UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

Anul I

DISCIPLINA SOCIETATE, INSTITUȚII, STAT ÎN SPAȚIUL ANTIC ROMÂNESC

IMPACTUL CREȘTINUSMULUI ASUPRA DACIEI

Dumbrăveanu Alexandru-Andrei

Facultatea de Științe Sociale, Specializarea Istorie, Anul I

Rezumat:

Creștinismul a pătruns în Dacia prin intermediul misionarilor, comercianților și soldaților

romani, influențând semnificativ societatea și cultura dacilor. Atractivitatea sa a decurs din
monoteismul său, mesajul de speranță, valorile morale și sentimentul de apartenență la o
comunitate unită. Primele comunități creștine au apărut în secolul al II-lea d.Hr., iar legenda
Sfântului Andrei a consolidat moștenirea creștină în Dobrogea. Biblia lui Wulfila, tradusă în
limba gotică, a facilitat alfabetizarea și accesul la textele sacre, influențând și dacii. Sfinții
Mucenici de la Niculițel servesc ca modele de curaj și credință neclintită, inspirând generații de
creștini. Creștinismul a transformat Dacia, contribuind la formarea identității sale și punând
bazele pentru evoluția ulterioară a regiunii.

Cuvinte cheie:creștinism, Dacia, religie,monoteism, politeism

Introducere:

Creștinismul a jucat un rol semnificativ în modelarea societății dacice din antichitate,

influențând diverse aspecte ale vieții, de la credințe și practici religioase la organizarea socială și
cultură. Aducerea unei noi religii monoteiste a marcat o schimbare radicală față de politeismul
tradițional dac, punând bazele unei transformări sociale și culturale de amploare.
 Corpul lucrării

Contextul istoric și cultural:

Dacia antică, o regiune vastă cuprinzând teritoriul actual al României, Moldovei și

Transilvaniei, era locuită de daci, un popor trac renumit pentru vitejia și ferocitatea sa. Cultura
dacică era bogată și complexă, incluzând o tradiție artistică vibrantă, o religie politeistă elaborată
și o organizare socială stratificată. În anul 106 d.Hr., Imperiul Roman a anexat Dacia,
transformând-o într-o provincie. Această cucerire a adus schimbări majore în viața dacilor,
incluzând introducerea culturii și limbii romane, precum și a religiei romane.

Religiile politeiste:

Religiile tradiționale din Dacia și din lumea romană erau ambele politeiste, venerând un
panteon de zei și zeițe cu atribuții specifice. Atât dacii, cât și romanii practicau ritualuri de
sacrificiu pentru a-și obține favoarea zeilor și divinație pentru a afla voința lor. Preoțimea din
ambele culturi deținea o influență considerabilă, interpretând semnele divine și oferind îndrumări
conducătorilor.

În același timp, existau și deosebiri semnificative. Dacii aveau zei asociați cu lumea de
apoi, precum Zalmoxis, zeul cerului și al vieții de după moarte. Romanii, în schimb, se
concentrau mai mult pe zei ai agriculturii, războiului și vieții cotidiene, precum Marte, zeul
agriculturii și al războiului, și Venus, zeița dragostei. De asemenea, dacii își venerau zeii în
sanctuare naturale, precum peșteri și munți, în timp ce romanii construiau temple elaborate în
centrele urbane.

Piesa lipsă care a încurajat creștinismul în imperiu

Edictul de la Milano, emis în anul 313 d.Hr., a reprezentat un moment crucial pentru
creștinism în Imperiul Roman. Acest document, semnat de împărații Constantin cel Mare și
Licinius, a pus capăt persecuțiilor oficiale împotriva creștinilor și a garantat libertatea religioasă
în tot imperiul. Edictul a permis creștinilor să-și practice religia deschis, să construiască biserici
și să dețină proprietăți. Acest lucru a marcat o schimbare radicală față de secolele anterioare,
când creștinismul fusese reprimat violent de autorități. Edictul de la Milano nu a transformat
automat creștinismul în religie oficială a imperiului, însă a deschis calea pentru ca aceasta să
devină religia dominantă în secolele următoare.

Motivele atractivității creștinismului:

Creștinismul a pătruns în Dacia prin intermediul misionarilor, comercianților și soldaților

romani, dar și prin contactul cu comunitățile creștine din provinciile vecine. Atractivitatea sa a
decurs din mai multe motive:

 Monoteismul: Creștinismul oferea o alternativă la religiile politeiste tradiționale,

propunând un singur Dumnezeu creator și atotputernic.
  Mesajul de speranță: Creștinismul promitea mântuire de păcat și viață veșnică prin
credința în Iisus Hristos, oferind un sentiment de consolare și speranță într-o lume
marcată de suferință și incertitudine.
 Valorile morale: Creștinismul promova valori precum dragostea, mila și iertarea, care
contrastau cu valorile tradiționale dacice centrate pe forță, curaj și sacrificiu.
 Sentimentul de apartenență: Creștinismul crea o comunitate unită prin credință, oferind
sprijin și solidaritate în fața persecuțiilor și greutăților vieții.

Creștinismul a ajuns în Dacia prin mai multe rute:

 Pe uscat: Misionarii provenind din provinciile romane vecine, precum Moesia

Superioară și Tracia, au traversat granița spre Dacia pentru a predica Evanghelia.
 Pe mare: Comercianții creștini din Marea Neagră au adus creștinismul în porturile dacice
de pe Dunăre.
 Prin soldați: Soldații romani convertiți la creștinism au răspândit credința în rândul
colegilor lor și al populației locale.

Rolul misionarilor:

Misionarii au jucat un rol crucial în răspândirea creștinismului în Dacia. Ei predicau

Evanghelia, botezau convertiții, înființau comunități creștine și construiau biserici. Printre cei
mai cunoscuți misionari care au activat în Dacia se numără:

 Sava: Un episcop got care a predicat creștinismul în Dacia în secolul al IV-lea.

 Nicetas: Un episcop got care a tradus Biblia în limba gotică, contribuind la răspândirea
creștinismului printre goții din Dacia.
 Hieronymus: Un teolog și cărturar latin care a contribuit la traducerea Bibliei în limba
latină, versiunea Vulgata, care a avut un impact semnificativ asupra creștinismului
occidental.

Rolul comercianților:

Comercianții creștini au jucat un rol important în răspândirea creștinismului prin

intermediul comerțului. Ei aduceau în Dacia mărfuri și idei noi, inclusiv cărți și manuscrise
religioase. De asemenea, își exprimau credința deschis și converteau adesea la creștinism pe cei
cu care interacționau.

Rolul soldaților:

Soldații romani convertiți la creștinism au jucat un rol important în răspândirea credinței

în rândul colegilor lor și al populației locale. Ei își demonstrau credința prin purtarea
simbolurilor creștine, prin participarea la slujbe religioase și prin respectarea preceptelor
creștine. De asemenea, contribuiau la construirea bisericilor și la protejarea comunităților
creștine de persecuții.
Primele comunități creștine:

Primele comunități creștine din Dacia au apărut în secolul al II-lea d.Hr., în orașe și
centre comerciale importante, precum Sarmizegetusa, Drobeta și Sucidava. Aceste comunități
erau mici și izolate, dar creșteau treptat ca număr.

Sfântul Andrei și Dobrogea: O legendă și o moștenire

Deși nu există dovezi istorice concrete care să ateste prezența Sfântului Andrei pe
teritoriul Dobrogei, o legendă veche și persistentă îl plasează pe apostolul românilor în această
regiune. Conform tradiției, Sfântul Andrei ar fi ajuns pe malul Mării Negre în timpul uneia dintre
călătoriile sale misionare, unde a predicat creștinismul geților și sciților. Se spune că el a petrecut
40 de zile postind și rugându-se într-o peșteră din apropierea localității Ion Corvin, unde a
construit o cruce din lemn.

Peștera Sfântului Andrei, un loc sfânt pentru creștinii ortodocși, a devenit un important
centru de pelerinaj, atrăgând vizitatori din toată România și din străinătate. Deși statutul
apostolului ca misionar în Dobrogea rămâne subiect de dezbatere între istorici, figura sa a
devenit strâns legată de identitatea culturală și religioasă a regiunii. Sfântul Andrei este
considerat ocrotitorul spiritual al Dobrogei, iar sărbătoarea sa, Sfântul Andrei, este una dintre
cele mai importante sărbători din zonă.

Pe lângă peștera care îi poartă numele, Sfântului Andrei îi sunt dedicate numeroase
biserici și mănăstiri din Dobrogea, mărturii ale credinței și devotamentului localnicilor.
Moștenirea apostolului se regăsește și în folclorul dobrogean, unde apar legende, cântece și
povești care îl celebrează ca pe un sfânt protector și un simbol al credinței creștine.

Deși figura Sfântului Andrei în Dobrogea este învăluită în legendă, ea continuă să inspire
și să unească oamenii din regiune. Credința, tradițiile și moștenirea culturală asociate cu
apostolul îl fac o figură emblematică a Dobrogei, o punte între trecut, prezent și viitor.

Cu toate acestea, tradiția Sfântului Andrei a jucat un rol important în modelarea identității
religioase și culturale a românilor. Ea a oferit o narațiune care a explicat originile creștinismului
în țară și a consolidat sentimentul de apartenență la o comunitate creștină cu o istorie bogată.

Biblia lui Wulfila și impactul ei asupra creștinismului din Dacia

Traducerea Bibliei în limba gotică de către Wulfila, episcop vizigot din secolul al IV-lea,
a avut un impact semnificativ asupra creștinismului din Dacia. Această traducere, cunoscută sub
numele de Biblia lui Wulfila, a fost prima traducere completă a Bibliei în limba unei limbi
germanice și a jucat un rol crucial în răspândirea creștinismului printre goți și popoarele din jur,
inclusiv dacii.

Biblia lui Wulfila a fost scrisă în alfabetul gotic, creat de Wulfila special pentru această
traducere. Acest lucru a facilitat alfabetizarea în rândul goților și le-a permis să acceseze direct
textele sacre, fără a fi nevoie de intermediari latini sau greci. Biblia a contribuit la consolidarea
credinței creștine în rândul goților și la unificarea lor culturală.

Deși goții nu au locuit permanent pe teritoriul Daciei, influența Bibliei lui Wulfila s-a
simțit și aici. Datorită contactelor strânse dintre daci și goți, Biblia ar fi putut ajunge și în Dacia,
contribuind la răspândirea creștinismului în regiune.

Impactul Bibliei lui Wulfila a depășit cu mult granițele Daciei și ale lumii gotice. Această
traducere a influențat semnificativ traducerile ulterioare ale Bibliei în alte limbi germanice și a
contribuit la dezvoltarea lingvisticii și filologiei. Moștenirea Bibliei lui Wulfila este încă vie
astăzi, fiind considerată un monument important al culturii gotice și al creștinismului timpuriu.

Sfinții Mucenici de la Niculițel: O mărturie a credinței creștine în Dacia

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, comemorați anual pe 4

iunie, reprezintă o mărturie vie a credinței creștine timpurii în Dacia. Acești patru bărbați, de
origine greacă, au suferit martirizul în cetatea Noviodunum (astăzi Isaccea) în timpul
persecuțiilor religioase din secolul al IV-lea, sub domnia împăratului Liciniu.

Refuzând să se închine idolilor păgâni și să renunțe la credința lor în Iisus Hristos,

mucenicii au fost supuși unor chinuri groaznice, culminând cu tăierea capului. Moaștele lor au
fost adunate cu evlavie de către creștinii din zonă și depuse într-o criptă martiricon descoperită în
anul 1971 în satul Niculițel din județul Tulcea.

Criptă martiricon de la Niculițel, un ansamblu arhitectural unic, adăpostește moaștele

sfinților mucenici și reprezintă un important loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși. Sfinții
Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel servesc ca modele de curaj, demnitate și
credință neclintită, inspirând generații de creștini din Dobrogea și din toată țara.

Concluzii și recomandări

Creștinismul a transformat Dacia antică, influențând credințele, structura socială, cultura

și viața de zi cu zi a dacilor. Aducând un Dumnezeu unic și valori precum dragostea și mila,
creștinismul a atras mulți daci, fiind răspândit de misionari, comercianți și soldați romani.
Primele comunități creștine au apărut în secolul al II-lea, iar moștenirea apostolului Andrei și a
Bibliei lui Wulfila a consolidat prezența creștinismului în Dacia.
 BIBLIOGRAFIE

Holubeanu Ionuț, Organizarea bisericească în Scythia și Moesia Secunda în secolele

IV-VII, Editura Basilica, București, 2018

Holubeanu Ionuț, Monahismul În Dobrogea De La Origini Până În Zilele Noaste, Editura

Universitară, București, 2020

Webografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_cre%C8%99tinismului_
%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#%C3%8Enceputurile_cre%C8%99tin
%C4%83rii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Edictul_de_la_Milano

https://historia.ro/sectiune/general/sfantul-andrei-si-dobrogea-intre-
legenda-si-565309.html

https://gospelfororthodox.wordpress.com/wp-content/uploads/2013/03/
identitate_crestina_in_istorie.pdf

https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/dl.asp?
filename=Paleocrestinism-si-crestinism-romania-III-XI_2000.pdf

https://historia.ro/sectiune/general/sacrificiile-umane-la-geto-daci-
578633.html