducere a cheltuielilor şi sporire a veniturilor:

 Ridicarea rentabilităţii şi a eficienţei;

 Utilizarea metodelor cît mai moderne şi introducerea sistemelor noi de


motivare (premiere);

 Organizarea raţională a regimului de lucru.

 Stabilirea relaţiilor de parteneriat cu anumiţi furnizori pe termen lung;


Bibliografie

I. Acte legislative şi normative

1. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, aprobate


prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din
25.12.1997, Monitorul Oficial nr.88-91 din 30.12.1997.
2. Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 cu modificări şi completări,
Monitorul Oficial Nr. 71 din 28.04.2015.
3. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.90-93/399 din 29.06.2007.

4. Planul general de conturi contabile din 01 ianuarie 2014, Monitorul Oficial al


Republicii Moldova nr. 233–237 din 22 octombrie 2013, partea III, art. 1534.

5. Standardelor Naţionale de Contabilitate, Monitorul Oficial nr. 233-2378 din


22.10.2013.

6. Statement of Financial Accounting Concepts No. 6, “Elements of Financial


Statements”. – Stamford, Conn.: FASB, 1985.

II. Manuale, cărți, monografii


7. Nederiţă A., Teza de doctor habilitat „Probleme metodologice ale contabilităţii
veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii, Chişinău 2007

8. Nederiţa A. Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor SNC şi


Codului fiscal, Chişinău, 2007

9. Nederiţa A. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor entității: teorie şi practică:


(Monogr.) / Academia de Studii Economice din Moldova, 2007

10.Needles B., Anderson H., Caldwell J. Principiile de bază ale contabilităţii. Ediţia a
cincea. Traducere din limba engleză. – Chişinău: ARC, 2000. – 1240 p.

11.Pântea I., Pop A. (coordonatori) Contabilitatea financiară a entității. – Cluj–


Napoca: Dacia, 2004. – 414 p.

12.Tuhari T., Maleca I., Fulga V. Contabilitate, UCCM, Chișinău, UCCM, 2015 -
305 p.

13.Palii V.F. BUhgalterskii uceot dohodov, rashodov I pribili, Moscova, Berator


Press, 2003, 415 p.

14.Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. Monitorul Oficial al


Republicii Moldova nr.47-48/302 din 07.03.2008.

III. Surse electronice

15.http://www.bnm.md.
16.http://www.glavbukh.ru.

17.http://www.contabilsef.md.

18.http://www.mdi.gov.md.
19.http://lex.justice.md