Erori de gândire (Michael Shermer - Cum o ia razna gândirea)

Michael Brant Shermer (n. 8 septembrie 1954 la Glendale, California) este un

scriitor american și specialist în istoria științei și fondator al The Skeptics Society. Este
cunoscut pentru critica adusă pseudoștiinței și existenței fenomenelor supranaturale. Un prim
exemplu îl constituie cartea sa Why People Believe Weird Things, apărută în 1997 și tradusă
în română sub titlul De ce cred oamenii în bazaconii. Este profesor universitar adjunct la
Universitatea Chapman, o universitate creștină din SUA. La început a studiat teologia, apoi a
trecut la psihologie, unde obține licența în 1976 la Universitatea de Stat din California.
In cartea lui „De ce cred oamenii in bazaconii” (titlul original este „Why People
Believe weird Things”) ne prezintă principalele erori de gândire identificate care pot conduce
oamenii în a intelege lucruri într-un mod greșit și în consecința sa “creada în bazaconii”.
Acestea sunt grupate în patru categorii specificănd erorile si dificultățile fiecăreia.
Pentru început ne face o introducere a filozofului scoțian David Hume, care făcea
deosebirea între “scepticismul care precedă oricare cercetare” de genul lui Descartes de a se
îndoi de orice și ”scepticismul care urmează științei și cercetării” metodă folosită de Hume.
Ne prezintă deasemenea Maxima lui Hume: Consecința clară este “că nici o mărturie nu
ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decât dacă mărturia este cumva de așa natura
încăt falsitatea ei să fie mai miraculoasă decăt faptul pe care ea năzuiește să-l stabileasca”.
Dificultățile gândirii științifice
1. Teoria influențeaza observațiile;
Percepția noastră asupra lumii și a realitații este condiționata sau puternic influențata de
informația, teoriile si resursele pe care le-am accesat si la care am fost expuși anterior
perceptiei. Filozofii afirma că știința e împovărată de teorie.
Aceasta fapt este valabil atât în lumea științifică, spre exemplu în fizica cuantică, cât și in
lumea inconjurătoare. În acest sens exemplele istorice sunt numeroase și este interesant sa ne
găndim la Cristofor Columb si Marco Polo care au perceput Lumea Nouă descoperita pe baza
convingerii ca au ajuns in Indii.
2. Observatorul modifică ceea ce observă
În vederea observării și a cercetarii anumitor comportamente și fenomene, cel care studiaza
este nevoit să se integreze in mediul fenomenului respectiv. Acest fapt va produce în sine
schimbări în comportamentul subiecților studiați – prezența, chiar și doar in scop observativ,
a unui nou actant într-un anumit mediu va determina schimbări în atitudinea subiectului
studiat, fără ca acesta sa iși propună. Astfel, această tendintă a omului de a se comporta
diferit atunci când este observant trebuie controlata prin metode specific.
3. Echipamentul construiește rezultate
Acuratețea și calitatea consecințelor trase dintr-un anumit studio depind seminificativ de
performanța echipamentului folosit. Percepția umana poate fi astfel inșelata de lipsa
informației oferită de instrumentele folosite pentru obținerea unor rezultate – oamenii se
limiteaza la informația primită de respectivul echipament folosit si intelegerea globală asupra
unui anumit fenomen poate fi limitată sau chiar defectuoasă, din cauza unor mijloace de
măsurare neadecvate.
Dificultățile gândirii pseudoștiințifice
4. Poveștile nu înseamnă știință
Poveștile nu au valoare științifică și necesită studiu si dovezi extensive pentru a fi confirmate.
Afirmațiile și opiniile, precum și experiențele impărtașite de alți oameni nu sunt atestate
științific, iar experiența unei singure persoane nu poate reprezenta un adevăr absolut. Doar
cercetarea științifică, cu mostre de studiu pe un număr relevant de subiecți, poate confirma
sau infirma un adevar și poate genera un adevar științific, pe când o poveste este predispusa
erorilor de interpretare și relatare.
5. Limbajul științific nu inseamna știința
Ideile prezentate intr-un limbaj pompos, artificial, exagerat care se doreste a suna științific,
fara o baza experimentala sau fără de dovezi, nu pot fi percepute ca fiind valide. Limbajul de
specialitate poate da impresia cititorului ca lectura respective este un document atestat si
prezintă informații cu acuratețe, insă este doar o impresie falsă prin intermediul căreia
creierul uman este pacalit sau indus în eroare.
6. Tonul îndrazneț nu face ca afirmațiile să fie adevarate
De-a lungul timpului, mulți autori, oameni de știință, au afirmat pe un ton încrezator si
îndrazneț că munca sau descoperirile lor sunt un punct de cotitura sau de referința în
domeniul lor, cu un impact și o putere extrordinară, însă fara a oferi publicului prea multe
dovezi concrete. Ce trebuie să avem în vedere este că încrederea și entuziasmul manifestate
de un om nu atesta sau confirmă afirmațiile facute de acesta. Astfel, trebuie efectuate probe
serioase in vederea certificarii ideilor care pot suna bizar, însa care sunt prezentate cu
vigoare.
7. Erezia nu înseamna corectitudine
În istorie, multe idei si descoperiri care in ziua de astazi sunt acceptate ca adevaruri au fost
inițial respinse si criticate. Acest lucru nu înseamnă că orice idee inovativă trebuie sa treaca
prin etapa de ridiculizare si contestare pentru a fi validă. Totodată, o idee nu este validă
pentru că este ridiculizata. Plasarea unei ideologii diferite sau opuse unui sistem sau unui
curent cu carențe sau nevoie de inovatie nu valideaza idea in sine. Iar istoria este plină de
oameni care care s-au împotrivit curentului general și au avut dreptate dar exista mai mulți
oameni care s-au înșelat în demersul lor.
8. Povara demonstrației
A avea dreptate sau chiar a nu avea dreptate nu este suficient. Totul mai trebuie și
demonstrat. Ramane întrebarea: Cine trebuie sa demonstreze ce și cui? Cel ce face afirmații
extraordinare trebuie sa demonstreze în fața specialiștilor, evoluționiștii au demonstrat ce au
avut de demonstrat iar acum povara este pe umerii creaționiștilor, avănd in vedere
multitudinea de dovezi cei ce neagă Holocaustul au de demonstrat neexistența lui. Dovezile
nu sunt suficiente, este necesară demonstrașia pe baza acestora.
9. Zvonurile nu sunt totuna cu realitatea
Zvonurile sunt alimentate de oamenii care le transmit și de cele mai multe ori, nu sunt decat
niște presupuneri neadevarate care circulă într-o colectivitate. Puterea de circulatie a unui
zvon este foarte mare, desi niciunul nu este confirmat cu dovezi. Omul trebuie sa aibă
capacitatea de a discerne si de a alege conștient dacă să creada sau nu o astfel de poveste care
circulă necontrolat.
10. Ceea ce e neexplicat nu e inexplicabil
Tendința omului în momentul în care nu iși poate explica un fenomen este aceea de a
considera că un anume fenomen ține de paranormal. Omul considera că ar trebui el insuși să
știe explicate sau macar specialiștii ar trebui să fie capabili să elaboreze explicații pentru
orice subiect. Astfel, mulți sunt inșelați să creadă că ceea ce este incă neexplicat este totodată
inexplicabl. Insă, percepția umana nu trebuie inșelată, pentru că misterele neelucidate pot fi
revelate într-o buna zi.
11. Eșecurile sunt justificate
Deși atunci când sunt conduse anumite cercetari, eșecul este evident în afara rezultatelor
vizate, cu siguranța “a eșua” este un aspect care trebuie valorizat în vederea apropierii de
adevar. Eșecul nu trebuie căutat să fie justificat sau explicat, ci valorificat tot in vederea
îmbunatațirii calitații și acurateții descoperirii științifice.
12. Raționamentul post-factum
Raționamentul post factum se referă la justificarea unui eveniment prin alt eveniment care îl
preceda imediat. Acest raționament poate fi o superstiție sau chiar un factor care influenteaza
concluziile din studiile științifice. Doua evenimente într-o anumita măsură corelate, care
survin consecutiv nu se află, de cele mai multe ori, în raportul cauză-efect.
13. Coincidența
Nereușirea gasirii unei explicații pentru un numar de evenimente care coincid ne face să
căutam un sens mai profund în această coincidența. Omul ofera tot felul de sensuri unor
evenimente interesante care țin, de fapt, strict de probabilităti.
14. Reprezentativitatea
Înainte să oferim unui loc sau unui aspect un sens sau niște atribute care țin de neobișnuit și
paranormal, trebuie sa considerăm dacă evenimentele discutate sunt doar un anumit număr de
coincidențe într-un lung șir de întamplări. Trebuie prima oara să căutam o explicație obișnuita
decat să concluzionam ca întamplarile țin de paranormal. Spre exemplu în Triunghiul
Bermudelor, zvonit ca fiind un spațiu în care vasele dispar într-un mod paranormal, însa
explicația logică ca zona este predispusa accidentelor și ghinioanelor, prin care trec foarte
multe vase.
Probleme logice în gandire
15. Cuvinte cu încărcătură afectivă și analogii false
Cuvintele pot avea rolul de a stimula sentimente si emoție, astfel putând manipula
ascultatorul. Metaforele și analogiile au rolul de a sensibiliza publicul în vederea convingerii
audienței de adevarul celor spuse. Trebuie făcută distincția intre cee ce este spus într-o forma
care starnește emoție si ceea ce este, de fapt, real.
16. Ad ignorantiam
Lipsa unor dovezi în favoarea sau împotriva unei afirmații nu demonstreaza contrariul
afirmației. Faptele care nu pot fi explicate stiințific nu înseamnă ca sunt false. Dovezile vin în
idea susținerii unei afirmații, însa lipsa lor nu anulează afirmația în sine.
17. Ad hominem și Tu quoque
Ad hominem se referă la discreditarea unei idei prin atacul direct asupra persoanei care a
făcut afirmația, fară a adresa, de fapt, problematica pusă în discuție. Precum și “tu quoque” –
“și tu” – prin care un acuzator este caracterizat prin aceleași trăsături pe care le acuza la un alt
om. Aceste două tehnici nu vizeaza argumentele puse în discuție, ci persoana care le
articuleaza.
18. Generalizarea pripită
Se intamplă deseori ca omul să tragă concluzii înaintea unor fapte care să le dovedeasca.
Această eroare se produce și prin definirea unui grup în funcție de caracteristicile câtorva
membri din aceasta. Bineînțeles, în vederea elaborarii unei concluzii, cât mai multe dovezi și
informații trebuie cumulate, pentru a evita generalizarea pripită.
19. Încrederea excesivă în autoritate
Omul tinde să aibă o incredere excesiva în oamenii specializați într-un domeniu, de parcă este
imposibil ca aceștia să eșueze vreodata. Specializarea unui domeniu nu înseamnă că
“specialistul” poate face orice afirmație si aceasta să fie corecta. Trebuie adunate dovezi in
vederea susținerii oricărei afirmații, indiferent de cine este facută.
20. Ori-Ori
O dihotomie se refera la separarea completă a două parți dintr-un întreg, fară ca acestea să se
poată suprapune. Două idei contrastante sunt menținute ca fiind singurele opțiuni posibile,
fară a se considera existența unor posibilitați care să întrunească parți din ambele. Omul
respinge cu vehemența o idee, acceptând-o pe cealalta, crezând că este o obligație în
momentul în care nu este de acord cu adversara.
21. Cercul vicios
Cercul vicios sau tautologia se referă la explicația unui fenomen prin fenomenul in sine, într-
o repetitivă redundanța. Această practică nu face decat a accentua trăsăturile ideii expuse
anterior, fără a oferi explicații sau argumente suplimentare.

22. Reductio ad absurdum și panta alunecoasă

Reducerea la absurd este o formă de argumentare care se referă la derivarea unei concluzii
absurde din negarea ideei propriu-zise, invalidând astfel argumentul inițial.
Panta alunecoasă este, de asemenea, o eroare prin care se crede că o acțiune mică va declanșa
o serie de evenimente care, finalmente, vor duce la un rezultat dezastruos.
Probleme psihologice în gândire
23. Efortul insuficient și nevoia de certitudine, control și simplitate
Omul are o nevoie naturală de a avea control asupra lucrurilor, de a avea certitudini,
răspunsuri simple la întrebări și explicații clare, ușor de înțeles. Acest lucru duce la tendința
de a simplifica într-un mod exagerat realitatea și a descuraja gândirea științifica. Însă, lipsa
efortului în găsirea unei soluții poate de cele mai multe ori să afecteze calitatea acesteia,
întrucât chiar dacă ne dorim ca lucrurile sa fie simplu de rezolvat și explicat, de cele mai
multe ori acesta nu este cazul.
24. Dificultatea în rezolvarea problemelor
Oamenii trebuie să depășească anumite dificultăți în rezolvarea problemelor științifice și a
celor de viață. Tiparul după care oamenii aleg o soluție care li se pare adecvată la o problemă,
atunci cand variantele de raspuns sunt corecte sau greșite, este următorul – formularea unei
ipoteze, căutarea exemplelor care să o confirme și, fără a considera contraargumentele,
simplificarea informației și a soluțiilor strategice găsite și, în lipsa unei soluții (dintre
variantele corect sau greșit), formularea unor ipoteze care să explice anumite coincidențe
observate.
25. Imunitatea ideologică sau problema lui Planck
Ultima eroare de gândire se referă la scepticismul nostru față de ideile noi, care nu sunt în
acord cu cele vechi, fenomen ce se numește și “problema lui Planck”. Problema lui Planck se
referă la faptul că o noutate științifică de mare importanță este adoptată treptat, printr-un
proces gradual. Această “imunitate” a oamenilor în fața ideilor noi se manifestă printr-o
opoziție inițială care ulterior poate fi ameliorată cu timpul, în momentul în care se dovedește
că rezultatele și intențiile sunt benefice.
Este folositor sa recunoștem și sa întelegem raționamentele șchioape ale altora pentru
ca ne pot fi de ajutor în a întelege mai bine lumea. Baruch Spinoza o spune foarte bine: “M-
am străduit neîncetat să nu-mi bat joc de acțiunile omenești, să nu le deplâng și să nu le
disprețuiesc, ci să le înteleg.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Michael_Shermer