. Unitatea de învăţare 10.

Organizarea sistemului de distribuţie

10.1. Introducere
În acest capitol se prezintă diverse soluţii constructive şi de antrenare
ale mecanismului de distribuţie şi elemente de calcul ale acestuia.

10.2. Competenţele unităţii de învăţare

• Cunoaşterea diverselor soluţii constructive ş1 de antrenare ale

mecanismului de distribuţie;
• Însuşirea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor soluţii utilizate la
construcţia mecanismului de distribuţie;
• Însuşirea modului de alegere a soluţiilor constructive în funcţie de tipul
şi destinaţia motorului;

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3

ore.

10.3. Construcţia mecanismului de distribuţie

Mecanismul de distribuţie este un subsistem al motorului cu ardere internă care

asigură realizarea schimbului de gaze dintre cilindrul motor şi mediul exterior, respectiv
umplerea cilindrului cu încărcătură proaspătă şi evacuarea produselor de ardere. Această
funcţie este realizată prin deschiderea şi închiderea periodică a orificiilor de admisie şi
evacuare.
Sistemul de distribuţie trebuie:
• să asigure un grad de umplere şi de evacuare cât mai ridicat;
• să asigure o distribuţie cât mai uniformă a fluidului proaspăt între cilindri ;

1
 • să asigure o funcţionare cât mai silenţioasă (să reducă zgomotul produs la
culegerea gazelor şi piesele mecanismului în mişcare prin alezajul
jocurilor funcţionale);
• să fie simplu în fabricaţie şi în întreţinere, ieftin şi să asigure o fiabilitate
înaltă în funcţionare.

Mecanismele de distribuţie pot fi clasificate din punct de vedere al modului de

realizare a schimbului de gaze în mecanisme de distribuţie cu supape, folosite la toate
motoarele în 4 timpi realizate în prezent, şi mecanisme de distribuţie cu lumini (sau
ferestre), folosite la unele mecanisme de distribuţie la motoarele în doi timpi. La
motoarele cu mecanism de distribuţie cu supape transmiterea mişcării la supape se face
de la un arbore special numit arbore cu came. Arborele cu came al mecanismului de
distribuţie poate fi dispus în blocul motor sau în chiulasă.
Mecanismul de distribuţie cu supape are ca organ de comandă una sau mai multe
axe cu came. În funcţie de amplasarea axelor cu came avem mai multe tipuri de
mecanisme de distribuţie cu supapă:
Dispunerea în blocul motor oferă avantajul antrenării directe de la arborele cotit
printr-o pereche de roţi dinţate această variantă asigurând o legătură rigidă şi fiabilă
între arborele cu came şi arborele cotit dar zgomotul în timpul funcţionării este relativ
mare (fig. 10.2. a, c). În cazul în care arborele cu came este prea depărtat de arborele
cotit se foloseşte pentru transmisie un lanţ sau o curea dinţată (fig. 10.2. b, d).. Acest tip
de dispunere se foloseşte acum în special la motoarele mari, destinate echipării
autocamioanelor, şi la modelele vechi de motoare pentru autoturisme.
Dispunerea arborelui cu came în chiulasă oferă avantajul reducerii numărului de
componente al mecanismului de distribuţie (nu mai sunt necesare tijele împingătoare),
are un zgomot mult mai redus în timpul funcţionării şi asigură o antrenare elastică a
mecanismului de distribuţie, în cazul folosirii curelelor dinţate elastice. Un dezavantaj al
acestui tip de angrenare este necesitatea schimbării după perioade riguroase de timp a
curelei de distribuţie.

2
Sistemul OHV Sistemul OHC

Sistemul DOHC

Sistem SV
Fig. IO I Or . Sistem CIH
· · gamzarea d i·verselor sisteme d e d.istn.buţie

3
 ...

b) c)

Fig. 10.2. Acţionarea arborelui de distribuţie în bloc.

Fig. 10.3. Acţionarea arborelui de distribuţie pe chiulasă prin lanţ.

De regulă antrenarea arborelui cu came se face de la partea opusă a volantului
deoarece aceasta permite montarea unei roţi dinţate conducătoare mai mici. La unele
motoare în doi timpi cu roţi dinţate conducătoare de dimensiuni mari se poate folosi
antrenarea din partea volantei care prezintă avantajul că fazele de distribuţie nu sunt
influenţate de oscilaţiile torsionale, acestea fiind absorbite de către volant.
Pentru îmbunătăţirea coeficientului de umplere al cilindrului se pot folosi mai
multe supape pe cilindru ca în figura 10.4. La aceste construcţii însă se pun probleme la
antrenarea arborilor cu came în cazul acţionării directe. O metodă foarte simplă de a

170
asigura antrenarea unei perechi de arbori cu came este prezentată de firma TOYOTA
care propune antrenarea celui de-al doilea arbore cu came folosind mişcarea primului
arbore de la care, prin antrenare folosind o pereche de roţi dinţate, mişcarea ajunge la
cel de-al doilea arbore cu came. Soluţia constructivă este prezentată în figura 10.5.

Fig. 10.4. Îmbunătăţirea coeficientului de Fig. 10.5. Soluţie compactă de antrenare a doi
umplere folosind mai multe supape pe arbori cu came dispuşi în cap.
cilindru.

10.4. Grupa supapei

Grupa supapei (fig. 10.6.) este alcătuită din supapa 6, ghidul supapei 7, cu piesele
de fixare 8 şi 9, arcul 1O şi elementele de fixare ale arcului (galeţii conul port-galeţi 3,
discul de fixare 2 şi manşonul de etanşare 1).

Fig. 10.6. Elementele component ale grupei supapei

171
 10.4.1. Supapa
În timpul funcţionării, supapele sunt supuse sarcinilor mari, dinamice, datorită
forţei elastice a arcurilor şi forţelor de inerţie a pieselor mecanismului de acţionare; de
asemenea supapa lucrează în condiţiile existenţei temperaturilor înalte şi a acţiunii
corozive a gazelor arse.. Condiţiile de lucru mai grele le au supapele de evacuare care
sunt învăluite din toate părţile de gazele de ardere. Temperatura capului supapei ajunge
până la 800,..850°C. La supapa de admisie temperatura este în jur de 300...400° C.
Solicitările mecanice şi temperaturile ridicate înrăutăţesc proprietăţile materialului
supapei, provoacă deformarea talerului şi deci aşezarea neetanşă pe locaşul său precum
şi deformarea tijei favorizând griparea acesteia în locaş. Acţiunea gazelor de ardere
provoacă coroziunea supapei datorită prezenţei plumbului şi sulfului în combustibil.
Având în vedere condiţiile de lucru faţă de construcţia supapei se impun
următoarele cerinţe: a) rezistenţă mecanică ridicată la temperaturi înalte de funcţionare;
b) rigiditate superioară.
Supapa (fig. 10.7.) este alcătuită din două părţi: talerul supapei care îndeplineşte
funcţia de etanşare şi tija supapei care primeşte mişcarea, ghidează supapa şi evacuează
o parte din căldura primită de taler.

(0,65 0,75)d

(O 08 O 12)dc

d,

Fig. 10.7. Dimensiunile orientative ale supapei.

Forma talerului poate fi plată a, lalea b sau bombata c (fig. 10.8.).

Supapele cu taler plat au o utilizare mai largă datorită simplităţii fabricaţiei.
Supapele cu cap bombat se utilizează mai ales ca supape de evacuare, deoarece asigură
o rigiditate mai mare. Supapa în formă de lalea este caracteristică motoarelor rapide de

172
putere mare. deoarece asigură o formă bună pentru curgerea gazelor, masă mică şi
rigiditate suficientă. Dezavantajul acestei supape este suprafaţa mare de încălzire din
care cauză nu se recomandă pentru supapa de evacuare. Supapa de admisie a motorului
DACIA 1300 se arată în figura 10.8„ d.

a)
b) c) d)

Fig. 10.8. Forme ale talerului de supapă.

Suprafaţa de etanşare a talerului poate fi plană (fig. 10.9. a) sau conică (fig. 10.9.
b, c). în primul caz, la aceeaşi înălţime de ridicare, suprafaţa de trecere a gazelor este
mai mare însă şi devierea curentu 1ui de încărcătură este mai mare, ceea ce conduce la
pierderi gazodinamice importante. Supapa conică se execută cu unghiul y al faţetei de
45° sau 30°. Supapa cu y =45°, la aceeaşi înălţime de ridicare, are o secţiune mai mică
de trecere decât supapa cu y = 30°, în schimb asigură forma mai buna a curentului de
gaze, pierderi gazodinamice mai mici, rigiditate mare; de aceea la supapele de evacuare,
y=45°. Unghiul faţetei supapei se execută mai mic cu 0,5... 1° decât unghiul scaunului
supapei (fig. 10.10. a); se asigură astfel o mai bună aşezare a supapei pe scaunul său şi
deci o mai bună etanşare.

a)

·' ) n b)

- J n e)
Fig. 10. 1O. Diferenţa dintre talerului
Fig. 10.9. Forma supapei de etanşare
şi unghiul scaunului supapei

173
 Tija supapei se construieşte funcţie de tipul supapei, plină sau tubulară. Pentru
scăderea temperaturii supapelor de evacuare se măreşte diametrul tijei şi se lungeşte
bucşa de ghidaj, apropiind-o spre talerul supapei. Pentru a evita înţepenirea tijei, în
ghidaj se micşorează diametrul tijei spre taler (fig. 10.11, a), sau se măreşte diametrul
interior al ghidului (fig. 10.11, b).

a) b)

Fig. 10.11. Protecţia tijei supapei pentru a prevenii griparea

În scopul de a micşora temperatura supapei de evacuare, tija supapei se execută

tubulară (fig. 8.19) şi se introduc în interior substanţe cu punct de topire coborât (sodiu
metalic, azotat de sodiu, azotat de potasiu). În timpul funcţionării sodiul, de exemplu, cu
punct de topire de 97°C, la temperatura de lucru se află în fază lichidă şi agitându-se la
mişcarea supapei contribuie la evacuarea mai bună a căldurii de la taler la tijă şi de aici
prin ghidul supapei la mediul de răcire (fig. 10.12).

Fig. 10.12. Supapă cu Sodiu în interior.

174
 La supapele de admisie bucşa de ghidare nu trebuie să intre mult în canal pentru a
nu provoca pierderi gazodinamice pe traseul de admisie.

Lăţimea suprafeţei de etanşare se recomandă să fie în următoarele limite:

b = (0,05...0,12)·de (11.1)
unde: d c- diametrul canalului de admisie sau evacuare în poarta supapei.
Diametrul de trebuie să fie între anumite limite, respectiv:
de = (0,50.. .0,54) ·D ( 11.2)
unde :D-alezajul cilindrului.
Raza de racordare a capului supapei cu tija se recomandă să fie:
= (0,16...0,25)· de (11.3)
Diametrul tijei d se alege după mărimea forţelor laterale la care este solicitată tija.
În cazul acţionării prin tachet, caz în care nu apar forţe laterale, se recomandă:
d = (0,16..0,25) ·de (11.4)

În cazul acţionării directe de la camă, (distribuţie în cap), grosimea tijei se măreşte

astfel:
d = (0,30...0,40) · de ( 11.5)

Lungimea tijei depinde de dispunerea supapelor şi variază în limite largi, funcţie

de mărimea arcurilor, de lungimea bucşelor de ghidare, etc.. În general se recomandă:
l = (2,5.. .3,5) · de ( 11.6)

10.4.2. Ghidul supapei

Aşa cum arată şi numele are rolul de a conduce supapele în mişcarea lor
alternativă şi totodată de a uşura răcirea acestora. Are forma unor bucşe (fig. 10.13. a) şi
se presează în locaşul lor din bloc sau din chiulasă. Pe suprafaţa exterioară uneori ghidul
este prevăzut cu un guler (fig. 10.13 b), care limitează poziţia la presare. Grosimea
peretelui este de 2,5 ...4 mm. Aju stajul la presare este de 0,003...0,005 din diametrul
său exterior.

175
 a)
b) c)

Fig. .10.13. Ghidul supapei

Jocul dintre tija supapei şi ghid, pentru a uşura evacuarea căldurii, trebuie redus la
minim; în schimb creşte pericolul de gripaj. După datele experimentale se acceptă
mărimea jocului (0,005 .. .0,010)8, pentru supapa de admisie şi (0,008 ...0,012)8, pentru
supapa de evacuare, fiind în general cuprins în limitele 50...l OOµm. O soluţie eficientă o
constituie utilizarea ghidului cu suprafaţa interioară tronconică (fig. 10.13. c) pentru a
satisface condiţia de dilatare neuniformă pe lungime. În acest caz se poate reduce
mărimea jocului, ceea ce asigură o reducere importantă a consumului de ulei.
Ungerea cuplului tija-ghid se realizează prin ceaţă de ulei sau prin stropire. În
unele cazuri pentru ungerea tijelor supapelor montate în chiulasă ghidul este prevăzut cu
o degajare conică (fig. 10.13. a) sau cilindrică pentru colectarea uleiului stropit. În alte
cazuri se iau măsuri pentru limitarea accesului uleiului între ghid şi tijă deoarece se
măreşte consumul de ulei prin absorbţia lui în cilindru în timpul admisiei. În acest scop
la capătul tijei se aşează un manşon de cauciuc sau se montează deflectoare speciale.

10.4.3. Scaunul supapei.

Se alezează direct în chiulasă sau în blocul motorului sau este o piesă separată în
formă de inel (fig. 8.21), presată în locaşuri, în cazul chiulasei (blocului) din fontă
scaunul demontabil se introduce numai pentru supapa de evacuare; când chiulasa este
din aluminiu se introduce pentru ambele supape. Grosimea peretelui scaunului este de
(0,08„.0, lS) iar înălţimea (0,18 ...0,25). Scaunele de supapă se montează cu o strângere
mică (0,0015 ...0,0035 din diametrul exterior) în limitele 0,045 ...0, 155 mm, deoarece
în timpul lucrului datorită încălzirii strângerea se măreşte.

176
 l

aJ 6.1

-
(} d)

Fig. 10.14. Scaunul supapei (2); locaşul în bloc sau chiulasă (1); stelit (3)

10.4.4. Arcurile supapelor

Menţin supapa pe sediul ei, mai ales în timpul procesului de schimbare a gazelor
şi preiau forţa de inerţie care ar perturba legătura dintre camă şi supapă.
În mod obişnuit sunt utilizate arcurile sub formă de spirală care lucrează la
torsiune (fig. 10.15.). Spirele de capăt se presează până la alăturare şi se rectifică pentru
a forma o suprafaţă inelară plană de reazem. Pasul spirei adesea se adoptă constant pe
înălţime, în cazul posibilităţii apariţiei rezonanţei, pentru a modifica frecvenţa proprie de
oscilaţie, arcurile se execută cu pas variabil (fig. 10.15„ b, c) sau sub formă tronconică
(fig. 10.15„d).

a)
b)
c) d)

Fig. 10.15. Arcuri elicoidale pentru supape

Pentru a micşora dimensiunile arcurilor, mai ales la mecanismele cu supape în

chiulasă se montează două sau, mai rar, trei arcuri concentrice. Sensul spirelor arcurilor
concentrice trebuie să fie diferit pentru ca la ruperea unuia din ele, spirele unui arc să nu
intre între spirele celuilalt arc şi să producă o avarie.
Arcurile se fac din sârmă de oţel pentru arcuri, Arc4, Arc5, de (3 . . . 5)mm diametru şi se
montează uneori câte două pentru a reduce înălţimea chiulasei. La motoarele de turaţii

177
foarte ridicate se pot folosi în locul arcurilor două came alăturate, una pentru
deschiderea supapei şi cealaltă pentru închiderea ei.

I'

b)
a)

Fig. 10.16. Arcuri de supapă care lucrează la încovoiere (a) sau torsiune (b).
La unele construcţii se folosesc arcuri care lucrează la încovoieri (fig. 10.16„ a)
sau la torsiune (fig. 10.16„ b), care permit micşorarea lungimii tijei supapei.

10.4.5. Elementele de fixare a arcurilor.

Fixarea arcurilor la capătul tijei supapei se poate realiza prin diferite procedee.
În cazul acţionării supapei prin tachet sau culbutor, discul arcului supapei se
îmbină cu supapa cu ajutorul unor galeţi conici care cuprind degajarea de pe tija supapei
şi se strâng în orificiul conic al discului (fig. 10.17, a, b). Galeţii pot fi în număr de doi
sau trei. Uneori în locul galeţilor discul arcului supapei se fixează cu un ştift (fig. 10.17,
c).

C)
(J)
b)

Fig. 10.17. Fixarea arcului.

178
 Pentru a realiza o uzură uniformă a supapei şi a scaunului, precum şi pentru
uniformizarea temperatu rii, s-au introdus în ansamblul fixării arcului de supapă diverse
sisteme care să determine rotirea supapei în timpul funcţionării.

10.5. Arborele de distribuţie

Are funcţia de a asigura comanda deschiderii şi închiderii supapelor; totodată mai

acţionează şi diferite agregate montate pe motor (pompa de benzină, pompa de ulei,
distribuitorul etc. (fig. 10.18). Arborele de distribuţie este prevăzut cu fusurile de sprijin
1 între care se găsesc camele 2, care se prelucrează în mod obişnuit din materialul
arborelui. Roata dinţată 3 serveşte pentru acţionarea distribuitorului şi pompei de ulei.
Pe arbore se montează roata dinţată 4 care primeşte mişcarea de la pinionul de pe
arborele cotit şi excentricul 5 pentru antrenarea pompei de benzină. Uneori acesta se
prelucrează din materialul arborelui. Poziţia camelor este bine determinată pe
circumferinţa arborelui de distribuţie şi de regulă se orientează după axa canalului de
pana, pentru uşurarea montajului diametrul fusurilor se micşorează de la capătul din faţă
spre capătul din spate.
Ca lagăre pentru arborele de distribuţie se utilizează bucşe din bronz 14 (fig.
10.18) sau din oţel cu material antifricţiune. Pentru arborii amplasaţi pe chiulasă se
întrebuinţează suporţi din fontă sau aluminiu, prevăzuţi de asemenea cu bucşe
antifricţiune. Jocurile în lagărele arborelui de distribuţie sunt admise în limitele 0,03.
„0,10 mm. Ungerea lagărelor la arborele montat în carter se asigură cu uleiul adus prin
canalele din pereţii despărţitori ai carterului. În cazul amplasării arborelui deasupra
chiulasei, uleiul este adus prin orificiul din fusurile de reazem şi uneori prin spaţiul
interior al arborelui. Fixarea axială a arborelui amplasat în carter, se realizează de obicei
cu ajutorul unei flanşe 1 şi a unei bucşe de distanţare 2 (fig. 8.30, a) sau figura 8.28,
poziţiile 9 şi 8. În cazuri mai izolate fixarea se obţine cu un şurub de reglare 3, montat în
capacul cutiei roţilor de distribuţie (fig. 8.30, b). Pentru arborii plasaţi pe chiulasă,
fixarea se asigură prin borduri care se reazemă pe părţile frontale ale lagărului (fig. 8.30,
c).

179
 li) 7 6 5 4

1. Fig. 10.18. An samblul u nui arbore de distribu ţie.

J

c)

Fig. 10.19. Fixarea axiala a unui arbore de distribuţie.

La motoarele cu cilindrii dispuşi în V, când supapele ambelor rânduri de cilindri

sunt acţionate de un singur arbore cu came, dispus în carter deasupra arborelui cotit, la
calculul unghiului de dispunere al camelor trebuie să se ia în considerare şi unghiul
dintre axele tacheţilor dacă acesta este diferit de unghiul dintre axele cilindrilor.
Unghiul dintre vârfurile camelor va fi în acest caz
a
(jJ = YT ±-
2
unde: a - este decalajul ciclurilor la doi cilindri cu funcţionare succesivă;
r T- unghiul dintre axele tacheţilor. Semnul '+' se ia când cilindrul ce urmează să

intre în funcţiune este decalat înapoi faţă de sensul de rotaţie al arborelui cu came iar
semnul '-' când acesta este în faţă.

180
 10.6. Tachetul

Transmite mişcarea la supapă sau la tija împingătoare şi preia reacţiunea laterală

produsă de camă prin frecare. Cel mai mult sunt utilizaţi tacheţii cu platou plan
(fig.10.20„ a şi d), sau sferic (fig.10.20„ b), deoarece sunt mai simplu de realizat faţă de
tacheţii cu role (fig.10.20„ c). Pentru a-i micşora masa, tachetul uneori se execută gol în
interior sub formă de pahar (fig.10.20„ d). La motoare cu supape laterale, la partea
superioara a tachetului se montează şurubul de reglare a jacului termic s, (fig.10.20„ b) .
La tachetul pentru acţionarea supapelor în chiulasă, locaşul sferic al îmbinării cu tija se
execută cu un anumit j oe (fig. fig.10.20„ c). Pentru a distribui în mod uniform uzura pe
suprafaţa platoului şi în ghidaj se prevede rotirea tachetului. La tachetul cu platou plan
rotirea se obţine prin montarea excentrică a axului tachetului faţă de axa camei
(fig.10.20„ d). La tachetul cu platou sferic se cuplează cama conică şi chiar montajul
excentric, ca in cazul precedent.

m /
I
·l I %.. R
i ,
E::::i.... .,=1- I -

I d)
a) o
)
Fig. 10.20. Forme constructive de tacheţi.

Pentru ghidarea tacheţilor sunt prevăzute orificii corespunzătoare în bloc (la

blocul din fontă) sau bucşe (la blocul de aluminiu). Uneori şi la blocul din fontă
ghidurile tacheţilor se confecţionează sub forma unor bucşe presate în bloc sau sub
forma unor piese separate care se montează cu şuruburi în bloc. Jocul dintre tija
tachetului si ghidaj variază în limitele 0,01...0,08 mm.
Tacheţii motoarelor pentru automobile şi tractoare sunt solicitaţi de forţe laterale
transmise de la camă. În cazul dispunerii arborelui cu came în cap aceştia trebuie să fie
prevăzuţi cu posibilitate de reglare a jocului dintre camă şi tachet (similar jocului
culbutor-supapă).
181
 Pentru aceasta există în prezent două soluţii uzuale: dispunerea în capul tachetului
a unei plăcuţe de uzură calibrată, care atunci când este necesar poate fi schimbată sau
folosirea unor tacheţi hidraulici care compensează prin construcţie jocurile ce apar în
ansamblul tachet-supapă. Secţiunea printr-un astfel de tachet este prezentată în figura
10.21. Tacheţii hidraulici pot fi folosiţi pentru realizarea distribuţiei variabile controlând
presiunea de ulei ce ajunge în tachet.

Fig. 10.21. Secţiune printr-un Fig. 10.22. Jocul dintre tijă şi

tachet hidraulic. tachet prin folosirea razelor diferite de
racordare.

Razele de curbură ale suprafeţei de lucru sunt în limitele R=(700 . . . 1OOO)mm, iar
camele au în acest caz generatoarea înclinată faţă de axa arborelui cu unghiuri de
(7 . . . 15)'(fig. 10.22).
La motoarele cu arborele de distribuţie în bloc se presează uneori bucşe de ghidare
pentru tacheţi sau se prelucrează direct în blocul motor aceste ghidaje. Bucşele de
ghidare sunt folosite la motoarele cu blocul din aliaje de aluminiu.
Ungerea tacheţilor, când aceştia sunt montaţi în blocul motorului, se face prin
barbotare sau prin canale destinate anume pentru acest scop. În cazul tachetului sub
forma de pahar ungerea îmbinării sferice cu tija se obţine prin uleiul scurs pe tijă.

182
 10.7. Tija împingătoare

Serveşte pentru a transmite efortul de la tacheţi la culbutori (în cazul motoarelor

cu supape în chiulase şi arbore montat în carter). La capete (fig. 10.23.) e prevăzută cu
locaş sferic (spre culbutor) şi cu vârf sferic (spre tachet), pentru a se asigura legătura
cinematică cu tachetul şi culbutorul. Fiind piese în mişcare, afectate la acceleraţii mari,
pentru a li se reduce masa de multe ori se execută tubulare (fig. 10.23„ a).

,;st)
®
I
I
.I
Jl
I
il I

li
111 -'-·

-1T

I I
Detaliu nAn

I
i
I

I 11
iI \ \

a)
ill
b) c)

Fig. 10.23. Jocul dintre tijă şi tachet prin folosirea razelor diferite de racordare .

10.8. Culbutorul

Reprezintă o pârghie oscilantă în jurul unei axe având un capăt sprijinit pe tija
împingătoare iar celălalt pe tija supapei. Axul culbutorului este de obicei fix, iar
culbutorul se roteşte pe o bucşă 1 (fig. 10.24, d) sau pe un rulment. La capătul
culbutorului dinspre tijă se montează un şurub de reglare a jocului termic 2 (fig. 10.24,
a). Axul culbutorilor este tubular, iar culbutorii sunt menţinuţi la distanţă
corespunzătoare prin arcuri (10.24, d).
O asemenea realizare micşorează masa culbutorului şi permite o bună centrare cu
tija supapei şi tija împingătoare. Reglarea jocului se asigură prin înşurubarea piuliţei pe
şurubul de reazem al culbutorilor.

183
 Pentru ungerea culbutorilor uleiul este condus fie prin tijele împingătoare, fie prin
axul culbutorilor şi prin canale care ajung la capete. În afară de reducerea uzurilor,
ungerea joacă aici un rol important în reducerea zgomotului; culbutorii bat mult mai tare
dacă ungerea lor este insuficientă. Capătul culbutorului care se sprijină pe tija supapei se
reaşează după o suprafaţă cilindrică.
Mărimea razei cilindru lui trebuie astfel determinată încât alunecarea şi deci uzura
suprafeţelor de contact să fie minime.

a
)
C)

Fig. 10.24. Jocul dintre tijă şi tachet prin folosirea razelor diferite de racordare.

Axul culbutorilor este tubular, iar culbutorii sunt menţinuţi la distanţă

corespunzătoare prin arcuri (10.24, d).
O asemenea realizare micşorează masa culbutorului şi permite o bună centrare cu
tija supapei şi tija împingătoare. Reglarea jocului se asigură prin înşurubarea piuliţei pe
şurubul de reazem al culbutorilor.
Pentru ungerea culbutorilor uleiul este condus fie prin tijele împingătoare, fie prin
axul culbutorilor şi prin canale care ajung la capete. În afară de reducerea uzurilor,
ungerea joacă aici un rol important în reducerea zgomotului; culbutorii bat mult mai tare
dacă ungerea lor este insuficientă. Capătul culbutorului care se sprijină pe tija supapei se
reaşează după o suprafaţă cilindrică.

184
 Mărimea razei cilindru lui trebuie astfel determinată încât alunecarea şi deci uzura
suprafeţelor de contact să fie minime.
Braţele culbutorului se fac în mod obişnuit inegale . Raportul între lungimea
braţului îndreptat spre supapă 15 şi lungimea braţului îndreptat spre tija împingătoare lr
se află în limitele l/lr= 1,2... 1,8. În acest fel se micşorează înălţimea de ridicare a
tachetului şi tijei , deci se micşorează acceleraţiile şi forţele de inerţie ale acestora.
La motoarele cu mai multe supape pe cilindru pentru admisie sau evaluare se
folosesc uneori culbutori sub formă de furculiţă pentru acţionarea simultană a mai
multor supape. Mişcarea de la camă ajunge la coada furculiţei iar degetele acesteia
acţionează tijele supapelor.

Să ne reamintim...

. • Mecanismul de distribuţie este un subsistem al motorului cu ardere

internă care asigură realizarea schimbului de gaze dintre cilindrul motor
şi mediul exterior, respectiv umplerea cilindrului cu încărcătură
proaspătă şi evacuarea produselor de ardere. Această funcţie este
realizată prin deschiderea şi închiderea periodică a orificiilor de admisie
ş1 evacuare.
• Mecanismele de distribuţie pot fi clasificate din punct de vedere al
modului de realizare a schimbului de gaze în mecanisme de distribuţie
cu supape, folosite la toate motoarele în 4 timpi realizate în prezent , şi
mecanisme de distribuţie cu lumini (sau ferestre), folosite la unele
mecanisme de distribuţie la motoarele în doi timpi.
• La motoarele cu mecanism de distribuţie cu supape transmiterea
mişcării la supape se face de la un arbore special numit arbore cu came.
• Mecanismul de distribuţie cu supape are ca organ de comandă una sau
mai multe axe cu came. În funcţie de amplasarea axelor cu came avem
mai multe tipuri de mecanisme de distribuţie cu supapă:
• Supapa este alcătuită din două părţi: talerul supapei care îndeplineşte
funcţia de etanşare şi tija supapei care primeşte mişcarea, ghidează
supapa şi evacuează o parte din căldura primită de taler.

185