Arborele cotit

Arbolele cotit esle organul motorului care preia si transmite in exterior lucrul mecanic
produs de cilindri; totodata transmite miscarea de translatie a pistonului in miscare de rotatie
proprie.

Arborele cotit are urmatoarele parti componente: capatul liber 1, fusurile paliere 2,
fusurile manetoane 3, bratele 4, contragreutati 5, partea posterioara 6, de care se fixeaza volantul
7.

In procesul de lucru arborele cotit preia solicitările variabilecdatorate forţei de presiune a

gazelor şi forţelor de inerţie a maselor incmişcarea de translaţie şi de rotaţie, solicitări care au un
caracter de şoc. Aceste forţe provoacă apariţia unor tensiuni importante de intindere,
comprimare, inconvoiere şi torsiune. in afară de acestea, in arborele cotit apar tensiuni
suplimentare cauzate de oscilaţiile de torsiune şi de inconvoiere. Ansamblul acestor solicitări
provoacă deformarea arborelui, determinand uzura prematură a cuzineţilor sau, in cazuri mai
grave, chiar ruperea acestuia .
Din aceste condiții grele rezultă și unele cerințe impuse față de construcția arborelui cotit:

a) Rezistențamecanicăridicatășimai ales o mare rigiditate a construcției, de care depinde în

cea mai mare parte durabilitatea pieselor mecanismului motor;
b) Rezistențaridicată la uzură a suprafețelorfusurilor;
c) Înaltă precizie de fabricație a fusurilor, ca dimensiuni și formă;
d) Echilibrare statică și dinamică;
e) Lipsa rezonanței atât la vibrații torsionale cât și la cele de încovoiere.
 La proiectarea arborelui cotit se vor adopta acele soluţii care să permită obţinerea unei
rigidităţi maxime. in acest scop fusurile paliere se amplasează după fiecare cot, diametrele
acestora se măresc, iar lungimile se micşorează. Performanţele cresc proporţional cu mărimea
dimensiunilor braţelor. O rigiditate satisfăcătoare a arborelui cotit se obţine printr-o suprapunere
a secţiunilor fusului. Astfel se măreşte practic secţiunea braţului in zona cu cea mai mare
concentrare a tensiunilor. in scopul atenuării efectului de concentrare a tensiunilor, racordările
dintre fusuri şi braţe se fac după un arc de cerc, elipsă sau parabolă, avand raze cat mai mari.
Pentru mărirea suprafeţei de sprijin a fusului, racordarea se execută sub forma unui arc cu raze
variabile..

In felul acesta se obţine o reducere a eforturilor unitare cu 20...30%, diminuandu-se insă

şi suprafaţa portantă a fusurilor. Pentru a uşura rectificarea fusurilor se prevăd praguri cu o
grosime de 0,5...1,5 mm şi un diametru mai mare cu 8 ... 15 mm decat diametrul fusului.
Pragurile se racordează către braţ cu raze de 0,5... 1,0 mm.
La stabilirea diametrului fusului maneton se urmăreşte obţinerea unor dimensiuni ale
capului bielei care să-i permită trecerea prin cilindru la montaj. De asemenea, pentru a se asigura
o bună comportare a cuzineţilor de bielă, diametrul fusurilor se va determina şi din condiţia
impusă de viteza peri ferică,care nu trebuie să depăşească 1 Im/s.
Pentru a reduce greutatea arborelui şi forţele centrifuge, fusurile manetoane se găuresc.
Prin adoptarea acestei soluţii se asigură şi o distribuire mai convenabilă a fluxului de forţe. in
acest caz rezistenţa la inconvoiere şi la torsiune creşte cu 20...30%, iar rezistenţa la oboseală -
pană la 100%.
 Construcția și dimensiunile arborelui cotit depend de o serie de factori și anume: numărul
și dispoziția cilindrilor;ordinea de aprindere;echilibrareamotorului;tipul motorului.

Lungimea totală a unui cot (lungimea fusurilor și grosimea brațelor) depinde de distanța
dintre doi cilindri alături, care se află în limite L0=( 1,1 … 1,5 ) D.

La m.a.s., care lucrează în condițiile unor presiuni de ardere mai mici se folosesc arbori
cotiți cu fusuri paliere după fiecare cot, sau cu fusuri paliere după coturi. La motoarele în V
fusurile paliere se așază după fiecare porțiune de doi cilindri. La aceste motoare lungimea
arborelui se reduce cu 30...40%.

La m.a.c., fusurile paliere se așază după fiecare cot la motoarele cu cilindri în linie și
după un grup de doi cilindri la motoarele cu cilindri în V.

Capătul liber.În majoritatea construcților pe capătul liber al arborelui cotit se

amplasează elementele de etanșare pentru ulei, defectorul, garnitura de etanșare, pinionul pentru
acționarea distribuției, fulia pentru ventilator, clichetul pentru pornire. Penrtu montarea acestor
organe capătul liber se execută în trepte.

Pentru amortizarea vibrațiilor de torsiune se utilizează amortizoare montate pe capătul

din față al arborelui unde amplitudinile vibrațiilor ating valorile maxime. La motoare oentru
automobile cel mai mult sunt utilizate amortizoarele cu frecare interioară.

Braţele arborelui cotit la marea majoritate a motoarelor, au forma unei elipse.

Pentru echilibrarea arborelui cotit, cat şi pentru descărcarea
lagărelor paliere, pe braţe se ataşează (la arborii forjaţi) sau se obţine direct din turnare,
contragreutăţi .Forma lor se concepe astfel incat un cuplu static cat mai mare să aibă un moment
de inerţie cat mai mic (formele apropiate de cea circulară satisfac acest deziderat).
Capătul anterior al arborelui cotit se execută in trepte pentru montarea pinionului de
acţionare a distribuţiei 9, fuliei de antrenare a ventilatorului şi pompei de apă /, pe care uneori se
montează amortizorul de oscilaţie de torsiune. Toate acestea sunt stranse cu un cliché 15, care la
M.A.S. se foloseşte şi la antrenarea manuală.
O atenţie deosebită se acordă etanşării capătului anterior 13 pentru a preveni scurgerea
uleiului din carter.
Capătul posterior se realizează cu o lungime cat mai mică. La partea sa terminală se
prevede o flanşă / pentru prinderea volantului 7.
Etanşarea capătului din spate se realizează combinat prin inele deflectoare 9 şi garnituri
de etanşare din cauciuc sau paslă (fig. 4.76, a). De asemenea pe ultima porţiune a fusului se
prelucrează un filet 10 in sens invers sensului de rotaţie al arborelui cotit.
Garniturile de etanşare din paslă rezistă pană Ia viteze periferice de 22 m/s, garniturile
din cauciuc nitrilic - pană la viteze periferice de 12 m/s şi temperaturi de 383 K; cele din cauciuc
acrilic admit viteza periferică de 20 m/s şi temperatura de 453 K; iar cele din cauciuc siliconic
pot fi utilizate pană la viteze de 35 m/s şi temperaturi de 453 K. Astfel, Ia proiectarea arborelui
cotit, in funcţie de turaţia lui maximă,se va dimensiona diametrul suprafeţei care vine in contact
cu garnitura.
 La realizarea canalelor de ungere (fig. 4.72), care asigură comunicarea intre fusurile
paliere şi cele manetoane se evită soluţia cu canalul plasat intr-un plan inclinat cu 45° faţă de
planul cotului, intrucat in acest plan se produc tensiuni maxime de torsiune.

La proiectarea volantului se va urinări ca diametrul exterior al acestuia să satisfacă nu

numai condiţia de gabarit, dar şi pe cea de viteză periferică. Viteza periferică se limitează din
condiţia de evitare a spargerii volatului (V„mx=65 m/s pentru volantul din fontă şi Vmax=100
m/s pentru cel din oţel).
La execuţia arborelui cotit, dat fiind importanţa lui in ansamblul mecanismului motor, se
impune un grad ridicat de precizie dimensională, de formă şi poziţie reciprocă a diferitelor
suprafeţe, de rugozitate, precum şi de realizare a unei echilibrări cat mai bune.
In acest sens toleranţele la lungimea fusurilor paliere şi manetoane se admit in limitele de
0,15...0,35 mm, iar in cazul fusului palier de ghidare axială - de 0,05... 0,15 mm. Toleranţele
privind poziţia spaţială se referă la concentricitatea fusurilor şi rectiliniaritatea axei arborelui
cotit, care trebuie să respecte limitele de 0,025...0,035 mm, precum şi la neparalelismul axelor
fusurilor paliere şi manetoane, care se admite de 0,015...0,025 mm/100 mm in planul acestor axe
şi de 0,030...0,050 mm/l00 mm in planul perpendicular pe acesta. Pentru a asigura rezistenţa
necesară la uzură a fusurilor, duritatea acestora trebuie să fie de 52...65 HRC, in funcţie de
materialul antifricţiune utilizat. Adancimea stratului călit este de 2,5...4,5 mm. Calitatea
suprafeţei fusurilor paliere şi manetoane este estimată prin rugozitatea de 0 , 1...0 ,2 pm.
Pentru a evita apariţia unor dezechilibre perturbatoare se aplică echilibrarea dinamică a
arborelui cotit, care constă in corectarea masei acestuia astfel incat axa principală de inerţie să
coincidă cu axa de rotaţie. Practic se fixează valoarea maximă pe care poate s-o atingă forţa
centrifugă creată la dezechilibrare. Această valoare se limitează la 5% din masa arborelui cotit. in
cazurile uzuale echilibrarea dinamică se execută in limitele (10...40)-1CTJ da N cm la fiecare
capăt.
 Materiale pentru arborele cotit. Pentru a satisface cerinţele impuse arborelui cotit:
rezistenţă mare la oboseală, posibilitatea obţinerii unei durităţi ridicate a suprafeţei fusurilor,
prelucrare bună, uşurinţa obţinerii semifabricatului, acesta se execută din oţel sau fontă.
Dintre calităţile de oţel cel mai mult se folosesc oţelurile de imbunătăţire cu şi fară
elemente de aliere. in mod obişnuit se folosesc oţelurile fcarbon de calitate OLC 45, OLC 60.
Pentru arborele cotit mai solicitat se utilizează oţelurile aliate cu Cr-Ni, Cr-Ni-Mo sau Cr-Mo.
Fonta s-a impus tot mai mult ca material pentru arborii cotiţi, in special pentru M.A.S.
Dintre calităţile de fontă, cele mai bune rezultate s-au obţinut cu fonta modificată cu grafit
nodular. care are o rezistenţă la rupere de 65...75107 N/m2 şi duritatea de 212...270 HB. De
asemenea se foloseşte fonta specială aliată cu Cr, Ni, Mo, Cu. Arborele turnat din fontă are un
avantaj - semifabricatul se obţine cu o formă mai adecvată din punctul de vedere al solicitărilor.
Datorită preciziei mai ridicate de realizare a semifabricatului se micşorează cu 25...30 % volumul
de prelucrări mecanice şi se reduce consumul de material.

\abelul 1. Dimensiunile Eelative ale Elementelor Arborelui Cotit.

M.A.S. M.A.C.
Dimensiunea caracteristică
în linie în V în linie în V
Lungimea cotului l (0,90…1,20)Dl (1,2…1,4)D (1,05…1,30)D (1,20…1,35)D
Diametrul fusului palier dp (0,60…0,80)D (0,75…0,85)D (0,70…0,80)D (0,70…0,85)D
Lungimea fusului palier lp
-paliere intermediare (0,3…0,5)dp (0,3…0,5)dp (0,4…0,6)dp (0,5…0,6)dp
-paliere extreme sau medii (0,5…0,7)dp (0,5…0,7)dp (0,6…0,7)dp (0,6…0,86)dp
Diametrul fusului maneton dm (0,55…0,70)D (0,60…0,75)D (0,56…0,72)D (0,70…0,75)D
Lungimea fusului maneton lm (0,45…0,60)dm (0,40…0,60)dm (0,45…0,6)dm (0,45…0,65)dm
Diametrul interior dmi (0,60…0,80)dm (0,6…0,8)dm (0,6…0,75)dm (0,6…0,75)dm
Grosimea braţului h (0,15…0,36)dm (0,15…0,35)dm (0,20…0,35)dm (0,20…0,35)dm
Lăţimea braţului b (1,17…1,90)dm (0,7…0,9)dm (1,5…2,0)dm (1,5…2,0)dm
Raza de racordare (0,06…0,1)dm (0,06…0,08)dm (0,07…0,10)dm (0,07…0,10)dm
 Fig. 1. Dimensiunile Relative ale Arborelui Cotit.

1. Verificarea Fusurilor la Presiune şi la încălzire :

Pentru a se preveni expulzarea peliculei dintre fusuri şi cuzineţi trebuie să se limiteze

presiunea maximă pe fusuri.

Presiunea specifică convenţională maximă pe fusurile manetoane şi paliere se calculează

cu relaţiile:

(1)

(2)
unde: Rmmax, Rpmax sunt forţele maxime care încarcă fusurile manetoane şi respectiv paliere,
valorile lor determinându-se din diagramele polare desfăşurate.

Presiunea specifică medie convenţională pe fusurile manetoane şi palire se determină cu

relaţiile:

(3)
 (4)
unde Rm şi Rp reprezintă mediile aritmetice ale valorilor forţelor care încarcă fusurile
manetoane şi paliere.

Tabelul 2. Valorile Admisibile ale Presiunilor pe Fusurile Arborelui Cotit.

Presiunea specifică maximă [MPa] Presiuna specifică medie [MPa]
Tipul fusului
MAS MAC MAS MAC
Maneton 4,0…8,0 7,0…15,0 3,0…7,5 3,0…10,0
Palier 2,0…7,5 4,5…15,0 2,0…3,5 2,0…7,5

Verificarea fusului la încălzire se efectuează iniţial pe baza unui calcul simplificat şi

aceasta se referă la determinarea valorii coeficientului de uzură.

(5)

(6)
unde: w = viteza relativă dintre fus şi cuzinet în m/s;

 - coeficientul de corectare a vitezei relative (pentru 1/=3, =1,085; 1/=4, =1,054;

1/=5, = 1,037).

Valorile limită pentru coeficientul de uzură sunt mai mici de 30 MPa pentru aliajele Al-
Sn; 35...40 MPa pentru bronzurile pe bază de Pb cu acoperire; 25...30 MPa pentru aliajele pe
bază de St; 25 MPa pentru bronzurile pe bază de Pb.

Verificarea la încălzire prin această metodă nu ia în considerare factorii caracteristici ai

regimului hidrodinamic de ungere.
 2. Verificarea la Oboseală :
Calculul arborelui cotit ca o grindă static nedeterminată implică dificultăţi. De aceea
calculul impune adoptarea unei scheme simplificate de încărcare şi deformare care consideră
arborele cotit ca o grindă discontinuă alcătuită dintr-un număr de părţi egal cu numărul coturilor.

Fig. 3. Schema Forţelor care Acţionează asupra unui Cot al Arborelui Cotit.
Calculul se efectuează pentru fiecare cot în parte în următoarele ipoteze simplificatoare:

a) Fiecare cot reprezintă o grindă simplu rezemată pe două reazeme.

b) Reazemele sunt rigide şi coaxiale.
c) Momentele încovoietoare în reazeme se neglijează.
d) Fiecare cot lucrează în condiţiile amplitudinilor maxime ale momentelor de
încovoiere şi de torsiune şi a forţelor variabile ca semn.
e) în reazemul din stânga cotului acţionează un moment de torsiune Mpj egal cu
suma momentelor coturilor care preced cotul de calcul, iar la reazemul din dreapta acţionează
momentul Mp(j-1) (fig. 3).
În figura 3 s-au făcut notațiile :

Az, At, – reacțiunile în lagărul din dreapta (A) pe direcție radială (în planul cotului
arborelui), respectiv tangențială (în plan perpendicular pe acesta).

Bz, Bt, – reacțiunile în lagărul din stânga (B) pe direcție radială (în planul cotului
arborelui), respectiv tangențială (în plan perpendicular pe acesta).

Fm – forța de inerție a masei fusului maneton.

F2b – forța de inerție a masei bielei care se consideră că execută mișcare de rotație.

Fbr – forța de inerție a masei neechlibrate a brațului arborelui cotit.

Fcg – forța de inerție a maselor contragreutăților.

Zk, Tk, – forța radială, respectiv forța tangențială la manetonul k.

Numerotarea fusurilor paliere și manetoane începe de la partea din spate a arborelui cotit,
dinspre volant.

Reacțiunile din reazeme se determină din condiția de echilibru a cotului, astfel:

2.1. Calculul Fusului Palier :

Fusul palier este solicitat la torsiune şi încovoiere după un ciclu asimetric. Deoarece
lungimea fusurilor este redusă, momentele încovoietoare au valori mici şi în aceste condiţii se
renunţă la verificarea la încovoiere. Fusurile paliere dinspre partea anterioară a arborelui cotit
sunt solicitate la momente de torsiune mai mici decât acelea care acţionează în fusurile dinspre
partea posterioară a arborelui şi mai ales în fusul final, deoarece în acesta se însumează
momentele medii produse de fiecare cilindru. Calculul trebuie dezvoltat pentru fiecare fus în
parte, ceea ce implică însumarea momentelor de torsiune. Momentele de intrare (Mpj) şi ieşire
(Mpj-1) pentru fiecare cot sunt:

(7)
 (8)
Se determină valorile momentelor maxime şi minime ale fiecărui fus, după care se
determină tensiunile maxime şi minime de torsiune:

(9)

Amplitudinea tensiunilor şi valoarea tensiunii medii se calculează cu relaţiile:

(10)

Coeficientul de siguranţă se calculează cu relaţia:

(11)
unde :

-1 = 180…230 N/mm2 - pentru oţel carbon de calitate;

-1 = 280…320 N/mm2 - pentru arbori cotiţi din oţel aliat.

Valorile calculate pentru coeficientul de siguranţă trebuie să fie superioare valorilor de

3...4 pentru M.A.S., 4…5 pentru M.A.C. şi 2…3 pentru M.A.C. supraalimentat.

2.2. Calculul Fusului Maneton :

Fusul maneton este solicitat la încovoiere şi torsiune. Calculul se efectuează pentru un cot
care se sprijină pe două reazeme şi este încărcat cu forţe concentrate (fig. 3). Deoarece secţiunea
momentelor maxime ale acestor solicitări nu coincide în timp, coeficientul de siguranţă se
determină separat pentru încovoiere şi torsiune şi apoi coeficientul global de siguranţă.
 2.2.1. Calculul Fusului Maneton la încovoiere :
Încovoierea fusului maneton în planul cotului (fig. 3) este dată de momentul :

(12)

iar în planul tangenţial de momentul încovoietor :

(13)

Fusul maneton este prevăzut cu un orificiu pentru trecerea uleiului înclinat cu un unghi 
faţă de axa manivelei. Concentrarea maximă a tensiunilor se produce la marginea acestui
orificiu.

Momentul de încovoiere Mi (fig. 4) care acţionează în planul orificiului de ungere U-U se

calculează cu relaţia 14.

(14)

Fig. 4. Schema pentru Determinarea Momentului în Planul Orificiului de Ungere.

Cu valorile maxime şi minime ale momentului încovoietor se calculează valorile maxime

şi minime ale tensiunilor :
 (15)

Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de încovoiere este dată de relaţia :

(16)
La calculul coeficientului de siguranţă pot fi adoptate următoarele valori :

k= 1,9…2,0;  = 0,7…0,8;  = 0,09…0,10;  = 0,7…0,8;  -1 = 250…350 N/mm2

pentru oţel carbon; 500...550 N/mm2 pentru oţel aliat; 260...280 N/mm2 pentru fontă cu grafit
nodular.

2.2.2. Calculul Fusului Maneton la Torsiune :

Momentul care solicită fusul maneton la torsiune se calculează cu relaţia :

(17)
Valorile maxime şi minime ale tensiunilor de torsiune se calculează cu relaţiile :

(18)
Modulul de rezistenţă polar pentru fusul maneton cu gaură de ușurare are relaţia :

(19)
unde dmi este diametrul interior al găurii de ușurare.
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de torsiune este dat de relația :

(20)

Pentru calcularea coeficientul de siguranţă c se pot adopta următoarele valori :

 k = 1,8…2,0;  = 0,7…0,8;  = 0,08…0,10;  = 1,1…1,4; -1 = 180…220 N/mm2 -
oţel carbon ; -1 = 280…320 N/mm2 - oţel aliat; -1 = 160…180 N/mm2 - fontă cu grafit nodular.

Coeficientul global de siguranţă al manetonului se determină cu relaţia :

(21)
La motoarele cu aprindere prin scânteie valorile coeficientului global de siguranţă al
manetonului, trebuie să fie cuprins între 2,5…3,0, iar la motoarele cu aprindere prin comprimare
între 3,0…3,5.

2.3. Calculul Braţului Arborelui Cotit :

Braţul arborelui cotit este solicitat de sarcini variabile de întindere, compresiune,
încovoiere şi torsiune. Coeficienţii de siguranţă pentru aceste solicitări se determină în mijlocul
laturii mari a secţiunii tangente fusului palier, punctul I (fig. 5), unde apar cele mai mari eforturi

unitare.

Fig. 5. Schema de Calcul a Braţelor Arborelui Cotit.

În planul cotului ia naştere o solicitare compusă de încovoiere produsă de momentul

Miz = Bz·a şi de compresiune, produsă de reacţiunea Bz.

 Tensiunea totală are expresia:

(22)
Funcţie de valorile extreme ale reacţiunii Bz se calculează tensiunile normale de
încovoiere şi compresiune maxime şi minime :

(23)

Coeficientul de siguranţă la încovoiere se determină cu relaţia:

(24)
În calculele de proiectare, la determinarea coeficientului de siguranţă se au în vedere
următoarele valori: =1,00…1,15; =0,1…0,2, iar k/ =f(a/h)=1,8…3,6.

Momentul de încovoiere în planul braţului are expresia :

Deoarece efortul unitar i produs de momentul MiT în punctul I este nul, solicitarea la
oboseală în planul braţului nu se ia în considerare.

Braţul arborelui cotit este supus la solicitarea de torsiune, dată de momentul MT=BT·a,
care determină tensiunea tangenţială :

, (25)
unde k= f(b/h)=0,2…0,3.

Pentru valorile extreme ale momentului de torsiune se calculează tensiunile tangenţiale

maxime şi minime :
(26)
 Cuzineții

Cuzinetii sunt piese semicilindrice care imperechiate captusesc lagarele arborelui cotit,
avand rolul de a contribui la fixarea acestuia in carterul motorului si de a-i permite o miscare de
rotatie cu rezistente cat mai mici. Cuzinetii de biela permit, realizarea unei imbinari articulate
unde, ca si in primul caz, frecarile sa fie minime.

Cuzinetul este alcatuit dintr-o carcasa de otel avand aplicat pe suprafata de alunecare,
materialul antifrictiune intr-un strat - cuzineli bimetalici, sau in doua straturi -- cuzineli
trimetalici, alcatuind asa numitul cuzinet cu pereti subtiri. ln functie de tipul aliajului
antifrictiune suprafata de luru sau exterioara poate fi acoperita cu un strat de protectie de Sn.

Uneori suprafata exterioara se arameste sau se cadmiaza impotriva coroziunii.Impotriva

deplasarii axiale, cuzinetii se fixeaza cu un pinten, sau cu stifturi presate in blocul motorului care
patrund in orificii destinate anume. La interior se practica degajari pentru a prelua eventualele
deformari ale cuzinetului la stringerea lagarelor: in acelasi timp ele constituie pungi de
repartizare a uleiului pe lungimea cuzinetului. Uneori cuzinetul este prevazut cu un canal radial
de adunare a uleiului. Cuzinetii cu borduri se folosesc numai ca lagar pentru fixarea axiala a
arborelui; in acest caz imbinarea cu portiunea de trecere a fusului se asigura fie printr-o raza rnai
rnare a cuzinetului fie prin tesire.

Ungerea cuzinetilor . Functionarea cu uzura minima se obtine cand intre cuzinet si fus se asigura
un strat de ulei, care nu permite contactul direct intre asperitatile suprafetelor in frecare. Aceasta
poate fi realizata cand intre sarcini, viteza relativa de deplasare a pieselor si viscozitatea uleiului
se respecta o relatie bine determinate. Prin rotirea fusului, uleiul este antrenat in spatiul dintre
cuzinet si fus, creeaza presiunea de sustinere si provoaca ridicarea fusului cu o inaltime cu atat
mai rnare, cu cat turatia arborelui si viscozitatea uleiului sunt mai rnari. ln conditiile turatiilor
mici (de ex. la pornire) sau in cazul sarcinilor mari (de ex. arderea cu detonatie) pelicula de ulei
se intrerupe, intensificand uzura. Pentru a asigura cantitatea necesara de ulei, orificiul pe unde se
introduce uleiul este situat intr-un punct in zonele cuzinetului cu presiune minima si de preferinta
in cele in care exista o depresiune, deci posibilitatea de aspiratie a uleiului; zonele cu depresiune
iau nastere imediat in avalul sectiunii in care pelicula de ulei are grosimea minima.
 Materiale pentru cuzineti. Pentru carcasa cuzinetului se utilizeaza otel carbon obisnuit,
cu un continut redus de carbon.
Aliajul antifrictiune trebuie sa satisfaca un ansamblu de proprietati necesare conditiilor
specific de functionare care pot fi grupate in doua categorii:
l) proprietati de alunecare, adica sa aibe capacitatea de inglobare a particulelor dure
(incrustabilitatea), capacitatea de a se adapta la geometria suprafelelor (conformabilitate),
rezistenta la gripare in conditiile ungerii insuficiente;
2) proprietati mecanice, adica rezistenta la strivire, oboseala, uzuri, coroziune, conductibilitate
termica ridicata. Pentru a satisface aceste cerinte structura materialului este alcituita din doua
faze: o faza moale, care preia functia antigripanta (cu precadere staniu sau plumb) si o faza dura,
care preia sarcina (compusi definiti ai Sn, Pb, Cu, At). Aliajele pe baza de Sn se aplica dn ce in
ce mai putin datorita, in special, presiunilor specifice admisibile reduse si costului riclicat al
staniului, locul fiind luat de aliajele pe baza de aluminiu care prezinta avantaje evidente.
Conditii tehnice si durabilitatea cuzinetilor. Semifabricatul se obtine prin placarea
(laminarea) sau turnarea materialului antifrictiune pe suportul de otel. Dupa unele cercetari
experimentale se arata ca presiunea specifica si durabilitatea cuzinetilor cresc cu micsorarea
grosimii stratului antifrictiune. Aceasta se explica prin faptul ca solicitarile sunt preluate si de
suportul de otel.
Cuzinetii se prelucreaza, cu o deosebita precizie si ingrijire. Se impugn tolerante
riguroase la grosimea peretelui (de ex. pentru diametrul fusului de 70mm, grosimea peretelui este
de 2,5mm, cu abateri de 0...+0,10) si netezimea suprafetei de lucru, inaltirnea rugozitatilor fiind
admisa de maximum 8 pm.
 Asupra functionarii normale si a durabilitatii cuzinetilor o importanta deosebita prezinta
executia si conditiile de montaj ale cuplului cuzinet-fus, cat si a lacasului in care se monteaza
cuzinetul. Aceasta deoarece abaterile de la forma perfect cilindrica provoaca suprapresiuni
locale, este expulzata pelicula de ulei, creste temperatura locala ceea ce determina curgerea
materialului si antrenarea lui de catre fus, avand loc fenomenul numit griparea cuzinetului. De
aceea se impun conditii severe privind tolerantele la diametrul fusului si al locasului conicitatea,
ovalitatea, convexitatea si concavitatea fusului si a locasului, rugozitatea fusului (max.0,25 pm),
a locasului (rnax 0,8 prn), pozitia capacelor de lagare, coaxialitatea alezajelor din bloc. Cuzinetii
se rnonteaza in locasuri cu strangere: la cartere din fonta 0,06.....0,08mm; la cartere din aluminiu
strangerea este mai mare.

Jocurile intre cuzineti si fus, independent de conditiile severe de montaj, determina

functionarea normala si durabilitatea articulatiei: jocurile prea mari maresc consumul de ulei;
jocurile prea stranse nu asigura ungerea corecta a imbinairii, poate avea loc degradarea
suprafetelor in frecare si chiar griparea localia . Se considera jocul optim, raportat la diametrul
fusului, ca reprezinta (0,0004...0,0012) d. Pentru a evita perturbarea jocurilor la montaj, prin
deformarea cuzinetilor, strangerea suruburilor capacelor se face cu cheica dinamometrica cu o
valoare determinata a cuplului, (de ex. la motorul DACIA 1300, cuplul este de 6 daN.m, iar la
SR-211, este 16 DaNm.
Daca conditiile de montaj, de functionare si de ungere, sunt satisfacute durabilitatea unui
cuzinet depinde in principal de rezistenta sa la oboseala, coroziune si uzura. Cu suficienta
aproximatie se considera ca normala durata de serviciu de 2000...3000 ore pentru autoturisme si
3000...4000 ore pentru autocamioane.
ln cazul cuzintilor uzati, acestia se schimba avand cote de reparatii la diametre din ce in
ce mai mici, cu conditia rectificarii in acelasi timp a fusurilor arbolelui cotit.