UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

PROIECT DE LICENŢĂ

COORDONATOR STIINTIFIC:
Lect.Univ.Dr. LUIZA IONESCU

ABSOLVENT:
TĂNĂSOIU (MIHAI) DANIELA

Târgovişte
2014
1
 UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

CONTABILITATEA DE GESTIUNE ŞI ANALIZA

COSTURILOR CONFORM METODEI ABC

COORDONATOR STIINTIFIC:
Lect.Univ. Dr. LUIZA IONESCU

ABSOLVENT:
TĂNĂSOIU (MIHAI) DANIELA

Târgovişte
2014

2
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: PREZENTAREA GENERALĂ a SC MEDIA LUK S. R. L…..…..…..9

1.1 Scurt istoric

1.2 Obiectul de activitate

1.3 Structura organizatorică a firmei………………………………………………………..….9

1.4 Fluxurile de producţie

1.5 Politica de calitate şi protecţia mediului

CAPITOLUL II: CONTABILITATEA DE GESTIUNE ŞI ANALIZA COSTURILOR

CONFORM METODEI ABC13

2.1. Aspecte teoretice privind contabilitatea de gestiune şi analiza costurilor conform metodei
ABC……………………………………………………………………….………………….13

2.1.1 Noţiuni cu privire la costuri şi calculaţia costului prin metoda ABC…………………..15

2.1.2 Premisele ţinerii contabilităţii de gestiune şi a organizării calculaţiei costurilor……....17

2.2 Aspecte practice privind contabilitatea de gestiune şi analiza costurilor conform metodei
ABC la societatea comercială MEDIA LUK S. R. L…

CAPITOLUL III: ANALIZA CHELTUIELILOR ŞI A RENTABILITĂŢII LA S.C.

MEDIA LUK SRL.................................................................................................................
3.1. Analiza ratei medii a cheltuielilor totale35

3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare……...………………………………..…...…………38

3.3.Analiza cheltuielilor financiare……...…………………..………………………………..41

3.4. Analiza ratelor de rentabilitate………………………………………………………….42

3.4.1 Rata rentabilităţii comerciale…………………………………...…………………..…..44

3.4.2 Rata rentabilităţii economice…………………………………………………...…...….45

3
3.4.3 Rata rentabilităţii financiare……………………………………………...……………..47

3.4.4 Rata rentabilitatii resurselor consummate………………………………………….

CONCLUZII ŞI PROPUNERI50

BIBLIOGRAFIE

ANEXE.....................................................................................................................................

4
 INTRODUCERE

„Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi

decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entităţi distincte de gestiune.
În mod concret se delimitează ca entităţi contabile: regiile autonome, societăţile comerciale,
societăţile/companiile nationale, instituţiile naţionale de cercetare-dezvoltare, instituţiile
publice, societăţile cooperative, asociaţiile si celelalte persoane fizice şi juridice care
funcţionează pe principiile societăţilor comerciale.”1

Metodele clasice de calculaţie a costurilor sunt orientate spre trecut. Acestea oferă date
referitoare la perioadele precedente de gestiune, fără a se acorda o atenţie deosebită
previziunilor. Din această cauză, contabilitatea de gestiune a încercat statornicirea şi
perfecţionarea mai multor metode moderne de calculaţie. Printre acestea, putem aminti:
metoda Direct-Costing, metoda standard cost, metoda Activity Based Costing (ABC) şi
metoda Target Costing.
“Metoda ABC este o metodă de tip absorbant, deoarece decontează asupra produselor
toate cheltuielie întreprinderii, atât pe cele directe, cît şi pe cele indirecte. Metoda presupune
repartizarea cheltuielilor indirecte asupra produselor, lucrărilor, serviciilor făcând apel la
activităţile întreprinderii. Metodele tradiţionale presupun repartizarea cheltuielilor indirecte pe
baza unor cote arbitrare care, de foarte multe ori conduc la rezultate inexacte şi asta datorită
creşterii ponderii cheltuielilor indirecte în totalul cheltuielilor întreprinderii.”2
Scopul lucrării de faţă este de a arăta importanţa contabilităţii de gestiune în cadrul
unei întreprinderi şi de a pune în evidenţă metodele prin care se pot calcula costurile unei
societăţi.
Principalele obiective ale lucrării sunt: cunoaşterea rolului şi obiectului contabilităţii
de gestiune, prezentarea principalelor funcţii ale contabilităţii de gestiune, înţelegerea
modalităţii de utilizare a datelor financiar-contabile de către utilizatorii interni şi externi,
cunoaşterea modului de determinare a costurilor întreprinderii.
Structura lucrării - “Contabilitatea de gestiune şi analiza costurilor conform metodei
ABC”este formată din trei capitole, fiind precedată de Introducere şi urmată la finalul lucrării
de Concluzii si Propuneri.

1
2
Mariana Radu, Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgoviste, 2010, pag. 317.

5
 Fiecare capitol este format la rândul său din subcapitole ce abordează noţiuni cu
privire la contabilitatea de gestiune şi la calculaţia costurilor folosind metoda ABC.
Primul capitol: Prezentarea societăţii SC MEDIA LUK SRL - prezintă societatea
luată drept exemplu în studiu. În cadrul acestuia, sunt detaliate informaţii despre istoricul
firmei, despre structura organizatorică, personalul angajat clienţi, furnizori, politica de
calitate, precum şi despre principalele produse si servicii oferite.
Capitolul 2: Cuprinde două părţi. Prima parte oferă noţiuni teoretice despre
contabilitatea de gestiune, obiectivele urmărite de aceasta, precum şi despre apariţia metodei
ABC şi etapele de calculaţie a costurilor. Cea de-a doua parte reprezintă o analiză asupra
costurilor societăţii SC MEDIA LUK S.R.L.
Capitolul 3: Reprezintă o analiză economico-financiară a societăţii, în cadrul căreia
sunt studiate cheltuielile acesteia şi ratele de rentabilitate.
Lucrarea se încheie prin expunerea propunerilor şi concluziilor personale, derivate din
conţinutul lucrării.
Concluziile reprezintă tot ceea ce reiese din desfăşurarea activităţii societăţii
prezentate în lucrarea de faţă, din analizarea activităţii sale precum şi recomandările ce se
impun a se face şi pe care societatea ar fi indicat să le urmeze pentru o mai bună desfăşurare a
activităţii şi pentru a încerca pe viitor să obţină profit la încheierea exerciţiului financiar.

Anexele cuprind situaţiile financiare întocmite la finalul lunii decembrie şi anume:

registrul jurnal, balanţa de verificare, bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere.

6
 CAPITOLUL I
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII
SC MEDIA LUK SRL

1.1 Scurt istoric

Societatea ce va fi prezentată şi analiazată în lucrarea de faţă este persoană juridică

română constituita in forma societăţii cu răspundere limitată. Denumirea societăţii este „ SC
MEDIA LUK SRL ”, şi s-a înfiinţat conform dispoziţiilor legii nr. 31/1990 ca o societate cu
răspundere limitată cu asociat unic. Sediul societăţii este în judeţul Dâmboviţa, localitatea
Târgovişte, strada Soroca, Bl.D3, Sc. A, Ap.2, Parter. Durata de funcţionare a societăţii este
nelimitată începând de la data înmatriculării în Registrul Comerţului.

1.2 Obiectul de activitate

Potrivit nomenclatorului privind clasificarea activităţilor din economia naţională,

obiectul de activitate al societăţii este:

- cod CAEN- 4762- „Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu

vânzarea predominantă â articolelor de papetarie”

1.3 Structura organizatorică a firmei

Asociatul unic a hotărât, la înfiinţare, ca societatea să aibă un capital social în valoare

de 200 lei, care se divide în 20 de părţi sociale în valoare de 10 lei fiecare, acestea aparţinând
asociatului unic în totalitate. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social , asociatul
unic răspunzând numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Asociatul unic are drepturile şi obligaţiile adunării generale după cum urmează:
- aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi;
- decide cu privire la modificarea actului constitutiv;
- decide cu privire la majorarea capitalului sau reducerea acestuia, fără a coborî sub
limita legală;
- aprobă destinaţia profitului;

7
 - aprobă sau modifică, după caz, programul de activitate al societăţii şi bugetul de
venituri şi cheltuieli;
- aprobă organigrama societăţii, regulamentul de organizare şi funcţionare cât şi
regulamentul de ordine interioară;
- poate desemna un administrator neasociat şi cenzori;
- decide dizolvarea şi lichidarea societăţii, fuziunea sau divizarea acesteia;

Evidenţa contabilă, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere se ţine şi respectiv

se întocmeşte conform normelor legale. Toate operaţiile înregistrate în contabilitate au la bază
un document justificativ. Potrivit Legii contabilităţii „registrele de contabilitate obligatorii
sunt: Registrul Jurnal, Registrul Inventar şi Cartea Mare”3 Conform normelor legale se
întocmesc, se editează şi se păstrează aceste registre. Acestea se folosesc în strictă
concordanţă cu destinaţia lor, se ţin în mod ordonat şi se completează astfel încât să permită,
în orice moment, controlul şi identificarea operaţiilor contabile efectuate.

Asociatului unic îi revin toate beneficiile societăţii şi suportă pierderile acesteia. De

asemenea, el „poate avea calitatea de salariat al societăţii de răspundere limitată al carui
asociat unic este”4 Încadrarea celor doi salariaţi ai societăţii este făcută pe bază de contract
individual de muncă cu respectarea prevederilor Codului Muncii şi a regimului de asigurări
sociale. De asemenea salariaţii au absolvit cursurile de igienă şi deţin carnete de sănătate din
care reiese că sunt clinic sănătoşi.

1.4 Fluxurile de producţie

Societatea deţine un sediu şi un magazin de desfacere cu amănuntul. Din magazin

ieşirile vor avea loc pe baza bonului fiscal sau a facturii fiscale la preţ de vânzare cu
amănuntul. Societatea aplică asupra mărfurilor cota de TVA de 24%, lucrănd cu gestiune
unica. Gama de produse comercializate de către societatea noastră este variată, în magazin
găsindu-se produse de papetarie pana la prestari de servicii: imprimare, indosariere, laminare,
etc. Clienţii societăţii sunt diverşi, de la cei care frecventează zilnic magazinul, oamenii din
cartier, la cei care trec prin faţa acestuia, magazinul având un vad comercial foarte bun.

După cum prevede Legea contabilităţii nr. 82/1991 toate societăţiile comerciale,
companiile naţionale, instituţiile publice, regiile autonome sunt obligate să-şi organizeze
contabilitatea proprie adaptată la specificul activităţii lor şi să întocmeasca situaţii financiare

3
„Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată şi actualizată 22.04.2011”
4
„Legea nr. 31/1990 a Societăţilor Comerciale actualizată – art. 1961”
8
anuale.5 „În aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entităţile
trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În
cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au
obligaţia gestionării entităţii respective.”6

Evenimentele şi operaţiile economice şi financiare trebuie evidenţiate aşa cum se

produc în contabilitate în baza documentelor justificative. Acestea trebuie să reflecte
întocmai modul cum operaţiunile economico-financiare se produc, adică sa fie în concordantă
cu realitatea. În funcţie de mărimea şi profilul entităţilor se alege şi se utilizează una dintre
cele două variante de organizare a sistemului contabil: varianta contabilă, armonizată integral,
folosită de entităţile mari şi foarte mari şi varianta contabilă simplificată utilizată de către
entităţile mici şi mijlocii şi de către microîntreprinderi.În cazul de faţă avem de-a face cu cea
de-a doua variantă care presupune întocmirea situaţiilor financiare în sistem simplificat, cu un
bilanţ prescurtat, exercitându-se operaţii de verificare a situaţiilor financiare conform legii.

1.5 Politica de calitate şi protecţia mediului

Contabilitatea societăţilor comerciale numită şi generală, pe plan intern reprezintă

instrument de informare în privinţa gestionării financiare a entităţii iar pe plan extern,
instrument de informare a terţilor, inclusiv a statului, asupra rezultatelor financiare ale
entităţii. Prin analiza şi sinteza făcută cu ajutorul contabilităţii asupra societăţilor comerciale,
se realizează şi un control al eficienţei gestiunii economice. Contabilitatea uşurează alegerea
variantelor optime pentru dezvoltarea societăţii sau de creştere a volumului profitului.
Obiectul contabilităţii societăţilor comerciale îl reprezintă controlul, urmărirea şi prezentarea
fidelă a elementelor patrimoniale în totalitatea lor, a situaţiei financiare şi a rezultatului
exerciţiului, cu ajutorul situaţiilor financiare în scopul oferirii de informaţii utile celor
însărcinaţi cu luarea deciziilor economice.

Potrivit Legii contabilităţii 82/1991 „Contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea

cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la
poziţia financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea
desfăşurată, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi
şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori”.7

5
„Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată şi actualizată 22.04.2011”
6
„OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene”
7
„Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată şi actualizată 22.04.2011”
9
 Recunoaşterea, măsurarea şi evaluarea stocurilor reprezintă determinarea valorii la
care acestea vor fi recunoscute în bilant şi vor influenta contul de profit şi pierdere, oferind o
altenativă acelor tratamente contabile care, prin creşterea şi descreşterea valorii stocului,
determinate de acestea, ajusteaza profiturile în concordanţă cu ceea ce este avantajos pentru
conducere. Stocurile trebuie evaluate la cea mai mică valoare dintre cost si valoarea neta de
realizare. În cazul nostru, se utilizează în contabilitate metoda inventarului permanent, unde
în conturile de stocuri se înregistrează toate operaţiile de intrare şi ieşire a stocurilor cantitativ
şi valoric, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ
cât şi valoric.

Contabilitatea analitică se ţine după metoda global-valorică, unde evidenţa se ţine

numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate iar periodic se face controlul
concordanţei înregistrărilor din evidenţa lor.

Înainte de întocmirea situaţiilor finale, are loc verificarea înregistrării în conturi a

operaţiilor economico-financiare atât din punct de vedere al înregistrării lor în conturile
corespunzatoare naturii operaţiei conţinute, cât şi din punct de vedere al formei pe care trebuie
să o respecte . De asemenea, va avea loc verificarea conţinutului documentelor justificative
prin prisma concordanţei cu realitatea a operaţiilor economico-financiare pentru care sunt
întocmite, a legalităţii, oportunităţii şi economicităţii acestor operaţii.După înregistrarea în
contabilitate a tuturor operaţiilor economice, se determină rezultatul final, comparându-se
cheltuielile şi veniturile înregistrate până la sfârşitul perioadei.

Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului, reflectat în soldul contului bifuncţional 121

„Profit şi pierdere”, din punct de vedere contabil are loc închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli. În urma acestei operaţii, soldul debitor al contului reflectă pierdere, iar soldul
creditor reflectă profit care se va repartiza potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor
sau asociaţilor, în cazul nostru potrivit hotărârii unicului asociat.

10
 CAPITOLUL II
CONTABILITATEA DE GESTIUNE ŞI ANALIZA
COSTURILOR CONFORM METODEI ABC

2.1. Aspecte teoretice privind contabilitatea de gestiune şi analiza costurilor

conform metodei ABC
Metoda ABC îşi are originea în Statele Unite ale Americii, în lucrarea elaborată de
Jeffrey G. Miller şi Thomas E. Vollmann, sub numele “The hidden factory”, spre sfârşitul
anilor ‘80. Aceşti doi autori au încercat să elaboreze un studiu critic asupra sectoarelor şi
locurilor de costuri indirecte (comune) şi au ajuns la concluzia că pentru controlul acestora
este necesar să realizeze un model prin care să detalieze şi să grupeze cauzele care au dus la
apariţia acestor costuri. Totuşi, primul experiment de a efectua un astfel de sistem nou de
calculaţie a costurilor a fost realizat în anul 1987, autorii fiind Kaplan, Cooper şi Johnson. În
aceeaşi perioadă, în Statele Unite ale Americii a apărut un sistem nou denumit „Activity
Based Costing”, în timp ce în Germania s-a dat startul dezvoltării calculaţiei costurilor de
proces pe baza lucrării “Calculaţia costurilor de procese” , autorii fiind Horvath şi Mayer.
“Metoda ABC este o metodă de tip absorbant, deoarece decontează asupra
produselor toate cheltuielie întreprinderii, atât pe cele directe, cît şi pe cele indirecte. Metoda
presupune repartizarea cheltuielilor indirecte asupra produselor, lucrărilor, serviciilor făcând
apel la activităţile întreprinderii. Metodele tradiţionale presupun repartizarea cheltuielilor
indirecte pe baza unor cote arbitrare care, de foarte multe ori conduc la rezultate inexacte şi
asta datorită creşterii ponderii cheltuielilor indirecte în totalul cheltuielilor întreprinderii.” 8

România se bazează pe o economie de concurenţă în cadrul căreia câştigă cel care îşi
gestionează cel mai bine resursele, astfel că fiecare agent economic are grijă să acorde o
atenţie deosebită analizei operative a costurilor de producţie.

2.1.1 Noţiuni cu privire la contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune este cea care furnizează informaţii necesare pentru
verificarea activităţii actuale ale unei întreprinderi, programarea activităţilor viitoare,
asigurarea gestionării optime a resurselor, evaluarea şi măsurarea performanţei tuturor

8
Mariana Radu, Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, pag. 317.

11
subdiviziunilor aparţinând întreprinderii, respectiv pentru dobândirea şi menţinerea poziţiei
concurenţiale.
Contabilitatea de gestiune împreună cu contabilitatea financiară reprezintă o sursă de
informare extrem de importantă a întreprinderii ce permite atingerea obiectivelor fixate prin
intermediul fundamentării deciziilor.
Diversificarea informaţiilor interne şi folosirea acestora pentru a rezolva problemele
apărute în activitatea întreprinderii conduc la transformarea contabilităţii de gestiune într-unul
dintre instrumentele pe care se bazează echipa managerială, fără a se ţine cont de gradul
delegării responsabilităţilor.
Cadrul legal privind contabilitatea de gestiune este stipulat în articolul 27 al
Regulamentului nr. 704 din 22 decembrie 1993 de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991
ce prevede: “Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare unitate patrimonială în
funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale
următoarele: calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor,
lucrărilor şi serviciilor executate, întocmirea şi controlul executării acestora în scopul
cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind
gestiunea unităţii patrimoniale şi altele.”9
Această lege a creat o confuzie în rândul întreprinderilor, deoarece acestea au
interpretat că organizarea contabilităţii de gestiune nu este obligatorie. Confuzia creată a fost
accentuată şi de una dintre explicaţiile prezentate în clasa a-9a a planului de conturi conform
căreia folosirea conturilor din clasa respectivă nu este obligatorie.
Principalele obiective ale contabilităţii de gestiune sunt:

- Calcularea costurilor funcţiilor întreprinderii, respectiv funcţiile de producţie,

administrativă, comercială etc. De asemenea, calculul costurilor produselor executate,
serviciilor prestate, precum şi a lucrărilor executate;
- Stabilirea criteriilor de evaluare a elementelor patrimoniale, precum stocurile şi producţia
imobilizată, rezultate ale producţiei proprii, înregistrate la cost de producţie în
contabilitatea financiară;
- întocmirea de bugete în vederea elaborării previziunilor în ceea ce priveşte cheltuielile şi
veniturile curente;
- compararea veniturilor obţinute cu cheltuielile efective de producţie pentru determinarea
rezultatelor analitice;
- controlul asupra costurilor cu ajutorul abaterilor de la valorile previzionate.

9
Articolul 27 al Regulamentului nr. 704 din 22 decembrie 1993 de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991.
12
 „Contabilitatea de gestiune este parte integrantă a procesului de management.
Informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune despre costuri şi utilizarea resurselor
alocate sunt necesare managerilor pentru orientarea şi planificarea strategică, pentru alegerea
soluţiilor optime în rezolvarea problemelor cu care se confruntă întreprinderea. Prin
organizarea contabilităţii de gestiune se gestionează mai eficient întreprinderea, dându-se
posibilitatea luării la timp oportun a deciziilor care condiţioneză succesul.” 10
Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt particulare, nefiind clare pentru
terţi. Ele sunt disponibile pentru întreprindere şi nu trebuie făcute publice, deoarece se referă
la profitabilitatea întreprinderii, iar aceste date ar servi concurenţilor. În acelaşi timp,
rapoartele furnizate sunt oportune în cazul în care sunt disponibile la momentul luării deciziei.
Cel mai important obiectiv al contabilităţii de gestiune îl reprezintă informaţiile cu
privire la costuri. Ele reprezintă un factor decisiv în luarea deciziilor companiei şi în
selectarea strategiei firmei.

2.1.2 Noţiuni cu privire la costuri şi calculaţia costului prin metoda ABC

Costul reprezintă expresia bănească a tuturor cheltuielilor ocazionate de fabricarea şi
desfacerea unui produs, unei lucrării sau unui serviciu.
Sistematizarea contabilităţii de gestiune debutează cu însuşirea celui mai potrivit
procedeu de calculaţie. Pentru acest lucru, se iau în calcul următorii factori: tehnologia de
fabricaţie; profilul întreprinderii; structura organizatorică; tehnicile şi metodele de
management însuşite.
Introducerea metodei de ordonare a contabilităţii de gestiune presupune: recunoaşterea
unităţilor de calculaţie şi a purtătorilor de costuri; fixarea locurilor sau a sectoarelor de
cheltuieli; colectarea şi prelucrarea informaţiilor privind cheltuielile, privind producţia
obţinută; stabilirea ansamblului de formulare de evidenţă şi documente necesare pentru
identificare, precum şi raportarea devierilor în cadrul controlului bugetar.
Costul producţiei poate fi determinat exact prin respectarea principiilor cu privire la
organizarea calculaţiei costurilor şi a contabilităţii de gestiune:

- principiul demarcării cheltuielilor ocazionate de producţia finală de cele ocazionate de

producţia în curs de execuţie;
- principiul detaşării cheltuielilor încorporabile de acele cheltuieli neîncorporabile;
- principiul circumscrierii în timp a cheltuielilor de producţie;
- principiul delimitării costului subactivităţii.

10
Mariana Radu, Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, pag. 18.

13
 Metodele clasice de calculaţie a costurilor sunt orientate spre trecut. Acestea oferă date
referitoare la perioadele precedente de gestiune, fără a se acorda o atenţie deosebită
previziunilor.
“Metodele clasice de calculaţie a costurilor prezintă o serie de neajunsuri care influenţează
calitatea informaţiilor cu privire la costul de produs, responsabilităţile şi controlul operativ al
costurilor de producţie. Nu pot asigura în toate cazurile o calculaţie exactă a costului de
produs, ca urmare a repartizării cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor criterii convenţionale.
Metodele clasice (globală, pe faze, pe comenzi), fiind metode de calculaţie de tip absorbant,
se bazează pe clasificarea cheltuielilor după modul de repartizare în costul produselor în
directe şi indirecte.” 11
Din cauza acestor delimitări privind metodele clasice de calculaţie, contabilitatea de
gestiune a încercat statornicirea şi perfecţionarea mai multor metode moderne de calculaţie.
Printre acestea, putem aminti: metoda Direct-Costing, metoda standard cost, metoda Activity
Based Costing (ABC) şi metoda Target Costing.
Metoda Activity Based Costing implică aprecierea factorilor ce cauzează sau
generează costurile, fiind cunoscuţi ca inductori de cost sau Cost-Drivers. Activităţile
consumă resurse, iar produsele consumă activităţi. Prin utilizarea metodei se încearcă, de
asemenea, stabilirea diferenţei dintre termenul de inductor si noţiunea de unitate de măsură a
activităţii. Delimitarea acestor două noţiuni se realizează prin luarea în considerare a
orizontului de timp.
Inductorii de costuri reprezintă activităţi care sunt în mod semnificativ hotărâtoare de
costuri. Cost-Drivers are mai multe înţelesuri, printre care: unitate de măsură a activităţii,
factor de evoluţie a costurilor, bază de repartizare.
Pentru alegerea inductorilor se ţine cont de faptul că oamenii nu pot dirija costurile, ci
doar activităţile ce generează costuri.
Principalele etape de calculaţie a costurilor, potrivit metodei ABC, sunt:

- recunoaşterea activităţilor centrale ale entităţii;

- identificarea inductorilor care determina costurile într-o activitate;
- colectarea costurilor fiecărei activităţi;
- distribuirea cheltuielilor indirecte pe produse pe baza folosirii lor într-o activitate.

În majoritatea entităţilor, costurile indirecte au o mare greutate în totalul costurilor,

astfel că, aplicarea metodei ABC, nu numai că ţinteşte alocarea mai bună a costurilor, ci şi
înţelegerea mai bună a inductorilor de costuri. Metoda Activity Based Costing este aplicată cu
11
Mariana Radu, Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, pag. 312.

14
succes în aceste întreprinderi, în cadrul cărora producţia este diversificată, competiţia este
înverşunată, iar costul erorilor este ridicat.

2.1.3 Premisele ţinerii contabilităţii de gestiune şi a organizării calculaţiei costurilor

Realizarea contabilităţii de gestiune de fiecare unitate patrimonială în parte, în funcţie
de obiectul de activitate şi de nevoile fiecăreia, necesită implicarea soluţionări unor probleme
cum ar fi:

- programarea la timp a lucrărilor aferente contabilităţii de gestiune;

- adoptarea, respectiv adaptarea metodei de calculaţie a costurilor cea mai potrivită pentru
condiţiile specifice din cadrul întreprinderii;
- alegerea mijloacelor tehnice utilizate în executarea lucrărilor;
- selectarea compartimentelor însărcinate cu adoptarea celor două categorii aparţinând
costului de producţie (efectivă şi previzională).

Opţiunea pentru o anumită metodă de calculaţie se întemeiază pe luarea în considerare a

unor factori ca: profilul întreprinderii, nomenclatura producţiei executate; tehnologia şi
organizarea producţiei; mărimea întreprinderii, obiectivele urmărite de managementul
întreprinderii prin contabilitatea de gestiune etc.

Implementarea metodei de organizare a contabilităţii de gestiune pentru care s-a optat

presupune: identificarea purtătorilor de costuri şi a unităţilor de calculaţie; stabilirea locurilor
(sectoarelor de cheltuieli); stabilirea sistemului de documente şi formulare de evidenţă
necesare pentru identificarea, colectarea şi prelucrarea datelor privind cheltuielile şi producţia
obţinută şi raportarea abaterilor în cadrul controlului bugetar.12

2.2 Aspecte practice privind contabilitatea de gestiune şi analiza costurilor

conform metodei ABC la SC MEDIA LUK S. R. L.
Iniţial, principalul obiectiv al contabilităţii de gestiune a fost calcularea costurilor
produselor întreprinderilor industriale. Apoi, aceasta şi-a extins aria, având rolul de a furniza
toate informaţiile economice pe care conducerea întreprinderii le solicită.
Principalele etape care sunt urmate în cadrul calculaţiei costurilor folosind metoda ABC sunt:
1. Identificarea principalelor activităţi ale întreprinderii.
2. Identificarea indicatorilor de costuri pentru fiecare activitate în parte.

12
Sorin Briciu, Contabilitate managerială, aspecte teoretice şi practice, Editura Economică, Bucureşti, 2006,
pag. 104.

15
 3. Regruparea într-un centru de regrupare a activităţilor ce au acelaşi inductor de
cost.
4. Stabilirea cheltuielilor aferente fiecărui centru.
5. Stabilirea costului unitar pe inductor.
6. Împărţirea cheltuielilor indirecte în costul produselor.
7. Aflarea costului unitar al produselor.
Metoda ABC face posibil calculul costului complet pentru produse şi pentru linii de
producţie, lucrări, servicii, comenzi, clientela, etc. Costul obţinut este alcătuit din costurile
activităţilor consumate şi din totalul costurilor directe . Costurile se calculează în funcţie de
cheltuielile pe care întreprinderea le înregistrează.
În cele mai multe din întreprinderi, costurile indirecte au o pondere mare în totalul
costurilor, iar aplicarea metodei ABC în cadrul acestora vizează nu numai o alocare mai bună
a acestor costuri, în principal, o înţelegere mai bună a factorilor care determină costurile.
Această metodă poate fi aplicată cu succes în aceste entităţi, în care producţia este
diversificata, costul erorilor este ridicat, iar competiţia este acerbă.
Metoda ABC oferă câteva posibilităţi de analiză datorită diversităţii obiectelor de
calculaţie (tipuri de clientela, comenzi etc.), iar depăşirea cadrului anual al bugetelor poate
oferi calculul costurilor pe durata ciclului de viaţă al produselor sau pe proiecte specifice, ce
se derulează pe mai mulţi ani.
Folosirea acestei metode conduce la determinarea mai facilă a costului subactivitatii.
După cum ştim, metodele tradiţionale de calculaţie a costurilor întâmpina dificultăţi în
determinarea activităţii normale şi la separarea cheltuielilor în fixe şi variabile.
Societatea comercială SC MEDIA LUK SRL, are drept obiect de activitate prestarea
serviciilor de birotica-papetarie, plus comercializarea produselor de librarie.

Societatea a înregistrat în anul 2013 cheltuieli în valoare de 52.311,00 LEI.

16
 Principalele informaţii care se cunosc în legătură cu aceste produse sunt:

Tabel nr.2.2

Cheltuieli directe U. M. Hartie Indosariere Total

de Pagina color la
xerox imprimanta

Cheltuieli cu alte mater. Lei 10.000 2.000 804 12804

consumabile si prestari
servicii
Cheltuieli cu salarii Lei 8600 1500 400
directe 10500
Totalul cheltuielilor Lei 18600 3500 1204 23304
directe

Cheltuielile indirecte sunt în valoare de 20576 Lei şi se împart în:

- salarii: 4873; (numărul de salariaţi)

- chirie: 13200 ; (suprafaţă)
- întreţinere: 2503,00 (numărul de ore lucrate)

Prin metoda ABC, se determină costul unitar al fiecărui produs. Astfel:

Notăm cu:
A – Pagina de xerox;
B – Pagina color la imprimanta
C – Indosariere
1) Se calculează costul unitar pe inductor:

Costul unitar = Cheltuieli indirecte pe centru ÷ numărul de inductori

Tabel nr.2.6

Indicatorul de Hartie Indosariere

cost al de Pagina color la

activităţii xerox imprimanta

Numărul

17
 comenzilor
lansate
Numărul
prescripţiilor
întocmite de
depozite
Numărul
articolelor
fabricate
Numărul de
verificări făcute
Numărul de
comenzi
primite

2) Cheltuielile indirecte repartizate pe produse:

Ci pe produs = Cost unitar × pag./xerox

Ci pe produs =

Ci pe produs = Cost unitar pe produs × pag. color

Ci pe produs =

Ci pe produs = Cost unitar pe produs × Indosariere

Ci pe produs =

Tabel nr.2.7

Centru de activitate Nr. angajatilor Suprafata (mp) Indosariere

Aprovizionare

Depozitare

Comercializare

Total

18
3) Determinarea costului unitar al produselor:

Costul unitar = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte ÷ Numărul pag. printate

Costul unitar pentru pagina color =

Costul unitar pentru pagina xerox alb-negru =

Costul unitar pentru indosariere =

În cazul utilizării inventarului intermitent, pentru evidenta stocurilor de mărfuri, contul

371 „Mărfuri” se va folosi numai la inceputul şi sfârşitul lunii. În timpul lunii toate intrările
de mărfuri se vor înregistra direct pe cheltuieli.

Unităţile economice care utilizează inventarul intermitent evaluează şi înregistrează în

contabilitate mărfurile la cost de achiziţie.

Producţia vândută prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul

Societăţile comerciale care au ca obiect de activitate producţia de bunuri de consum

(alimentare sau nealimentare) au, de regulă, şi magazine proprii de desfacere prin care îşi
vând aceste produse, fie propriilor salariaţi (magazinele din incintă), fie publicului larg
consumator. Realizarea unei astfel de activităţi necesită transferul produselor finite la mărfuri
si apoi vănzarea lor ca atare.

Preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor este format din costul de producţie al

bunurilor, adaosul comercial şi taxa pe valoarea adaugată.

Prin magazinele proprii pot fi văndute şi materii prime sau materiale din care
întreprinderea a achiziţionat stocuri supranormative sau care, din diverse motive nu au mai
fost folosite. În aceste condiţii, aceste materii prime si materiale se transformă mai întâi in
mărfuri după care sunt vândute prin magazinele proprii.

Societatea „SC MEDIA LUK SRL” nu are ca obiect de activitate producţia de bunuri
de consum şi nu are cum să comercializeze astfel de bunuri din producţia proprie.

Contabilitatea mărfurilor cumpărate fără facturi sosite. În acest caz, la închiderea

exerciţiului N, pentru mărfurile sosite fără factură, pe baza „Notei de recepţie şi constatare de
diferenţe” se debitează contul de mărfuri şi se crediteză contul 408 „Furnizori-facturi
nesosite”. La deschiderea exerciţiului N+1 se stornează în negru înregistrarea efectuată.

19
Ulterior, odată cu sosirea facturii se debitează contul de mărfuri şi se creditează contul 401
„Furnizori”.

O altă variantă este ca la primirea facturii să se înregistreze decât diferenţa între

valoarea estimată iniţial şi cea înscrisă în factură. Societatea noastră nu cumpără mărfuri fără
factură.

Contabilitatea mărfurilor cu plata în rate În contabilitate veniturile din vânzări de

bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărător pe baza facturii care
atestă transferul de proprietate în condiţiile contractuale.

Dobânzile prevăzute în contracte se recunosc drept venituri periodic, proporţional cu

generarea venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente.Aceste aspecte sunt avute
în vedere si la contabilizarea contractelor privind vânzarea mărfurilor cu plata in rate.

Societatea „SC MEDIA LUK SRL” nu vinde mărfuri cu plata în rate.

Reducerile comerciale primite în cazul cumpărărilor de stocuri pot avea caracter

comercial şi caracter financiar.

Reducerile comerciale se întâlnesc sub formă de rabaturi, remize şi risturne.

Rabaturile se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare,
remizele se acordă asupra preţului pentru vânzări superioare volumului convenit sau poziţia
de transport preferenţială a cumpărătorului, iar risturnele sunt reduceri de preţ calculate asupra
ansamblului de operaţii efectuate cu acelaşi terţ în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea

datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Din punct de vedere metodologic
reducerile se determină în cascadă.. Reducerile comerciale nu se înregistrează în cazul în care
sunt consemnate în factura iniţială, pe când sconturile acordate se contabilizează la facturare
sau dupa facturare.

În cursul exerciţiului financiar , toate operaţiile privind cumpărările de mărfuri de la

furnizori se înregistrează în debitul conturilor de stocuri în corespondenţă cu creditul
conturilor de furnizori, dacă aprovizionarea se face pe credit comercial şi prin conturile de
trezorerie dacă se utilizează instrumente de plată imediată.

Documentul justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a operaţiilor de

cumpărare este factura.

20
 Ieşirile de mărfuri prin vânzare se înregistrează în debitul contului de cheltuieli privind
mărfurile în corespondenţă cu creditul contului de mărfuri.

Astfel, este necesară utilizarea de conturi analitice pentru fiecare gestiune în parte. Se vor
folosi analitice pentru următoarele conturi:

- Contul 371 „Mărfuri” : 371.01 pentru magazin CENTRU cu TVA 24%

: 371.03 pentru depozit sediu
- Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”
: 378.01 pentru magazin CENTRU cu TVA 24%
- Contul 4428 „TVA neexigibilă”
: 4428.01 TVA 24% pentru magazin CENTRU

Întrucât pe gestiunea depozit se va ţine evidenţa mărfurilor la cost de achiziţie , nu vom

avea cont analitic pentru contul 4428 „TVA neexigibilă” şi nici pentru contul 378 „Diferenţe
de preţ la mărfuri”.

- Contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

: 607.01 pentru magazin CENTRU cu TVA 24%
- Contul 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
: 707.01 pentru magazin CENTRU cu TVA 24 %

21
 CAPITOLUL III
ANALIZA CHELTUIELILOR ŞI A RENTABILITĂŢII
LA S.C. MEDIA LUK S.R.L.

Pentru a respecta principiul independenţei exerciţiilor, toate acţiunile care determină

cheltuieli şi venituri trebuie înregistrate în momentul angajării lor. Se organizează astfel, în
mod corespunzător, o contabilitate de angajamente. Aceasta presupune reflectarea şi
individualizarea cheltuielilor în stadiul de angajare şi consum şi a veniturilor în faza obţinerii
şi realizării lor.
Orice ocupaţie pe care o execută agenţii economici impune, în mod obiectiv, câteva
consumuri de muncă vie, materializată, ce poartă denumirea universală de cheltuieli.
Cheltuielile sunt sumele pe care unitatea patrimonială le-a plătit sau urmează să le
plătească pentru: munca prestată în folosul ei, consumurile proprii, obligaţiile legale şi
contractuale faţă de terţi, alte situaţii excepţionale.
Într-o definiţie generală, cheltuielile sunt expresia valorică a acţiunilor economice
legate de cumpărarea şi utilizarea produselor economice. Se pot identifica cel puţin patru
moduri principale de apariţie a cheltuielilor: consumul de produse stocabile în cadrul
activităţii curente de exploatare; angajarea unor cheltuieli ce intervin la cumpărarea de
bunuri nestocabile, utilităţi, lucrări şi servicii destinate producţiei, ocazie ce naşte obligaţii
faţă de furnizori; achitarea unei sume de bani consacrată satisfacerii unei necesităţi curente a
firmei, pentru care angajamentul de plată nu a fost înregistrat anterior plăţii; includerea
(încorporarea) în cheltuielile curente din exercitiul financiar expirabil a sumelor reprezentând
amortizările imobilizărilor, provizioanele pentru deprecieri sau provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli.
Veniturile sunt sumele societăţii patrimoniale încasate sau ce urmează a fi încasate
pentru: bunurile livrate, serviciile prestate şi lucrările executate de terţi; obligaţiile
contractuale sau legale din partea unor terţi sau alte situaţii excepţionale.

22
 Într-o definiţie generală, veniturile sunt expresia bănească a producţiei livrată şi/
stocată. Ele au o mare varietate, putând fi identificate patru modalităţi principale de apariţie
(formare) a acestora: realizarea producţiei fabricate în funcţie de obiectul de activitate
principal al firmei; facturarea (livrarea) producţiei fabricate; încasarea, ca urmare a facturării
unor produse, a unor sume de bani pentru care nu s-au înregistrat înainte creanţe faţă de
cumpărători (clienţi); includerea (încorporarea) veniturilor constatate în avans care sunt
scadente, încorporarea anulării provizioanelor pentru deprecieri, cheltuieli şi riscuri care au
rămas fără obiect în veniturile curente aparţinând exerciţiului financiar.
În scopul reprezentării veniturilor şi cheltuielilor se începe de la caracterul de proces
aparţinând activităţilor care consumă resurse şi produc rezultate.
În Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, art. 19, este specificat faptul că
profitul sau pierderea sunt stabilite lunar şi cumulat de la începutul anului.
Astfel, conturile de venituri şi cheltuieli se închid provizoriu prin intermediul
contului de rezultate.
Din punct de vedere economic, rezultatul se stabileşte ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli:
VENITURI – CHELTUIELI = REZULTATUL EXERCIŢIULUI
Acest rezultat poate fi o mărime valorică negativă, respectiv pierdere sau o mărime
pozitivă, adică profit sau beneficiu, care se obţine în momentul în care veniturile sunt mai
mari decât cheltuielile.

Analiza economico-financiară se ocupă cu explicarea fenomenelor economice şi

financiare cu ajutorul relaţiilor delimitate în cadrul unui ansamblu de elemente precum şi cu
ajutorul factorilor de influenţă.

Scopul analizei economice este de a răspunde cu o cât mai mare precizie obiectivelor
stabilite, iar etapele de realizare se pot adapta condiţiilor economice concrete.

Premisele principale ale asigurării unei gestiuni eficiente a stocurilor de mărfuri la

nivelul unei societăţi sunt:

- ritmicitatea indicată a aprovizionărilor;

- menţinerea unei rate de rotaţie a stocurilor de mărfuri favorabilă;
- evitarea rupturilor de stoc, dar şi a stocurilor foarte mari;

23
 Pentru a asigura o ritmicitate favorabilă a aprovizionărilor cu mărfuri, este nevoie de o
planificare atentă a activităţii de aprovizionare în strânsă legatură cu activitatea de producţie şi
de vânzare. În acest context prioritare sunt activităţile precum:

- stabilirea calitativă şi cantitativă a necesarului de aprovizionat;

- determinarea termenelor potrivite pentru aprovizionat;
- stabilirea preţurilor limita şi încheierea de contracte clare cu furnizorii, importanţă
deosebita acordându-se celor care au fost fideli societăţii , precum şi celor care pot
asigura cantităţi semnificative de mărfuri;
- analiza eventualelor devieri de la normalitatea desfăşurării procesului de
aprovizionare şi rezolvarea disfuncţionalităţilor;

3.1 Analiza ratei medii a cheltuielilor totale

La nivelul întreprinderii, indiferent de profilul acesteia, prezintă interes explicarea
modificării ratei medii a cheltuielilor, ca expresie sintetică a eficienţei consumului de resurse
pe total sau pe anumite structuri implicate în calcul. Fiind un indicator de eficienţă, rata
medie a cheltuielilor se determină ca raport între nivelul cheltuielilor totale (sau al
categoriilor semnificative de cheltuieli) şi un indicator de rezultate (de efect).13
Rata media a cheltuielilor totale poate fi considerata ca suma a ratei medii a
cheltuielilor variabile si a ratei medii a cheltuielilor fixe.

¯Rcht = ¯Rchv+ ¯Rchf

Rata medie a cheltuielilor totale se poate determina prin utilizarea următoarelor
formule:
Cht
R cht= ×1000
Qex
Cht
R cht= ×1000
CA
Unde:
Cht – suma totală a cheltuielilor;
Qex – producţia exerciţiului;
CA – cifra de afaceri.
De asemenea, rata medie a cheltuielilor totale poate fi determinată şi prin utilizarea
mediei aritmetice ponderate:

R cht=
∑ g i×rchi
100
13
Luiza Ionescu, Analiză economico-financiară, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007.
24
Unde:
gi – structura activităţii de vânzare ori producţie pe subdiviziuni organizatorice.
rchi – rata tuturor cheltuielilor pe structura concentrată în analiză.
Rata medie a cheltuielilor variabile se calculează după următoarele formule:
Chv
R chv= ×1000
Qex
Chv
R chv= ×1000
CA Unde: Chv – suma cheltuielilor variabile.
Rata medie a cheltuielilor fixe se calculează în funcţie de următoarele formule:
ChF
R chF= ×1000
Qex
ChF
R chF= ×1000
CA Unde ChF – suma cheltuielilor fixe.
Pentru determinarea ratei medii a cheltuielilor totale în cazul societăţii comerciale
MEDIA LUK S.R.L., sunt necesare următoarele date:
Tabel nr.3.1

Nr. crt. Indicatori 2012 2013

1. Cifra de afaceri 79.840 49.631

2. Cheltuieli totale 74.157 52.311

Recalculăm cifra de afaceri şi cheltuielile totale astfel:

CAR = 1/1,2 * 49631
CAR = 41359
Ch R = 1/1,3 * 52311
Ch R = 40239
Pentru anul 2012, rata medie a cheltuielilor totale este:
Rcht = Cheltuieli totale/ Cifra de afaceri * 1000
Rcht = 74157/79840 * 1000
Rcht = 928.8 RON ‰
Pentru anul 2013, rata medie a cheltuielilor totale este:
Rcht = Cheltuieli totale/Cifra de afaceri * 1000
Rcht = 52311/49631 * 1000
Rcht = 1053.99 RON ‰
Rata cheltuielilor totale recalculată este:
RchtR = 40239/41359 *1000 = 972.9 RON ‰
25
 Astfel:
Tabel nr.3.2

Nr. crt. Indicatori 2012 2013 Recalculat

1. Cifra de afaceri 79.840 49.631 41.359

2. Cheltuieli totale 74.157 52.311 40.239

3. Rata medie a 928,8 RON ‰ 1053,99 RON 972,9 RON ‰

cheltuielilor ‰

Modificarea absolută a ratei medii a cheltuielilor totale în perioada 2012 – 2013 este
egală cu -7,2 lei ‰. Această evoluţie a fost impulsionată de influenţa unor factori precum:
 structura activităţii (determinată prin intermediul cifrei de afaceri)

Δ R cht ( gi ) =
∑ g i 1×rchi 0 − ∑ g i0×rchi0
100 100
= (40239/41359 *1000) – (74157/79840 *1000)
= 972,9 – 928.8
= 44.10 RON ‰
 preţul de vânzare unitar:

Δ R ch ( pi )=
∑ q 1 c 0 ×1000− ∑ q 1 c 0 ×1000
∑ q1 p1 ∑ q 1 p0
= ((40239/49631 *1000) – 972,9
= 810,6-972,9
= -162,3 RON ‰
 costul unitar:

Δ R ch ( ci )=
∑ q 1 c 1 ×1000− ∑ q 1 c 0 ×100
∑ q1 p1 ∑ q 1 p1
= 1053,99-810,6
= +243,39 RON ‰.

Structura activităţilor pe produse a marcat negativ rata cheltuielilor totale, prin

cresterea acesteia cu 44.10 RON ‰. Acest lucru se datorează măririi ponderii produselor prin
intermediul unei rate individuale a cheltuielilor în 2012 mai mică decât media.
Sporirea preţului de vânzare unitar al tuturor produselor ori ale celor care posedă
ponderi semnificative în interiorul activităţii a dus la diminuarea ratei medii a cheltuielilor

26
totale cu 162.3 RON ‰, în condiţiile unor cheltuieli previzionate. Această situaţie este
apreciată ca favorabilă doar dacă această sporire a preţurilor să nu se datoreze în totalitate
inflaţiei.Costul unitar a exercitat şi el o influenţă nefavorabilă asupra ratei medii a
cheltuielilor din cauza creşterii acestuia la produsele ce posedă o pondere semnificativă ori la
toate produsele.
Pe ansamblu, situaţia pare a fi cât de cât favorabilă, întrucât influenţele favorabile
determinate de primii doi factori au reuşit să compenseze mărirea costului unitar.
Termenul de rentabilitate se utilizează în strânsă legătură cu noţiunea de beneficiu (profit).
Aceasta exprimă bonitatea economică şi financiară a întreprinderii.

3.2. Analiza principalelor categorii ale cheltuielilor de exploatare

3.2.1. Analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale

Dat fiind faptul că adesea, cheltuielile cu materiile prime şi materialele deţin o pondere
semnificativă în totalul cheltuielilor de exploatare, analiza economico-financiară a acestei
categorii de cheltuieli poate contribui la eficientizarea consumului de resurse în cadrul
întreprinderilor. Analiza poate urmări evoluţia acestor cheltuieli prin prisma factorilor de
influenţă, conform următorului model:

1
Chm=Qex×R chm×
1000

unde: Qex – reprezintă producţia exerciţiului

Rchm - rata medie a cheltuielilor cu materiile prime, materialele la 1000 lei producţie14

Pe baza următoarelor relaţii se realizează atât cuantificarea, cât şi analiza influenţelor

factorilor cu o acţiune directă:

- influenţa modificării producţiei exerciţiului:

1 1
Qex1 ×R chm0 × −Qex 0 ×R chm0 ×
ΔChm (Qex) = 1000 1000

În cazul menţinerii ratei medii a cheltuielilor cu materiale şi materii prime constante,

creşterea producţiei exerciţiului duce la creşterea cheltuielilor materiale. În mod obişnuit,
sporirea cheltuielilor este un aspect nefavorabil, dar în situaţia de faţă sporirea sumei
cheltuielilor materiale este justificată economic, având condiţia ca ritmul sporirii producţiei
exerciţiului să întreacă creşterea acestor cheltuieli.

14
G. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004,
pag. 67.

27
 În situaţia menţinerii constante a ratei medii a cheltuielilor cu materiile prime,
materialele, o creştere a producţiei exerciţiului determină o creştere a cheltuielilor materiale.
În general, creşterea cheltuielilor reprezintă un aspect nefavorabil, dar în situaţia dată
creşterea sumei cheltuielilor materiale poate fi justificată economic, cu condiţia ca ritmul
creşterii producţiei exerciţiului să devanseze creşterea acestor cheltuieli.
Totodată, scăderea cheltuielilor materiale datorită diminuării volumului producţiei
necesită o interpretare cu discernământ: unele disfuncţionalităţi pot apărea ca urmare a
diminuării activităţii firmei.
- influenţa modificării ratei medii a cheltuielilor materiale

1 1
Qex1 ×R chm1 × −Qex 1 ×R chm0 ×
ΔChm ( Rchm ) = 1000 1000

Atunci când volumul producţiei este menţinut constant, sporirea ratei medii a
cheltuielilor cu materialele duce la creşterea sumei cheltuielilor cu materialele şi materiile
prime, acest lucru reprezentând un aspect nefavorabil. Totodată, scăderea ratei medii a
cheltuielilor materiale duce la o scădere a sumei cheltuielilor cu materialele şi materiile prime,
ceea ce provoacă un efect favorabil reflectat pozitiv în rentabilitatea firmei şi în rezultatele
acesteia.

3.2.2. Analiza cheltuielilor cu salariile

Această analiză poate fi îndreptată spre:

- analiza legăturii dintre dinamica cheltuielilor cu salariile şi a volumului de activitate;

- caracterizarea modificării relative şi absolute a salariilor (ori a fondului de salarii) cu
cheltuielile.
Modificarea fondului de salarii absolută se determină astfel:

Fs = Fs1-Fs0

Unde:

Fs1 – fondul de salarii aferent perioadei curente (ori nivelul realizat);

Fs0 – fondul de salarii aferent perioadei de bază (ori nivelul prevăzut).

Sporirea absolută a cheltuielilor aferente salariilor se explică prin creşterea salariului

mediu tarifar pe unitatea de timp muncă.

Modificarea relativă a fondului de salarii se determină astfel:

28
 Fs1 Fs1
I Fs = sau I Fs ( % )= 100
Fs0 Fs 0

Analiza corelaţiei dintre dinamica volumului de activitate şi a fondului de salarii

Creşterea mai accentuată a volumului de activitate comparativ cu creşterea

cheltuielilor cu salariile semnifică, din punct de vedere economic, o folosire eficientă a
resurselor umane disponibile.

CA 1 Fs 1
I CA > I Fs , >
CA 0 Fs 0

sau

Qex1 Fs1
I Qex > I Fs , >
Qex 0 Fs0

Pentru caracterizarea generală a legăturii dintre cei doi indicatori se foloseşte indicele
de corelaţie (Ic) calculat după relaţia:

I Fs Is
Ic= Ic=
I CA sau Iw

Situaţia este favorabilă dacă Ic<1. Respectarea acestei condiţii se concretizează în:

- reducerea ratei cheltuielilor cu salariile (Rs) la 1000 lei CA

Δ R s=R s1 −R s0 =
( Fs 1 Fs0
−
CA 1 CA 0 )
×1000

- realizarea de economii relative la fondul de salarii:

1
E=CA 1 ( R s1 −R s 0 ) ×
1000

De asemenea, în practica analizei cheltuielilor prezintă importanţă determinarea unui

nivel al cheltuielilor cu salariile condiţionat de volumul de activitate, astfel:

Fs 0 ×I Q
Fsa =
100

unde:

Fsa – reprezintă fondul de salarii admisibil;

29
 IQ – indicele volumului de activitate;15

3.3 Analiza cheltuielilor financiare

În structura cheltuielilor financiare, dobânzile au adesea o pondere semnificativă
datorită faptului că una dintre sursele importante prin care sunt finanţate activităţile este
împrumutul, iar ponderea acestuia este dependentă de natura secţiei de activitate, de termenul
de rotaţie al activelor circulante, de capacitatea de autofinanţare a societăţii, de eficienţa
exploatării.

Formula utilizată în analizarea cheltuielilor pentru dobânzi este:

1
Chd=CA×R d ×
1000

Unde:

Chd – cheltuieli cu dobânzi;

CA – cifra de afaceri;

Rd – rata medie a cheltuielilor cu dobânzile.

Modificarea cheltuielilor totale cu privire la dobânzi se realizează pe seama a doi

factori de influenţă directă:

- influenţa modificării cifrei de afaceri:

1 1
CA 1 ×Rd0 × −CA 0 ×Rd 0 ×
ΔChd (CA) = 1000 1000

În situaţia menţinerii constante a ratei medii a cheltuielilor financiare privind

dobânzile, creşterea fluxului de activitate (cifra de afaceri) determină o creştere a cheltuielilor
totale, după cum, o scădere a cifrei de afaceri poate influenţa în sensul reducerii cheltuielile
totale cu dobânzile. Situaţia creşterii cheltuielilor se apreciază ca justificată din punct de
vedere economic atâta timp cât creşterea cifrei de afaceri nu este devansată de creşterea
cheltuielilor privind dobânzile.

- influenţa modificării ratei medii a cheltuielilor cu dobânzile

15
Vasile Robu, Analiza economico-financiară, Editura OMNIA UNI-S.A.S.T., Braşov, 1999, pag. 46.

30
 1 1
CA 1 ×Rd1 × −CA 1 ×Rd0 ×
ΔChd ( Rd ) = 1000 1000

În condiţiile menţinerii constante a cifrei de afaceri, o creştere a ratei cheltuielilor cu

dobânzile generează o creştere a cheltuielilor totale privind dobânzile (efect nefavorabil),
după cum o scădere a ratei medii a cheltuielilor cu dobânzile determină a scădere a sumei
cheltuielilor cu dobânzile (efect favorabil).16

3.4 Analiza ratelor de rentabilitate

Reliefată în valori absolute, rentabilitatea exprimă marja veniturilor ce depăşesc
cheltuielile şi se concretizează în indicatori cum sunt: Rezultatul exploatării, Rezultatul brut al
exploatării, Rezultatul net al exerciţiului, Rezultatul curent al exerciţiului. Evidenţiată în
valori relative, aceasta exprimă raportul realizat prin îmbinarea a trei factori ce exprimă
valoric: rezultatele (exprimate de indicatori absoluţi aparţinând rentabilităţii – RBE, RC, RE,
Re), mijloacele (exprimate de indicatori de stoc – Valoarea activului total; Valoarea activelor
de exploatare; Capitalul propriu; Capitalul permanent) sau activitatea (exprimată de indicatori
– Cifra de afaceri, Producţia exerciţiului, Valoarea adăugată, Veniturile din exploatare, Costul
resurselor consumate). Din îmbinarea celor trei factori apar două tipuri de legături:
a) raportul dintre rezultate şi mijloacele folosite pentru obţinerea acestora:
Rezultate (Indicatori de rentabilitate) / Mijloace (Indicatori de stoc)
b) raportul dintre rezultate şi fluxul de activitate corespunzător:
Rezultate (Indicatori de rentabilitate) / Activitate (Indicatori de flux)
În elaborarea diagnosticului întreprinderii, ratele de rentabilitate oferă posibilitatea
efectuării comparaţiilor în spaţiu, dar şi faţă de unele norme ori standarde emise şi acceptate
de organismele de specialitate.
Analiza utilizând ratele de rentabilitate a fost folosită încă din secolul al XXI- lea, de
specialiştii în comercializarea creditelor şi de către bancherii comerciali, înaintea prezentării
într-o formă dezvoltată a informaţiilor financiare. Un raport însemnat era acela dintre
dimensiunea surselor proprii în raport cu resursele împrumutate. Astfel, se considera
acceptabil raportul de 2:1. Pe lângă acest raport, se mai utilizează şi raportul dintre pasivele
totale şi valoarea net contabilă aparţinând capitalului propriu, raportul regulativ fiind 1:1.
Chiar dacă la un moment dat cercetătorii considerau că utilizarea ratelor în analiza
performanţelor financiare ar trebui eliminată datorită gradului redus de semnificaţie, totuşi şi
astăzi ea ocupă un loc important în analiza financiară. Matematic, există posibilitatea
16
Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de Contabilitate Financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti, 1999,
pag. 79.

31
formulării unui număr mare de rate ca urmare a combinaţiilor între posturile bilanţiere, însă
selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie de problemele ce urmează a fi rezolvate cât şi de
poziţia pe care se plasează analistul. Fiind un instrument tradiţional şi deosebit de răspândit al
analizei financiare, care a cunoscut în ultimii ani importante actualizări şi aprofundări,
recurgerea la această metodă se face din dorinţa de a stabili norme, praguri, care să constituie
criterii pentru a aprecia starea unei întreprinderi, prin compararea ratelor calculate cu anumite
valori de referinţă, în postura de valori de referinţă se pot afla:

 aceleaşi rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;

 aceleaşi rate înregistrate de o firmă cu care întreprinderea în cauză doreşte să
concureze sau pe care o consideră un exemplu;
 obiective pe care şi le propun acţionarii sau managerii.17

Ratele de rentabilitate reflectă trăsăturile financiare şi economice ale întreprinderilor şi

permit compararea rezultatelor comerciale şi industriale ale acestora. În general, ratele
respective se calculează ca raportul dintre efectele economice şi financiare realizate şi
eforturile prestate pentru obţinerea lor.
Rata de rentabilitate este un raport realizat între o formă de exprimare aferentă
profitului şi active ori capitaluri (permanente sau proprii) ori un flux de activitate (resurse
consumate, cifra de afaceri).
Pentru a exprima în mărime relativă rentabilitatea, sunt utilizate ratele de rentabilitate
următoare:
 rata rentabilităţii economice;
 rata rentabilităţii financiare;
 rata rentabilităţii costurilor (resurselor consumate);
 rata rentabilităţii comerciale.

3.4.1 Rata rentabilităţii comerciale

Această rată arată nivelul profitabilităţii, altfel spus, cât de rentabilă este compania.
Există mai multe moduri de a o calcula, luând diferite valori, în funcţie de indicatorii care au
fost luaţi în calcul. Principalele formule de calcul sunt:
Re xpl
Rc= ∗100
CA

17
Luiza Ionescu, Analiză economico- financiară, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007, pag. 163.

32
 P
RC = n
¿ 100
¿
∑ q v pi i
i=1
n
∑ qv ci i
RC =(1− i =1
n
)∗100
¿
∑ qv i
pi
i =1

RBE
Rc= ∗100
CA
Rnet
Rc= ∗100
CA
( Re + R f + Rex )−I
RC = ∗100
CA

MC
Rc= ∗100
CA
RB
RC = ∗100
CA

Unde:
RC – rata rentabilităţii comerciale
Rexpl – rezultatul din exploatare
CA – cifra de afaceri
P – profit aferent cifrei de afaceri
MC – marja comercială
RB = rezultatul brut

d i= desfacerea mărfurilor pe grupe

pv =
i preţul mediu de vânzare pe grupe de mărfuri
c i= costul
Tabel nr.3.3

Indicatori 2012 2013

Cifra de afaceri 79.840 49.631

Rezultatul brut 5682 -2681

33
 RB 30% 30,7%
RC = ∗100
CA

Rata comercială aferentă anului 2012 = 5682/79840 * 100

Rata comercială aferentă anului 2012 = 7 %
Rata comercială aferentă anului 2013 = -2681/49631*100
Rata comercială aferentă anului 2013 = -5 %
Indiferent de modul de calcul, scopul analizei este de a justifica evoluţia acestui
indicator şi de a-i stabili tendinţa. Mărirea ratei rentabilităţii comerciale legată de activitatea
de exploatare aferentă unei anumite baze de referinţă înfăţişează o stare pozitivă ce are loc
atunci când evoluţia indicatorilor absoluţi aparţinând rentabilităţii devansează evoluţia cifrei
de afaceri.
Rata rentabilităţii comerciale se calculează pe baza rezultatului exploatării şi
demonstrează capacitatea societăţii de a realiza profit după calcularea costurilor de exploatare
totale (în care se includ amortizările şi provizioanele), permite remunerarea furnizorilor
capitalurilor angajate şi asistarea întreprinderii la împărţirea venitului naţional.

3.4.2 Rata rentabilităţii economice

Această rată măsoară eficienţa capitalului economic alocat activităţii productive a
întreprinderii. Este independentă de structura financiară, gradul de îndatorare, politica de
impozitate a profitului precum şi alte elemente excepţionale.18

Rata rentabilităţii economice se determină utilizând următoarea formulă:

Rata rentabilităţii economice = Rezultatul exploatării/ Active totale *100
Tabel nr.3.4

Indicatori 2012 2013

Active totale 13870 12388

Rezultatul din exploatare 5682 -2681
Rata rentabilitatii economice 41 % -22 %

Rata rentabilităţii economice aferentă anului 2012 =

= 5682/13870 * 100

18
Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de Contabilitate Financiară, vol. 1, Editura Economică, Bucureşti, 1999,
pag. 95.

34
= 41 %
Rata rentabilităţii economice aferentă anului 2013 =
= -2681/12388 * 100
= -22 %.
După cum se poate observa, rata rentabilităţii economice are o evoluţie fluctuantă,
crescând în anul 2012 cu aproximativ 19 procente faţă de anul anterior. În schimb, în anul
2013, a suferit o scădere cu 19% faţă de anul 2012.

3.4.3 Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare exprimă, în sinteză, eficienţa utilizării capitalului propriu
sau a capitalului permanent, fiind un indicator urmărit cu interes mai ales de acţionari. O
valoare ridicată a ratei rentabilităţii financiare incită investitorii să contribuie la capitalul
firmei şi atunci când se consideră necesară contractarea de credite ajută firma să le obţină cu
uşurinţă (ca urmare a bonităţii financiare a acesteia). Rata rentabilităţii financiare se
calculează prin luarea în considerare, ca indicator de stoc, fie a capitalului propriu, fie a
capitalului permanent.19
Sunt utilizate următoarele formule de calcul:

 rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent:

Rcurent
Rf = ∗100
Kpm

Rbrut
Rf = ∗100
Kpm

Rnet +Dob
Rf = ∗100
Kpm

 rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu:

Rnet
Rf = ∗100
Kpp

Unde:

19
Luiza Ionescu, Analiză economico-financiară, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007, pag. 165.

35
- Rf = rata rentabilităţii financiare;
- Rcurent = Rezultatul curent;
- Kpm = capitalul permanent;
- Rbrut = Rezultatul brut înainte de impozitare;
- Rnet = Rezultatul net;
- Dob = dobânzi pentru datorii pe termen lung şi mediu;
- Kpp = capital propriu.
-

Pentru calculul ratelor financiare aferente activităţii din cadrul SC MEDIA LUK SRL,
sunt necesare următoarele date:

Indicatori 2012 2013

Rezultatul net 5682 -2681 Tabel nr.3.5
Capital propriu -99151 -101832
Rata rentabilitatii 55,81% 53%
financiare

Rata rentabilităţii financiare aferentă anului 2012 este:

Rf = -99151/5682 * 100
Rf = -17.45 %

Rata rentabilităţii financiare aferentă anului 2013 este:

Rf = -101832/-2681 * 100
Rf = -37.98 %.

3.4.4 Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) se exprima ca raport între un anumit rezultat
economic si cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestuia. Prezinta interes pentru managerii
întreprinderii, care trebuie sa asigure o utilizare eficienta a resurselor disponibile. Putem
calcula astfel urmatoarele rate:

a) Rata rentabilitatii cheltuielilor de exploatare (Rce), cu doua exprimari:

36
  si  ;

            în care:

                        Ce - cheltuielile de exploatare;

                        A - cheltuielile cu amortizarea;

                        Cpe - cheltuielile cu provizioanele de exploatare;

b) Rata rentabilitatii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc), calculata ca raport între

profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) si costul productiei vândute:

            Rezulta ca modificarea ratei rentabilitatii resurselor consumate se explica în mod

direct prin modificarea structurii productiei vândute (s), a costurilor pe produse (c) si a
preturilor de vânzare fara TVA pe categorii de produse (p).

            Modificarea volumului fizic al productiei vândute pe sortimente (q) nu influenteaza în

mod direct asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate deoarece apare si la numarator si la
numitor, pe ansamblu influenta sa fiind nula.

            În ceea ce priveste modificarea structurii productiei, desi si aceasta apare atât la
numarator cât si la numitor, influenta acesteia nu este nula, deoarece la numarator avem
structura productiei vândute exprimata cu ajutorul pretului si a costului, în timp ce la  numitor
avem structura productiei vândute exprimata numai cu ajutorul costului, ori raportul cost/pret
nu este constant pentru toate produsele si deci si cele doua posibilitati de exprimare a
structurii sunt diferite.

Cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate poate avea loc prin:

- îmbunatatirea structurii produselor vândute prin cresterea ponderii produselor a caror

rata a rentabilitatii resurselor consumate este superioara ratei medii pe întreprindere (r > );

            - reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1 < c0);

37
            - cresterea preturilor de vânzare, care poate avea loc numai prin cresterea calitatii
produselor si în corelatie cu evolutia raportului dintre cererea si oferta pentru bunurile
respective (p1 > p0).

            În situatia de fata se observa ca preturile de vânzare au avut o influenta pozitiva asupra
evolutiei ratei rentabilitatii, în timp ce costurile pe unitatea de produs au crescut, determinând
o reducere a ratei rentabilitatii.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Societatea SC MEDIA LUK SRL a luat fiinţă în anul 2008 având ca obiect de
activitate comerţul cu mărfuri, din dorinţa proprietarului la o viată mai prosperă, în momentul
în care economia ţării noastre era în ascensiune.

După cum reiese din situaţiile financiare întocmite la finele anului, societatea analizată
în lucrare, a încheiat exerciţiul financiar pe pierdere, asta însemnând că a făcut cheltuieli care
au depăşit veniturile sale, a utilizat fondurile intr-un mod ineficient. Dacă bilanţul contabil
permite o cunoaştere a poziţiei financiare a societăţii, contul de profit şi pierdere oferă
informaţii asupra activităţii societăţii, a modului cum aceasta îşi gestionează afacerile prin
dimensiunea veniturilor cheltuielilor şi rezultatelor pe care le generează.

Şi societatea noastră, ca şi multe altele pe piaţa românească a cunoscut o diminuare a

profitului în ultimii ani, ajungând chiar să încheiem exerciţiul financiar anul acesta pe
pierdere.

Datorită unei proaste gestionări a resurselor financiare datorată noului administrator al

societătii precum şi situaţiei economice din ţara nostră şi din lume, care nu mai permite unor
societăţi de nivel mic să supravieţuiască pe piaţă, luându-le locul marile supermarketuri, s-a
ajuns la situaţia actuală.

Aşa cum s-a constatat din capitolul trei, de analiză economico-financiară stocul de
mărfuri cu care firma îşi desfăsoară activitatea este mai mare decât stocul mediu optim
necesar pentru o bună functionare a societătii, ceea ce duce la o blocare a banilor în mărfuri
care nu sunt necesare, o creştere a cheltuielilor cu păstrarea şi depozitarea lor, generănd o
situaţie nefavorabilă a rezulatelor şi rentabilităţii firmei.
38
 Aşa cum se ştie, unele dintre mărfuri au un termen de valabilitate foarte scurt, altele
sunt perisabile şi se vor înregistra pierderi semnificative şi din această cauză dacă stocurile
achiziţionate vor fi foarte mari şi cu o perioadă îndelungată de păstrare în cadrul firmei
noastre.

De asemenea, după cum reiese din analiza economică, numărul de zile între
aprovizionări este mai mic decât numărul de zile optim pentru a face aprovizionarea, astfel
încât să deţinem în permanenţă marfă care să satisfacă pe deplin cererile clienţilor, aceasta
fiind o altă situaţie care duce la creşterea stocului de marfă inutil.

După cum s-a observat din situaţiile finale de inchidere a exercitiului financiar,
societatea noastră nu a dat dovada de o bună gestionare a resurselor financiare şi de o bună
organizare a activităţii, situaţie ce se reflectă în contul de profit şi pierdere care are un sold
debitor, aceasta însemnând că anul acesta cheltuielile au fost mai mari decât veniturile,
societatea neobţinând nici un profit în urma activităţii desfăşurate, ci din contră incheind anul
pe pierdere.

Recomandările ce se cuvin a fi făcute în cazul de faţă sunt: fie a fi schimbat

administratorul cu o persoană pregătită să facă faţă schimbărilor nefavorabile din economie şi
care să reuşească să se adapteze perioadei economice prin care trecem, în care puterea de
cumpărare a banilor a scăzut considerabil, fie ca actualul administrator să meargă la pregătire
de specialitate pentru a învăţa să gestioneze corect resursele şi activitatea societăţii astfel încât
să nu se mai ajungă şi la finele anului următor la un astfel de rezultat precum şi pentru a
putea rezista pe piaţă o perioadă îndelungată de timp.

De asemenea, se recomandă ca stocurile de marfă în societate să se apropie de cele

optime necesare, rezultate din analiza economico-financiară făcută asupra societăţii şi să se
facă aprovizionare numai în momentul în care se constată o diminuare semnificativă a
stocurilor.

Pentru a se mentine pe piaţă , societatea trebuie să-şi reducă şi cheltuielile, astfel încât
să poată să redreseze situaţia finanaciară în care se află în momentul de faţă.

Cu timpul, dacă societatea hotărăşte să-şi extindă activitatea, se va propune utilizarea

în activitatea financiară şi contabilă a unui program informatic şi angajarea unei persoane
specializate în cunoaşterea adecvată a funcţiilor sistemului şi renunţarea la contractul cu un
contabil autorizat. Această măsură va aduce un minim de economie asupra resurselor

39
societăţii şi poate o mai bună gestionare a lor, care alături de alte economii făcute în alte
domenii vor duce societatea pe drumul spre profit.

Contabilitatea de gestiune a luat naştere ca o nevoie practică a managementului

societăţii. Ea urmăreşte primirea, analiza şi înregistrarea informaţiilor contabile interne cu
scopul de a da managerului companiei datele cu referire la nivelul costurilor pe servicii,
lucrări şi produse pentru luarea deciziilor corespunzătoare.
Rolul contabilităţii de gestiune este reflectat în funcţiile acesteia, şi anume:

a) funcţia previzională - constă în prestabilirea nivelului şi structurii costului pentru fiecare

produs în parte şi pentru întreaga producţie programată, această activitate materializându-se în
bugetele de costuri pe locuri de cheltuieli şi pe purtători de costuri.
b) înregistrarea analitică în mod curent a cheltuielilor de exploatare şi calculul indicatorilor
conform metodei de calculaţie adoptată.
c) controlul şi analiza comparativă a nivelului şi structurii cheltuielilor de exploatare şi a
costurilor.20

Diversificarea informaţiilor interne şi folosirea acestora pentru a rezolva problemele

apărute în activitatea întreprinderii conduc la transformarea contabilităţii de gestiune într-unul
dintre instrumentele pe care se bazează echipa managerială, fără a se ţine cont de gradul
delegării responsabilităţilor.
Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt particulare, nefiind clare pentru
terţi. Ele sunt disponibile pentru întreprindere şi nu trebuie făcute publice, deoarece se referă
la profitabilitatea întreprinderii, iar aceste date ar servi concurenţilor. În acelaşi timp,
rapoartele furnizate sunt oportune în cazul în care sunt disponibile la momentul luării deciziei.
Obiectul principal pe care îl urmăreşte contabilitatea de gestiune este calculul
costurilor. Astfel, apare confuzia între contabilitatea de gestiune şi contabilitatea costurilor.
Între cele două contabilităţi există o legătură strânsă, fără a se putea delimita exact întinderea
fiecăreia. Cu alte cuvinte, contabilitatea costurilor se ocupă cu măsurarea rezultatelor obţinute
în cadrul compartimentelor unei societăţii pe servicii şi produse, în timp ce obiectul vizat de
contabilitatea de gestiune este cu mult mai amplu.
Din cauza unor delimitări caracteristice metodelor clasice de calculaţie a costurilor,
contabilitatea de gestiune a încercat statornicirea şi perfecţionarea mai multor metode
moderne de calculaţie. Printre acestea, putem aminti: metoda Direct-Costing, metoda standard
cost, metoda Activity Based Costing (ABC) şi metoda Target Costing.

20

40
 Metoda Activity Based Costing implică aprecierea factorilor ce cauzează sau
generează costurile, fiind cunoscuţi ca inductori de cost sau Cost-Drivers. Activităţile
consumă resurse, iar produsele consumă activităţi. Prin utilizarea metodei se încearcă, de
asemenea, stabilirea diferenţei dintre termenul de inductor si noţiunea de unitate de măsură a
activităţii. Delimitarea acestor două noţiuni se realizează prin luarea în considerare a
orizontului de timp.
În majoritatea entităţilor, costurile indirecte au o mare greutate în totalul costurilor,
astfel că, aplicarea metodei ABC, nu numai că ţinteşte alocarea mai bună a costurilor, ci şi
înţelegerea mai bună a inductorilor de costuri. Metoda Activity Based Costing este aplicată cu
succes în aceste întreprinderi, în cadrul cărora producţia este diversificată, competiţia este
înverşunată, iar costul erorilor este ridicat.
Aspectele practice privind problema contabilităţii de gestiune şi a calculaţiei costurilor
prin intermediul metodei ABC au fost aplicate asupra firmei S.C. MEDIA LUK S.R.L..
Astfel, au fost respectate etapele necesare pentru a calcula costul utilizând această metodă:
8. Identificarea principalelor activităţi ale întreprinderii.
9. Identificarea indicatorilor de costuri pentru fiecare activitate în parte.
10. Regruparea într-un centru de regrupare a activităţilor ce au acelaşi inductor de cost.
11. Stabilirea cheltuielilor aferente fiecărui centru.
12. Stabilirea costului unitar pe inductor.
13. Împărţirea cheltuielilor indirecte în costul produselor.
14. Aflarea costului unitar al produselor.

Una dintre propunerile oferite spre a fi pusă în aplicare se referă la respectarea

concordanţei dintre naşterea şi funcţionarea sistemului informatic şi obiectivele conducerii
societăţii. De asemenea, trebuie să existe o legătură între sistemul decizional şi structura
organizatorică, să se asigure o perioadă corespunzătoare de reacţie operaţională şi decizională,
sistemul informatic să fie concentrat asupra oferirii datelor cu privire la abaterile de la
standarde, iar la final să se obţină un maxim de date pornind de la datele iniţiale existente în
documentele primare. Întreprinderea trebuie să se axeze mai mult pe reducerea cheltuielilor cu
amortizarea.

41
 BIBLIOGRAFIE

 Calin Oprea,Contabilitate de gestiune,Editura Tribuna Economica,Bucuresti,2000.

 Florea Parvu,Costuri si fundamentarea deciziilor,Editura Economica,Bucuresti,1999.
 G.Valceanu, V. Robu, N.Georgescu ,Analiza economico-financiara, Editura
 Economica ,Bucuresti , 2004. H.Cristea, Contabilitatea si calculatiile in conducerea
intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara,2004.
 Ion Stancu , Gestiunea Financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1994.
 Luiza Ionescu,Analiza economica-financiara, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2007.
 Mariana Radu,Contabilitate de gestiune, Editura Binliotheca, Targoviste, 2010.
 M.Niculescu,Diagnostic economic,vol.,Editura Economica, Bucuresti 2003.
 Sorin Briciu ,Contabilitate manageriala , aspect teoretice si practice, Editura economica,
Bucuresti,2006.
 Sorin Briciu, Sorinel Capuseanu. Letitia Maria Rof, Dan Topor , Contabilitatea si
controlul de gestiune , instrumente pentru evaluarea performantei entitatii , Editura
Aeternitas, Alba Iulia, 2010.

 Demean Mariana, Bazele contabilităţii, Editura Transversal, Târgovişte, 2009;

 Demean Mariana, Contabilitate financiară, Editura Transversal, Târgovişte 2010;
 Diaconu Gh.(coord.), Leuştean D., Manea M., Radu V.,Radu M.,Bărgăoanu M.,
Busuioc L., Voinea C., Ionescu L., State V.– Contabilitatea financiară armonizată a
unităţilor economice, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006;
 Drăgan C.M. – ABACO – Contabilitatea pe înţelesul tuturor – Editura româno-
germană, 2009.

42
 Drăgan C.M. – Revoluţia contabilităţii – Editura Universitară, 2007;
 Feleagă Liliana, Feleagă Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană şi
internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
 Horga V. – Contabilitatea şi fiscalitatea societăţilor comerciale , Editura Bibliotheca,
2007;
 Horga Vasile, Contabilitate Aprofundată, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007;
 Ionescu L. – Analiză economico – financiară , Editura Bibliotheca, 2007;
 Ristea M. – Contabilitate financiară , Editura Universitară, Bucureşti, 2004;
 Ristea M., Dumitru G. – Contabilitate financiară , Editura Mărgărit, Bucureşti, 2002;
 Ristea M., Ioanaş Corina, Dumitru Corina, Irimescu Alina – Contabilitatea
societăţilor comerciale , Editura Universitară, Bucureşti, 2009;
 State Violeta, Contabilitatea financiară a societăţilor comerciale. Elemente de teorie
şi aplicaţii practice, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2008;
 Voinea Cristina Maria, State Violeta, Bazele Contabilităţii – de la principii la tehnici
şi metode, Editura Valahia University Press, Târgovişte, 2008;
 Codul Fiscal;
 Legea contabilităţii republicată şi actualizată nr. 82/1991;
 Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990;
 OMFP 1898/2013 pentru modificarea şi completarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene;
 OMFP 3055/2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene;
 www.finanţe.ro
 www.expertus.ro
 www.contabilul.ro

43
ANEXE

44
45