Unitatea de învăţare 9.

Construcţia şi calculul arborelui cotit

9.1. Introducere
În acest capitol se prezintă diverse soluţii constructive ale
arborilor cotiţi şi elemente de calcul ale acestora. De asemenea, sunt
prezentate unele principii care stau la baza proiectării arborelui cotit..

9.2. Competenţele unităţii de învăţare

 Cunoaşterea diverselor soluţii constructive utilizate la arborele

cotit;
 Însuşirea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor soluţii utilizate
la construcţia arborelui cotit;
 Însuşirea modului de alegere a soluţiilor constructive în funcţie
de tipul, organizarea şi destinaţia motorului;
 Cunoaşterea materialelor şi modului de obţinere a
semifabricatelor utilizate în construcţia arborilor cotiţi;
 Cunoaşterea principiilor care stau la baza proiectării şi calculului
de rezistenţă al arborilor cotiţi.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2

ore.

146
 9.3. Construcţia arborelui cotit

La proiectarea arborelui cotit se vor alege acele soluţii care să asigure o rigiditate
maximă. Pentru atingerea acestui deziderat la cele mai multe construcţii fusurile paliere
se amplasează după fiecare cot, diametrele acestora se măresc, iar lungimile acestora se
micşorează, de asemenea aceste măsuri fac posibil mărirea dimensiunilor braţelor.
Rigiditatea arborelui cotit poate fi îmbunătăţită şi prin mărirea suprapunerii secţiunilor
fusurilor paliere şi manetoane, zonă cu cea mai ridicată concentrare de tensiuni.
Solicitarea cu forţe variabile produce fenomenul de oboseală al arborelui cotit,
periculos îndeosebi la trecerea de la fus la braţ, deoarece trecerea reprezintă un
concentrator de tensiune (fig. 9.1). În scopul atenuării efectului de concentrare a
tensiunilor, racordările dintre fusuri şi braţe se realizează cu raze cât mai mari, după un
arc de elipsă sau arc de parabolă (R=0,045D). Pentru mărirea suprafeţei de sprijin a
fusului racordarea se poate executa sub forma unui arc cu raze variabile .

Fig. 9.1 Arbore cotit cu contragreutăţi

147
 O soluţie eficientă de diminuare a tensiunilor cu 20…30% o constituie racordarea
cu degajare, dar această soluţie determină micşorarea suprafeţei portante a fusurilor.
Pentru a uşura rectificarea fusurilor se prevăd praguri cu o grosime de 0,5…1,5
mm şi cu un diametru mai mare cu 8...15 mm decât diametrul fusului. Pragurile se
racordează către braţ cu raze de 0,5...1,0 mm.
Diametrul fusului maneton se stabileşte în aşa fel încât să se obţină dimensiuni
pentru capul bielei care să permită trecerea acestuia prin alezajul cilindrului. De
asemenea, diametrul fusului maneton trebuie să satisfacă condiţia ca viteza periferică să
nu depăşească 11 m/s pentru a se asigura o bună comportare a cuzineţilor în exploatare.
Reducerea greutăţii arborelui şi a forţelor centrifuge se poate obţine prin utilizarea
fusurilor tubulare. Soluţia asigură o mai bună distribuire a fluxului de forţe,
determinând o creştere a rezistenţei la încovoiere şi torsiune cu 20…30% iar a
rezistenţei la oboseală cu până la 100%.
Pentru a se asigura o ungere bună a fusurilor arborelui cotit raportul
lungime/diametru trebuie să se înscrie în următoarele intervale: lm/dm = 0,5…0,6;
lp/dp=0,4…0,5.
Echilibrarea arborelui cotit şi descărcarea lagărelor paliere se realizează prin
aplicarea de contragreutăţi în prelungirea braţelor.
Contragreutăţile pot fi ataşate prin intermediul şuruburilor la arborii cotiţi forjaţi
sau pot fi obţinute direct la turnarea arborelui cotit. Forma lor este foarte apropiată de
cea unui sector de disc întrucât la un cuplu static mare prezintă un moment de inerţie
mic.
Capătul anterior al arborelui cotit se proiectează în trepte pentru a face posibilă
montarea roţilor dinţate pentru antrenarea distribuţiei eventual a pompei de injecţie sau
pompei de ulei; a roţilor de curea pentru antrenarea pompei de apă, ventilatorului,
generatorului de curent, a compresorului sau a pompei de vid. La unele motoare pe
capătul din faţă al arborelui cotit se prevede montarea amortizorului de vibraţii
torsionale.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde etanşării capătului anterior pentru a
prevenii scurgerile de ulei.
Capătul posterior al arborelui cotit se proiectează cât mai scurt posibil şi el trebuie
prevăzut cu o flanşă pentru montarea volantului.
Etanşarea capătului posterior se poate realiza combinat prin inele deflectoare şi
manşete de etanşare din cauciuc sau pâslă. De asemenea pentru a îmbunătăţii etanşarea

148
pe ultima porţiune a fusului se poate executa o porţiune de filet cu sens invers sensului
de rotaţie al arborelui.
La proiectarea arborelui cotit, în funcţie de turaţia maximă se va dimensiona
diametrul suprafeţei care vine în contact cu garnitura deoarece viteza periferică este un
factor limitativ în utilizarea diverselor garnituri de etanşare. Garniturile de etanşare din
pâslă rezistă până la viteze periferice de 22 m/s, manşoanele din cauciuc nitrilic până la
viteze periferice de 12 m/s şi temperaturi de 383 K; cele din cauciuc acrilic până 20 m/s
şi temperatura de 423 K iar cel din cauciuc siliconic până la viteze de 35 m/s şi
temperatura de 453 K.
La trasarea canalelor de ungere dintre fusurile paliere şi manetoane se va evita
planul înclinat la 45o faţă de planul cotului, deoarece în acest plan se produc tensiunile
maxime de torsiune.
Condiţiile tehnice impuse la proiectarea arborelui cotit trebuie să fie foarte severe,
dată fiind importanţa lui în funcţionarea mecanismului motor. Abaterile de la limita
impusă geometriei fusurilor condiţionează durabilitatea cuzineţilor, uzura fusurilor şi în
consecinţă durabilitatea arborelui. Toleranţele privind poziţia spaţială se referă la
concentricitatea fusurilor şi rectiliniaritatea axei arborelui cotit, care trebuie să fie în
limitele 0,025…0,035 mm, precum şi la neparalelismul axelor fusurilor paliere şi
manetoane care se admite de 0,015…0,050 mm/100 mm în planul perpendicular pe
aceasta.
Toleranţele la lungimea fusurilor paliere şi manetoane se admit în limitele
0,15…0,35 mm, iar pentru fusul palier de ghidare axială 0,05…0,15 mm.
Pentru a asigura rezistenţa la uzură, duritatea fusurilor trebuie să fie de 52…65
HRC, iar adâncimea stratului durificat de 2,5…4,5 mm. Calitatea suprafeţelor fusurilor
paliere şi manetoane este legată de asigurarea rezistenţei la oboseală şi de condiţiile de
uzură a fusurilor şi cuzineţilor. De aceea rugozitatea suprafeţelor fusurilor se limitează
la 0,1…0,4mm.
Evitarea apariţiei unor dezechilibre se realizează prin aplicarea echilibrării
dinamice a arborelui cotit, care constă în a corecta masa arborelui astfel încât axa
principală de inerţie să coincidă cu axa de rotaţie.
Pentru a satisface cerinţele impuse arborilor cotiţi, rezistenţa la oboseală,
rigiditate, o calitate superioară a suprafeţelor fusurilor, aceştia se execută din fontă sau
oţel.

149
 Fonta a dat bune rezultate la confecţionarea arborilor cotiţi pentru motoarele cu
aprindere prin scânteie şi anume fonta modificată cu grafit nodular. De asemenea se
poate folosi fonta aliată cu Cr, Ni, Mo, Cu. Semifabricatele din fontă se obţin prin
turnare ceea ce conferă acestora o bună precizie micşorând volumul prelucrărilor
mecanice cu 25-30%.
Oţelurile folosite pentru obţinerea arborilor cotiţi sunt oţeluri de îmbunătăţire cu şi
fără elemente de aliere. În mod obişnuit se folosesc oţeluri carbon de calitate OLC45 şi
OLC60. Pentru arborii cotiţi puternic solicitaţi se utilizează oţeluri aliate cu Cr-Ni, Cr-
Ni-Mo sau Cr-Mo.

9.4. Calculul arborelui cotit

Având în vedere condiţiile de funcţionare, prin calcul, arborele cotit se verifică la

presiune specifică şi încălzire, la oboseală şi la vibraţii de torsiune.
Calculul arborelui cotit are un caracter de verificare, dimensiunile lui adoptându-
se prin prelucrarea statistică a dimensiunilor arborilor cotiţi existenţi. (Tabelul 9.1 şi fig.
9.2).
Concomitent cu dimensionarea arborelui cotit se adoptă şi configuraţia
contragreutăţilor. (masa şi poziţia centrului de greutate se determină la calculul dinamic
al motorului).
Tabelul 9.1
Dimensiunile relative ale elementelor arborelui cotit
M.A.S. M.A.C.
Dimensiunea caracteristică în linie în V în linie în V
Lungimea cotului l (0,90…1,20)Dl (1,2…1,4)D (1,05…1,30)D (1,20…1,35)D
Diametrul fusului palier dp (0,60…0,80)D (0,75…0,85)D (0,70…0,80)D (0,70…0,85)D
Lungimea fusului palier lp
-paliere intermediare (0,3…0,5)dp (0,3…0,5)dp (0,4…0,6)dp (0,5…0,6)dp
-paliere extreme sau medii (0,5…0,7)dp (0,5…0,7)dp (0,6…0,7)dp (0,6…0,86)dp
Diametrul fusului maneton dm (0,55…0,70)D (0,60…0,75)D (0,56…0,72)D (0,70…0,75)D
Lungimea fusului maneton lm (0,45…0,60)dm (0,40…0,60)dm (0,45…0,6)dm (0,45…0,65)dm
Diametrul interior dmi (0,60…0,80)dm (0,6…0,8)dm (0,6…0,75)dm (0,6…0,75)dm
Grosimea braţului h (0,15…0,36)dm (0,15…0,35)dm (0,20…0,35)dm (0,20…0,35)dm
Lăţimea braţului b (1,17…1,90)dm (0,7…0,9)dm (1,5…2,0)dm (1,5…2,0)dm
Raza de racordare (0,06…0,1)dm (0,06…0,08)dm (0,07…0,10)dm (0,07…0,10)dm

150
 Fig. 9.2.Dimensiunile relative ale arborelui cotit

9.4.1. Verificarea fusurilor la presiune şi la încălzire

Pentru a se preveni expulzarea peliculei dintre fusuri şi cuzineţi trebuie să le

limiteze presiunea maximă pe fusuri.
Presiunea specifică convenţională maximă pe fusurile manetoane şi paliere se
calculează cu relaţiile:
Rmmax
pmmax  (9.1)
d m  lm
R p max
p p max  (9.2)
dplp
unde: Rmmax, Rp max sunt forţele maxime care încarcă fusurile manetoane şi
respectiv paliere, valorile lor determinându-se din diagramele polare desfăşurate.
Presiunea specifică medie convenţională pe fusurile manetoane şi paliere se
determină cu relaţiile
Rm
pm  (9.3)
d m  lm
Rp
pp = (9.4)
dplp
unde Rm şi Rp reprezintă mediile aritmetice ale valorilor forţelor care încarcă
fusurile manetoane şi paliere.

151
 Tabelul 9.2.
Valorile admisibile ale presiunilor pe fusurile arborelui cotit
Presiunea specifică maximă [MPa] Presiuna specifică medie [MPa]
Tipul fusului MAS MAC MAS MAC
Maneton 4,0…8,0 7,0…15,0 3,0…7,5 3,0…10,0
Palier 2,0…7,5 4,5…15,0 2,0…3,5 2,0…7,5

Verificarea fusului la încălzire se efectuează iniţial pe baza unui calcul simplificat

şi aceasta se referă la determinarea valorii coeficientului de uzură.

   dm  n 
3

Km  pm   3  pm      (9.5)
 60 

   dp  n
3

Kp  pp   
3
pp      (9.6)
 60 

unde:  = viteza relativă dintre fus şi cuzinet în m/s;

 - coeficientul de conectare a vitezei relative (pentru 1/l=3; =1,085; 1/l=4;
=1,054; 1/l=5; = 1,037).
Valorile limită pentru coeficientul de uzură sunt > 30 MPa pentru aliajele Al-Sn;
35...40 MPa pentru bronzurile pe bază de Pb cu acoperire; 25...30 MPa pentru aliajele
pe bază de St; 25 MPa pentru bronzurile pe bază de Pb.
Verificarea la încălzire prin această metodă nu ia în considerare factorii
caracteristici ai regimului hidrodinamic de ungere.

9.4.2. Verificarea la oboseală

Calculul arborelui cotit ca o grindă static nedeterminată implică dificultăţi. De

aceea calculul impune adoptarea unei scheme simplificate de încărcare şi deformare
care consideră arborele cotit ca o grindă discontinuă alcătuită dintr-un număr de părţi
egal cu numărul coturilor. Calculul se efectuează pentru fiecare cot în parte în
următoarele ipoteze simplificatoare:
a) fiecare cot reprezintă o grindă simplu rezemată pe două reazeme ;
b) reazemele sunt rigide şi coaxiale;
c) momentele încovoietoare în reazeme se neglijează;
d) fiecare cot lucrează în condiţiile amplitudinilor maxime ale momentelor de
încovoiere şi de torsiune şi a forţelor variabile ca semn;

152
 Fig. 9.3.Schema forţelor carea acţionează asupra unui cot al arborelui cotit

e) în reazemul din stânga cotului acţionează un moment de torsiune Mpj egal cu

suma momentelor coturilor care preced cotul de calcul, iar la reazemul din
dreapta acţionează momentul Mp(j-1) (fig. 9.3)

9.4.3. Calculul fusului palier

Fusul palier este solicitat la torsiune şi încovoiere după un ciclu asimetric.

Deoarece lungimea fusurilor este redusă, momentele încovoietoare au valori mici şi în
aceste condiţii se renunţă la verificarea la încovoiere. Fusurile paliere dinspre partea
anterioară a arborelui cotit sunt solicitate la momente de răsucire mai mici decât acelea
care acţionează în fusurile dinspre partea posterioară a arborelui şi mai ales în fusul
final, deoarece în aceasta se însumează momentele medii produse de fiecare cilindru.
Calculul trebuie dezvoltat pentru fiecare fus în parte, ceea ce implică însumarea
momentelor de torsiune. Momentele de intrare (Mpj) şi ieşire (Mpj-1) pentru fiecare cot
sunt:
i j
M p j   Tj  r (9.7)
i n

i  j 1
M p j 1  M p j  Tj  r  T  r
i n
j (9.8)

Însumarea momentelor de torsiune trebuie să ţină seama de ordinea de aprindere,

iar valoarea momentului de torsiune pe fiecare fus se determină tabelar.

153
 Tabelul 9.3
Determinarea momentelor de torsiune pe fiecare fus palier
 Mn=Tn.r … M3=M4+T3.r M2=M3+T2.r M1=M2+T1.r
O
RAC N.m … N.m N.m N.m
0
10
…
720

M p min
p  min
(9.9)
W pp

M p max
p  max
(9.10)
W pp

Din tabelul 9.3 se determină valorile momentelor maxime şi minime ale fiecărui
fus, după care se determină tensiunile maxime şi minime.
Amplitudinea tensiunilor şi valoarea tensiunii medii se calculează cu relaţiile
 p  p  p  p
p 
a
max min
;  pm  max min

2 2
Coeficientul de siguranţă se calculează cu relaţia:
 1
Cp   (9.11)
k
  p      pm
   a
 k 2   1   0
 2,5;     0,080,10;  1  0,500,65   1;
unde :  0
 0  1,72,0   1;  1  0,450,55   3;   110
, 1,28

- pentru oţelurile aliate, ecruisate cu jet de alice :  = 1,1…1,4;

- pentru fusurile călite prin CIF:
-1 = 180…230 N/mm2 - pentru oţel carbon de calitate;
-1 = 280…320 N/mm2 - pentru arbori cotiţi din oţel aliat.
Valorile calculate pentru coeficientul de siguranţă trebuie să fie superioare
valorilor de 3...4 pentru MAS, 4…5 pentru MAC şi 2…3 pentru MAC supraalimentat.

154
 9.4.4. Calculul fusului maneton

Fusul maneton este solicitat la încovoiere şi torsiune. Calculul se efectuează

pentru un cot care se sprijină pe două reazeme şi este încărcat cu forţe concentrate (fig.
9.4). Deoarece secţiunea momentelor maxime ale acestor solicitări nu coincide în timp,
coeficientul de siguranţă se determină separat pentru încovoiere şi torsiune şi apoi
coeficientul global de siguranţă.

Fig. 9.4 Schema de calcul a reacţiunilor în reazeme

Reacţiunile în reazeme se determină din condiţiile de echilibru ale forţelor şi
momentelor. Este convenabil ca forţele ce acţionează asupra fusului să se descompună
după două direcţii: una în planul cotului, cealaltă tangenţială la fusul maneton.
În calculul se folosesc următoarele simboluri pentru forţele care acţionează asupra
cotului: Az,AT,Bz,BT - reacţiunile din reazemele A şi B în planul cotului şi în planul
tangent la fusul maneton; Fbr - forţele de inerţie produse de masele neechilibrate ale
braţelor; Fm - forţa de inerţie produsă de masa manetonului; F2b - forţa de inerţie
produsă de masa bielei în mişcare de rotaţie; Fcg - forţele de inerţie produse de masele
contragreutăţilor; Zk şi Tk - forţa normală şi respectiv tangenţială la fusul maneton k.
Ţinând cont de configuraţia arborelui cotit, reacţiunile într-un reazem se
determină în modul următor:
Pentru arborele cotit cu contragreutăţi egale în prelungirea fiecărui braţ (fig. 9.5),
reacţiunile în planul cotului şi în planul tangent sunt date de relaţiile
Bz  0,5   zk  F2  b  Fm   Feg  Fbr (9.12)

BT  0,5  Tk (9.13)

155
 Fig. 9.5 Schema arborelui cotit cu contragreutăţi egale în prelungirea fiecărui braţ

Dacă arborele cotit are aceeaşi configuraţie cu cel din figură, dar nu se asigură
descărcarea tuturor lagărelor paliere şi echilibrarea cot cu cot , atunci contragreutățile
nu mai sunt în prelungirea braţelor (fig. 9.6).

Fig. 9.6 Schema arborelui cotit cu contragreutăţi egale care nu asigură descărcarea tuturor
lagărelor paliere şi echilibrarea cot cu cot

Schema de încărcare a cotului pe braţul căruia s-a montat contragreutatea este

diferită de schema reprezentată în figura 9.7.

Fig. 9.7 Schema de calcul a reacţiunilor în reazemele cotului cu contragreutăţi care nu asigură
descărcarea fusurilor paliere şi echilibrarea cotului

156
 Reacţiunile în reazemul B vor fi:
a
BZ  0,5   Z1  F2b  Fm   Fbr   Fcg  cos 1 (9.14)
l

a
BT  0,5  T1   Fcg  sin 1 (9.15)
l
La arborii cotiţi dispunerea coturilor ca cei reprezentaţi în figura 9.7 şi se pot
întâlni construcţii la care contragreutăţile de pe braţele aceluiaşi cot pot avea mase
diferite (fig. 9.8).

Fig. 9.8 Schema arborelui cotit cu contragreutăţi inegale pe braţele aceluiaşi cot

În acest caz, schema de încărcare a unui cot pe braţele căruia sunt montate
contragreutăţi de mase diferite se prezintă ca în figura 9.9.

Fig. 9.9 Schema de calcul a reacţiunilor în reazemele cotului cu contragreutăţi inegale

157
 Expresiile reacţiunilor în reazemul B vor fi:
 a
 
BZ  0,5   Z1  F2b  Fm   Fbr   Fcg2   Fcg1  Fcg2   cos 
 l 
(9.16)

 a
 

BT  0,5  T1   Fcg   Fcg1  Fcg2   sin 
 l 
(9.17)

În cazul în care construcţia arborelui cotit prevede ca fusurile paliere să fie

amplasate după două coturi (fig. 9.10).
Schema de încărcare se prezintă ca în figura 9.11.

Fig. 9.10 Schema arborelui cotit cu Fig. 9.11 Schema de calcul a

fusuri paliere plasate după două coturi reacţiunilor din reazeme la arborele cu
paliere după două coturi

Fig. 9.13 Schema de calcul a reacţiunilor din

Fig. 9.12 Schema de calcul a reacţiunilor din
reazemele cotului motorului în V reazeme la arborele cu paliere după două
coturi

158
 Reacţiunile în reazemul din B vor avea următoarele expresii:
b c

B2  Z2   Z1  Z2     F2b  Fm   Fbr  Fcg
l l
  1  2  al  (9.18)

b
BT  T2  T2  T1   (9.19)
l
La motoarele cu cilindri dispuşi în V cu biele alăturate (fig. 9.12) şi schema de
calcul este prezentată în figura 9.13.
Reacţiunile pot fi calculate cu relaţiile:
b
B2  Z5   Z1  Z5    0,5  Fm  Z2  (9.20)
l
b
BT  T5  T1  T5   (9.21)
l

9.4.5. Calculul poziţiei centrului de greutate al părţii neechilibrate a

braţelor

Poziţia centrului de greutate al masei neechilibrate a braţului se determină astfel:

- Se descompune suprafaţa părţii neechilibrate în suprafeţe simple pentru care
poziţiile centrelor de greutate sunt cunoscute în raport cu sistemul de axe xoy (O plasat
pe axa palierului).
- Deoarece braţul este simetric faţă de axa Oy de coordonate XG br = 0, iar

y A i i

y G br  i
(9.22)
A i
i

Ai fiind suma ariilor suprafeţelor simple. Calculul se realizează tabelar.

9.4.6. Calculul fusului maneton la încovoiere

Încovoierea fusului este dată în planul cotului de momentul (fig. 9.4). iar în planul
tangenţial de momentul încovoietor
MT  0,5  l  BT (9.24)
Fusul maneton este prevăzut cu un orificiu pentru trecerea uleiului cu un unghi 
faţă de axa manivelei. Concentrarea maximă a tensiunilor se produce la marginea
acestui orificiu.

159
 Momentul de încovoiere Mi (fig. 9.14) care acţionează în planul orificiului de
ungere U-U se calculează cu relaţia 9.25.
M i  M Z  cos   M T  sin  (9.25)
Pentru simplificare calculul se realizează tabelar după următorul model
Tabel pentru calculul momentului de încovoiere care solicită manetonul în
secţiunea orificiului de ungere
Tabelul 9.4
 BZ MZ MZ.cos BT MT MT.sin Mi
O
RAC N N.m N.m N N.m N.m N.m
0
10
…
720

Cu valorile maxime şi minime ale momentului încovoietor extrase din tabelul

întocmit se calculează valorile maxime şi minime ale tensiunilor:
M i max M
 max  ;  min  i min (9.26)
Wm Wm
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de încovoiere este dată de relaţia:
 1
C  (9.27)
 k
 a      m
   
La calculul coeficientului de siguranţă pot fi adoptate următoarele valori:
k= 1,9…2,0;  = 0,7…0,8;  = 0,09…0,10;  = 0,7…0,8;  -1 = 250…350
N/mm2,oţel carbon; 500...550 N/mm2 oţel aliat; 260...280 N/mm2 fontă cu grafit
nodular.

9.4.7. Calculul fusului maneton la torsiune

Momentul care solicită fusul maneton la torsiune se calculează cu relaţia:

MT  M p j  BT  r (9.28)

Calculul se organizează tabelar pentru a găsi valorile maxime şi minime ale

momentului de torsiune care solicită fusul maneton.

160
 Calculul momentului de torsiune a fusului maneton Tabelul 9.5
 Mpj BT.r MT
O
RAC N.m N.m N.m
0
10
…
720

Fig. 9.14 Schema pentru determinarea momentului în planul orificiului de ungere

Valorile maxime şi minime ale tensiunilor de torsiune se calculează cu relaţiile:

M T max M
 max  ;  min  T min (9.29)
W pm W pm
Modulul de rezistenţă polar pentru fusul maneton cu orificiu excentric se
calculează cu relaţia:

  d 
W pm     dm3  1  mi  (9.30)
16  dm 

 - coeficientul de corecţie funcţie de excentricitatea relativă a găurii (  = 2./(dm-

dmi)) (fig. 9.15)
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de torsiune este dat de ecuaţia:

C 
 1
(9.31)
 k
 a      m
   

161
 Fig. 9.15. Coeficientul de corecţie pentru calculul modulului de rezistenţă polar al
fusului maneton cu orificiu excentric

Pentru a calcula coeficientul de siguranţă C se pot adopta următoarele valori:

k = 1,8…2,0;  = 0,7…0,8;  = 0,08…0,10;  = 1,1…1,4; -1 = 180…220
N/mm2 - oţel carbon ;  -1 = 280…320 N/mm2 - oţel aliat;  - 1 = 160…180 N/mm2 -
fontă cu grafit nodular.
Coeficientul global de siguranţă al manetonului se determină cu relaţia:
C   C
Cm  (9.32)
C  C
2 2

La motoarele cu aprindere prin scânteie valorile coeficientului global de siguranţă

al manetonului, trebuie să fie cuprins între 2,5…3,0 iar la motoarele cu aprindere prin
comprimare între 3,0…3,5.

9.4.8. Calculul braţului arborelui cotit

Braţul arborelui cotit este solicitat de sarcini variabile de întindere, compresiune,

încovoiere şi torsiune. Coeficienţii de siguranţă pentru aceste solicitări se determină în
mijlocul laturii mari a secţiunii tangente fusului palier, punctul I (fig. 9.16). unde apar
cele mai mari eforturi unitare.
În planul cotului ia naştere o solicitare compusă de încovoiere produsă de
momentul Miz = Bz.a şi compresiune produsă de reacţiunea Bz.

162
 Fig. 9.16. Schema de calcul a braţelor arborelui cotit

În planul cotului ia naştere o solicitare compusă de încovoiere produsă de

momentul Miz = Bz.a şi compresiune produsă de reacţiunea Bz.
Tensiunea totală are expresia:
MiZ BZ  6a 1 
   BZ     (9.33)
Wbr Abr  b  h b  h
2

Funcţie de valorile extreme ale reacţiunii Bz se calculează tensiunile normale de

încovoiere şi compresiune maxime şi minime:
 6a 1   6a 1 
 max  BZ     ;  min  BZmin     (9.34)
max
 b h 2
b  h  b h 2
b  h
Coeficientul de siguranţă la încovoiere se determină cu relaţia:
 1
C  (9.35)
 k
 a     m
   
În calculele de proiectare, la determinarea coeficientului de siguranţă se au în
vedere următoarele valori: =1,00…1,15; =0,1…0,2, iar k/ se adoptă din fig.
9.17.
Momentul de încovoiere în planul braţului are expresia:
d
MiT  M pi  BT  .
2
Deoarece efortul unitar i produs de momentul MiT în punctul I este nul,
solicitarea la oboseală în planul braţului nu se ia în considerare.

163
 Fig. 9.18 Valorile coeficientului k
Fig. 9.17 Diagramă pentru
determinarea k/

d
Momentul de încovoiere în planul braţului are expresia MiT  M pi  BT  .
2
Deoarece efortul unitar i produs de momentul MiT în punctul I este nul, solicitarea la
oboseală în planul braţului nu se ia în considerare.
Braţul arborelui cotit este supus la solicitarea de torsiune dată de momentul
MT=BT.a, care determină tensiunea tangenţială

 MT (9.36)
k  b  h2
Coeficientul k ia valori din figura 9.18.
Pentru valorile extreme ale momentului de torsiune se calculează tensiunile
tangenţiale maxime şi minime
0,5  a T max 0,5  a  Tmin
 max  ;  min  (9.37)
k b h 2
k  b  h2
Coeficientul de siguranţă la solicitarea de torsiune se determină cu relaţia:
 1
C  (9.38)
 k
 a     m
   
Se adoptă următoarele valori ale coeficienţilor: kt /  2,0 ; t = 0,1;
t=1,00…1,15.
Coeficientul global de siguranţă pentru braţ este calculat cu ecuaţia:
C  C
Cbr  (9.39)
C2  C2

164
 Valorile admisibile ale coeficientului global de siguranţă sunt: Cbr = 2…3 (MAS)
şi Cbr = 3,0…3,5 (MAC).

Să ne reamintim...
La proiectarea arborelui cotit se vor alege acele soluţii care
să asigure o rigiditate maximă.
Rigiditatea arborelui cotit poate fi îmbunătăţită şi prin mărirea
suprapunerii secţiunilor fusurilor paliere şi manetoane, zonă cu cea mai
ridicată concentrare de tensiuni.
Solicitarea cu forţe variabile produce fenomenul de oboseală al
arborelui cotit, periculos îndeosebi la trecerea de la fus la braţ, deoarece
trecerea reprezintă un concentrator de tensiune.
Echilibrarea arborelui cotit şi descărcarea lagărelor paliere se
realizează prin aplicarea de contragreutăţi în prelungirea braţelor.
Contragreutăţile pot fi ataşate prin intermediul şuruburilor la
arborii cotiţi forjaţi sau pot fi obţinute direct la turnarea arborelui cotit.
Având în vedere condiţiile de funcţionare, prin calcul, arborele
cotit se verifică la presiune specifică şi încălzire, la oboseală şi la
vibraţii de torsiune.

165