Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr.

Sgardea Florin

GESTIUNEA FISCALA SI SOCIALA OBIECTIVELE CURSULUI

1. 2. 3. 4. 5. 6. Rolul gestiunii fiscale si sociale in procesul decizional Definirea fiscului i a fiscalitii precum i a elementelor sistemului fiscal; Sistemului fiscal n Romnia i presiunea fiscal asupra contribuabilului; Impozitele prevzute de Codul fiscal (Legea 571/2003 actualizat); Calcularea taxelor extrajudiciare de timbru, a taxelor judiciare de timbru; Determinarea taxelor vamale i a indicatorilor de eficien a importurilor; 7. Impunerea n cote procentuale.

DESCRIPTORII VIZATI
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Definiii privind fiscul i fiscalitatea. Sistemul de impozite din Romnia. Aspectul armonizrii contabile. Principiile fiscalitii. Sistemul de impozite din Romnia. Presiunea fiscal. Cota unic. Nouti privind impozitele i taxele pentru anul 2011. Impozitul pe profit. Impozitul pe venit. Impozitul pe venitul microntreprinderilor. Taxa pe valoarea adugat Impozitul i taxa pe cldiri. Impozitul i taxa pe teren. Taxa asupra mijloacelor de transport. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor i autorizatiilor. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclame i publicitate. Impozitul pe spectacole. Taxa hotelier. Taxe speciale.

8.
9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

Evaluare 70% examen scris , 30% activitati de seminar

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin

Bibliografie:
1. Ana Stoian, Contabilitate si fiscalitate, Editura Margaritar, Bucuresti, 2001 2. Iulian Vcrel .a. - Finane publice, Edit. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2003 3. N. Mandoiu Codul fiscal comparat2007-2008 4. M. Ristea , C. Dumitru, Contabilitate aprofundata, Ed. Universitara, 2005 Legea 571/2003 Codul fiscal actualizat la 23.12.2010. Legea nr. 286/2010 din 28 decembrie 2010 Legea bugetului de stat pe anul 2011 Legea 287/2010 Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2011 Legea nr. 11/2010 bugetului de stat pe anul 2010. Lege 11/2010 - Bugetul de stat pe anul 2010 Legea 12 din 26 ianuarie 2010 (Legea 12/2010) a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 7. Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat n Monitorul Oficial nr. 662/2006. 8. Ordonana de urgen a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea i completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat n Monitorul Oficial nr. 1028/2006. 9. H.G. nr. 1.514/2006 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si amenzile aplicabile in anul fiscal 2007, publicat n Monitorul Oficial nr. 935/2006. 10. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romniei, publicat n Monitorul Oficial nr. 350/2006. 11. H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al Romniei, publicat n Monitorul Oficial nr. 520/2006. 12. H.G. nr. 945/2006 pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii n vam pentru bunurile aparinnd cltorilor i altor persoane fizice, publicat n Monitorul Oficial nr. 665/2006. 13. Ordinul Ministrului Finanelor Publice nr. 2243/29.12.2006 pentru aprobarea Metodologiei privind scutirea de la garantarea drepturilor de import, publicat n Monitorul Oficial nr. 12/2007. 14. Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificrile ulterioare. 15. Regulamentul Comisiei (CEE) Nr. 2454/1993 de stabilire a unor dispoziii de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificrile ulterioare. 16. Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutire de drepturi vamale. C. Site-uri web: 1. www.mfinante.ro 2. www.customs.ro 3. www.cdep.ro 4. www.ceccar.ro 5. www.insse.ro 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin

GESTIUNEA FISCAL I SOCIAL Master An 2 ASE CIG 2011 Cap 1. Gestiunea fiscal i social. Repere istorice i teoretice
1.1 Obiectul, rolul i funciile gestiunii fiscale n fundamentarea decizilor la nivelul societatilor comerciale 1.1.1 Gestiunea fiscala, eficacitatea fiscala si strategia ntreprinderii 1.1.2 Gestiunea fiscala si riscul fiscal 1.2 Sursele de drept fiscal ale ntreprinderii 1.3 Sistemul fiscal componenta, elemente definitorii de recunoastere si aplicare a elementelor fiscale n practica afacerilor. Obiective, functii si principii fiscale

1.1 Obiectul, rolul i funciile gestiunii fiscale n fundamentarea decizilor la nivelul societatilor comerciale
Complexitatea raporturilor juridice si economice dintre ntreprindere si partenerii sai, pe de o parte, si necesitatea mbunatatirii performantelor proprii, pe de alta parte, pot conduce la abordarea distincta a diferitelor aspecte ale gestiunii ntreprinderii si la desprinderea unor componente mai putin traditionale ale acestei gestiuni. Existenta si functionarea unitatii patrimoniale se desfasoara ntr-un mediu n care statul, prin institutiile sale fiscale, si face simtita prezenta n mod pregnant. De cele mai multe ori statul oblig ntreprinderea la un slalom nencetat si din ce n ce mai complicat printre legi, hotarri, regulamente, ordine, circulare emise, publicate, abrogate integral sau partial, republicate, adaugite, revizuite, redefinite, suspendate etc. Apar astfel numeroase situatii n care deciziile de afaceri sunt puternic influentate de consecintele fiscale ale unor reglementari. n aceste conditii, la unitatile de o anumita talie, gestionarea laturilor fiscale ale activitatilor curente sau mai putin curente face necesara, uneori, delimitarea gestiunii fiscale ca o componenta distincta a gestiunii ntreprinderii.Se recunoaste necesitatea unei gestiuni financiare bune, a unei gestiuni comerciale bune, a unei gestiuni sociale bune; ele conditioneaza dezvoltarea, uneori chiar supravietuirea ntreprinderii. Dimpotriva, ne ndoim adeseori de faptul ca ar putea exista o buna gestiune fiscala; unii o resping n numele fatalismului fiscal, altii o confunda cu evaziune fiscala; cei mai avizati nsa o practica: ei nu sunt nici fatalisti, nici evazionisti, ci pur si simplu buni administratori. Reglementarile de natura fiscala, financiara, comerciala ofera adeseori posibilitatea utilizarii mai multor metode pentru tratarea aceleiasi probleme. Consecintele acestor variante sunt diferite si, n analiza impactului lor asupra situatiei ntreprinderii, nu se pot face abstractie de instrumentele gestiunii fiscale. Fiscalitatea mbraca un dublu aspect pentru agentul economic. Pe de o parte, ea se concretizeaza n prelevari obligatorii catre stat, cu influenta asupra trezoreriei ntreprinderii. Acest aspect da continut notiunii de sarcina fiscala. Pe de alta parte, ntreprinderea poate folosi si n interesul ei principiile si metodele fiscale. Astfel, n activitatile de exploatare 3

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin financiara sau de investitii ale ntreprinderii se pot folosi metode si tehnici ale caror incidente fiscale ofera, n mod mai mult sau mai putin evident, avantaje concretizate, de cele mai multe ori, ntr-o situatie de trezorerie mai favorabila. A administra impozitele nseamna, n primul rnd, acceptarea faptului ca aceste impozite, chiar daca sunt o obligatie inconturnabila a ntreprinderii, pot fi utilizate n interesul ei, prin transformarea lor ntr-o variabila activa de strategie. Contabilitatea si fiscalitatea constituie doua domenii care se circumscriu sferii afacerilor din intreprindere. Contabilitatea raspunde n plan informational si decizional la problematica gestiunii valorilor economice separate patrimonial. Entitatile patrimoniale au constituit spatiul de reprezentare si actiune al contabilitatii. Unul din interesele informationale onorate de contabilitate, considerat de unii autori principal, este cel fiscal. Din totdeauna pentru contabilitate a existat problema concilierii sale cu fiscalitatea. Cauza perpetua a unei asemenea situatii a fost generata de faptul ca nu n toate cazurile principiile contabile privind evaluarea si calculul economic sunt convergente cu cele fiscale, care nu se subordoneaza prezentarii unei imagini fidele a operatiilor ce au loc n ntreprindere. Principiile fiscale urmaresc fie stimularea, fie inhibarea unor activitati. Prin Directiva a IV-a a C.E.E. s-a stabilit interactivitatea ntre dreptul contabil si dreptul fiscal. Aceasta este realizata prin Gestiunea fiscala a ntreprinderii.

Obiectul de studiu al Gestiunii fiscale Obiectul de studiu al Gestiunii fiscale l constituie analiza distorsiunilor sau abaterilor prin incompatibilitatea ntre regula fiscala si contabila, convergentele dintre ele, precum si stabilirea, pe baza analizei lor, a strategiei, a riscului fiscal si eficientei fiscale a ntreprinderii.1
A gestiona eficient resursele economice si financiare ale ntreprinderii nseamna a lua n calcul si dimensiunea fiscala a afacerilor. Pe baza analizei financiare, din documentele de sinteza, se pot stabili performantele trecute si estimarea viitorului probabil, riscului si eficacitatii fiscale. Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor ntreprinderilor care au n obiectul de activitate acte de comert, operatii economice si financiare destinate obtinerii de profit. Pentru acest motiv trebuie respectate principalele mecanisme ale fiscalitatii, fara ca profesionistul contabil sa se abata de la obiectivul fundamental al contabilitatii, obtinerea unei imagini clare, complete si reale (o imagine fidela) a patrimonului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

Ana Stoian, Contabilitate si fiscalitate, Editura Margaritar, Bucuresti, 2001

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Fiscalitatea are la baza dreptul contabil pentru a determina regimul de impozitare privind beneficiile, TVA, impozitele si taxele locale, contributiile pentru asigurari sociale etc. Contabilitatea, n cadrul obiectivelor de imagine fidela, are un rol esential n economie pentru a furniza situatii financiare. Aceste situatii prezinta credibilitate daca sunt: inteligibile (ntelese de diversi utilizatori); relevante (n raport cu necesitatea luarii de decizii); corecte (sa inspire ncredere n fidelitatea informatiilor); sa fie comparabile n timp si spatiu.

Imaginea traditionala a fiscalitatii ca instrument de constrngere este nlocuita cu cea de gestiune fiscala a ntreprinderii. Comportamentul fiscal al ntreprinderii nu este o simpla norma cantonata n domeniul imperativului si litigiului. n aceasta optica, ntreprinderea are un anumit demers n suportarea impozitelor si taxelor, dominat de criteriul securitatii si eficientei. Ea se doteaza cu o gestiune fiscala care penduleaza ntre interesul microeconomic si cel macroeconomic. Situatia semnalata mai sus se explica prin cresterea progresiva a impactului fiscal asupra activitatii ntreprinderii si incitarea fiscala a acesteia. Odata cu dezvoltarea afacerilor, fiecare operatie este generatoare de un element fiscal. Impozitul penetreaza tot ce este tranzactie, intersectie ntre ntreprindere si mediul economico-social, acumulare si distribuire de resurse. Dezvoltarea fiscalitatii genereaza necesitatea crearii unui sistem informational pentru a tine cont multimii regulilor fiscale, cu complementul penalitatilor aplicabile n momentul punerii n evidenta a neregulilor. Obligatiile, riscul, controlul si sanctiunile au fost de-a lungul timpului asociate fiscalitatii, conferindu-i o imagine de constrngere greu acceptata att de conducerile ntreprinderilor, ct si de cetateni.
ntreprinderea a fost mental orientata sa acorde mai multa atentie parametrului fiscal. Aceasta se explica prin convergenta dintre fiscalitate si aplicabilitatea teoriei contabile n viata ntreprinderii. Fiecare tranzactie economica de cele mai multe ori genereaza impozite. Din acest motiv trebuie sa se tina cont de numarul mare de reguli aplicabile, de evolutia lor constanta n timp si spatiu, de problemele de armonizare ale fiscalitatii cu contabilitatea.

Greutatile financiare parcurse de ntreprinderi ntr-o societate care doreste trecerea de la o economie supracentralizata, la una de piata pot constitui ameliorari dar si penalitati aplicabile n momentul punerii n evidenta a neregulilor, att n domeniul contabilitatii ct si al fiscalitatii. Aceasta metoda de securitate constituie primul deziderat al gestiunii fiscale al ntreprinderii.

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Apropierea ntreprinderii de parametrul fiscal poate fi justificata din cel putin doua puncte de vedere. O prima justificare rezida din importanta punerii fata n fata a fiscalitatii n viata ntreprinderii cu partea practica. A doua justificare si gaseste ratiunea n faptul ca ntreprinderile si partenerii lor de afaceri sunt din ce n ce mai receptivi la ideea ca n multe domenii fiscalitatea nu este imperativa ,dar lasa ntreprinderii posibilitatea de a alege ceea ce poate utiliza mai bine n interesul sau. Mai mult, fiscalitatea a fost adesea utilizata de legiuitor ca un factor de incitare al ntreprinderii. Ea poate sa adopte un comportament mai dinamic fata de parametrul fiscal, exercitnd drepturile fiscale si analiznd consecintele pentru a modela obligatia fiscala pe care o suporta n interesul sau. Progresul tehnic, dezvoltarea societatii n general si apropierea de parametrul fiscal a facut posibila ca fiscalitatea sa faca parte din previziunile ntreprinderii. Un obiectiv fiscal nu trebuie atins numai prin optiuni fiscale. Orizontul trebuie largit si prin intermedierea variantelor juridice, ale caror efecte fiscale pot raspunde mai bine doleantelor ntreprinderii. Exemplul clasic n acest sens l constituie Franta, care a mbinat armonios aspectele fiscale si juridice, ce au dat posibilitatea societatilor comerciale de a opta pentru una din formele impozitarii: impozitul pe societati, varianta continuta n Codul general de impozite ca alegere fiscala, sau sa adopte forma unei societati supusa dreptului impozitului real ca efect al unei alegeri juridice. Dupa 1998 n tara noastra sistemul fiscal a fost n permanenta supus reorganizarii, concentrndu-se atentia pe termen scurt asupra atingerii obiectivului major, acela de ncasare a veniturilor fiscale la buget. ntreprinderile romnesti nu au beneficiat de optiuni fiscale juridice, dect n mica masura. Lipsa unui management fiscal, att la nivel executiv ct si parlamentar, s-a rasfrnt ca un bumerang asupra bugetului de stat, facilitnd frauda si evaziunea fiscala. Pe de alta parte, conducerea ntreprinderii a transformat contabilitatea ca principala sursa de informatii pentru administratiile fiscale. Or, obiectivul situatiilor financiare este acela de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare ce sunt utile n luarea deciziilor economice unei game largi de utilizatori: investitori, salariati, furnizori si creditori comerciali, clienti, guvernul si institutiile sale, public. Reusita reformei contabile realizata n tara noastra s-a facut cu eforturi considerabile, viznd n principal calitatea produsului contabilitatii: o informatie contabila care sa satisfaca n egala masura pe toti utilizatorii acesteia: investitori, creditori, salariati, stat, banci etc. O legislatie fiscala instabila de mai bine de treisprezece ani, ambigua si interpretabila nu de putine ori de catre aparatul fiscal n functie de pozitia celui controlat, a condus adesea la minimizarea si nerecunoasterea muncii profesionistului contabil de buna credinta, situat ntotdeauna pe pozitia neutra ntre patronat si stat, preocupat ca produsul rezultat al muncii chinuitoare pentru obtinerea cuantificarii valorice ale activelor nete, sa fie reale, corecte si semnificative. 6

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Obtinerea unei informatii corecte reprezinta temelia jocului decizional n viitorul firmei, pusa la dispozitie de profesionistii contabili fiind doctorii financiari ai firmei n prevenirea si combaterea insolvabilitatii si falimentului. Politicile contabile pe care le adopta un profesionist n domeniu urmaresc decizia de investire sau dezinvestire. Fiscalitatea nu trebuie sa intervina contabil, orice divergenta ntre politica contabila adoptata de o ntreprindere si cea fiscala trebuie ameliorata extracontabil. Statul primeste informatia contabila de la profesionisti n domeniu iar recunoasterea unei informatii fiabile, bazata pe norme, principii, reguli si postulate nmanunchiate n Normele Nationale si Reglementarile arminizate cu Directivele Europene si Standardele Internationale de Contabilitate constituie un pas important n realizarea unui drept contabil autonom, ce trebuie respectat si de catre fiscalitate. Modelul de contabilitate continental este bazat pe macroeconomie, unde predomina interventia guvernamentala si influenta regulilor fiscale n materie de normalizare contabila. Informatia contabila trebuie utilizata n deciziile de perspectiva ale firmei. Or documentele de sinteza n conceptia de astazi raspunde n mare masura statului si mai putin investitorului de capital. Conceptia se vrea schimbata pe acelasi model n care informatia contabila sa devina credibila ,iar conturile anuale sa raspunda n primul rnd investitorilor de capital. Aceasta presupune ca impozitul sa devina neutru asupra contabilitatii, iar normalizarea si dezvoltarea conceptuala a contabilitatii sa fie realizata numai de profesionisti contabili cu o bogata experienta att n tara, ct si n strainatate. O stabilitate a regulii fiscale fara a polua conturile anuale, face posibila reorientarea conducerii econo mice a firmei de a veghea att asupra parametrului fiscal dar, mai ales asupra dezvoltarii afacerilor, rentabilizarii lor, cresterea profitului, analiza valorii adaugate, a capacitatii de autofinantare.

1.1.1 Gestiunea fiscal, eficacitatea fiscal i strategia ntreprinderii

Reglementarile de natura fiscala vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unei unitati economice ce are calitatea de contribuabil. n domeniul fiscal se opereaza cu notiuni de fisc, fiscal. Specialistii definesc fiscul ca administratorul ce are n atributiile sale calculul, perceperea, urmarirea platii impozitelor ,taxelor si contributiilor datorate de contribuabil statului. Fiscal este termenul ce priveste fiscul si competentele ce i revin.

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin

Obiectivele fiscalitatii constau n calculul, perceperea, asezarea, urmarirea platii impozitelor, taxelor si contributiilor datorate de unitatile economice, statului. Ele sunt ndeplinite de componenta sistemului fiscal - aparatul fiscal.
Obiectivele gestiunii fiscale ale ntreprinderii au n vedere asigurarea securitatii si eficacitatii fiscale, prin intermediul cercetarii prescriptiilor de forma si fond; amnari, esalonari, scutiri, impuse de dreptul fiscal. Se evita astfel sanctiunile si penalitatile fiscale si se procedeaza la o mai buna alocare a resurselor sale financiare. Unitatile economice trebuie sa optimizeze n plan financiar si economic raporturile sale cu fiscalitatea. Acest comportament poate fi posibil n conditiile n care sistemul de impozite, taxe si contributii ofera modalitati de antrenare a impozitelor pe linia cresterii profitabilitatii sale. Cercetarea securitatii fiscale trebuie sa ramna n atentia conducerii economice a ntreprinderii. Aceasta reprezinta unul dintre aspectele clasice n relatiile ntreprinderii cu fiscalitatea. ntreprinderea trebuie sa respecte regulile de baza si de termen care i sunt impuse prin dreptul fiscal. Ea este intradevar expusa riscului controlului fiscal, control susceptibil de a pune n evidenta neregulile comise. Miza financiara a controlului fiscal este rareori neglijata n masura n care redresarile facute sunt nsotite de sanctiuni si penalitati de o importanta variabila, dar deseori determinanta. Literatura de specialitate a controlului fiscal este abundenta si descrie adesea cu exces puterile reprezentantilor aparatului fiscal. Consecintele financiare ale unei proceduri de verificare pot fi extrem de dificile pentru o ntreprindere, conducnd la o imagine nefavorabila a sa, sau la compromiterea echilibrului financiar. Pentru acest motiv ntreprinderile sunt tentate a se ndrepta spre un comportament mai putin curativ fata de fiscalitate, mai mult orientate spre depistarea si mai ales prevenirea riscului fiscal. n afara activitatii curente a ntreprinderii, realizarea de operatii importante, unele accidentale, impuse mai ales de dezvoltarea sa fuziuni, consolidari, relatii internationale, solicita punerea n aplicare a regulilor financiare pe care ntreprinderea nu le practicase pna atunci. Aceasta confruntare cu noi reguli fiscale implica neaparat un anumit risc fiscal. Din acest motiv se impune aplicarea unor proceduri de control intern specifice regulilor fiscale. Aceste tehnici trebuie luate n considerare pe ct posibil dupa eliminarea riscului fiscal. Chiar daca ntreprinderea nu poate elimina riscul fiscal, ea poate sa- l limiteze. Ea are posibilitatea sa-l depisteze n multe faze ale controlului fiscal si sa promoveze o gestiune eficienta a resurselor financiare, evitnd pierderi ca urmare a penalitatilor, sanctiunilor etc. Eficacitatea2 fiscala constituie un element esential al gestiunii fiscale. ntreprinderea trebuie sa-si conceapa o politica fiscala autonoma, detasata de restul ntreprinderii, cu un obiectiv unic si independent: cercetarea cailor legale, cele mai putin impozabile. Gestiunea fiscala, ca si gestiunea comerciala sau cea de productie, se integreaza n gestiunea
Eficacitatea desemneaza n general calitatea de a produce efectul (pozitiv) ateptat; In sens de latur a performanei eficacitatea unei organizaii este dat de msura n care reuete s-i atinga obiectivele.
2

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin ntreprinderii si trebuie deci definita n functie de obiectivele politicii generale ale ntreprinderii, sau n raport de strategia adoptata. Eficacitatea fiscala a ntreprinderii poate fi atinsa direct sau indirect. Cea directa poate fi realizata prin intermediul dreptului fiscal ce cuprinde masuri de ajutor sau incitare fiscala. Este cert ca ntreprinderea care utilizeaza optim masurile de incitare sau favorurile de care ea poate beneficia, atrage un avantaj financiar imediat. Acesta este cel mai important n cercetarea eficacitatii fiscale. Obtinerea de avantaje fiscale legale presupune ca ntreprinderea cunoaste bine ansamblul de masuri n vigoare, ceea ce nu tine de caracterul temporar al regulii fiscale, de frecventele modificari legislative si de publicitate care reuneste traditional masurile cele mai speculative, lasnd n umbra celelalte dispozitii mai exacte, dar uneori la fel de avantajoase. Eficacitatea fiscala indirecta este posibila n conditiile n care sistemul de impozite, taxe si contributii ofera o serie de limite pentru contribuabil (utilizarea n cadrul unitatii economice a mai multor regimuri de amortizare; optiunea de a fi platitor sau nu de taxa pe valoarea adaugata sub nivelul legal al cifrei de afaceri scutite; evaluarea stocurilor la iesire prin metoda LIFO). Acestor optiuni continute n regula fiscala se alatura o parte din multiplele optiuni acordate de administratie n instructiunile si comentariile sale. La cererea ntreprinderii: administratia financiara poate sa acorde neevidentierea taxei pe valoarea adaugata pentru avansuri ncasate cu regularitate; aprobarea de catre Ministerul Finantelor pe baza documentatiei prezentate de ntreprindere, utilizarea amortizarii accelerate pentru anumite mijloace fixe. Solutiile celor doua forme de eficacitate fiscala sunt plasate n calculul raporturilor ntre gestiunea fiscala a ntreprinderii si strategia ntreprinderii, riscul fiscal si contabilitate. Practica a dovedit ca cea mai buna solutie fiscala este aceea care tine seama de obiectivele si strategiile ntreprinderii. Eficacitatea fiscala nu e ntotdeauna identica cu gasirea unor cai de actiune diferite de cele impuse de regulile fiscale. Ea trebuie sa fie nteleasa de unitatea economica ca un sacrificiu fiscal. Strategia fiscala a ntreprinderii trebuie privita ca o substrategie a dezvoltarii de ansamblu a firmei. Astfel, unitatile economice trebuie sa faca posibila ncadrarea deciziei fiscale n cadrul celor de gestiune.

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Regula fiscala

Input de bunuri si servicii

Organizaia Are o forma juridica Are mijloace tehnice, umane i financiare doreste obtinerea unui profit are un sistem decizional are o strategie

Output de bunuri si servicii

Regula contabila

Fig. 1. Sistemul de interactiune fiscal si contabil la nivelul organizatiei Aplicarea unei asemenea miscari este centrata pe identificarea mijloacelor eficacitatii fiscale, conditiilor si liniilor acestei eficacitati. Eficacitatea fiscala poate fi directa si indirecta. Dintre mijloacele eficacitatii fiscale pot fi mentionate: utilizarea de o maniera optima a masurilor de ajutor si incitare fiscala. Este o eficacitate fiscala directa care poate fi exemplificata, prin folosirea unor metode de amortizare accelerata, utilizarea metodelor de evaluare a stocurilor la iesire functie de inflatie ( LIFO ); aportul de capital social n natura si dezvoltarea firmei prin reutilizarea profitului pentru investitii productive cu consecinte favorabile asupra diminuarii impozitelor sau scutirii totale de a fi achitate; reducerea profitului impozabil cu 10% din pretul de achizitie ale echipamentelor tehnologice. Profit reinvestit---Eficacitatea fiscala indirecta este posibila n conditiile n care sistemul de impozite, taxe si contributii ofera o serie de deduceri fiscale a unor cheltuieli, acoperirea pierderilor n exercitiile anterioare, limita unor cheltuieli deductibile functie de masa bruta a profitului. Eficacitatea fiscala constituie un element motor al gestiunii fiscale a ntreprinderii. Trebuie conceputa o politica fiscala autonoma, detasata de restul ntreprinderii si dotata cu un obiectiv unic si independent: cercetarea si atingerea unui cost fiscal optim care convine aspiratiilor firmei. Cele doua forme ale eficacitatii fiscale sunt plasate n calculul raporturilor dintre gestiunea fiscala a ntreprinderii, strategia sa, riscul fiscal si contabilitate. Practica a dovedit 10

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin ca cea mai buna solutie fiscala este aceea care tine seama de obiectivele si strategiile ntreprinderii. Eficacitatea fiscala nu este totdeauna compatibila cu cautarea caii mai putin impusa. Ea trebuie abordata ca un sacrificiu fiscal sau cost fiscal. Acest sacrificiu poate fi evaluat prin raportarea si integrarea dimensiunii fiscale n deciziile de gestiune fiscala ale ntreprinderii.

1.1.2 Gestiunea fiscal i riscul fiscal

Un alt factor cheie al succesului n materie de gestiune fiscala consta n aptitudinea ntreprinderii de a mbina strategia fiscala cu riscul fiscal. Daca administratia financiara admite o anumita abilitate fiscala a ntreprinderii n nici un caz nu va permite n schimb sa o faca cu exces. O ingeniozitate prea mare poate fi acuzata de administratie care va invoca abuzul de drept. Chiar daca exista argumente, aceasta perspectiva constituie una din limitele gestiunii fiscale, limita care nu este mereu blocata, separnd abilitatea fiscala admisa de cea excesiva si deci interzisa, fiind departe de a fi stabilita. Aceasta delimitare a gestiunii fiscale nu antreneaza abuzul de drept fiscal. Astfel, unitatile economice care opereaza pe pietele internationale cunosc ca utilizarea judicioasa a conventiilor internationale se intersecteaza cu clauzele de contractare (cumparari, vnzari), fapt ce conduce la evitarea utilizarii abuzive a acestor conventii. Decizia fiscala trebuie sa se ncadreze organic n deciziile ntreprinderii si sa prezinte o diminuare de risc si n unele situatii de incertitudine. Cel care decide trebuie sa tina seama de o dimensiune riscanta si nesigura n deciziile sale , chiar daca n cazurile n care nu ne intereseaza incertitudinea fiscala poate dezvalui cteva aspecte specifice. Global, aceste conditii si limite nu trebuie sa acopere interesul care poate opri ntreprinderea de la o buna gestiune a parametrului fiscal n dubla perspectiva de securitate si eficacitate. Aceasta presupune de la nceput ca responsabilii ntreprinderii, ajutati n aceasta de consilierii lor, accepta sa trateze fiscalitatea ca o variabila a gestiunii n toate etapele de viata ale firmei. Rezolvarea acestor aspecte, deloc de neglijat privind Gestiunea fiscala, marcheaza trecerea de la o fiscalitate subiectiva la una obiectiva. Fiscalitatea accepta si recunoaste o anumita abilitate n raport cu reglementarile fiscale, dar nu permite abuzul de drept fiscal. Aceasta abilitate impune asumarea unui risc fiscal ce poate conduce ntreprinderea n starea de evaziune fiscala. Din acest punct de vedere, gestiunea fiscala este considerata ca o frontiera ce separa facilitatile fiscale admise de cele exagerate. Ea nu antreneaza abuzul de drept fiscal. Decizia fiscala trebuie sa se ncadreze organic n deciziile ntreprinderii si trebuie sa prezinte o diminuare de risc si incertitudine. Aceasta presupune gestionarea parametrului fiscal n dubla perspectiva de securitate si eficacitate fiscala. Responsabilii de ntreprinderi au obligatia de a trata fiscalitatea ca o variabila a gestiunii n toate etapele de viata ale firmei. Astfel, gestiunea fiscala marcheaza 11

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin trecerea de la un cost fiscal excesiv la unul optimizat, prin includerea n decizia de perspectiva a firmei, riscul si eficacitatea fiscala, optimizarea tuturor cheltuielilor cu impozite taxe, contributii si fonduri speciale. n fiscalitate este utilizat termenul de decizie de gestiune care desemneaza totalitatea variantelor alese de o ntreprindere. Decizia de gestiune este att asumarea responsabilitatii ct si o atentie asupra securitatii afacerilor unei firme. Gestiunea fiscala a firmei trebuie sa fie corecta, alegerile facute trebuie sa corespunda regulilor de drept fiscal. ncalcarea acestora conduce la o gestiune fiscala incorecta, sau la evaziune fiscala. Dreptul fiscal defineste evaziunea fiscala ca o sustragere de la impunere a materiei impozabile. Aceasta sustragere de la ndeplinirea obligatiilor bugetare se poate realiza fie prin aplicarea corecta a legilor fiscale n favoarea contribuabilului situatie n care evaziunea fiscala este legala, fie prin savrsirea voluntara si n cunostinta de cauza a unor contraventii care constituie evaziunea fiscala frauduloasa. Consideram necesare cteva exemple din tarile Uniunii Europene cu privire la faptele care au n vedere interpretarea favorabila a legislatiei fiscale sau fapte de evaziune fiscala legala: constituirea fondurilor de amortizare sau de rezerva ntr-un cuantum mai mare dect cel ce se justifica din punct de vedere economic, diminundu-se profitul impozabil; investirea unei parti din profitul contabil realizat n utilaje si echipamente menite sa modernizeze ntreprinderea sau pentru protectia mediului nconjurator, investitii pentru care statul acorda reduceri a impozitului pe venit, masura menita sa stimuleze acumularea; facilitati cu privire la deductibilitatea cheltuielilor legate de pregatirea profesionala si practica n productie a salariatilor, sumele achitate pentru contractele de cercetare care au ca obiect programele prioritare de interes national etc. Evaziunea fiscala frauduloasa face obiectul ntocmirii de declaratii false, documente de plati fictive si de registre contabile neconforme cu realitatea, nedeclararea materiei impozabile, declararea veniturilor impozabile inferioare celor reale, tinerea registrelor duble, nregistrarea de cheltuieli neefectuate n realitate, falsificarea bilantului, vnzarile fara documente, precum si emiterea de facturi fara vnzare efectiva, care ascund operatiunile reale supuse impozitarii etc.
Trebuie precizat si faptul ca a gestiona impozitele si taxele, n sensul optimizarii nivelului lor, nu nseamna ncalcarea legii. Printr-o gestiune fiscala corecta si argumentata se pot evita neplacerile evaziunii fiscale sau ale fraudei fiscale. n urma verificarii de catre administratia fiscala a corectitudinii cu care ntreprinderea ntelege sa-si onoreze obligatiile fata de stat, se pot evidentia uneori, si actiuni al caror caracter poate fi considerat anormal.n literatura de specialitate se defineste, n acest sens, actul anormal de gestiune ca fiind o decizie contrara intereselor ntreprinderii, adica nu comporta nici o contrapartida pentru aceasta. Astfel, o actiune este considerata normala daca se concretizeaza ntr-o contrapartida pentru ntreprindere. Aprecierea normalitatii unui act de gestiune poate fi nsa destul de subiectiva si se face mai degraba la nivel economic dect la nivel juridic. Aparenta juridica a unei actiuni poate fi ireprosabila, n timp ce continutul ei economic o poate recomanda ca fiind anormala. Chiar daca, n principiu, administratia fiscala nu are motive sa judece gestiunea interna a ntreprinderii sau calitatea rezultatelor acesteia, unele situatii ar putea fi considerate ca anormale:

12

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin
Cheltuieli nejustificate in principiu (cele care nu au nici o legatura cu interesul ntreprinderii), Cheltuieli a caror marime este exagerata (care se concretizeaza, n general, n avantaje acordate administratorilor sau asociatilor societatii); Renuntarea la unele venituri fara contrapartida sau fara justificare (abandonuri de creante, avansuri fara dobnzi);

Transferul sarcinii fiscale catre alti contribuabili;

Interpretarea mai larga a unor principii contabile (precum independenta exercitiilor).

n Romnia, astfel de acte, carora nca nu li se poate reprosa caracterul anormal, s-ar putea identifica n:

- Achizitia de catre ntreprinzator a unor autoturisme de folosinta personala, dar care sunt nregistrate n contabilitatea ntreprinderii; se obtin avantaje fiscale evidente: deducerea taxei pe valoarea adaugata din factura furnizorului (aceasta taxa s-ar suporta integral de catre ntreprinzator, daca achizitia s-ar face n nume propriu) si deducerea din venituri a unei amortizari suplimentare care diminueaza profitul impozabil; Avansurile acordate ntre ntreprinderi, care pot constitui adevarate credite inter-ntreprinderi, nepurtatoare de dobnzi;

Abandonurile de creante n cadrul grupurilor.

n unele astfel de situatii, controlul fiscal poate oferi informatii utile nu numai scopurilor proprii, ci si, de exemplu, investitorilor sau chiar administratorilor unei firme, n legatura cu eficienta cu care s-au luat decizii sau s-au derulat operatiuni n firma respectiva. Exista cel putin doua criterii de apreciere a calitatii actiunilor si deciziilor luate n cadrul gestiunii fiscale a ntreprinderii: eficienta, atunci cnd castigul realizat (concretizat, n general, ntr-o situatie de trezorerie mai favorabila) este evident si confirmarea de catre administratia fiscala a conformitatii cu regulile a masurilor luate. ntreprinderea si asuma un risc fiscal iar organele de control accepta si recunosc o anumita abilitate n raport cu reglementarile de natura fiscala. nsa, atunci cnd n urma controlului administratia constata erori, ntreprinderea este obligata sa le corecteze sau sa dovedeasca faptul ca interpretarea pe care a dat-o normei legale este buna. Eroarea contabila apare n urma unei omisiuni sau a unei inexacitati provenind dintr-o apreciere obiectiva a faptelor (eroare de drept) de catre un contribuabil de buna credinta. Spre deosebire de erorile contabile, deciziile de gestiune incorecte apar atunci cnd contribuabilul este pus n situatia de alege dintre mai multe solutii posibile si opteaza pentru una neconforma cu reglementarile fiscale (de exemplu folosirea amortizarii degresive cu influenta uzurii morale pentru un mijloc fix cu o durata normala de functionare mai mica de cinci ani). Este clar ca decizia incorecta va genera, atunci cnd este cunoscuta, o rectificare, la initiativa fiscului sau chiar a ntreprinderii nsasi.

1.2 Sursele de drept fiscal ale ntreprinderii

13

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Dreptul fiscal s-a creat si corespunde textelor de origine variata. Din ratiuni de legitimitate si de consimtamnt la impozit, legea a fost mult timp privilegiata de crearea dreptului fiscal, consolidnd suprematia legii n sursele reglementare. Principalele surse ale dreptului fiscal sunt: a) sursele legislative; b) sursele conventionale; c) sursele reglementare; d) sursele jurisprudentiale. a) Sursele legislative constituie sursa principala a dreptului fiscal. Si Constitutia Romniei precizeaza ca impozitele si taxele sunt instituite prin lege. Deci legea reprezinta actul egislativ care detine autoritatea principala n materie fiscala. Anumite dispozitii fiscale pot fi date prin ordonante guvernamentale, daca Parlamentul abiliteaza guvernul sa le emita. b) Sursele conventionale sunt stabilite prin acorduri, tratate si conventii internationale. Se disting: 1. conventii internationale. Stabilite ntre doua state n scopul de a regla situatia fiscala a persoanelor fizice sau juridice aflate n situatia de a le fi impozitat venitul ntr- unul din cele doua state. Aceste conventii conduc cel mai adesea la impozitarea ntr-unul din cele doua state si exonerarea n celalalt stat, n conditiile n care afacerile sunt extinse n afara granitelor tarii de origine. 2. dispozitii comunitare. Sunt rezultatul tratatului de la Roma si care functioneaza n cadrul Uniunii Europene. Aceste dispozitii au consecinte n dreptul fiscal intern al fiecarui stat membru. Consiliul Uniunii Europene fixeaza directive destinate sa permita armonizarea legislatiilor nationale si de a compara dispozitii legislative reglementare si administrative n perspectiva unei piete unice europene. c) Sursele reglementare constituie doctrina administrativa prin care legile sunt completate n vederea punerii lor n aplicare prin decrete sau ordine ministeriale la nivel ierarhic inferior legilor. Aceasta putere reglementara n executarea legilor fiscale este autonoma. Normele, instructiunile si circularele privind aplicarea legilor revine Ministerului Finantelor. d) Sursele jurisprudentiale reprezinta rationamente de natura fiscala prin jurisdictii litigioase si care se refera cel mai adesea la contestatiile contribuabililor cu privire la interpretarea legilor de catre administratie (norme de aplicare, instructiuni sau circulare ale Ministerului Finantelor). Jurisprudenta vine sa interpreteze corect legea si implicit normele sale de aplicare si sa completeze notiunile pe care legea nu le-a definit cu precizie. Atunci cnd administratia constata ca judecatorul adopta o orientare care se opune propriei sale doctrine poate interveni pentru a obtine prin Parlament votul unei legi confirmnd propriile analize. n practica, tribunalele administrative intervin n materie de impozite directe si indirecte, atunci cnd competenta tribunalelor judiciare se refera la venituri ale statului, precum dreptul de nregistrare. 14

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin 1.3 Sistemul fiscal componenta, elemente definitorii de recunoastere si aplicare a elementelor fiscale n practica afacerilor. Obiective, functii si principii fiscale

Impozitele, taxele, contributiile, reprezinta fundamentul si motivatia pe care este construita fiscalitatea. Sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor si taxelor realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode si instrumente specifice desfasurarii activitatii de urmarire si control cu ajutorul aparatului fiscal. Legea fundamentala a statului de drept consfinteste obligatia tuturor cetatenilor tarii de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Obligatia persoanelor fizice si juridice de a contribui sub forma de impozite si taxe la constituirea fondurilor bugetare da nastere la Creanta fiscala pentru buget si obligatie fiscala pentru agentul economic. Creanta fiscala reprezinta dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe si alte venituri n contul bugetului. Titlul de creanta fiscala este actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia fiscala a unei persoane fizice sau juridice. ntocmirea titlurilor de creanta fiscala este realizata fie de organele fiscale n cadrul dreptului de control privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice producatoare de venituri impozabile, instantele de judecata, notariatele de stat, organele vamale, regiile autonome, societatile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata, impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozite si taxe retinute de persoane carora le platesc venituri sau presteaza servicii. Creanta fiscala nceteaza atunci cnd obligatia fiscala a contribuabilului este achitata, compensata sau prescrisa. Obligatia fiscala de a vira impozite si taxe la bugetul public si la fondurile speciale extrabugetare revine persoanelor fizice si juridice, romne si straine, numite contribuabili. Din punct de vedere fiscal persoanele juridice pot fi grupate n trei grupe: 1. persoane juridice propriu-zise: cu activitate economica: regii autonome, societati comerciale, organizatii cooperatiste; fara scop lucrativ: institutii publice, organizatii sociale, asociatii de persoane fizice, fundatii; 2. unitati economice fara personalitate juridica ce pot fi: unitati economice apartinnd unor persoane juridice ce pot fi sucursale, filiale, magazine, sectii; asociatii n participatie. 3. societati comerciale straine, reprezentate prin:

15

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin societati comerciale straine persoane juridice straine; filiale ale societatilor comerciale straine. Primele doua categorii de persoane juridice (1 si 2) au obligatia de a achita taxa pe valoare adaugata si accize, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozitul pe cladiri, contributii la asigurari sociale, alte impozite si taxe: - asupra potentialului tehnic (mijloace de transport, terenuri cladiri); - asupra bunurilor achizitionate cu titlu oneros din import (taxe vamale, accize); - asupra dreptului de nregistrare (taxe de timbru, taxe de nregistrare). Societatile comerciale straine au obligatia de a plati impozite pe unele venituri specifice realizate de nerezidenti, impozitul pe venitul reprezentantelor firmelor comerciale straine. 1.3.1 Componentele sistemului fiscal Sistemul fiscal are la baza trei componente: A. impozitele, taxele si contributiile; B. mecanismul fiscal; C. aparatul fiscal. A1. Impozitul reprezinta prelevarea obligatorie si fara contraprestatie din partea statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice. Taxele reprezinta contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea persoanelor fizice si juridice (acte notariale, mentiuni la contractul si statutul societatilor comerciale, acte testamentare, etc.), valoarea taxelor n raport cu serviciul prestat de stat este mult mai mare. Contributiile reprezinta obligatii ale agentului economic la asigurari sociale de stat, sanatate, pensii, somaj, fiind achitate de persoanele fizice si juridice care utilizeaza forta de munca pe durata nedeterminata sau determinata. Clasificarea impozitelor Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele si taxe le se mpart n doua categorii: 1. venituri curente; 2. venituri din capital Veniturile curente sunt clasificate n doua grupe: 1.a) venituri fiscale; 1.b) venituri nefiscale. 1.a) Veniturile fiscale sunt formate din sumele provenite din impozitele directe si indirecte. Impozitele directe sunt suportate de persoane fizice sau juridice care le platesc n cunostinta de cauza (impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe cladiri etc.). Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suporta cel care le plateste. Ele sunt suportate n general de consumatorul final (accize, taxa pe valoare adaugata, taxele vamale, taxele de consumatie etc.).

16

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin 1.b) Veniturile nefiscale provin din varsaminte efectuate de Banca Nationala a Romniei din profitul net, al regiilor autonome, veniturile de la institutiile publice, taxele consulare etc. Ponderea lor n totalul veniturilor curente este foarte mica. Veniturile din capital provin din valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de stat sau a rezervei de stat. A2. Elemente comune ale impozitelor si taxelor Toate actele normative prezinta elementele impozitelor si taxelor. Aceste elemente cuprind: obiectul impozitului, subiectul impozitului, baza de calcul, platitorul de impozite, cota, termenul de plata, nlesniri acordate la plata, drepturile platitorului de impozit, obligatiile si sanctiunile. a) obiectul impozitului este elementul care sta la baza asezarii impozitului: venitul, profitul, pretul sau tariful. b) subiectul impozitului se identifica cu persoana fizica sau juridica care detine sau realizeaza venitul sau profitul. c) baza de calcul. De cele mai multe ori, obiectul impozitului reprezinta si baza de calcul, dar exista si exceptii. De exemplu, la impozitul pe cladiri, obiectul l reprezinta cladirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune. d) platitorul de impozite de regula coincide cu subiectul impozitului. Exista si exceptii: la impozitul pe veniturile din salarii, subiectul este salariatul, platitorul este unitatea la care salariatul realizeaza venitul. e) cota (cuantumul impozitului) serveste bazei de calcul a impozitului prin care se determina suma de plata. Cota poate fi fixa sau procentuala. Cota fixa este exprimata sub forma unui cuantum aplicata la baza de calcul sau la o parte din aceasta; de exemplu pentru taxa privind folosirea terenurilor n alte scopuri dect productia agricola sau silvica, se stabilesc cote fixe pe km2 sau metru patrat.

Clasificarea veniturilor statului.

1.1.1.1- impozitul pe

17

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin
profit 1.1.1.2impozitul pe veniturile din salarii 1.1.1.3.impozitul pe dividende 1.1.1.4 - impozitul pe cladiri 1.1.2.1 TVA 1.1.2.2 Accize 1.1.2.3 taxe vamale 1.2.1 varsaminte efectuate de BNR din profitul net 1.2.2 varsaminte efectuate de regii autonome din profitul net 1.2.3 - venituri de la institutii publice

1.1.1 Venituri din impozite directe 1.1 Venituri fiscale 1.1.2 venituri din impozite indirecte

1. Venituri curente

1.2 Venituri non-fiscale

2.Venituri din capital

Figura nr.1.1

2.1 valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de stat 2.2 valorificarea unor bunuri de la rezerva de stat

Cota procentuala poate fi proportionala sau progresiva. Cotele procentuale proportionale ramn neschimbate n raport cu baza de calcul (cota de TVA de 24%, - se aplica indiferent de baza de calcul ), iar cotele procentuale progresive se caracterizeaza prin aceea ca se modifica n functie de marimea bazei de calcul. De exemplu, n cazul impozitului pe veniturile din salarii, cota progresiva se diferentiaza pe transe procentuale progresive. f) termenul de plata este intervalul de timp de la nregistrarea creantei fiscale a bugetului de stat pna cnd se achita. Este prevazut de legislatie. g) nlesnirile acordate la plata sunt precizate n textele legale si pot fi sub forma de scutiri, reduceri, bonificatii, amnari la plata, esalonari. h) drepturile platitorului de impozite se refera la compensari, atunci cnd la o scadenta s-a platit o suma mai mare dect cea normala; platitorul are dreptul sa compenseze suma platita n plus cu o parte sau integral din suma ce trebuie achitata la scadenta urmatoare. Atunci cnd nu este posibila compensarea, platitorul are dreptul sa solicite de la buget restituirea sumelor achitate (TVA de recuperat n cazul cnd ntreprinderile realizeaza venituri din export si nu au vnzari n interiorul tarii sau n situatia n care agentul economic mai mult de trei luni cumuleaza o TVA colectata mai mare dect TVA deductibila pe cumparari). Platitorul are dreptul la contestatii n cazul n care se considera nedreptatit n urma controlului efectuat de organele fiscale. i) obligatiile platitorului stabilite prin legi, precizeaza calcularea si varsarea la termen a impozitelor, organizarea evidentei contabile a lor, din care sa rezulte cu exactitate baza de calcul, sumele de plata, modul de virare la buget, prin tinerea contabilitatii a tuturor intrarilor si iesirilor de bunuri economice din patrimoniu. 18

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin j) sanctiunile sunt consecinta nerespectarii termenelor legale de plata a impozitelor sau a neachitarii obligatiilor fiscale. Sanctiunile sunt date prin majorari de ntrziere, amenzi contraventionale sau penale. B. Mecanismul fiscal reprezinta ansamblul de metode si tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului precum si instrumentele impunerii. B1 Impunerea consta n identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil, n evaluarea bazei de calcul a impozitului, n determinarea exacta a cuantumului acestuia. Impunerea mbraca mai multe forme: autoimpunerea consta n stabilirea bazei impozabile si determinarea autonoma a impozitului de catre societati pe propria lor raspundere (TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii). Cnd evaluarea bazei de calcul se definitiveaza la nivel de an, impunerea este provizorie n timpul anului si definitiva la sfrsitul exercitiului financiar contabil: de exemplu impozitul trimestrial pe profit reprezinta o impunere provizorie, la sfrsitul exercitiului financiar, impozitul pe profit reprezinta impunerea definitiva la nivel de an. impunerea directa consta n evaluarea directa a obiectului impozabil de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei subiectului impozabil (de exemplu impozitul pe cladiri). impunerea indirecta are la baza informatii colaterale (de exemplu: impozitul pe salarii, pensia suplimentara, fondul de somaj) impunerea forfetara presupune stabilirea unei sume forfetare de plata pe o perioada de timp. B2. Instrumentele impunerii. Scopul final al activitatii de impunere este perceperea taxelor si impozitelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate n documentele fiscale care difera functie de continutul lor dupa cum sunt utilizate: 1. declaratia de impunere circula dinspre platitor catre organul fiscal teritorial. Prin declaratie, platitorul de impozit, informeaza organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil si a altor elemente care se au n vedere la stabilirea sumelor de plata. 2. decontul se ntocmeste pentru impozite indirecte: taxa pe valoare adaugata si accize, care se depune obligatoriu lunar, pna la data de 25 a lunii urmatoare si cuprinde informatii legate de modul de calcul, stabilirea bazei de impozitare si documentatia, din punct de vedere contabil, care a stat la baza decontului. Decontul trebuie sa cuprinda sumele de datorat sau de rambursat catre /dinspre bugetul de stat. 3. declaratia vamala este documentul prin care ntreprinderea importatoare nscrie/declara informatii organului vamal cu privire la bunurile importate impozabile, valoarea lor, taxele vamale datorate, comisionul vamal, precum si calculul corect al TVA. De cele mai multe ori, declaratia vamala coincide cu bunurile importate, iar plata lor se face pe loc. Exista derogari prin amnari la plata n vama, cu prelungirea achitarii lor pe termen de 30 de zile, numai pentru bunurile importate de tipul instalatiilor tehnologice sau produse considerate de lux (tigarete, blanuri naturale etc.). 4. procesul verbal de verificare ntocmit de Directia generala a controlului financiar de stat, administratiile financiare, Garda financiara si Curtea de conturi, implicate pentru controlul regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat. Se ntocmeste cu ocazia verificarilor efectuate la sediul ntreprinderii. Prin procesul 19

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin verbal de control fiscal, daca este cazul, se stabilesc si sumele de plata sub forma de impozite, taxe sau contributii ca diferenta pentru sumele neachitate sau ramase de achitat, precum si penalitatile de ntrziere. Eventualele sume de plata, stabilite de organul de control, trebuie achitate n termen de 7 zile, indiferent daca agentul economic depune sau nu contestatie. 5. declaratia de nregistrare pentru platitorul de impozite. Orice ntreprindere, platitoare de impozit sau nu, la nfiintare, trebuie sa depuna n termen de cinci zile de la nregistrarea la Registrul Comertului, o declaratie de nregistrare, iar aceasta coincide cu codul fiscal al agentului economic. Codul fiscal este nscris pe orice document economico-financiar emis sau primit ntre clienti, furnizori, creditori, debitori, asociati sau actionari. Prin masuri adecvate, statul poate stimula activitatea economica a agentului economic, n sensul dezvoltarii si modernizarii sale, prin: credite subventionate; reducerea cu 20 % a costului de achizitii aferent investitiilor directe, din profitul impozabil; reduceri sub forma de credit fiscal pentru ntreprinderi care realizeaza operatiuni de export sau servicii asimilate exportului; scutiri de impozite pe profit pentru stimularea de activitati productive optiunea platitorului sau neplatitorului de TVA pna la o cifra de afaceri de 100,000 euro dezvoltarea exportului prin scutirea TVA cu drept de deducere, scutirea de taxe vamale, comisioane vamale potrivit tarifului vamal; cote procentuale mari la taxe vamale pentru produsele importate, n special cele considerate nocive sanatatii; micsorarea bazei de calcul a impozitului pe veniturile din salarii; scutiri totale de impozit pentru handicapati; majorarea impozitelor, taxelor vamale si accizelor, pentru ntreprinderile care importa produse de lux (blanuri naturale, autoturisme de oras etc.). utilizarea metodei accelerate de amortizare. C. Aparatul fiscal deriva din nsasi legile care reglementeaza impozitele si taxele. Statul si ndeplineste sarcinile fiscale prin institutiile autoritatii publice: parlament si guvern. Activitatea fiscala a statului cuprinde latura legislativa care se nfaptuieste de catre Parlament si cea executiva, realizata de Guvern, prin institutiile administratiei publice de specialitate, n structura carora se include si aparatul fiscal. Institutia administratiei publice de specialitate, prin care Guvernul si ndeplineste atributiile sale executive n domeniul fiscal, este Ministerul Finantelor. Activitatea fiscala este condusa de ministru, n subordinea caruia se afla directii generale, directii, Garda Financiara. Directia Generala a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat realizeaza obiectivul central al Ministerului Finantelor pe linia controlului financiar. Trezoreria finantelor publice este organizata la nivel central si teritorial si are ca obiectiv ncasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidente stricte pe fiecare platitor, din care sa rezulte obligatiile de plata, sumele ncasate si debitele ramase de ncasat. Acest organ are si obligatia sa execute controlul financiar preventiv asupra ncasarii la termenele stabilite a impozitelor si 20

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin taxelor datorate de catre agentii economici si contribuabili, aplicnd majorari pentru nerespectarea termenelor prevazute de lege. Directia Generala a Vamilor aplica dispozitiile legale cu privire la taxele vamale, perceperea lor si a altor venituri cuvenite bugetului de stat n legatura cu activitatea desfasurata de aparatul de control vamal. Organele financiar teritoriale acopera prin activitatea lor ntreg teritoriul tarii si executa atributii cu caracter fiscal n toate localitatile (municipii, orase si comune).La ncasarea taxelor si impozitelor si aduc contributia si alte institutii publice, cum ar fi: instantele de judecata, tribunalele si judecatoriile, care percep taxe de timbru pentru litigii si acte ce intra sub incidenta acestor taxe; notariatele de stat, care percep taxe de timbru si de succesiune, pentru modificari, autentificari de acte; primariile, care percep taxe pentru eliberari de titluri de proprietate, autorizatii de functionare si alte acte supuse taxelor de timbru; organele de politie, care percep taxe pentru examinarea conducatorilor auto, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de pasapoarte etc.; alte institutii publice care asigura n activitatea lor si perceperea de taxe, cum ar fi: taxa pentru proiecte de investitii si nregistrare a marcilor de fabrica, taxe si alte venituri din protectia mediului etc. Menirea aparatului fiscal este, ca prin impunere, sa urmareasca ncasarea veniturile bugetare ale statului si sa combata evaziunea fiscala.

Obiectivele fundamentale ale fiscalitatii sunt realizate prin promovarea politicii financiare, economice si sociale. Prin politica financiara statul trebuie sasi procure resursele financiare necesare realizarii functiilor statului. Acest obiectiv principal este realizat prin promovarea si respectarea principiilor fiscale. Volumul impozitelor poate spori printr-un numar mai mare de platitori, introducerea de noi impozite sau extinderea bazei de impozitare. Impozitul are un randament ridicat daca prezinta un caracter universal cu cote mici de impozitare astfel nct acesta sa nu reprezinte o povara pentru contribuabil. Universalitatea impozitului pentru contribuabili, dar cu cote procentuale rezonabile, poate constitui pentru buget o sursa mult mai sigura de venituri dect utilizarea unui numar mare de impozite cu cote mari.

21

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Politica fiscala n domeniul economic urmareste dezvoltarea unor ramuri din economie prin prghii de influentare a cresterii productiei, dezvoltarii serviciilor si a agriculturii. De asemeni dezvoltarea exportului si reducerea importului astfel nct sa se realizeze echilibrul balantei comerciale ,se nscrie ca un obiectiv prioritar cu consecinte favorabile pe ansamblul economiei nationale. Limitarea importului se poate realiza prin taxe vamale mari si accize pentru anumite produse. Realizarea acestui obiectiv trebuie facuta n corelatie cu dezvoltarea sectorului productiv pentru bunurile economice care sunt deficitare si se pot fabrica n tara noastra. Astfel se pot crea noi locuri de munca. Acest lucru va avea consecinte favorabile asupra cresterii veniturilor impozabile asupra fortei de munca si implicit limitarea fondurilor financiare pentru protectia somerilor. ncurajarea agentilor economici pentru a dezvolta anumite activitati se realizeaza prin scutiri de la plata impozitului pe profit sau reducerea anumitor sectoare pentru unele bunuri autohtone cu costuri ridicate, facilitati prin utilizarea unor amortizari accelerate n primul an de dobndire a capitalului fix ca active imobilizate. Prin politica fiscala pe care statul o promoveaza, se urmaresc obiective de ordin social si chiar politic. Mecanismul fiscal urmareste acordarea de facilitati contribuabililor cu venituri relativ mici, fiind scutiti de impozite pna la un anumit cuantum. Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii cum este alcoolul, tutunul si produsele din tutun. Realizarea eficienta a activitatii fiscale corelata cu un control financiar intern si extern contribuie la ndeplinirea celui mai important obiectiv al politicii fiscale: un buget de venituri suficient de mare care sa elimine deficitul bugetar. n acest context politica fiscala trebuie sa realizeze folosirea constienta a ntregului ansamblu de instrumente si procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului si structurii prelevarilor obligatorii, operatiile impozabile, regimul exonerarilor si al creditelor fiscale, astfel nct procesul repartitiei produsului social sa asigure rezervele necesare acoperirii cheltuielilor publice si a celor pentru protectie sociala. ntreg sistemul fiscal trebuie sa se caracterizeze prin asezarea sarcinilor fiscale potrivit principiului justetei sociale, fara nici un fel de discriminare ntre contribuabili. Volumul diferit al impozitului perceput, tinnd seama de marimea venitului sau a averii, raspunde unor criterii de echitate si satisface functia sociala, ca trasatura a sistemului fiscal, prin care sunt favorizate categoriile de contribuabili cu greutati materiale mari, ca si agentii economici care utilizeaza forta de munca cu capacitate redusa sau proaspeti absolventi ai nvatamntului superior. Din cele prezentate anterior rezulta ca obiectivele fundamentale ale fiscalitatii sunt: promovarea politicii financiare, prin ncasarea veniturilor fiscale, prin plati obligatorii si fara contraprestatii de catre contribuabili; taxe, contributii si fonduri speciale. Scopul ncasarii acestor venituri este acoperirea cheltuielilor publice, necesare oricarei societati pentru a functiona n limite normale. promovarea politicii economice, prin dezvoltarea activitatilor productive, care asigura perenitatea firmei, reduceri de impozite pentru activitatile de export, dezvoltarea unor sectoare de activitate si inhibarea altora; taxe vamale mari, accize pentru acele bunuri din import care se produc si n tara noastra cu scopul de a proteja productia indigena etc. promovarea politicii sociale pentru persoanele dezavantajate, datorita veniturilor mici sau cu capacitate redusa de munca, veterani de razboi, handicapati etc. Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii si la

22

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin plata unor fonduri speciale a tuturor agentilor economici care fac reclama si publicitate la astfel de produse.

1.3.3 Functiile sistemului fiscal

Politica fiscala este orientata spre realizarea urmatoarelor functii ale sistemului fiscal:
1. functia financiara este instrumentul prin care statul procura resursele necesare finantarii activitatilor de interes national. 2. functia economica stimulativa, prin facilitati prevazute n sursele legislative si reglementare: reduceri de impozit pe profit, reinvestirea profitului net, scutiri de impozite pentru zonele declarate defavorizate, etc. 3. functia sociala, manifestata prin aceea ca sistemul fiscal trebuie sa favorizeze anumite categorii sociale. 4. functia de control da posibilitatea statului prin intermediul sursei informationale a contabilitatii ,sa valideze volumul corect al vnzarilor, costul de productie, contabilitatea cheltuielilor si veniturilor, a modului corect al bazelor de calcul pentru impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adaugata, accize etc. precum si plata acestora la termenele prevazute de lege. 5. functia de echitate. Toti agentii economici, persoane juridice si fizice care desfasoara activitati economice n scopul obtinerii de profituri trebuie sa fie impozitate. Chiar daca acestia obtin facilitati fiscale pe o perioada limitata de timp, dupa aceasta, trebuie sa contribuie cu o cota (suma) la dezvoltarea societatii. Nu se poate vorbi de un sistem fiscal perfect, dar el poate fi perfectat n concordanta cu dezvoltarea sectorului privat. Statul trebuie sa detina n proprietatea sa ramurile strategice ale economiei si cele de interes national: nvatamntul si educatia, sanatatea, securitatea tarii si a individului, arta si cultura. Iar aceasta va putea fi realizata atunci cnd statul va cesiona ntreprinderile sale sectorului privat, cnd monopolul asupra unei activitati va fi nlocuit de concurenta, cnd legile vor fi relativ stabile, clare, iar echitatea n materie de impozite va fi efectiv aplicata. Pornind de la aceste considerente se pot deduce, din punct de vedere fiscal, urmatoarele implicatii ale sistemului fiscal asupra oricarei economii: a) Justificarea generala a impozitului. Impozitul n sine este justificat, deoarece functionarea oricarei societati implica costuri care trebuie sa fie acoperite prin resurse suficiente. Resursele pe care statul le poate detine , provenind de exemplu din proprietatile sale, nu sunt suficiente, ceea ce este cazul general. Din acest motiv impozitele trebuie prelevate n mod obligatoriu si fara contraprestatie din partea statului. Dreptul de a introduce impozite l are statul, prin organele puterii centrale de stat (Parlament),iar uneori prin administratiile de stat locale. Parlamentul se pronunta n legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite n favoarea unitatilor administrativ-teritoriale. n consecinta, toti

23

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin agentii economici, conform dispozitiilor legale, trebuie sa suporte o parte din cheltuielile statului. ntreaga activitate de impunere, urmarire si percepere a impozitelor si taxelor consta n aplicarea si respectarea ntocmai a prevederilor legale si orice abatere n acest sens nseamna ncalcarea legii cu consecinte ce atrag raspunderea celor n cauza. b) Principiul neutralitatii si eficacitatii impozitului3. Neutralitatea impozitului presupune de a nu fi investit cu alta functie dect cea fiscala, adica finantarea cheltuielilor publice fara sa influenteze conditiile de functionare a economiei, repartitia avutiilor sau structurilor sociale. Impozitul trebuie sa aiba ca finalitate realizarea unei economii eficiente. Neutralitatea impozitului poate fi privita sub doua aspecte: din punct de vedere al cercetarii unei eficacitati maxime a ntreprinderii2 pentru resurse si tehnici date, un impozit general sau o taxa uniforma pe consumatii provenita de la terti nu afecteaza rezultatul ntreprinderii(exemple: impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoare adaugata daca nu implica aplicarea proratei, contributiile la asigurari sociale suportate de salariati etc.). Din punct de vedere al dinamicii progresului tehnic si economic impozitul nu trebuie sa intimideze beneficiile atunci cnd acestea provin dintr-o punere n practica a tehnicilor moderne, eficiente, a reducerii costurilor si o mai buna orientare a productiei. Beneficiile constituie premisa dezvoltarii ntreprinderii si, implicit, a economiei nationale. n conditiile n care agentii economici simt beneficiile lor suportnd impozite acceptabile, incitatia lor la o mai buna gestionare a resurselor economice si financiare nu poate sa fie diminuata n aceeasi masura. Acestea sunt n general ntreprinderile care nregistreaza pierderi si care n mod normal trebuie penalizate, si nu cele care realizeaza profituri. n permanenta Ministerul Finantelor, ca reprezentant al statului, a cautat solutii de impunere care sa raspunda cel mai bine autonomiei tehnice, cu toate regulile de avizare, lichidare si ncasare a creantelor fiscale. Puterea legislativa prin Parlament trebuie sa reprezinte interesele statului, dar sa nu omita pe ct posibil aplicarea practica a teoriei principiilor fiscale. c) Principiul transparentei impozitului. Impozitul trebuie sa fie prelevat, urmnd principii simple, clare, sa nu dea loc interpretarilor si deci aplicarea lor sa fie ct mai putin costisitoare. De cele mai multe ori aplicarea unui impozit a fost transpus pe zeci de pagini n Monitorul Oficial. Conducatorul economic al firmei ocupa o mare parte a timpului studiindu-le pentru aplicarea lor corecta n practica. Aparitia unei legi sau ordonante este urmata de regula de norme care apar cu mare ntrziere, instructiuni care nasc confuzii si lasa loc interpretarilor aparatului fiscal care trebuie sa apere interesul statului fata de agentul economic preocupat n permanenta de a gasi calea legala pentru impunerea cea mai mica. d) Principiul impozitului impersonal. Acest principiu semnifica ca prelevarea impozitului nu trebuie sa implice cercetarea de tip inchizitorial la viata persoanelor fizice sau juridice. Personalul din aparatul fiscal selectionat pe principiile competentei profesionale si morale, cu siguranta conduce automat la eficienta activitatii fiscale, dar si a diminuarii riscului fiscal al contribuabililor atta timp ct personalul care se afla n slujba statului reprezinta organ de ndrumare si control. e) Principiul impozitului individual. n orice societate democratica obiectivul final si preocuparea esentiala a statului este asigurarea si dezvoltarea deplina a personalitatii fiecarui cetatean dupa propriile sale aspiratii remarca Allais Maurice n lucrarea Pour la reforme fiscale,1983 care a obtinut premiul Nobel pentru economie n anul 1983. n
3

Allais Maurice, Pour la rforme fiscale, Paris, 1983 citat de Ana Stoian, Contabilitate si fiscalitate, Editura Margaritar, Bucuresti, 2001

24

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin masura posibilului, cetateanul trebuie sa fie liber de alegerile si nevoile sale, de veniturile si proprietatile sale n functie de aceste criterii, legea precizeaza impozitul ca atare , marimea sa prin metodele si tehnicile de impunere. Walter Lippman remarca n una din lucrarile sale Conceptia liberala de egalitate nu comporta n cele din urma promisiunea de a recunoaste toti oamenii egali bogati, egali influenti, egali onorati si egali instruiti. Din contra ceea ce promite este aceea ca daca inegalitatea conventionala datorata privilegiilor si prerogativelor este anulata superioritatile intrinseci se vor degrada f) Principiul nediscriminatoriu. Impozitul nu trebuie sa fie discriminator. Impozitul trebuie sa fie stabilit urmnd reguli care sunt aceleasi pentru toti. Trebuie subliniat, ca orice masura fiscala directa sau indirecta discriminatorie fata de un grup social oarecare este incompatibila cu principiile generale a unei societati democratice. Realiznd o retrospectiva a principiilor fiscale prezentate mai sus, rezulta ca statul, prin sistemul fiscal, influenteaza si intervine n dezvoltarea activitatilor economice. ntr-o economie de tip privat, contribuabilul si pune ntrebarea ct de mult poate interveni statul n dezvoltarea ntreprinderilor ?
1.3.4 Principiile fiscalitii prevzute n codul fiscal Codul fiscal pe anul 2011 prevede n capitolul II, art. 3 la c impozitele i taxele se bazeaz pe urmtoarele principii: a) neutralitatea msurilor fiscale n raport cu diferitele categorii de investitori i capitaluri, cu forma de proprietate, asigurnd condiii egale investitorilor, capitalului romn i strin; b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care s nu conduc la interpretri arbitrare, iar termenele, modalitatea i sumele de plat s fie precis stabilite pentru fiecare pltitor, respectiv acetia s poat urmri i nelege sarcina fiscal ce le revine, precum i s poat determina influena deciziilor de management financiar asupra sarcinilor fiscale; c) echitatea fiscal la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferit a veniturilor, n funcie de mrimea acestora; d) eficiena impunerii prin asigurarea stabilitii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel nct aceste prevederi s nu conduc la efecte retroactive defavorabile pentru persoanele fizice i juridice, n raport cu impozitarea n vigoare la data adoptrii de ctre acestea a unor decizii constituionale majore

1.3.5 Structuri fiscale circumscrise n contabilitate n contabilitate, impozitele, taxele si contributiile nu urmeaza o clasificare bugetara, ci sunt prezentate n Planul de Conturi General, dupa destinatia datoriei fiscale: asigurari sociale, protectie sociala si conturi asimilate, bugetul de stat, fonduri speciale si conturi asimilate, alte impozite si taxe locale. n contabilitatea financiara, impozitele, taxele si contributiile ca datorii si /sau creante fiscale sunt cuprinse n teritoriul activitatii de exploatare. Fac exceptie contraventiile, amenzile, penalitatile pentru neplata n termenul legal a datoriilor integrate n activitatea accidentala (extraordinara). Din punct de vedere contabil, cheltuiala cu impozitul pe profit nu face obiectul celor trei activitati: exploatare, financiara sau exceptionala; ea este tratata distinct ca o cheltuiala fiscala, ce afecteaza ntreaga masa a profitului.Dupa I.A.S. nr.12, Contabilitatea impozitului pe profit activele si datoriile fiscale trebuie prezentate n bilant n mod separat fata de alte active si datorii. Distinctia ntre activele si datoriile curente si cele pe termen lung a situatiilor financiare ale unei ntreprinderi fac posibila relevarea impozitelor curente dupa obiectul impozabil. 25

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin Conform ART. 2 din Legea 571/2003 actualizata, Impozitele, taxele i contribuiile sociale reglementate de Codul fiscal sunt: (1) Impozitele i taxe: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microntreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obinute din Romnia de nerezideni; e) impozitul pe reprezentane; f) taxa pe valoarea adugat; g) accizele; h) impozitele i taxele locale. (2) Contribuiile sociale reglementate: a) contribuia individual de asigurri sociale i contribuia datorat de angajator la bugetul asigurrilor sociale de stat; b) contribuia individual de asigurri sociale de sntate i contribuia datorat de angajator la bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate; c) contribuia pentru concedii i indemnizaii de asigurri sociale de sntate datorat de angajator la bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate; d) contribuia individual la bugetul asigurrilor pentru omaj i contribuia datorat de angajator la bugetul asigurrilor pentru omaj; e) contribuia de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale datorat de angajator la bugetul asigurrilor sociale de stat; f) contribuia la Fondul de garantare pentru plata creanelor salariale, datorat de persoanele fizice i juridice care au calitatea de angajator potrivit Legii nr.200/2006 privind constituirea i utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanelor salariale, cu completrile i modificrile ulterioare. Presiunea fiscal este ct de apstoare sunt impozitele sau, altfel spus ct de mare este povara fiscal ce apas pe umerii contribuabililor. Indicatorul prin care se cuantific presiunea fiscal este rata fiscalitii. Nivelele la care se cuantific presiunea fiscal sunt: - la nivel global (naional); - la nivelul firmei; - la nivelul individului. Ca formul general rata fiscalitii este un raport intre nivelul impozitelor la diferite nivele i la numitor se afl PIB, cifra de afaceri (valoarea adugat) sau veniturile individuale. Prezentm n continuare modul de calcul al ratei fiscalitii la diferite nivele: a) presiunea fiscal cuprinde la numrtor numai prelevrile fiscale la bugetul statului (la bugetul central i la bugetele locale) b) presiunea fiscal global cuprinde la numrtor impozitele i taxele datorate bugetului central i bugetelor locale i aa-zisele cotizaii sociale, contribuiile la fondurile speciale; a) rata fiscalitii lrgite cuprinde pe lng prelevrile de mai sus i deficitul bugetar;

26

Suport de curs pentru studentii CIG Master Anul Universitar 2012-2013 Conf. Univ. Dr. Sgardea Florin b) rata fiscalitii nete, care se obine scznd din prelevrile obligatorii cheltuielile pe care statul le face n interesul contribuabililor sub form de prestaii sociale sau de alt natur i subveniile acordate agenilor economici; c) presiunea fiscal individual determinat ca raport ntre totalul prelevrilor obligatorii suportate de ctre un contribuabil i totalul veniturilor obinute de ctre acetia; f) presiunea fiscal la nivelul agentului economic este calculat ca procent ntre plile obligatorii ctre stat i cifra de afaceri sau valoarea adugat la nivel de organizaie. n contabilitate, structurile fiscale aferente ciclului de exploatare sunt: 1. impozite, taxe, contributii si fonduri speciale privind remunerarea factorului forta de munca; 2. impozite si taxe pe potentialul tehnic; 3. impozite si taxe pe bunuri importate si / sau din productia proprie; 4. alte impozite, taxe si fonduri speciale.

27