Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Andrei Radulescu Electroterapia PDF Free
Andrei Radulescu Electroterapia PDF Free
Andrei Rădulescu
Colaborator: Ing. Marion Burtan
ELECTR
O
TERAPIE Ediţia a Il-a
refăcută şi adăugită
ISBN 973-39-0516-X
«UI
«00:
ÎNAINTE LA EDIŢIA i
VW. ',
,'11! V. l'1
o BO \-
 NT ÎNAINTE LA EDIŢIA A DOUA
din librării s-a resimţit, fiind căutat şi solicitat mai ales de •w.
medici de specialitate şi asistente formaţi în ultimii 8-10 ani. i
'iun este şi firesc, în ultimii 10-15 ani au apărut noi date şi elemente
tiiiiH-niulelectroterapiei, care, din varii motive, nu sunt la îndemâna
i, ne-am decis să publicăm o nouă ediţie. un capitol suplimentar
care cuprinde şi prezintă cele mai noutăţi şi puneri la punct din
domeniu.
•litiu l ............................................................................................. 3
• dom .................................................................................... 5
7
13
iinli-1 (ing. Marion Burlan) ...................................................................... 15
c. lichipamente electronice ....................................................... 15
pasive..................................................................................... 18
• Unificare. Caracteristici principale .................................................. 18
n r ('liuiificare. Caracteristici principale ........................................... 22
•lir e Clasificare. Caracteristici principale ........................................ 25
»itie ţi tocuri de alimentare .............................................................. 26
miile pasive ...................................................................................... 28
•urnire active ..................................................................................... 29
"\tH nnupra tuburilor electronice ...................................................... 29
ui electronic. Emisia electronică. Mişcarea electronilor ................... 29
iln i u vid .......................................................................................... 31
IM Structura unei diode cu vid...................................................... 31
l }}..<. 'uracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid.................. 32
IM Parametrii diodei ..................................................................... 32
l J 4. Principalele utilizări şi aplicaţii ale diodei ................................ 33
|i • ..Uni vid ........................................................................................... 37
l II Siructura unei triode cu vid .................................................... 37
l l l l -! Parametrii triodei .................................................................... 39
l l l l V Modul cum amplifică o triodă ................................................. 40
l l l l 4. Principalele utilizări ale triodei................................................. 42
' . i - >• rlri'lronice semiconductoare.............................................................. 47
n»c li/.ice în dispozitivele electronice semiconductoare. Noţiuni de
. H Blumului........................................................................................ 47
nliiclibilitatea electrică în materialele semiconductoare ...................... 48
(lunca pn .......................................................................................... 49
du semiconductoare ........................................................................... 50
| ,1 ,' -l I. Alte tipuri de diode ................................................................. 52
|,J J •! 2. Scheme de utilizare ale diodei semiconductoare ...................... 53
Itan/isiorul bipolar ................................................................................. 55
l 1 ,' •* l. Construcţie şi funcţionare ....................................................... 55
M •' "> '. Polarizarea tranzistorului bipolar............................................. 57
l i i 'i V Principalele utilizări ale tranzistorului ...................................... 58
Mlipnzitivc semiconductoare speciale .................................................... 64
l. J.2,6.1. Tranzistori unipolari cu efect de câmp...................................... 64
1.1.2.6.2. Tiristorul ................................................................................. 65
1.1.2.6.3. Triacul..................................................................................... 66
1.1.2.6.4. Diacul ..................................................................................... 67
i i,J,T, DUporllIve fi)iog|fclrlce »l opicicloclrlci
l 1,2.8. Circuite Integrate, No|iunl generale. Claiillcare ................................
l -t Sdicnm generali a unul aparat de curenţi cxcito-molori. Circuitele electronice coni-
poncnlc .............................................................................................................
ll»/rk 11/lolonlcT generale ale elvctroterapici ...............................................................
II. l. 1'oiiMiţialul dc repaus (potenţialul de membrană)..............................................................
11.2. Potenţialul de acţiune ........................................................................................................
11.2.1. Dcpolari/rarca ....................................................................................................
11.2.2. Rcpolarizarea ...........................................................................................................
11.2.3. Restituţia (refacerea potenţialului de repaus) .............................................i....'...1:..'"
II, .1. Stimularea si excitabilitatea .......................................................................................... JÂ.UI VI
11.4. Elcdrotonusul ............................................................................................................ „>,,, 91
11.5. l.egca excitabilităţii polare ..................................................................................... .,. 9|
11.6. Blementclc de caracterizare ale excitanţilor ele ctrici care condiţionează atingerea
pragului critic al membranei celulare ..................................................................... ;!.'" ' 99
11.7. Acomodarea. Panta impulsului de excitaţie ............................................................. !,~ IOJ
I I . K. lrrecvenţa stimulilor ................................................................................................. HM
II.'). Modificări ale excitabilităţii .................................................................................... '.'.. 101
11.10. Transmiterea şi conducerea excitaţiei ...................................................................... 104
11.11. Transmiterea neuromusculară .............................................................................. ,..( l Oft
f\
\. Curentul galvanic (continuu) .................................................................................... .'.,. IO1'
III. 1. Proprietăţi fizice. Metode de producere a curentului continuu .................................... 10')
111.2. Aparatura pentru curent continuu ............................................................................ 11,'
111.3. Acţiunile biologice ale curentului galvanic .............................................................. 11 l
111.3.1. Migrarea ionilor. Electroliza biologică. lonoforeza. Electroforeza. Electro -
osmoza ...................................................................................................... lM
111.3.2. Rezistivitatea tisulară la curent (Rezistenţa ohmică) ....................................... l Ift
111.3.3. Polarizarea tisulară prin curent galvanic. Depolarizarea ................................ 117
I I I -l Ulcelele fiziologice ale curentului galvanic ............................................................. 11')
III.4. l. Acţiunea asupra fibrelor nervoase senzitive .................................................. 11•)
111.4.2. Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii .................................................... 120
111.4.3. Acţiunea asupra sistemului nervos central .................................................... 120
111.4.4. Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii ........................................... 121
111.4.5. Acţiunea asupra sistemului neurovegetativ .................................................. 121
111.4.6. Influenţa sistemului circulator ..................................................................... 121
I I I '' Modalităţi de aplicare ale galvanizărilor ................................................................... 122
111.5.1. Galvanizarea simplă ................................................................................... 122
I I I . 5.1.1. Tehnica de aplicaţie a galvanizării ................................................. 127
111.5.2. Băile galvanice ........................................................................................... 12X
1II.5.2.1. Băile galvanice patru-celulare ....................................................... 12S
111.5.2.2. Băile galvanice generale (Stanger) ................................................. 129
111.5.3. lontoforeza (ionogalvanizările) .................................................................... 130
111.5.3. l. Factorii care influenţează pătrunderea în tegument şi străbaterea
ţesuturilor a ionilor din substanţele chimice farmaceutic e prin me
toda galvanizării .......................................................................... 132
111.5.3.2. Diferite substanţe folosite în ionogalvanizări .................................. 134
111.5.3.3. Tehnica de aplicaţie a iontoforezei ................................................. 136
111,6. Indlcafiilc $i contraindicaţiile galvanoterapiei .......................................................... 137
•MM iln JUNIA rnwvfiH* .... MÎV
KilMAjI l'rnprlclAtl ll/ici- ............................................... ............................ 139
1
i hi prin curenţi (k jonsrt l'recvcnţn ....................................................................................... 142
Nllimiliircii c«nlnic|ici inusculaliirii striate normoinervate .................................... 142
IV.2.1.1. Mod de acţiune ................................................................................ 142
l V.2. l .2. Forme de curenţi utilizate ................................................................. 142
IV.2.1.3. Indicaţii ............................................................................................ 143
IV.2.1.4. Forme de aplicare ............................................................................. 144
IV.2.1.5. Tehnica de aplicare............................................................................ 145
i ' Terapia musculaturii total denervate ................................................................. 146
IV.2.2.1. Mod de acţiune ................................................................................. 146
IV.2.2.2. Forme de curenţi............................................................................... 146
1V.2.2.3. Electrodiagnosticul. Diagnosticul prin electrostinmlare..................... 147
IV.2.2.4. Tehnica de aplicare a electrostimulării ............................................... 153
IV? V Terapia musculaturii spastice ........................................................................... 155
IV.2.3.1. Principiul metodei ............................................................................ 155
IV.2.3.2. Indicaţiile metodei ............................................................................ 157
l V.2.3.3. Tehnica de lucru ............................................................................... 157
IV 2.4. Stimularea contracţiei musculaturii netede ....................................................... 159
IV.2.V Aplicaţii cu scop analgetic ale curenţilor de joasă frecvenţă.............................. 160
IV.2.5.1. Mod de acţiune................................................................................. 160
IV.2.5.2. Metode analgetice „convenţionale" din domeniul frecvenţelor joase 164
IV.2.5.2.1. Curenţii diadinamici ........................................................ 164
IV.2.5.2.2. Curenţii Trăbert ............................................................... 168
IV.2.5.2.3. Curenţii stohastici ............................................................ 169
IV.2.5.2.4. Stimularea nervoasă electrică transcutană ......................... 170
IV.2.5.2.5. Electropunctura ............................................................... 173
IV.2.6. Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvenţă ..................................... 174
l Jcctromiografia de detecţie. Noţiuni generale ........................................................... 175
K incuri, contraindicaţii şi măsuri generale de precauţie în aplicaţiile curenţilor de joasă
lu-cvcnţă...................................................................................................................... 178
lunile curenţilor de medie frecvenţă (MF) ................................................................... 179
\i ţiunile biologice ale curenţilor de MF ....................................................................... 179
i'pincipalele efecte fiziologice ale curenţilor de MF ....................................................... 181
i'nsibilităţile de aplicare a curenţilor de MF .................................................................. 181
V.3.1. în scop diagnostic .............................................................................................. 181
V.3.2. în scop terapeutic............................................................................................... 182
V.3.2.1. Procedeul de aplicaţie cu un singur curent de MF modulat ................... 182
V.3.2.2. Procedeul prin curent interferenţial după Nemec.................................... 184
V.3.2.2.1. Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiali ............. 184
V,3.2.2.2. Variantele modulaţiilor de frecvenţă aplicabile cu curenţii
interferenţiali........................................................................ 187
V.3.2.2.3. Modalităţile de aplicare şi perfecţionarea progresivă a acestora 188
V.3.2.2.4. Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali ................ 191
V.3.2.2.5. Aparate de curenţi interferenţiali ........................................... 191
V.3.2.2.6. Principalele efecte fiziologice ale curenţilor interferenţiali..... 194
V.3.2.2.7. Indicaţiile şi contraindicaţiile terapeutice ale curenţilor inter
ferenţiali ................................................................................................ 199
V.3.2.2.8. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenţi interferen
ţiali ....................................................................................... 203
l'lfcripta cu lunii* frMVMfl ... ................ n\
• :VI,l,I)enni|ir ('iHitfluNre .................................................. „.......................................... 211
VI,2, Modul de producere • curenţilor de înaltă frecvenţi In icup tcmpcuia ..................... 211
VI,3, Apimiiclc de unde scurte .......................................................................................... 21J
VI,4. Pioprietăţile l*i/.ice ale curenţilor de înaltă frecventă .................................................. 214
VI.5, Undele scurte............................................................................................................ 21.1
VI,5. l. Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte................................................... 21S
V1.5. l. l. Particularităţile curenţilor de înaltă frecvenţă şi principalele acţiuni
biologice şi fiziologice ale acestora ............................................. 2IS
VI.5.1.1.1. Modul de acţiune în intimitatea tisulară...................... 216
VI.5.1.1.2. Acţiunea fiziologică a efectului caloric ..................... 217
VI.5.2. Modalităţi de aplicaţie ale undelor scurte..................................................... 218
VI.5.2.1. Metoda în câmp condensator ....................................................... 218
VI.5.2.2. Metoda în câmp inductor ............................................................. 221
VI.5.3. Tehnica şi metodologia terapiei cu unde scurte............................................. 222
VI.5.3.1. Alegerea şi utilizarea electrozilor ................................................. 222
VI.5.3.2. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte ............................... 223
VI.5.3.3. Recomandări şi reguli de care trebuie să se ţină seama la aplica
ţiile de unde scurte....................................................................... 22J
VI.5.4. Indicaţiile terapiei cu unde scurte ................................................................. 227
VI.5.5. Principalele contraindicaţii ale terapiei cu unde scurte ................................. 22')
VI.6. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă ........................................................................... 22'>
VI.6.1. Modul de acţiune ......................................................................................... 231
VI.6.2. Efecte pe verigile fiziopatologice ................................................................ 232
VI.6.3. Indicaţiile terapeutice................................................................................... 232
VI.6.4. Datele principale ale metodologiei de aplicaţie cu Diapulse......................... 234
VI.6.5. Principalele avantaje ale utilizării terapeutice a aparatului Diapulse ............ 234
VI.7. Undele decimetrice .................................................................................................. 235
VI.7.1. Acţiunea şi efectele biologice şi fiziologice ale undelor decimetrice ............. 236
VI.7.2. Modele de emiţătoare utilizate în aplicaţiile cu unde decimetrice ................ 237
VI.7.3. Tehnica de aplicaţie ..................................................................................... 238
VI.7.4. Indicaţiile tratamentelor de unde decimetrice ................................................ 239
VI.7.5. Contraindicaţii............................................................................................. 239
VI.8. Principalele caracteristici distinctive între undele scurte şi undele decimetrice ......... 240
/ I I Terapia cu ultrasunete ................................................................................................... 241
VIU. Proprietăţi fizice...................................................................................................... 241
VII.2. Forme de ultrasunete utilizate în terapie ................................................................. 242
VII.2. l. Ultrasunetul în câmp continuu ................................................................... 242
VII.2.2. Ultrasunetul în câmp discontinuu ............................................................... 242
VII,3. hfcele fi/,ico-chimice ale undelor ultrasonore ......................................................... 243
VII,4, Mecanisme de producere a undelor ultrasonore ...................................................... 244
VII.5. Apiirulu pentru ultrasonoterapie .............................................................................. 245
VII,ft, Ac|iunilc biologice ale ultrasunetelor ...................................................................... 247
VII,7. liltTlelc li/iologiec ale ultrasunetelor .................................................................... 248
VII,K Metodologia aplicaţiilor cu ultrasunete ................................................................... 250
VII,H, l, Alegerea formei de cuplaj ......................................................................... 250
VII,8,2, Alrucrcu formei de ultrasunet ................................................................... 252
VII,M,î. Ali'iieriw Irmliiciorului .,.. 233
VII H,4. Miinovriircii Iruducloriilui .................................................................... 254
VII H.3. Do/iireo inlcnsilflţii. Principii de do/.urc ..................................................... 254
VII N,ft, Sliihilirca metodologici de tratament în funcţie de natura ţesuturilor tratate 255
Irlniini aplicaţiilor cu ultrasunete ........................................................................... 256
i Irmpia combinat;! ultrasunet cu diadinamici ........................................................ 257
Indicaţiile tratamentului cu ultrasunete ................................................................. 259
< 'ontrnmdicaţiilc ultrasonoterapiei ........................................................................ 264
35.'
i< URT ISTORIC AL ELECTROTERAPIEI
NOŢIUNI DE ELECTRONICĂ
axelor de coordonate: panta acestei drepte este egală cu — . Rezistorul care arc o
R
caracteristică „tensiune-curent" linie dreaptă se numeşte rezistor liniar.
în fig. 2 sunt prezentate simbolurile grafice pentru rezistoare. Rezistoardt
de diverse tipuri şi construcţii pot fi grupate în funcţie de caracteristicile lui
principale. După caracteristica tensiune-curent se deosebesc două categorii i!0
rc/istor:
rezistoare liniare, din care fac parte atât rezistoarele cu rezistenţă fixă cal şl
rc/isloarclc cu rezistenţă reglabilă care au caracteristica „tensiune-curent" liniarft;
U
Al
PANTA 1/R
Valorile uzuale sunt: 0,1; 0,125; 0,2; 0,25; 0,3; 0,5; 1,0; 2; 5 şi 10 W pentru
sloarclc cu rezistenţă fixă, 0,5; l şi 2 W pentru rezistoarele cu rezistenţă variabilă.
3 . Tensiunea nominală reprezintă tensiunea care poate fi aplicată la bornele
istorului în condiţii normale ale mediului înconjurător iară ca rezistorul să se
l rugă. Mărimea tensiunii nominale depinde de dimensiunea şi construcţia
istorului, de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea şi construcţia
istorului, de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea sa nominală, în
etică cele mai uzuale valori pentru tensiunea nominală sunt: 150; 200; 250;
); 500; 750; l 000 V.
Pentru rezistoare de mică rezistenţă, tensiunea nominală se limitează de
)ccsul de încălzire care apare în rezistor când prin el trece curent electric.
Pentru rezistoare cu valori relativ mari ale rezistenţei electrice, care lucrează
aer, influenţa principală asupra tensiunii de lucru o are străpungerea care poate
firea între terminalele rezistorului şi chiar între spirele alăturate ale elementului
luluctor.
Tensiunea corespunzătoare puterii nominale de disipaţie Pn poate fi
terminată din relaţia:
U = VPnRn
ide Rn este rezistenţa nominală a rezistorului.
Tensiunea la care se încearcă rezistoarele, U probă, este mai mare decât
nsiunca nominală; de obicei:
f[MHz]xR[MA)
/''(#. 3 - Schema echivalentă a unui rezistor real: R - rezistenţa rezistorului; Rp - rezistenţa echivalentă
ile pierderi; L - inductanţa proprie; C - capacitatea proprie şi variaţia rezistenţei lui nominale cu
frecvenţa.
Condensatorul electric este un dispozitiv compus din două plăci conductt >
armături) despărţite printr-un dielectric; el are proprietatea de a acumula şah
ilectricc. La conectarea condensatorului sub tensiune de curent continuu, pe armii'
ipw sarcini de valori egale şi de semn contrar, care rămân şi după deconectarea i
Capacitatea este principala caracteristică a condensatorului. Cantitatea
slcctricitatc care se acumulează pe armăturile unui condensator, când acesla .>
iiipune unei diferenţe de potenţial, depinde de dimensiunile geometrice ale
condensatorului şi de tensiunea aplicată.
Se numeşte capacitate C raportul dintre cantitatea de electricitate Q şi diferenţa
Jc potenţial U:
U
Unitatea de măsură a capacităţii este faradul (F), definit ca fiind capacitate!
:ondensatorului care, la o diferenţă de potenţial de l volt acumulează o cantităţi
:le electricitate de l coulomb (C). Faradul este o unitate de măsură foarte mare ţi
•ie utilizează foarte rar; cel mai frecvent se folosesc submultiplii faradulul
inicrofaradul (uF), nanofaradul (nF) şi picofaradul (pF).
1F = 10VF = 109nF = 1012pF
Capacitatea unui condensator plan în vid depinde numai de dimensiunii!
salo geometrice şi este dată de relaţia:
C = 0,0884— d
unde: C este capacitatea condensatorului, în pF;
A - suprafaţa activă a armăturilor, în cm 2;
d distanţa dintre armături, în cm.
l )acâ între armăturile condensatorului se introduce un dielectric (fig. 4) si
uoiiNtalA cil la aceeaşi diferenţă de potenţial, ca şi în cazul condensatorului cu vid,
se obţine o cantitate de electricitate mai mare între armături, deci capacitatcn
i ondi'iisatonilui creşte. Raportul dintre capacitatea condensatorului cu dielectrii
iuti e iu mfitui i, C şi capacitatea condensatorului în vid, Cvid se numeşte permitivitaten
ilioloctricuhn sau constanţa dielectrică, notată cu E.
iliih'ii iomlcilNiltO-
i un dielectric oare-
• cnlcula cu relaţia:
Aria = A
O.OKH4 — d
mc electrice conden-
nntcază prin sim-'"•
lltt. 5.
' " i > nsatoarele utilizate
"'" ntcle electronice se
" 'imlensatoare cu ca-
d dielectric.E /
i ^ . > , condensatoare cu
ic vni iabilă şi condensa-
• iipiicilatcscmireglabilă.
'Milcnsatoarcle cu capaci-
i NUMI componente cu o
/
armaturi Fig. 4 -
Condensator plan.
li/mc în circuitele elec-
HMI acest motiv, în pre-
liilnică în producţia de
l
IIIIM- varietate de conden-
T
Mnnilard. a
ipA natura
dielectricului, înec o i
clasificare a con- T
• i' lor cu li
capacitate fixă, Fig. S - Simboluri utilizate pentru
reprezentarea condensatoarelor în scheme: a - simbol
general al capacităţii sau al condensatorului fix; b -
condensator cu capacitate variabilă; c, d - condensator
ajustabil (trimer); e, f, g -condensator electrolitic; h -
bloc de condensatoare cu capacitate variabilă
(condensatoare variabile duble); i -condensator de
trecere.
Mii»
fi"1!&.
. fi Schema electrică echivalentă simplificată a condensatorului
(a) si variaţia impedanţei lui cu frecvenţa (b). t»"
tnin dn exemplu do lrccvon|c mnxunc pAnA la care se pm uiili/a unele tipuri
mioare:
ulniNittoaic ceramice clise (de gabarit mic): 2 000-3 000 MII/,;
'iilensaloare cu capacitate variabilă (de gabarit redus): 300^00 MHz;
ulensatoarc cu hârtie (de mare capacitate): 1-2 MHz;
ulcnsatoarc electrolitice cu aluminiu: 0,01 MHz.
.01 arca inductanţei condensatorului se realizează prin: 1. reducerea
ninilor de gabarit ale condensatorului; 2. realizarea terminalelor din benzi
m «.ilrinft şi 3. scurtarea lungimii terminalelor.
a b c
Fig. 9 - Tipuri de miezuri magnetice: a - cu coloane; b - în manta; c - toroidale.
de ilimuiimiim mici, Reducere» dimciiHiuiillut suit pciiiliilA pun ulili/mon ile
materialo cu poniioaltililalc magneticA maro, înlc/.url cu Im inc m-ii adiţionale ţi
i ondiicloarc pentru bobinajc cu secţiune mica (d * 50 (i) ni simt de i/olu|ic nunţiii»
î n l i r spuv, precum şi prin folosirea de carcase pentru bobine cu grosimi minitiir
anod
o o o o o o
cafod
t
*~
i#. // - Devierea
direcţiei de mişcare a unui electron în câmpul electric.
t IM 12 - Por)! exercitat! uupra unui electron de un
câmp magnetic B.
•factron
anocf
f i/omeni
0-/0V
°0v
/•Vi;. /5 - Sensul curentului anodic şi polaritatea tensiunii anodice pozitive.
J-o
w/,inten|ă în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate, curentul poate trece
<wu altul (fig. 17 a). La diodă curentul poate trece într-un singur sens, i
când tensiunea anodică este pozitivă (fig. 17 b). i .Ut este de fapt
proprietatea fundamentală a diodei, proprietate pe care multe din
aplicaţiile ei.
înmctul de vedere al acestei proprietăţi fundamentale, dioda poate fi
nilr-o analogie hidraulică cu o supapă sau cu un ventil. .' , .V
Parametrii diodei. Parametrii cei mai importanţi ai unei diode sunt ni
curent continuu R 0 şi rezistenţa internă R r lenta în curent continuu este
definită de raportul dintre tensiunea anodică
m l IA ţji curentul anodic continuu I A
AL
punct dat al caracteristicii I (U ).
1UU -
90
1 -6? m A "*a
xi i ~
ou
70
60
// \ -
50
kO
\
30
X v AU =2,5V
A ~
•/A
^ 30
10
10
-// u/ r OV -
n 1 2 1
20
uA[ vi
Flg. 18 - Caracteristica IA (UA) pentru dioda EZ 80.
—nu l *
o 'f la L fi* ^
antena prin Uintr C
"1 Fig. 24 - Detector de diodăj .
u
a mp/i f/ ccffOr r Ir
1 ,
Ii nsmilfil la lioinclc ilr icşiir ale
detectorului.
ii nou lată de redresor. Condensatorul şi rezistenţa sunt alese în aşa fel încât
n ' ;i !ji încărcarea să se facă astfel ca tensiunea U. la bornele condensa-
' ICŞ.
' urmărească variaţia amplitudinii de înaltă frecvenţă (fig. 25). 1 < i, s-a
obţinut la bornele condensatorului o tensiune Ujc ce este aproape A cu
semnalul audio. Mai departe ea este amplificată pentru a putea comanda i /or,
I.3.1.3.TRIODACUVID
l hipfl cum arată şi numele de triodă, acest tub electronic are trei electrozi, în
Ue imod şi catod mai există un electrod suplimentar (electrod de comandă)
Î t jjrilfl. Grila este plasată între anod şi catod, mai aproape de catod. în general,
P«le realizată sub forma unei spire ce înconjoară catodul.
Simbolul utilizat pentru reprezentarea triodei în scheme este arătat în fig. 27.
l )c obicei, în cazul încălzirii indirecte a catodului, nu se mai reprezintă
i|ln IlU'lc.
anod
F f
O
F F
o, b
Fig. 27-a- simbolul triodei cu încălzire directă;
l''lg, 26 - Structura unei triode. b - simbolul triodei cu încălzire indirecţi; t
Ca |i la dimii, tensiunea dintre •no»!
şi catod HC înmieşte tensiune unodieA |l n
notea/fl UA, iur curentul ce intrfl prin K
anodului - curent anodic, notat 1.. tu i
A
g =-
A
U = const.
AU
A
R
„= const.
< ^
I = const.
AU.
I Ai imilc AIA, AUA, AUQ reprezintă variaţii mici în jurul unei valori
determi-
.."„•
n set de valori IA, UA, UG constante în timp, determină fie pe caracteristicile
l'ic pe cele de grilă, un punct, numit punct static de funcţionare a triodei.
i continuare, vom înţelege prin punct static de funcţionare un astfel de
set
I1 ale curentului anodic IA, ale tensiunii anodice UA şi ale tensiunii de grilă UG.
i1 această definiţie putem spune că mărimile AIA, AUA, AUG reprezintă variaţii
lunii unui punct static de funcţionare. Orice variaţie se socoteşte mică atât
I !n jurul punctului de funcţionare dat, pentru acea variaţie, caracteristicile
ipinxima prin linii drepte.
iinla unei triode pune în evidenţă măsura în care curentul anodic poate fi
M! de tensiunea de grilă, iar rezistenţa internă indică în ce măsură curentul
ilrpindc de tensiunea anodică pentru o tensiune de grilă constantă, .mia se
măsoară în mA/V, iar rezistenţa internă în kQ. Valorile uzuale
I
1 vc pentru panta şi rezistenţa internă a triodelor de mică putere sunt cuprinse
îl 10 mA/V, respectiv 5-80 kQ. Pentru puteri mari, panta atinge valori de
10 20 mA/V, iar rezistenţa internă - valori mai mici, de ordinul 1-5 kO.
u lorul de amplificare este un număr care ne indică de câte ori este mai
iu'|innca tensiunii de grilă asupra curentului anodic faţă de acţiunea tensiunii
1
|i caracterizează în bună măsură proprietăţile de amplificare ale triodei.
1
' uzuale sunt cuprinse în gama 4-100, valorile mici fiind pentru tuburile de
A(U/A) = U
in reacţie vom avea la intrare iarăşi U /A, deci la ieşire Uc ş.a.m.d. Amplif-
iţi fabrică singur semnalul de intrare. Deoarece la ieşire avem tensiune
i|ilici1in nimic la intrare, amplificatorul s-a transformat într-un oscilator,
lii'ina de principiu a unui oscilator în care reacţia se face prin intermediul
Mur cuplate este dată de fig. 36.
•• numirea sub care apare acest tip de oscilator este „oscilator cu circuit
ui iiiiotl şi reacţie magnetică".
HI cuplajul magnetic între bobinele L şi L ; (care lucrează asemănător unor
11 de transformator, dar fără fier), tensiunea de ieşire ce apare la bornele L
n H mea de intrare care apare la bornele lui L,. Circuitul acordat LC serveşte
na anodică pentru
lucrează ca ampli- rcacţi*
lillcând capacitatea se
modifică frec-
onanţă a circuitului i
.-cvenţa semnalului
i le oscilator.
t-ctor
i. pusă să lucreze în lificatorul
ndiţii, poate func-
i ik-lcctor. O posibili-
Hincţionare este cunos-
• numele de detecţie pe
gtilA, lai Nchfinn corcH|nin/flto«reom< de li g
muiical
rac fot
anodic urmăreşte variaţiile tensiunii de grilă şi vom regăsi aceste variaţii la Iun n
rezistenţei anodice RA, amplificate.
Deci, în mod suplimentar, în cazul detecţiei pe grilă apare pe lângă detidlj
propriu-zisă şi o amplificare a semnalului. l
în schema din fig. 37 apare şi condensatorul CA. Deoarece curentul anO^H
urmăreşte şi variaţiile tensiunii de grilă determinate de oscilaţia de înaltă frccvefljl
se pune condensatorul CA prin care aceste variaţii sunt scurtcircuite la mult
rămânând în anod numai componenta semnalului modulat.
Această schemă de detecţie pe grilă este cunoscută sub numele de „aui i
Trioda oferă o altă posibilitate de funcţionare ca detector, lucrând ca < tor
anodic (sau ca detecţie pe placă). La detecţia pe placă (fig. 38 a) spre deo.v de
detecţia pe grilă, oscilaţia modulată este mai întâi amplificată şi apoi deteditH
Detecţia apare ca urmare a alegerii punctului static de funcţionare în rcgiiin
de tăiere a curentului anodic. Ca urmare, în circuitul anodic, va circula un cui.
anodic puternic pentru alternanţele pozitive şi un curent anodic slab, pracli>
pentru alternanţele negative (fig. 38 b) prezentând aspectul deja cunoscut al de
alternanţe pozitive a căror amplitudine variază în ritmul semnalului (fig Ca şi
în cazul detecţiei pe grilă, condensatorul CA are rolul de a scurtcircuita masă
componentele de înaltă frecvenţă.
S Cmnol'
muzica/
dcfecfaf
1.3.2.3. JONCŢIUNEA PN
a
Sar
M N
^_ A D
î Potenţial
electric
c e
l unica pn simetrică la echilibru: a-ionii fixaţi (semnele încercuite) şi purtătorii mobili
mele neîncercuite) în dreptul unei joncţiuni pn; b - repartiţia concentraţiilor de acceptori
Miri (ND) într-o joncţiune pn; c - repartiţia purtătorilor mobili, goluri p şi electroni n
ic la -echilibru (formarea regiunii lipsite de purtători mobili); d - formarea sarcinilor
• l'-! în dreptul joncţiunii; e - apariţia barierei de potenţial în dreptul joncţiunii.
Ionii donon ft» yi acceptări e mint iituibili (IIy 40 N), Unul prinşi In i
criMnlînrt. Sarcinile mobile sunt electronii., " |i golurile „i". Diagramii ,.!>
VBfiaţw concentraţiilor acccplorilor si donorilor, nuc nu trec brusc la O n
joncţiunii.
Deoarece concentraţiile sunt egale (N = N), joncţiunea este simcli /,onn
joncţiunii, electronii şi golurile au tendinţa să difuzeze în zonele opiisr încât în
/ona joncţiunii, atât electronii, cât şi golurile au concentraţie rcdusA • l neutrali/Arii
reciproce (diagrama „c"). Datorită acestui fapt, în zona joncţiunii ionii © şi 0
imobili, fixaţi în reţeaua cristalină care formează o sarcină spa|i.> creca/ă un câmp
dinspre zona n spre zona p (săgeţile din schema monocrislahiM| arii tata în
diagrama „d". Acest câmp este astfel orientat (de la 0 la 0), încât lonni o „barieră
de potenţial" (diagrama „e") de valoare U . Prin aplicarea unui of electric
exterior, această „barieră" se modifică în funcţie de sensul câmpului (( se adună
sau se scade la efectul ei), în cazul însumării efectelor (când tcnihii exterioară
polarizează pozitiv zona p), nivelul barierei de potenţial se reduce, ni cfl un
număr mai mare de purtători majoritari vor trece, prin joncţiune trccflntl i „curent
direct".
Dacă tensiunea exterioară este de polaritate opusă, nivelul barierei de poienii
va creşte, reducându-se numărul de purtători ce traversează joncţiunea, în «u
ca/ existând un „curent invers", de valoare foarte redusă, în practică nu se folo^
joncţiuni pn simetrice, ci joncţiuni pn nesimetrice, în care concentraţiile impurilrtu
diferă în cele două zone p şi n. Se poate demonstra că în această situaţie, în IM
polarizării inverse, curentul invers este mult mai mic. Totodată, joncţiuncn
nesimetrică este elementul esenţial al tranzistorului.
\ v / / TERMINAL
MINAL
^X
( n n Y
H " ]
ANOD CATOD
Id (mA)
"st
10
AI înv
15
max
(mA)Fig. 43 - Caracteristica
unei diode stabilizatoare de tensiune.
l
A
-W-
RS Ur
A !A
t
a b
g. 45 - Schemă de redresare cu o diodă: a - schemă; b - formele de undă ale
tensiunii alternative de alimentare şi ale tensiunii redresate.
n2
]
'l 2
a «o
R 'z - 's R2
«1 U
7 7
J
-o
•7 R
u
r> ........ ,—
V
F . Rs
U ZA s
k
v
a b
Fig. 49 - Schema de stabilizatoare de tensiune parametrice.
l,ti
d 6
i$ W ('onipensarca cu temperatura a stabilizatoarelor de tensiune parametrice.
E B ' C
| P r P — n P n
' . - — o EC o- L-5 EB S— ----- o E c
o-
a b
1
h'ig. 51 - Principiul constructiv al tranzi torului pnp (a) şi npn (b).
Mtffel! Joncţiunea emiţAtoriilul
direct ţ/i colectorului invers, u$n cum
ic observa polaritatea surselor de
ba/ă (E|() şi de «
Aceste două surse sunt valori dift i este de ordinul
fracţiunilor de volt, iai i ordinul zecilor de volţi. Datorită
npn
acestei zări se poate demonstra faptul că în
Fig. 52 - Simbolul tranzistorului bipo-
o curentul este aproape egal cu curentul di
lar: a - tranzistor pnp; b - tranzistor npn.
ţător, deşi polarizarea colectorului este n> Prin
bază va trece un curent mic datorat electronilor. Aceşti curenţi dcteuni factorul de
amplificare în curent, care reprezintă raportul dintre curentul de colt» t şi cel de
bază:
L
P=-
L
P poate ajunge la valori de ordinul sutelor la tranzistoarele uzuale.
Simbol tranzistorul bipolar este reprezentat ca în fig. 52.
Caracteristic pentru funcţionarea tranzistorului este faptul că, dacă între şi
emiţător se aplică o tensiune alternativă de valoare redusă, în colector va ap pe o
rezistenţă de sarcină, o tensiune alternativă amplificată asemănătoare t)l|
variaţie cu cea aplicată.
Acesta reprezintă modul de funcţionare ca amplificator al tranzistorului, i<i
arc trei variante fundamentale din punct de vedere al conectării prezentate în fig Si
a) Montajul cu emitorul la masă - emitorul este comun atât circuitului
intrare, cât şi celui de ieşire. Din acest motiv, se mai numeşte şi montaj cu emi
comun. Acest montaj are o mare amplificare şi este foarte larg răspândit;
b) Montajul cu baza la masă (cu baza comună). Are particularitatea (li
prezenta o amplificare în curent aproape egală cu unitatea; ,
,t
a. cu emitorut la masă
b. cu baza la masa
c. cu colectorul la masă
Fig. 55 - Stabilizarea
punctului de funcţionare a
tranzistorului: a - prin
alimentarea bazei de la
borna de colector; b - prin
alimentarea bazei de la un
Termistor /Tj UBE divizor de tensiune cu ter-
«+ o------------i— mistor.
h) în neeii monta) (flg 93 b), citi e cute Identic eu cel din fig. 55 «, re/hi
R s a t e InlonniAcii un lerniistor cure are pmpnclataaca Iu creşterea
a rc/lltcn|a lui sA se iul A. în ucust fel scudc şi l IM| , deci scade şi curentul de
col
Acc.slc trei montaje sunt cele mai utili/aţe şi 'se folosesc în loalc CU
tran/istoarc, indiferent de schema în care lucrca/ă (amplificator, oscilatoi > i«
a b
Fig. 56 - Amplificatoare de curent alternativ de semnal mic.
uplnjtil prin lriin»lbrmnlor este cel mai bun, deoarece asigura atât icpartrct i
de poluri/arc ale tran/.islourclor, cât şi adaptarea impcdan|elorde ieşire
Au- (Ic/.avantajul unui gabarit marc şi creşterii costului, datorită
ulmului.
1
d mai simplu cuplaj este cel direct, însă acesta prezintă o serie de 1
ii|f ca: număr limitat de etaje, dificultatea în proiectare, sortarea specială
idilelor; pru/intă în schimb avantajul amplificării de la frecvenţa zero şi i
dd'a/ajelor în transmiterea semnalelor. /ill/icdloan' de joasă frecvenţă de
semnal mare
i Kle amplificatoare primesc de obicei la intrare semnale date de amplifi-
lis semnal mic şi se folosesc pentru obţinerea la ieşire a unor semnale de
<)\ curenţi mari. Ini/ilificator de semnal mare în clasă A
• " nonarca în clasă A înseamnă că semnalul de la ieşire
reproduce în
analul de la intrare. Schema este reprezentată în fig. 57. i stă schemă
sarcina Rg este cuplată prin transformator pentru obţinerea mipcdanţelor.
Dacă sarcina are o impedanţă apropiată de cea de ieşire a
• .1 se poate conecta direct în colectorul tranzistorului.
tm/tlificator de semnal mare în clasă B
iiluaţia semnalelor alternative, în cazul în care fiecare alternanţă
(cea • •)! cea negativă) sunt amplificate (separat), se obţine un montaj în
clasă B
M tiu luare
'iir/l o parte din semnalul de la ieşirea unui amplificator este adusă la intrare
, '«• va obţine intrarea în oscilaţie a amplificatorului, adică generarea
la
i 8 unui semnal periodic. Condiţiile pentru intrarea în oscilaţie sunt cele
ce i icali/area reţelei care întoarce la intrare semnalul (numită reţea
de
l) Aceste condiţii sunt studiate şi demonstrate în teoria oscilatoarelor. Prin
ÎM cure se realizează reacţia, se pot obţine diverse tipuri de oscilatoare.
M lltitoare LC
i Icurile 63, 64 se prezintă cele două tipuri de bază de oscilatoare LC:
91 Ilartley.
observă că de la ieşirea amplificatorului, semnalul este readus la intrare
ipjca realizată cu inductanţe şi capacităţi.
4 ^ ^
6.i Oscilatorul LC de tip Colpitts. Fig. 64 - Oscilatorul LC de tip Hartley.
l''lll rt.i ()m ilnlor cu celule de
dclii/nic KC
OxciltitoareRC
Celulele RC de defazare conectate în serie defazează semnalul de Iu
uducându-l în fază la intrarea amplificatorului (fig. 65).
Oscilatoare cu cristal
Cristalele de cuarţ tăiate după anumite axe, prezintă proprietatea de a u
vibraţie cu diferite frecvenţe de rezonanţă (în funcţie de grosime), la aplicai >
lensiuni alternative pe două feţe paralele ale cristalului. Caracteristica prim i
prc/intă stabilitatea foarte mare a acestei frecvenţe, putând fi îmbunătăţii
includerea cristalului într-o capsulă termostată. Montajele din fig. 66 se ăst.
cu cele anterioare.
Generatoare de semnale nesinusoidale
Tot pe baza proprietăţii de amplificare a tranzistoarelor se pot obţine !?i
ratoare de alte tipuri de semnale, în afara celor sinusoidale. In fig. 67 este pi i
un generator multivibrator, care furnizează la ieşire impulsuri dreptunghiul-"
Este realizat cu doi tranzistori care prin reţelele de reacţie se aduc recipu
alternativ în stare de conducţie şi de blocare.
a - b
Fig. 66 - Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce.
U Uo
o DRENA
POARTĂ
• canal
IGATET
\ O
r?•n- —n-
+-H-
+*•+**• _—
+++ ~_~T
SURSA
Ftg. 70 - Tranzistorul cu efect de câmp (TEC)
$i reprezentarea sa.
Fig. 72 - Tranzistorul TECMOS şi
reprezentarea sa.
canal
tranzistor)
r-.TB —, TUJ
|(bipolar)| |
pnp_ (uni-
1
J simbol r-
Hl simplificat -II (comple-
mentar )
fototranzistor
Fig. 73 - Clasificarea tranzistoarelor (simboluri).
i'sl tranzistor se deosebeşte de TECJ prin aplicarea unui strat de SiO2 (bun
peste care există un electrod metalic care va constitui poarta (fig. 72).
/uilă avantajul unei rezistenţe de intrare foarte mari, care necesită o putere i
intrare. Acestea sunt doar două exemple, gama tipurilor de tranzistoare •
i r . în figura 73 este prezentată o clasificare a tranzistoarelor.
1.3.2.6.2. Tiristorul
i n realizarea a trei joncţiuni pn într-un semiconductor, se obţine un nou
v, denumit tiristor. în fig. 74 se prezintă structura cristalului şi o schemă
i îl A a tiristorului, realizată cu tranzistoare.
i'sl dispozitiv se prezintă ca o diodă comandată. Comanda de deschidere a
11 n se realizează prin aplicarea unui impuls pozitiv pe poartă, ligiira 75 se
prezintă două scheme simple de comandă a tiristorului. Prin uni timpului
cât tiristorul stă deschis, se poate modifica valoarea medic a ui în sarcină,
deci se poate obţine o variaţie a puterii debitată pe sarcină, ipln
modificare a impulsurilor de comandă. Acesta reprezintă unul din
>lrrnnic
"1
K
/g. 74 - Tiristorul
V" (structură, simbol,
J schemă
1- echivalentă
realizată cu
tranzistoure)
1.3.2.6.3. Triacul
în cazul în care se doreşte variaţia puterii pe sarcină pe ambele alternanl»
Inisiunii de alimentare, se pot monta două tiristoare antiparalele. Acestea m \
|
înlocui i'ii un dispozitiv semiconductor denumit triac, care prezintă avantajul
TRIAC
TRIAC
1.3.2.6.4. Diacul
l ilispozitiv semiconductor este o diodă simetrică (fig. 78 a) care prezintă
.onsuri, începând de la o anumită tensiune UBR (în general cuprinsă între l o
rezistenţă negativă (fig. 78 b). Io |H incipal, diacul este folosit pentru
comanda triacului, aşa cum se arată în
I
impulsuri
a b
5 Uuiuanda triacului prin diac: a - circuit de comandă; b - forma impulsurilor de comandă.
Impulsurile de comnndn pcnlni (rine ie obţm prin doNchidercti dineului!
momentul !n cnrc tensiunea po condensator ajunge la valoarea de deblocare l )
desclii/Andii-sc, condensatorul se vu descărca pe jţrila triacului, care se va do la
rAiulul său. Accsl fenomen se petrece pe fiecare alternam;! a tensiunii nlU'iii de
coinandA U,, Prin modificarea constantei de timp RC cu ajutorul potcn|iotnclhi| l', se
modifică momentul de amorsare, deci se variază valoarea medie a în sarcina.
.«at
a b c
mediu
a b . c
Capsulă metalică Capsulă din plastic Capsulă piară
SAU F = SAU - NU Şl
Variabile Şl F = A-B-
A B C A+B+C C F = A+B+C F»>'
0 0 0 0 0 1 •• l
0
0
0
1
1
0
1
1
0
0
0
0 •,,-,!-,'
0 1 1 1 0 0 l
1 0 0 1 0 0 "•'• 1
r
1
1
0
1
1
0
1
1
0
0
0
0 1
1
1 1 1 1 1 0 0
' i na din intrări este adusă la potenţial zero (nivel logic 0) celelalte două
|Hiu-n(ial pozitiv (nivel logic 1), tranzistorul este blocat. Bineînţeles că, şi jll
n an/istorul va fi blocat dacă două li llc
sale sunt aduse la potenţial zero l ii l reia
intrare se găseşte la poten-plliv Dacă
toate trei intrările sunt la M nul, cu atât
mai mult tranzistorul f fi lilnt al
TTL (Transistor-Transistor-Logic)
i Io variantele menţionate mai sus care pot fi realizate şi cu componente fu
uruitele TTL nu pot fi realizate decât în variantă integrată, având în nil că
în construcţia lor se foloseşte tranzistorul multiemitor. Tranzistorul
|j>...... M este construit prin procedeele de difuzare standard, nefiind necesară
.îl gravarea în oxid a numărului respectiv de orificii pentru emitor, în
» urmează a fi difuzat, în fig. 90 apar doi emitori, deşi, dacă este cazul,
!' estora poate creşte până la zece. Aria necesară pentru un tranzistor
Minim nu este mult mai mare decât aceea pentru un tranzistor cu un singur
u
l ii ini liii circuitelor TTL se compune dintr-un mare număr de module inte-i
u ă mică, medie, largă şi foarte larga. Numărul funcţiilor logice care pot
Mit .'stc foarte mare; practic nu se utilizează decât un număr mic de funcţii
icntare, pe baza cărora se poate implemenţa_orice funcţie logică. Uzual i cu
funcţiile: SI(F, = A-B); ŞI-NU (F2 = Â^B); SAU-NU (F3 = ĂT1); l J (F4 = Â-
B + C-D).
•ura 90 se prezintă operatorul TTL ŞI-NU (NAND) cu două intrări l prin
prezenţa la intrarea sa a tranzistorului multiemitor T,. Acest CI ! l"i îl la
IPRS-Băneasa şi este de tip CDB-400. Fiecare joncţiune bază-emitor ii<
'iiilui T! formează o diodă; aceste diode, împreună cu rezistenţa R |; Imrsc o
funcţie similară func-
ulcior D! şi rezistenţei R din i
porţii DTL (fig. 89). Jonc-hii/ă- +5V
colector a tranzistorului inilor
joacă rolul uneia din D, din
schema porţii DTL. ,111 ca de
nivel realizată la •i ui DTL de
cealaltă diodă D2 • Burată în cazul
operatorului K1 joncţiunea bază-
emitor a 'i torului T2, care
îndeplineşte iii>i timp şi funcţia
de ampli-||fni, comandând în
contratimp fUlourele T şi T de
la ieşirea Fig. 90 - Operator TTL ŞI-NU (CDB-4QO).
------------------------------------------------------------------------------------------- - u c c
TTLl In pun/fl unul din ucenic Imn/iHloHic cile blocat $1 celAliill
l'Uiic(lonuica circuitului din lin W se explicfl astl'cl:
dacfl una sau toulc intrările (emitoarele) Iran/.islorului T, se gflNCNC In ttiţ
logic O (de exemplu 0,3 V), prin joncţiunea /joncţiunile cmilor-ba/fl alo licee
un curent a cărui valoare depinde de mărimea re/.istcnţci R, şi tran/ixloiii)] intrA
în conducţic; tensiunea colectorului T, fiind cu câţiva milivolţi inul MII ;lccAl
tensiunea pe cmitorul lui, va ţine tranzistorul T2 blocat. Ba/a lui i'oncctată la t U^
prin R4, tranzistorul T3 va conduce (va fi saturat) si semnului j transmite la ieşire
prin intermediul diodei D; baza tranzistorului T, polarizată, tranzistorul T4 va fi
blocat. Ca atare, în situaţia: semnal logic O Iii inllM T2 şi T4 blocaţi, T3 saturat şi
semnal la ieşire este logic l (de exemplu 11 f^),
- dacă pe toate intrările (emitoarele lui T,) se aplică semnal logic l li
exemplu +U cc ), joncţiunile emitor-bază ale tranzistorului T, vor fi blocal*
joncţiunea bază-colector polarizându-se direct se injectează curent în ba/.n Iul r
care începe să conducă. Potenţialul colectorului lui T 2 va scădea iar al emiliiiil|
va creşte. Baza lui T4 fiind polarizată pozitiv, acest tranzistor va conduce, saturAitil
se. Ca atare, în situaţia: semnal logic l pe intrări, T 2 şi T4 saturaţi, T, bloi-nl
semnalul la ieşire este logic 0.
în figura 91 se prezintă operatorul ŞI-SAU-NU (în ţară se realizea/ă CI
tip CDB 450, CDB 451 şi CDB 451 H - operatori dubli ŞI-SAU-NU cu cflte i
intrări). Acest circuit realizează funcţia logică: F = A-B + C-D.
«GND
F/f, 91 - Circuit TTI. ŞI-SAU-NU (CDB 450): a - schema capsulei; b - schema de principii!
hi'init conexiunilor capsulei circuitului integrat ('l)Ii 450 culc dalfl in li K, |l
ii huma electrica de principiu în fig. 91 b. Funcţionarea circuitului, si deci
ln(iii'rt notai;! mai sus, poate fi dedusă pe baza următoarelor observaţii simple:
'Iiim/istorul T este în conducţic numai dacă tranzistoarele T 2 şi T 3 sunt
Tmn/.istorul T2 este blocat dacă cel puţin una din intrările A, B se găseşte
l lo^ic inferior, adică dacă A-B = O sau A-B = 1.
Similar tranzistorul T 3 este blocat dacă cel puţin una din intrările C, D se
i In nivel logic inferior, adică dacă C-D = O sau C-D = 1. Hc/ultă F = Ă^B-
OD = A-B + C-D.
C'hTiiitcle TTL cu diode Schotky
Suni circuite logice bipolare ultrarapide rezultate din seria rapidă a TTL prin
ilurica unor diode Schotky de evitare a saturaţiei tranzistoarelor. în fig. 92 a
Mlnlâ operatorul ŞI-NU din seria TTL cu dioda Schotky; iar în fig. 92 b, c,
i i A reprezentarea în scheme a tranzistorului Schotky. Seria TTL cu diode
v prezintă un timp de propagare de 3 ns la un consum foarte mic (aproximativ
V pe operator).
I*5V)
-UDD
« uu
5ÎF.
.ÂB
ir T4 F = A«B«C
J
B—
1 îl
Flg. V3 Circuite integrate MOŞ: a - inversor MOŞ; b - operator ŞI-NU; c - operator SĂI l
d - inversor cu tranzistoare MOŞ complementare.
dc prtig tJr|, fi ie nulurcu/ii m momentul in cure In intrure ic aplici
- inul mure (în valoare iihsolutfl) ilecat tensiunea Ur i tutorii! ŞI-NU
(NAND)serealizca/.ă prin legarea în scrie a tranzistoarclor in lig. 93 b.
Tranzistorul T,, T2 acţionează ca tranzistoarc de comandă, iar •doi de
sarcină. Când una sau toate intrările sunt la potenţial minim, nivel
.m/isloarclc de comandă sunt blocate şi tensiunea de ieşire este apropiată
" a 11 (nivel logic 1). Dacă intrările se găsesc la nivele logice l, tensiunea
piiiţn scade la minim (nivel logic 0).
lif'.ura 93 c este prezentat un operator SAU-NU (NOR) cu trei intrări,
H iranzistoare MOŞ cu canal p indus. Tranzistoarele T,, T2, T3 acţionează
.loarc dc comandă, iar T4 ca rezistenţă de sarcină. Când cele trei intrări i
nk'iiţial minim, nivel logic O, tranzistoarele de comandă sunt blocate şi i
la ieşire este apropiată de tensiunea UDD, nivel logic 1. Dacă una sau .u i
le se găsesc la nive logic l, tensiunea la ieşirea porţii scade la valoarea :
nivel logic 0).
• t mitele integrate cu tranzistoare MOŞ
complementare
OS-MOS)
'•sie circuite conţin tranzistoare MOŞ cu canale de ambele polarităţi pe
pastilă de siliciu, conectate în serie. Schema circuitului inversor cu
' . M i r e MOŞ complementare (operatorul: inversorul COS-MOS) este
ift în fig. 93 d. Sursa şi substratul tranzistorului T, sunt conectate la masă,
c sursa şi substratul tranzistorului T2 sunt conectate la tensiunea pozitivă
nlare +US. Cele două porţi sunt legate împreună şi formează intrarea
ului; ieşirea o constituie drenele celor două tranzistoare.
ţiul tensiunea de intrare este nulă (nivel logic 0) tensiunea între poartă şi
in/istorului T2 (cu canal p) este egală şi de semn contrar cu tensiunea de
n c (+US), care polarizează acest tranzistor în starea de conducţie, tranzistorul
inul n) fiind blocat, deoarece tensiunea pe poarta lui este nulă. în acest caz
M la ieşire este egală cu Us fiind la nivel logic 1.
ind tensiunea de intrare este +US (nivel logic 1), tranzistorul T2 este blocat,
induce; în această situaţie tensiunea la ieşire este minimă, corespunzătoare
logic 0.
• in legarea tranzistoarelor MOŞ cu canal n şi cu canal p în diverse
scheme
l'ţine de asemenea operatorii SAU-NU şi ŞI-NU.
('ircuite logice secvenţiale
ucuitele care urmează a fi prezentate sunt de tip secvenţial ceea ce înseamnă
i u o combinaţie dată a tensiunilor de intrare, tensiunea lor nu este
neapărat
• it.1; ca poate depinde de ceea ce s-a întâmplat înainte ca tensiunile de
intrare
vi la „configuraţia dată".
nin am mai arătat, în cadrul acestor circuite digitale intră circuitele
'iile, registrele şi memoriile, toate având multiple aplicaţii în prelucrarea
.'i a nformaţiei (tehnica de calcul). Vom trata în continuare pe scurt doar
Ic basculante, întrucât ele stau la baza realizării atât a registrelor, a niemo-
U şi microprocesoarelor.
< ucullolt-biiNiuliinlc NIIIH circuite ctuo nu doufl f»lrtil diNtinoii .......<
o «''m in u l i u l'fU'imdu-sc fie pun nplicitreu unor semnale de comanda din i fir in
iu mă unor procese de vai ia|ic a mărimilor electrice caracteristice cili
l >upă numărul stărilor distincte, circuitele basculante se clasifică In
basrulaiitc bistabilc, circuite basculante monostabilc şi circuite basculante ,i
Circuite basculante bistabile (flip-flop)
Un circuit electric care prezintă două stări de echilibru stabile dil
încadrează în categoria circuitelor basculante bistabile (CBB).
CBB de bază este alcătuit din doi invertori cuplaţi încrucişat (fi|-
Dacă T, este iniţial în conducţie (saturat) prin aplicarea unui semnal pn
ba/a sa, colectorul său va fi la potenţialul V = 0,2 - 0,4 V (nivel h
Deoarece baza lui T2 trece în starea de blocare şi colectorul lui T2 tinde s,
valoarea Ucc (nivel logic 1). Aceasta măreşte semnalul pozitiv aplicat in
baza lui T, şi apoi, îndepărtând semnalul iniţial, circuitul menţine în conţin
T, în starea de conducţie, iar pe T 2 blocat o perioadă nedefinită.
Aplicând acum un semnal pozitiv în baza lui T 2, acesta intră în condwţli
stările celor doi tranzistori se inversează: T 2 conduce (saturat) şi T, se
rezultând a doua stare stabilă.
"ÎTo
, 2
IESIRE 2"
IR
IEŞIRE J INTRARE
11INTRARE l
1 | o-U
l __ V ' I L J
o Ieşire
de tip
-20 v
20V
ovs
Offset
N.C.I
14
12
11
10
^ MIM 9
8
ZlN.C.
ZJN.C.
Z1N.C.
INVI NI
ÎNV O 5
Z] IEŞIRE
ZlOFFSET
N.C.CZ7 Z1M.C.
OFFSET
/ \
f ÎNV (?2 6<?IESIRE
l
n< nilul niniioslnhil: csto un CBM cu care ie regleazA intervalele dintre
niiliiri. CMM poate fi realizat cu componente discrete sau integrat. Durata i
tlnmiliiiv este dată de timpul de descărcare al condensatorului C pe
Ml|n K (fig. (M c) şi arc valoarea t = RxC*0,69 exprimat în secunde;
DiNpo/.ilivul corector de impulsuri: cuprinde mai multe circuite diferite, In
paralel cu intrarea comună la care se aplică impulsuri rectangulare i ilc
CU A, iar la ieşiri putând culege la alegere alte forme de impulsuri
lllţlnle, scmi-sinusoidale, faradice, progresive etc. (fig. 99 a). Aceste circuite
llri'iiite de integrare RC, filtru RC cu diodă, circuite de derivare RC cu diodă,
ţ Miller (amplificator analogic permiţând o integrare liniară) etc. La o ieşire
culege direct impulsurile rectangulare aplicate la intrarea dispozitivului
rnrnri
k.A-A
r'orme de impulsuri produse cu generatorul de curenţi excito-motori: a - impulsuri obţinute
i dispozitivului corector de impulsuri; b - impulsuri obţinute la ieşirea circuitului modulator.
Viloaren ţi conform legii lui Ohm . '. *-"ll(l U - consiliul , |„ Vuritt|i!i
corespund variaţii ale lui I. întrucât se cere curentul ee traverseu/ă ţesutul pm
Hă fie constant pe toată durata tratamentului, este necesar ca amplificiM
putere sa fie de curent constant. Acest amplificator de putere de curenl i
ponte fi realizat cu componente discrete sau integrat.
6 Sursa de alimentare: este formată în general dintr-un bloc redn
bloc de filtraj şi un stabilizator de tensiune continuă. Toate trebuie să îndepl i
coiulifii de calitate, stabilitate şi siguranţă în funcţionare. Stabilizatorul de l
poate II realizat cu componente discrete sau sub formă de circuit integrat sjn
7. Electrozii şi cabluri de legătură: sunt accesorii care au o mare ini|
în punerea în valoare a unui aparat electronic medical. Condiţii: trebuie •
re/istenţă ohmică cât mai mică, să facă un contact electric bun, să nu se ox 1.1
fie flexibili şi cât mai uşori.
8. Indicatoare de măsură şi control: trebuie să fie clare şi foarte i
Generatorul descris mai sus este simplu şi conţine un număr minim de ci.H
Aparatura electronică medicală modernă este din ce în ce mai comp
un număr mărit de facilităţi pentru practician (numărătoare de impulsuri, i'
afişaje pe display, tastatură modernă şi chiar microcalculator) şi cu un nuni,
de posibilităţi de investigaţie şi tratament. Astfel electronica pune în v
bolnavului mijloace din ce în ce mai eficace pentru îngrijirea lui.
X-
f.
c A r i i O LU I n HA/ELE H/JOLOGICE
II.2.1. DEPOLARIZAREA
Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici, electrici etc.) pro
luce o seric de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implicit ah'
)otenţinlului membranei celulare, desfăşurate în miimi de secundă - caracteristice
fj coroNpun/AUntrc procesului do excitaţie. Secvenţa variaţiilor potenţialului de
membrana din cursul cxcita(ici reprezintă potenţialul de acţiune ui celulei (implici!
«»l membranei celulare).
Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu,
ik'dunsându-se un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior, curentul
di- intrare al Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.
Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării,
proces în care partea externă a membranei devine negativă, iar cea internă - pozitivă.
('u oarecare întârziere faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al
ionilor de potasiu, dar de. mai mică valoare, în cursul depolarizării, conductanţa
(permeabilitatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30—40 ori mai mare
tlccât pentru potasiu, iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai
i nare decât cea a potasiului. în aceste condiţii, deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv,
po/itivitatea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia.
Această trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită
In domeniul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT.
în urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică,
stimulul cu nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15 mV - 20 mV,
nire ajunge astfel la o valoare înjur de -65 mV, numită şi potenţial „critic,,; acesta
reprezintă de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului
de acţiune.
Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşa-
mimitul „prag de curent continuu" sau REOBAZA. La om, pentru atingerea
potenţialului critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile
subcutanate, nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile
excitabile şi electrozi se interpune tegumentul - a cărui rezistenţă electrică este
considerabilă - la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului
(realizată de teaca de mielină). Ţinând cont de aceste rezistenţe, pentru excitarea
fibrelor nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la
nivelul pielii.
11.2.2. REPOLARIZAREA
II.2.1. DEPOLARIZAREA
Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici, electrici ele ) (IM
duce o scrie de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implu n *
potenţialului membranei celulare, desfăşurate în miimi de secundă - caractci i»i>
procesului de excitaţie, Secvenţa variaţiilor potenţialului de
i,l din cursul excitaţiei reprezint potenţialul de acţiune al celulei (implicit
i,URM celulare).
iiilmmu stimulata devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu,
ndii-sc un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior, curentul
ii l Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.
> ineabi litatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării,
i .'ii re partea externă a membranei devine negativă, iar cea internă - pozitivă.
,ire întâr/icrc faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al
u- potasiu, dar de. mai mică valoare, în cursul depolarizării, conductanţa
iijlilatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30-40 ori mai mare
• ilru potasiu, iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai
.11 cea a potasiului. în aceste condiţii, deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv,
' iţea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia.
trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită
' i iul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT.
In urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică,
ilul i1 u nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15mV-20mV,
tliiii^e astfel la o valoare înjur de -65 mV, numită şi potenţial „critic,,; acesta
/mirt de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului
|nme.
Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşa-
I
,,prag de curent continuu" sau REOBAZA. La om, pentru atingerea
Ii i l ui critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile
M.ile, nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile
r si electrozi se interpune tegumentul - a cărui rezistenţă electrică este
',ibilă - la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului
'.i de teaca de mielină). Ţinând cont de aceste rezistenţe, pentru excitarea
nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la
uclii.
II.2.2. REPOLARIZAREA
mV 0 \ i i i ™^
. Prag J 1 Timp
Stimul \ Potenţial de acţiune
Pre Fază 4^N S / Potenţial local
asce
Faza potenţial — ' l1
dese L Post potenţial (pozitiv) L-
Postpotenţial (negativ]
;endentâ ------
11.2.3. RESTITUŢIA
(refacerea potenţialului de repaus)
11 3. STIMULAREA ŞI EXCITABILITATEA
ulmi transformării în excitaţie reclamă utilizarea unor stimuli artificiali
• i.mipulat, cu posibilităţi precise de dozare a intensităţii şi duratei de acţiune
u- total reversibile.
iii/arca stimulilor electrici în cercetările de fiziologie experimentală şi
în i Ir funcţionale în scopuri clinice corespunde cerinţelor schiţate mai
sus.
< i n electrică se produce la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
1
lnnp.
«încerca excitaţiei reclamă o anumită intensitate a curentului de excitare,
depăşească valoarea de „prag", în excitare joacă un rol şi suprafaţa
un stimulate, intensitatea curentului raportată pe unitatea de suprafaţă
l densitatea curentului.
'iientul de stimulare, de o anumită intensitate (I) instalat brusc, este necesar
Jlune/c o durată de timp (t) determinată pentru a produce depolarizarea
flnnei - o anumită cantitate de electricitate (Q) fiind necesară pentru
fl^iiren fluxului de ioni: Q = I • t.
1
icfi creşterea intensităţii curentului se face într-un interval de timp prelungit,
.i nu se produce, chiar la intensităţi mari ale curentului. Aceasta se explică
'nlarca unui proces de acomodare a ţesutului excitabil. Deci, pentru stimulare
itanţă densitatea curentului, viteza de creştere şi durata scurgerii sale.
II 4. ELECTROTONUSUL
(Du Bois Raymond - 1848)
in procesul excitării au loc modificări caracteristice ale proprietăţilor fizice
ilogice ale ţesuturilor, determinate de sensul curentului şi cunoscute sub
n de electrotonus.
Modificările apărute la nivelul polului negativ poartă numele de catelectronus,
||t> de la polul pozitiv anelectronus.
l'ingul de excitabilitate este mai coborât în zona catodului, întrucât acesta
ifiii/rt depolarizând membrana, facilitând influxul de ioni şi astfel apariţia
.uri.
.ilelcctrotonusul se manifestă prin creşterea excitabilităţii tisulare (la catod)
«lepolarizării prin sarcinile negative ale electrodului; aceasta înseamnă ci
iul minim necesar pentru producerea stimulării acţionează la o intcnsitiH
• ft în cazurile în care catelectrotonusul este prea puternic sau de duraţi
mine, itdicl Iu ultimii» unoi dcpolnri/.ftri extreme |i de duruţi,
liivon/iinlfl u oxcila|iei de crttrc acesta trocc în blocaj (blocaj de blucfl.i
„de obosealA", depresiune catodica).
Lu anod, fcnoinencle se petrec în sens invers: crescând sarcinile po/llt
suprafaţa externă a membranei, arc loc un efect hiperpolari/ant cu î apariţiei
excitaţiei.
Excitabilitatea tisulară scade, iar în cazul unui anelectrotonus
piotlucc abolirea excitabilităţii prin blocaj anodic de hiperpolarizare.
La întreruperea circuitului, efectele asupra excitabilităţii se invcrv >
Din cele expuse ne putem da seama că la anod excitaţia nu apare la m< l
circuitului (creşterea curentului), ci la întreruperea sa, denumindu-se exeld»
deschidere anodală - cu prag mai ridicat. Dimpotrivă, excitaţia catodalfl •
închidere (a circuitului).
II 6 ELEMENTELE DE CARACTERIZARE
ALE EXCITANŢILOR ELECTRICI
C A UE CONDIŢIONEAZĂ ATINGEREA PRAGULUI
CRITIC AL MEMBRANEI CELULARE
Intensitate (l)
Durată --- 21,
(T) Reobază--
I»
0.5 ms
0.1
0.2 03 OA
Durata stimulului
>• ]
Fig. 102 - Relaţia dintre intensitatea şi durata de acţiune
a stimulului asupra unui nerv.
stabilit o relaţie aproximativă între intensitatea (I) şi durata (t) stimulilor care prillj
răspunsul minim. Această relaţie este de tip hiperbolic (fig. 102).
Perioadă refractară
V
Pompă i,» c. i
K+ de sodiu ii... ,
Creşterea
permeabilităţii
pentru sodiu
Fig. 703 -Conducerea excitaţiei prin microcurenţi locali cu pro- ' |*'"
gresiunea undei de depolarizare în ambele sensuri din zona 'W i '
excitată (Hermann). jjţjjj,
Strangulat!»
dtpolarizatâ Strmjldt
propagaţi
l a Impulsului
Mielina
Axoplasma
^^Strangulaţii
h'tg. 104 - Fibra nervoasă cu teaca mielinică şi strangulaţiile
Ranvier.
ax
sor
o
m. F.
A ••»'-*
Ax m Ves.
l''i)l- I<>5 Reprezentarea schematică după imaginea electromicroscopică a unei sinapse ncumn
sculare în secţiune transversală (A) şi longitudinală (B).
1
.ie locul «fl rciiminlim ca muşchiul
• rt i u nervul cmc îl comandA,
un
l ' i limc|ional indisolubil. Do altfel,
uni n tldinil acest ansamblu ca „unitate
ţtfiF ' iu caracter de unitate funcţională.
iMu este fonnat din neuronul momii
anterior medular, axonul şi ••iile şi
fibrele musculare aferente pselc
respective (fig. 106). ' i u l de fibre
musculare inervate de
nou medular reprezintă „rata de „, . . .
„ ,.- . „ „ . , Fie. 106- Schema unei unităţi motorii,
i este foarte diferit - in funcţie de
i'. .pectiv-dela 1/10-1/15 la muşchii cumotilitate fină şi discriminativă,
i muşchii extrinseci ai ochiului, până la 1/100 sau 1/2000 la muşchii
uni sunt muşchii implicaţi în funcţia statică (1/1 700 la gastrocnemian
iude musculare care fac parte dintr-o unitate motorie sunt inervate
imn sincron şi sunt aduse tot sincron în contracţie. Repartizarea fiziologică
n motorii nu corespunde repartizării histologice. Fibrele musculare ale
noioi ii sunt intricate între unităţile motorii vecine, fapt care are o importanţă
M m gradarea contracţiei.
M/>/f/m/ excitaţie-contracţie. Trecerea impulsului de la nerv la muşchi se
MI usa-numitul „ventil sinaptic", care lasă să treacă stimulul electric
•iliii de excitaţia electrică sau potenţialul de acţiune. Acesta se propagă în
•Ic ambele sensuri - ortodromic şi antidromic.
«nul impulsul de excitaţie ajunge la sinapsă (placa motorie) este eliberat l
chimic acetilcolina. Aceasta face ca potenţialul plăcii motorii să excite
celulei musculare. Membrana era într-o stare de polarizare (potenţialul
1)1» uiiH), care este expresia activităţilor enzimatice ale fibrei musculare, graţie
«t* menţine o diferenţă a concentraţiei ionilor între mediul extracelular şi
ftil celulei (pompa de ioni). Din momentul excitării membranei celulare se
ilcpolarizarea (inversarea polarităţii între interiorul şi exteriorul
iun), mecanism similar potenţialului de acţiune al fibrei nervoase amielinice.
hematie se poate prezenta următoarea înlănţuire de secvenţe: contracţia
lui l'ibrilar al celulei musculare este generată de procesul de excitaţie care
• (n profunzimea miofibrilei prin sistemul transversal de filamente ale
mini (Huxley şi Taylor); ionii de calciu sunt eliberaţi prin depolarizare în
' oplasmatic (care are rol funcţional în conducerea excitaţiei în interiorul
.iparatul contracţii), provocând contracţia miofibrilei prin
activarea i (Shanes, Caldwell, Portzehl).
i.ibilit că ionii de calciu pot difuza foarte rapid din sarcoplasmă până la '' i
'i ilar datorită faptului că aparatul tubular derivat al membranei celulare
Citaţia de la suprafaţa exterioară a membranei prin tubulii T transversali
•plasmă până în apropierea aparatului contracţii. Distanţa de difu/ic B
n iunie este redusă astfel într-o fibră cu diametrul de 100 (x de la 50 (i, pflnl
Urmcn/A secvenţa sechcstrflrii calciului In iicelcuşi elemente «Ig tlil<
riMicular smropliismic printt-un proces metabolic nctiv; dispariţia ionilor tk
inlnhfl aclomio/ina şi provoncfl relaxarea miofibrilei.
Din cele expuse mai sus este relevat rolul special si deosebit jucnl de »>
nilriu în transmisia excitaţiei în sinapsa neuro-musculară si iniţierea <
miofibrilei. Studiile lui Monnicr şi Copcc au arătat că acest ion acţioncu/i>
sinapsei neuro-muscularc ca un adevărat amortizor - în condiţii fi/.iolu
Deficitul de calciu, prin creşterea consecutivă a permeabilităţii iu> <M|
celulare duce la o creştere a excitabilităţii neuromuscularc: muşchiul
contracţii spontane - aspect întâlnit în tetaniile calciprive (indiferent de ||
Iiipocalcemiei).
în situaţiile inverse - de creştere a concentraţiei calciului ionic - mt ml
celulară se stabilizează (chiar are loc o creştere uşoară a potenţialului de mentl
şi excitabilitatea scade, în condiţiile în care se realizează concentraţia sufli'!*!
necesară a ionilor de calciu, nu se produc cotracturi musculare, ci numai ntnlf
reversibile (K. Brecht).
Aceste noţiuni fundamentale şi clasice ale electrofiziologiei neuroimmi»|
se constituie în elemente de bază ale electroterapiei excito-motorii. De II
apare ca justificat şi necesar ca înaintea instituirii unei electroterapii neuronul*
să procedăm la o evaluare diagnostică precisă a substratului tratat1 faza de on
este studiată prin cronaximetrie; faza de activitate (contracţie) muscularii
clectromiografie; sinteza excitaţie-contracţie - prin stimulo-detecţie; joni ()(|
neuro-musculară este apreciată prin raportul dintre cronaxia nervului
muşchiului.
; 'j'
ni;
i ,T; i
,(,' M
ni'"
CAI'I l 01 UI III
GALVANIC (CONTINUU)
120-
100-
80-
60-
40-
20-
10 20 30 40 50 60 minute
Fig. 110- Diferite viteze ale evoluţiei hiperbolice ale depolarizării
(la stânga mai repede, la dreapta mai încet)
onte cu ulii! unii mure. cu cal eile m.u nune tensiunea curentului •MI l
,
stimulare neuro-musculară la nivelul electrodului negativ; i•
reglare a modificărilor de excitabilitate a sistemului nervos central, In IUHH
de modul de aplicaţie;
- reglare nespecifică a constelaţiei neuro-vegetative; '
- biotrofic prin îmbunătăţirea loco-regională a irigaţiei sanguine şi crpşl|4
dilu/iunii intratisulare; |j
- vasodilatator prin hiperemia reactivă la nivelul circulaţiei supcrtUMili
profunde. ]i
Electrozii utilizaţi sunt confecţionaţi din plăci metalice (cel mai adt
plumb laminat) de diferite dimensiuni, alese în funcţie de regiunea pe care •.
şi de efectele de polaritate pe care le urmărim (pozitive sau negative).
în funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi de
egală (metoda bipolară) sau de mărime diferită, în prima eventualit;ii
electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă între ei se formează un câmp cu linii
paralele, iar densitatea este egală pe toată aria electrozilor, în a doua eveni
densitatea liniilor de forţă va fi mai mare la nivelul electrodului mic, can
activ, celălalt rămânând indiferent. Alegerea polarităţii polului activ-po/
negativ - va fi în funcţie de efectul urmărit (analgezic sau excitant). > <
in MI Atol, (iimciiNiiiiulo electrozilor NC nlen in funcţie de regiunea (rataţi,
ntiil nu forme dreptunghiulare «fi niAnini variabile, între circa 50 cm2 şi
K cin. H * l O cm, l O x 15 cm, 8 x 40 cm, 8 x SOcmctc.). olcctro/.i tle
Ibrmc deosebite utilizaţi în anumite aplicaţii: pentru ochi c 'i'hcrali
speciali pentru aplicaţii transorbitare (fig. 111) pentru hemifaţă miic
utili/ala în tratarea parezelor de nerv facial şi a nevralgiilor de r
112), pentru ceafa aplicaţii pe zona reflexogenă denumită „gulerul ii
e influenţează favorabil sistemul nervos vegetativ.
•Io efectele terapeutice urmărite, considerăm util a se ţine seama de
aprecieri: pentru obţinerea unor efecte analgetice, electrodul pozitiv
i nsiuni mai reduse - devenind activ, iar cel de-al doilea - indiferent -
pe cât posibil, distal de anod şi la o distanţă nu prea mare; pentru
' 'i ir efecte vasodilatatoare, electrozii trebuie să fie lungi (cu durata lungă
•nplicaţic).
i icn terapeutică se utilizează două modalităţi de aşezare a electrozilor:
.versal, de o parte şi de alta a regiunii afectate, pe care o încadrează
'• l'uţfi (de exemplu la umăr, genunchi, gleznă etc.) (fig. 113); itudmal,
cu electrozii plasaţi la distanţă, la extremităţile segmentului i inplu la
braţ, gambă, membrul inferior etc.) (fig. 114). •i ultime modalităţi de
aplicaţie i se aduc critici asupra eficacităţii cunoscându-se faptul
că segmentele lungi, având un diametru
• 1111 ic, opun o rezistenţă mare faţă de curent (cu polarizare mare
tisulară);
uliţii este necesară o tensiune foarte mare a curentului şi o intensitate
i,i, incompatibilă cu aplicaţia.
Im clementele importante în aplicaţiile de galvanoterapie îl constituie
ra folosirii unui strat hidrofil intermediar între electrod şi tegument,
• /nlaiit, în scopul contracarării efectelor polare produse sub
electrozi şi
arsurilor cutanate. Acesta poate fi confecţionat din pânză (ţesătură cu
•ni, frotir etc., având o grosime de 1-1,5 cm sau din burete poros de
textură sintetică, cu o grosime de 2 cm. Materialul folosit nu trebuie să
, festoane sau înnădituri şi trebuie să depăşească cu circa 3 cm întreg
Irodului. Acest material hidrofil se umezeşte bine cu apă călduţă, se
ient - până nu se mai scurge apa - şi se aplică bine întins pe regiunea
naiul utilizat va fi spălat cu apă distilată după fiecare întrebuinţare,
• y ile va fi sterilizat prin fierbere. Bureţii vor fi spălaţi cu apă caldă şi
liccare bolnav tratat. La anumite intervale, materialul hidrofil trebuie
funcţie de texturile utilizate.
măsuri sunt necesare pentru îndepărtarea ionilor paraziţi produşi de
n electrolitică a apei.
' iniinica curentului aplicat. Dozarea intensităţii are o importanţă capitală
••«i» procedurilor de galvanoterapie. Intensitatea este în strânsă dependenţă
1
iliiîitca şi toleranţa individuală, efectele terapeutice urmărite, stadiul de
i\ «Iccţiunii, mărimea electrozilor, durata aplicaţiilor.
Fig. 111 - Aplicaţii Fig. 112- Masca Bcrgoiitl
transorbltare
• i/.ii trebuie să fie complet netezi (pentru netezirea lor folosim un rulou
l i i i A cute, fisuri şi înnădituri, care permit scurgeri de curent ce produc
"Im f ncdorite şi arsuri cutanate. Fisurile marginale, precum şi colţurile
<i|r electrozilor vor fi ajustate cu ajutorul unei foarfeci.
mi mai verifica să nu existe nici un contact direct între tegument şi clemele
iiinl fixate cablurile de electrozi. Pentru siguranţă (evitarea arsurilor), în
in care clemele au o dimensiune prea mare şi vin în contact cu pielea, se
i i n strat izolator o bucăţică de cauciuc sau pânză cauciucată.
Mimt electrozilor se face cu ajutorul unor benzi elastice de cauciuc perfo-
l'iilonicre care se încheie cu butonaşe special destinate (la membre sau
i orporale mai înguste), cu săculeţi umpluţi cu nisip (care să nu fie prea
' i n evitarea compresării circulaţiei) sau prin greutatea corpului pe planul
K> < f
CAPITOL U l IV
1
i
_ t _ u. t—
u
tn
"— l -*"1
Tp i -^
r ; L
=1 s JU
T=20ms
- T=20msH "gr
Iv=variabir=Or90mA | Tgr=varic±)il=2»20s]
11 ia de durată se caracterizează
periodică, progresivă, a duratei
până la un nivel maxim şi
progresivă, la durata iniţială a
Modulaţia de amplitudine se mc
(combina) cu cea de durată. Ic
expuse mai sus, rezultă că • i p l e
posibilităţi de realizare şi <
iiupulsurilorprin variaţia formei,
/WVX/xy
Unii, duratei şi frecvenţei lor. Fig. J25 - Curenţi diadinamici.
IV.2.TKRAIMA I'RIN ('IIRKNJ'I DE JOASA ,
FRKCVKNŢA
IV.2.1.3. INDICAŢII
\>
IV.2.1.4. FORME DE APLICARE
- Tratamentul musculaturii scheletice rezultă din datele prezentate,
'i h
, ni
l
efectele şi indicaţiile acestor forme de curenţi.
- Electrogimnastica musculaturii respiratorii. Se descriu două modali
stimulare a musculaturii respiratorii:
1. Stimulare indirectă prin intermediul nervului frenic la punctul do««
al acestuia (regiunea cervicală latero-internă); prin această IIUM
se acţionează asupra diafragmului prin impulsuri dreptunghiului
triunghiulare) cu durata de 0,1-1 ms aplicate pe zona sus-m
Se stimulează nervul de o singură parte şi numai în caz di
manifestărilor de slăbire a amplitudinilor respiratorii, pu
moderat intensitatea de stimulare sau se trece la stimularea < i
opusă. Indicaţii: insuficienţe respiratorii de scurtă durată din cmli
intoxicaţii accidentale, stări de şoc sau narcoză.
2. Stimularea directă a musculaturii respiratorii cu curenţi nunii,
aplică impulsuri tetanizante moderate prin intermediul a doufi •
de stimulare sincronizate cu ritmul respiraţiei spontane, care st l c
separat musculatura inspiratorie (muşchii intercostali internii
expiratorie (muşchii abdominali). Indicaţii: sunt aceleaşi ca la glii
respiratorie adică, tulburările de ventilaţie de tip obstructiv şi i>
din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice, în aceste
patologice electrogimnastica realizată, completează şi ajută
respiratorie activă. Contraindicaţii: paralizia musculaturii
prin denervare totală.
- Tratamentul musculaturii abdominale hipotone (flaşte) din
atone şi după naşteri. Se aplică curenţi modulaţi sau neofaradici în ritnunl
intensitate crescută, în şedinţe zilnice, cu durată progresivă de la 5 la 20 de i
1i iminentul formelor uşonro de tncoiilincn|n u slmctcrclor vezicii şl mal,
'i iniţfi mimcularfl n constrictorilor, cu curenţi modulaţi,
umilirea mişcărilor voluntare (după Focrstcr). Această formă specială
ni urc cu scop refacerea imaginii centrale motorii, după o întrerupere
n cailor psihomotorii, a unor muşchi cu integritate a inervaţiei. în timpul
* i iratii, pacientul îşi declanşează el însuşi stimulul electric, care va provoca
ti* muşchilor, concomitent cu intenţia contracţiei voluntare. Prin această
fefc , el reuşeşte progresiv să-şi recapete controlul asupra mişcării pierdute.
;=b 'irol se recâştigă prin fenomen defeedback senzitivo-motor bazat pe
ţ& explicat cibernetic - de învăţare şi memorizare (Smith şi Henry, 1967).
t §. -n acestei metode intervin feedback-urile vizuale şi tactile la nivelul
' i u articulari, tendinoşi şi musculari. n(ii:
irilc după traumatisme acute ale aparatului locomotor; • ipclc musculare
disfuncţionale (parţiale sau totale) din vecinătatea celor din cadrul
sechelelor de poliomielită;
ic/.clc restante după leziunile de nerv periferic la care s-a realizat o re-
i impieta.
i|ionăm că cel mai adesea, această metodă electrică de „reantrenare"
i aplicată în situaţiile patologice citate, se dovedeşte a fi foarte utilă şi
IV.2.2.1.MOD DE ACŢIUNE
N
progresiv, sub formă de pantă (impulsuri exponenţiale), muşchii noi i n
nu mai răspund, datorită capacităţii lor de acomodare (Nernst). De ascnu
nervoase senzitive integre prezintă acomodare la stimulii cu pantă. Spi de
acestea, musculatura total denervată răspunde selectiv la ştim
impulsurile exponenţiale de lungă durată, cu pantă de creştere lenta HHM
lentă (Kowarschik, 1929), deoarece degenerescenta nervoasă a dus Iu pi
capacităţii de acomodare a muşchiului care poate răspunde la intensităţi nn>< de
curent. Cu cât este mai lungă durata impulsului, cu atât este mai lina pun
creştere. Descoperirea şi precizarea acestor caracteristici a făcut deci i
excitarea selectivă a muşchilor striaţi denervaţi şi utilizarea metodei în Ivn
terapeutice de recâştigare a capacităţii lor de contracţie.
b) proximal distal
1
(mA
60) reobaza=3Jn«A H
Cf)
timp util «1Smi
cronaxie » 0,11 «^
in
\^ \
oC-
16
" 3.2-5" 'l
a
^ ^ / l
> ^ /
*-— — l ^x
•* -
/
d ^ = ^- ,S CIT
- ^
3 CID
f
C
t (m,j •*:•
0.01 Q02 Q05 0.1 02 0.5 1 5 1020 50100200 5001000 fi
Fig. 127 - Curbele I/t pentru un sistem muşchi-nerv normal, ridicate cu impulsuri drepttafhlultH
(CID) şi cu impulsuri triunghiulare (CIT). <c
1
itîlcclcn/l fbrma de Impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. • • • i
I "linurilor se fixca/.fl Iu l 000 ms, iar pau/a între 2 000 şi 3 000 ins. Cu ......
niila|i pe paeieiil.sc creşte treptat intensitatea curentului până se obţine < •
imimA. Valoarea intensităţii (mA) cu care se obţine această contracţie
•iiiiiieştc Kl'OMAZĂ; aceasta se notează în grafic (fig. 127 d). .ciulea/;! apoi
durata impulsului, de exemplu în succesiunea 500 ms, 1 >• 'i ins, 200, ms,
100 ms, 50 ms ş.a.m.d. măsurându-se de fiecare dată, ca • • • 1 1 n rmlenl, intensitatea
curentului care produce contracţia minimă. Valorile =• •' • l rec în grafic. La
scăderea duratei impulsului, valoarea intensităţii =, MMI . urc produce
contracţia minimă rămâne un timp egală cu reobaza, ceea N " "iui i- printr-o
porţiune orizontală a curbei CID (fig.127 b). La o anumită şi» « impulsului
pentru obţinerea contracţiei minime este necesară o intensitate ! M' MC ilivâl
reobaza. Din acest punct curba I/t devine ascendentă pe măsură ce =!=« muie spre
zero. Timpul, sau cu alte cuvinte, durata impulsului de la care «M pc să
devină ascendentă este denumit în literatura de specialitate ' ' UT)
TIMP UTIL (fig. 127 c). De menţionat că valoarea timpului util
• io mult în funcţie de poziţia electrozilor şi de presiunea lor pe
tegument.
'.est motiv, timpul util nu este considerat ca un parametru important
nodiagnostic.
determină CRONAXlA, definită ca durata impulsului de curent
'i l a r cu amplitudine egală cu dublul reobazei, care produce contracţia
i onaxia poate fi determinată în două moduri şi anume:
• i 'aticul curbei I/t determinată în fazele precedente se trasează o
dreaptă
i ' i m abscisa la valoarea de curent reprezentând dublul reobazei (fig. 127 e),
H 1.1 punctul de intersecţie al acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculară
- • Minpului unde se obţine valoarea cronaxiei (fig. 127 f);
pun determinarea directă pe pacient, în timpul ridicării curbei I/t, se fixează ii
- ti i Ic vârf a curentului la o valoare egală cu dublul reobazei, durata impulsului
fimilc redusă, şi apoi se măreşte treptat durata impulsului până la obţinerea
|lci minime; durata impulsului corespunzătoare contracţiei minime este
In
4 Se ridică curba CIT în aceleaşi condiţii descrise la curba CID (prin mane-
Inilonului corespunzător formei de impuls triunghiular). Durata frontului de
ere se alege practic zero. Valorile se trec în acelaşi grafic ca şi curba CID.
Se determină coeficientul de acomodare notat cu a, care se defineşte ca
dintre intensitatea curentului triunghiular cu durată de l 000 ms şi
iilca curentului dreptunghiular cu aceeaşi durată, pentru valorile care produc
|M minime. Prescurtat, se poate exprima"
Itr(lOOOms)
(x = T - 7 , la contracţie minimă.
I( l OOOms) dr
•m curbele determinate
conform celor arătate anterior se poate determini i ncflcientul de
acomodare a, făcând raportul dintre curenţiii corespunzători mă curbe,
pentru durata de l 000 ms. în exemplul dat în fig. 127, a ClW
cgnl ou 16/3,2 » S, mlicfl rcprc/intfl raportul curenţilor din pun» l
CoHicientul de acomodare arc In muşchii sănnloşi ni scheletului vnluri d
intre aproximativ 2,5 şi 6. Linnla inferioară vuriu/A dupfl divergi iiuton tulii O
scAdcrc u valorii sub limita inferioară denotă o dcnervare parţiala a muţi i iar
o scădere sub l arată o dcnervare totală. Determinarea coeficientul!
acomodare este foarte importantă deoarece în valoarea acestuia se rclUMA
le/uinea incipientă a nervului. Valorile normale date mai sus pentru codit i
de acomodare sunt valabile numai pentru durata de l 000 ms a impulsurile)
Criteriul pentru mărimea excitaţiei în determinările curbelor l/t este i
musculară minimă, care se apreciază subiectiv şi deci, poate da naştere Din
acest motiv, trebuie luate măsuri în vederea menţinerii erorilor In vnl»ij mai
reduse. Pentru aceasta, este indicat ca lumina să fie dirijată oblic pe Hi testat
şi suficient de intensă.
La pacienţii care au un strat de ţesut celulo-adipos subcutanat nbin
recomandă palparea pentru decelarea contracţiei musculare.
Contracţia minimă trebuie să fie percepută similar cu amplitudinoti p-
radial normal. Oboseala survenită după un număr mare de determinflil,
amplitudinea contracţiei. Este importantă şi recomandabilă de asemenea, n |
relaxată a pacientului. Mai adăugăm necesitatea unei temperaturi de confort l
în încăperile unde se execută testările (pe extremităţi reci nu se obţin vait ni
De asemenea, este important de cunoscut efectul de „mascare", produs de i •
muşchilor vecini normoinervaţi, mai ales cu ocazia scăderii duratei impui v a
creşterii intensităţii, în aceste situaţii se întrerupe ridicarea curbei în pi M
care contracţia muşchiului testat nu mai poate fi stabilită cu certitudine, l >• că
această curbă I/t nu are valoare în sindromul de neuron motor ccnii
miopatii.
Forma curbei I/t din fig. 127, aşa cum s-a menţionat, valabilă nuni,
un sistem muşchi-nerv intact. Pentru muşchii, denervaţi, forma curbei se i
mai mult sau mai puţin şi din alura ei se pot trage concluzii privind gradul»
Ca exemplificare, în fig. 128 se prezintă variaţia curbei I/t (CID) în cursul n)
unui nerv. Astfel, la muşchiul total denervat, curba este deplasată în drc.i
sus, ca urmare a cronaxiei crescute a fibrelor musculare, care sunt excitai
fibrelor nervoase.
La un muşchi parţial denervat, curbele ocupă un loc intermediar în l •
precedentă şi curba muşchiului sănătos. Se observă că pe măsură ce are loc n
curbele se deplasează de sus în jos şi de la dreapta spre stânga, Din variaţin din
această figură se poate trage concluzia importantă pentru diagnostic • stângă
a curbei I/t dă în primul rând informaţii asupra stării nervului n partea
dreaptă asupra stării fibrelor musculare O deteriorare în funcţionare.i motor se
traduce prin ridicarea părţii stângi a curbei, adică prin necesitatei i unor
intensităţi mai mari pentru excitaţie. Segmentul orizontal al curbi reduce,
după cum rezulta din fig. 129, în care sunt reprezentate curbele l un muşchi
denervat parţial. Afectarea nervului se reflectă şi în scăderea coi i < lui de
acomodare, care rămâne însă în cazul de faţă mai mare de 2.
n|l« curbei l/t (C'll)) în cursul
vnlul: a - muşchiul denervat;
'/t icupectiv 20 de săptămâni
</ după 24 săptămâni şi
ului; t - muşchiul sănătos.
'\ reobaza=7,2mA
v cronaxie= 7ms
x sx oi- ^ - 21
^ v 7.2
^v. '"•
cn
s
"-ftl_
1- — ^
— X s^ _^' f*r
1
1
.
- , _
X. —.
•N^
1 „ CID
^,"
î1
1
l1
1
1 t(ms)
t 0.2 0,5 1 2 5 10 20 50100 200 500 1000
129 - Curbele I/t pentru un muşchi denervat parţial cu a peste valoarea 2.
ura 130 sunt reprezentate curbele I/t pentru un muşchi total denervat.
ii: observă, cronaxia are valori mult mărite, iar capacitatea de acomodare
i complet pierdută. Coeficientul de acomodare se apropie de valoarea 1.
MI optimizarea parametrilor aleşi pentru electrostimularea terapeutică
Iclcrminarea curbei CIT pentru muşchiul corespunzător sănătos al
simetric (prezentată în fig. 131 alături de curba CID determinată în
i'.ichiului afectat).
••Ifl din urmă curbă este denumită în literatura de specialitate şi
'A. Pe grafic se trasează, începând de la origine, o dreaptă aproape
• urba climalizei. Suprafaţa triunghiului haşurat descris de curba CI 1) şi
iptft reprezintă domeniul de intensităţi şi durate care pot fi alese pcntiu
iiişchiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. De obicei, se alege un
i pe dreapta tangentă, căruia îi corespunde o intensitate mai maro OU
1
ImA)
fln
ou \ \ rtoboic
crt
3U
•in \ \\\ cronoxl
OU \ \ oC«1,1
9n
<cu X ^< CI
m V T
/ /"
CI
1 D
f ii
.,
•u
1 i(ms)
I
(mA)
eu ^ \
NNt- CIT (muşchi simetric sănătos)
50 s\
\N
\\i
30
^ ^1 CID (muşchi leza
t) <l
20
^1
10
8
5 —
^ ^^
— ^
^ -
^ s 1
r ^^ ----- ^A' '////
3
2
•*
^ / s^
^^
'
^1
i
1
< 'ii
1
*s ^ 1
^ ^ ^ î |B
l
l
iniperi (Ici Al reoba/a (punctul A din figura). Dreapta verticali care trece
i muci determină la intersecţia cu abscisa (B) durută frontului de creştere
n, un dreapta ori/ontală la intersecţia cu ordonata (C) indică intensitatea
Durata frontului de descreştere a impulsului se alege practic zero.
mielului pe tangentă cu câţiva miliamperi mai mult decât reobaza, are
nlcpaşirca unui anume nivel al intensităţii curentului care să provoace
iiisclmilui stimulat. Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de
iun marc decât durata impulsului.
licicrc menţionăm că diagnosticul de electrostimulare poate fi comple-'
ii decelarea modificărilor calitative şi o apreciere superioară a celor
.ile potenţialului de acţiune a unităţii motorii - cu electrodiagnosticul
(clcclromiografia), prezentat la sfârşitul acestui capitol.
ZTj=variabil
T=variabil=U1.3s
I Iv Iv=variabil=0-i-100mA
RS10
7Vi=variabil=80*-800ms
~5\ =variabil=0,1 *-1 ms
Iv=variabil= O+90 mA
ie indicaţii menţionăm:
iiMticitutca în pareze-paralizii de origine cerebrală, în special infantilă,
i ronsecutive traumatismelor la naştere, fără atetoză;
nun traumatice cerebrale şi medulare, cu excepţiaparaplegiilor spastice;
HVC spastice din cadrul sclerozei în plăci;
itnpareze spastice după accidente vasculocerebrale cu redori articulare
(insistente;
.iln l'arkinson (după Jusic şi colab.), în care se pot obţine ameliorări ale
muscular cu ajutorul acestei metode.
• iiuindicaţiile cunoscute sunt:
li'm/a laterală amiotrofică;
u-ro/a difuză avansată.
Calea spino-reticulo- \
\
talamicâ
F R.bulbară şi mezence-
falică Calea
spino -
talamică
| Colea |
spino-
reticularâ
Calea spino- _
cervico - talamică
Sistem
de
control al
pragului
privind teoria „controlului
de poartă" în transmiterea
P=AA-C
impulsurilor dureroase (după l'opoviciu şi Haulică): G - fibre
nervoase cu diametru gros; P - fibre nervoase cu diametru subţire; T-
neuronul central de origine a căilor extralemniscale; SG - substanţa
gelatinoasă Rolando.
aţii longitudinale de-a lungul unui nerv periferic sau a unei căi vascu-
nervi, electrodul pozitiv, de regulă mai mare, se aşază proximal, în
igcnţă, iar cel negativ, mai mic, distal, pe zona afectată. Pentru vase,
cctrozilor - ca mai sus.
aţii paravertebrale, pe regiunile rădăcinilor nervoase, în radiculite,
crtcbrale etc., cu electrozi plaţi de mărime adaptată de la caz la caz;
(ransversal şi paralel cu coloana vertebrală - catodul pe locul dureros
i dc-a lungul coloanei, cu anodul proximal şi catodul distal.
aţii gangliotrope - la nivelul ganglionilor vegetativi. Se ulilizcazfl
rotunzi, cu catodul pe zona ganglionilor respectivi şi anodul la 2-3 cm
140). V
i-ie
Fi'g. 13fi Aplicaţie truitiv»»
curen(i diadinamici la nlvtltil >
lombare.
/ Ji.
fl
Aplicaţii mioencrgetico, curo urmAreic tonici/arm unor muşchi norme-
'' Iul po/.itiv mai maro, ca electrod indiferent, se plasca/A la locul de
îl nervilor moton, iar cel negativ pe punctele motorii ale muşchilor r
iiplicA formele cele mai dinamogcnc de curent.
• iinifii «Io aplicare. Mărimea şi forma electrozilor se alege în funcţie de u
linliiir, iar locurile de amplasare, modalitatea de poziţionare şi polaritatea MU
|n •!'• scopurile terapeutice urmărite. Menţionăm că Bernard a introdus "' • i i'
i .ipcuticu a curenţilor diadinamici inversarea polarităţii cu electrozii i ii' i
.i po/.iţii, tehnică ce îşi are rostul numai în anumite situaţii patologice ', in
aplicaţiile cu scop dinamogen, miostimulant). j i i se aşează în funcţie de
regiunea tratată, pe paturi sau scaune confec-i.-mu.
i /.i i se aplică prin intermediul învelişurilor de protecţie hidrofile, confec-
h ferite structuri textile sau material spongios elastic, bine umezite şi
> n tt|ulorul benzilor elastice sau a săculeţilor cu nisip.
^ imunde vor avea fixate la începutul tratamentului comutatoarele potenţio-
«i In |)o/.i|ia zero. Formele de diadinamic aplicat se aleg în funcţie de scopul
t' , |mfmd cont de defectele prezentate mai înainte. Deseori, la aplicaţiile
•" >l)-,etic se recomandă începerea şedinţei cu forma D.F. pentru 30-60 s.
lalea curentului se reglează prin creştere progresivă la o doză (nivel)
uire efectului urmărit (analgetic, dinamogen), fără a atinge pragul
dureroase. Majoritatea specialiştilor aplică la începutul şedinţelor de
„pat" de curent galvanic (aparatele permit aceasta), reglat sub pragul
' îl inuu, adică, fără să producă senzaţie de curent, de 1-3 mA (în funcţie
electrozilor).
i îl şedinţei, trebuie crescută intensitatea pentru menţinerea senzaţiilor
dureroasă (prin procesul de acomodare, acestea scad la un interval de i
ihilirea pragului iniţial de intensitate). Durata şedinţelor de tratament
in raport cu scopul terapeutic urmărit. Ea va fi scurtă, din raţiunea
'i i (dării, de 4-8 minute sau chiar mai puţin; o durată mai lungă poate
icitatea unei aplicaţii cu scop analgetic. Dacă trebuie efectuate aplicaţii
/((ne în aceeaşi şedinţă, se scad duratele succesiv de la zonă la zonă
"iii, astfel încât să nu se depăşească 10-12 minute, în aplicaţiile cu scop
vasculotrop, se pot aplica şedinţe de durată mai lungă, de 20-30 minute, i
şedinţelor este determinat de stadiul afecţiunii tratate; în stadiile acute •
i le două ori pe zi (efectul primar poate dura câteva ore) sau cel puţin ,-
ilnic. Numărul şedinţelor aplicate este dictat de efectele obţinute, în i
u scop analgetic este inutil a se depăşi 6-10 şedinţe; în unele situaţii, i
rjti obişnuiesc ca după 6-8 şedinţe să facă o pauză de 7-10 zile, după ,i
doua serie de 6-8 şedinţe, în aplicaţiile cu scop dinamogen sau n
d fi efectuate peste 10 şedinţe, în funcţie de caz. > f iile curenţilor
diadinamici i ///// ale aparatului locomotor
ixifittraumatice. Se exclud de la tratament zonele cu fracturi certe sau
luri ligamentare sau meniscale. Contuzii, entorse, luxaţii recente: DF,
•In cu sechele tardive şi recidive; PS, PL.
întinderi mimeuhuo: DF, PS,
Kcdon articulare: I'S uu DF, PS iau DF, Ml' sau Ml. l'L
- ^frcfiuni reumatice
- Artroze reactivate
Artrite
Mialgii
Manifestări abarticulare: stiloidite, cpicondilitc, P.S.H., ncvrnl)'"
brahiale, lumbago discogen, lombosciatică, sindroamc algodistrolkr (l 'i
ulili/ând modalităţile de aplicare indicate şi prezentate mai sus.
- Tulburări circulatorii periferice. Maladie Raynaud, acru» IM
varicoasă, stări după degeraturi sau arsuri.
Artcriopatii periferice obliterante - Biirger sau aterosclerotice, Se
aplică tehnici segmento-regionale, de-a lungul vaselor sau trnn
gangliotrop pentru inhibarea simpaticului (DF, PS, PL).
- Aplicaţii segmentate ce vizează zonele neuro-reflexe în sul
patogenie neurovegetativă ale stomacului, colecistului, colonului, astm
migrenele cu dereglarea echilibrului vaso-motor. Certitudinea efcctel*
prin aceste metode de aplicaţie nu este unanim conformată şi acceptam
IV.2.5.2.5. Electropunctura
l V. 3. ELECTROMIOGRAFIA DE DETECŢIE.
NOŢIUNI GENERALE
n dectromiografie (EMG) se cercetează activitatea bioelectrică a
unităţii i ospcctiv a subunităţilor musculare striate şi nervilor periferici
(cilindraxul) ifivează. Cu ajutorul ei se detectează modificări calitative şi
cantitative ijiiilului de acţiune faţă de normal. Mai precis valoarea EMG
constă în iţile de detecţie a următoarelor situaţii patogenice: •liMicrvările
parţiale uşoare (latente), în care examenul electric al excita-lusice este
insuficient pentru evidenţierea leziunii. Teoretic, cu ajutorul «lem
evidenţia dispariţia unei singure unităţi motorii; •loncrvările parţiale
evidente; ilt'iiervările totale;
permite delimitarea şi localizarea leziunilor cauzale în diferitele sectoare
jNHiliii nervos: la nivel radicular, fascicul primar sau secundar al plexului sau
periferic;
primite depistarea precoce a afectărilor primare de tip neurogen sau miogen
|)i ml icul diferenţial între suferinţele motorii neurogene, miogene şi psihogene;
ui măreşte procesul de regenerare (reinervare), apreciindu-se astfel
Ini tratamentelor instituite pentru facilitarea regenerării şi având valoare
iislluV
'ifnul. Captarea, amplificarea şi înregistrarea potenţialelor de acţiune
unui ac şi mai rar cu electrozi de suprafaţă.
ca de examinare. Este necesar ca bolnavul să fie bine informat asupra Ml
investigaţii, pentru ca acesta să fie cât mai relaxat fizic şi psihic şi să 1
i- l)ine în timpul examinării; trebuie să ştim că starea psihică poate influenţa
înregistrărilor, în stare de confort termic, bolnavul va fi aşezat în po/i|ia
Aloare, adecvată muşchilor investigaţi. Tegumentul se degresează $i se >
n/,ii. Acele - coaxiale - sunt sterilizate şi se înfig în interiorul corpului
lixaminarea se face numai de medic şi în colaborare cu examenul clinic IU,
crrrHnie tn llinpul
A. Comportamentul cIcclioinioKnific al muşchiului relaxat tn t'n<
irpaus complet în mod normal, nu există activitate electricii. Apariţia unoi
olectiicc spontane arc o semnificaţie patologică. Cele mai importante i
activitate spontană sunt:
a) potenţialul de fibrilaţic; h)
potenţialul de fasciculaţie.
B. Examinarea activităţii voluntare la intensităţi diferite ale conct .......
a) la concentraţii uşoare intră în activitate numai potenţialul do i>
unor unităţi izolate;
b) la concentraţii medii intră în contracţie un număr mai mare ii
motorii - aspect intermediar;
c) la contracţia maximă apar frecvenţele de descărcare interi
maximală. Acestea se instalează progresiv, până când toate unităţile m» '
stimulate treptat.
C. Activitatea de inserţie este acea modificare electromiograficA
la introducerea acului în segmentul muscular explorat. Mai este ilr"
activitate electrică indusă.
în cazul muşchilor normali, la introducerea acului în muşchi M
descărcare ritmică ce durează câteva secunde, după care se instalcn/u l
electrică. Aceste modificări apar şi atunci când se mişcă acul.
Electromiografîa patologică
A. După cum s-a arătat, ne interesează dacă există activitate biu«l>
spontană la examenul EMG în repaus. Existenţa acesteia constituie un
patologic şi reprezintă expresia unei leziuni a motoneuronului periferic sau ii
a) Potenţialul de fibrilaţie. Sunt potenţiale de acţiune de durata
1-3 ms, cu amplitudine de 10-400 jiV, de formă mono-, bi- sau trifazică,
la distanţe neregulate (asincrone), spre deosebire de descărcările de unii
normale cu amplitudine de 2-6 mV şi o durată de 5-8 ms. Uneori, aceşti
de fibrilaţie sunt puţine, de aceea trebuie căutate sistematic. Aceste
reprezintă activitatea bioelectrică a unor fibre izolate. Ele sunt semne
ale unei denervări pe traseul nervului periferic. Pot fi descoperite în sil|
2-a şi a 3-a după leziunea axonului şi dispar când muşchiul este reinerv
este fibrozat. Există şi muşchi denervaţi fără fibrilaţie.
b) Potenţialele de fasciculaţie. Sunt semne de denervare ce ap.*
corespund activităţii bioelectrice spontane a unui grup de fibre muscul;
de un singur neuron motor. Durata acestor potenţiale este de 15-20 ms
le/iunile celulare din cornul anterior al măduvei, cât şi în leziunile nervili
Pentru afectările cornului anterior medular sunt tipice potenţialele gigai i
/.ale prin durată şi amplitudine, foarte mare.
B. Examinarea EMG a activităţii voluntare. Se analizează i.
contracţia slabă, medie şi maximă. Trebuie urmărit dacă gradul i\<
corespunde normalului, în diferite miopatii, la solicitări mici pot apare.'
de interferenţă (maxime), în loc de potenţiale izolate. Alteori, la solicitai
i 'tinsuri i/olalc SIHI intermediare, ceea ce înseamnă cfl nnti tnulic fibre muscu-
nipund din can/a procesului patologic şi, asll'cl, nu se nun reali/cază nnagi-
ilri l'ercn(.l In «fecţiunilc ncurogunc dispar unităţi motorii întregi, pe când
ilo«onc dispar numai unele din fibrele musculare din cadrul unităţii motorii.
Activitatea de inserţie, în caz de denervare şi în unele miopatii-mai ales
11 le la introducerea acului (la inserţie) apare o activitate de inserţie deosebit
iii|ntfl şi de durată, de la mai multe secunde până la câteva minute,
diagnosticarea afectărilor neuromusculare, o semnificaţie patologică deose-i
uliatci ile de la normal a următorilor parametri ai potenţialului de acţiune:
liuala: 3-15 ms; uiiplittidinea: 200-2000 |J,V; 11 nuia: bi- sau trifazic.
ii iile scurtate sau prelungite, reduceri (în miopatii) sau creşteri ale amplitu-
'iniţialc gigant), apariţia de potenţiale polifazice (produse de incompleta
mc a potenţialelor de acţiune) sunt semne evidente de leziune. De
.i, o formă patologică de potenţial de acţiune este considerată şi unda
ascuţită, semnificativă ca semn de denervare.
ipi'clc ale EMG în diferite situaţii patologice
li'.'.nini neurogene:
n tivitatc spontană cu fibrilaţii şi fasciculaţii; n
livitatc de inserţie prelungită;
IM solicitare maximă apar aspecte intermediare sau potenţiale izolate;
imlaiţialul de unitate motorie cu durată prelungită, amplitudine crescută şi
i'nlniţiale polifazice frecvente. It'.-inni miogene:
M livitatc spontană cu potenţiale de fibrilaţie;
«livitatc de inserţie de lungă durată;
:
-i solicitare maximă, frecvenţa de descărcare este mărită, chiar dacă forţa
i i\ este redusă;
Modificări tipice ale potenţialului de unitate motorie: scurtarea duratei
11111 i de acţiune, amplitudine mică, frecvenţă de descărcare motorie crescută:
li K' de 60-200/s, polifazie mult mărită.
"lilicările patologice ale EMG privind situaţia de relaxare musculară,
i'i'ii i'ontracţiei voluntare, activitatea de inserţie, parametrii potenţialului de
motorie, îmbracă diferite nuanţe în funcţie de sediul şi gradul leziunii
ulm motor periferic (denervări parţiale, denervări totale, leziuni în cornul
i ami nldăcina anterioară etc.).
n Andini de regenerare a nervului, potenţialele de reinervare apar sub formă
rnr de potenţiale polifazice cu multiple vârfuri cu amplitudine mică şi
ni 'lungită, cu frecvenţă progresiv crescută. Ele reprezintă activitatea unităţii
n i i i ncoformate şi trebuie căutate cu răbdare, ele apărând cu câteva •
înaintea modificărilor curbei I/t şi cu câteva luni de zile înaintea semnelor "
incrvare.
umile de neuron motor central, EMG are un aport deosebit, mai ales în
• l diferenţial cu paraliziile spastice medulare, latente sau manifeste.
•Iile
l'rincipnlele modificări Html:
potcn|utlc psciuloNponlunc care rcprc/.intA o activitate do rcpnih ihn
ruii/n iiillucnţclor impulsurilor proprioccplivc;
activitate electrici prelungită peste normal (0,5 s) după contiac(i« v •
apariţia unui clonus latent şi activitate contralatcrală;
modificarea reacţiei postrcflcctorii: amplitudine mărită şi polil'ii/n
(laiului rcllex.
V. 1. ACŢIUNILE BIOLOGICE
ALE CURENŢILOR DE MF
ii'i npic sunt utilizate în general aparate care furnizează curenţi cu frecvenţe
Inlrc 3 şi 10 kHz (3 000 Hz - 10 000 Hz). Curenţii alternativi din acest
nu o scrie de proprietăţi, care le conferă particularităţi şi efecte distincte
umilii de joasă tensiune.
i r deosebire de aceştia din urmă, la care fiecare perioadă de curent cu
"i este urmată de o excitaţie (principiul excitaţiilor sincrone), la media
• i, iipuriţia excitaţiei fibrelor nervoase mielinice este posibilă numai după
(inie de perioade de curenţi alternativi, deci după o sumaţie de oscilaţii de
a1 venţă. Acesta este efectul „sumaţiei temporare" descris de Gildemeister.
ulm realizarea acestuia, curentul de MF trebuie să depăşească un anumit
intensitate şi un anumit timp util. Este deci necesar şi aici, ca şi pentru
i U- joasă frecvenţă, un anumit timp util - dependent de substratul excitat -
fi declanşată o stimulare. Acest timp util este cu atât ma'i mic, cu cât
ten de excitaţie este mai mare. O prelungire a timpului de trecere a
ti ile MF peste timpul util, rămâne fără importanţă pentru declanşarea
di- excitaţie.
t'Al creşte frecvenţa curentului (de MF), cu atât creşte şi numărul
i!t Iul necesare pentru declanşarea unui potenţial de acţiune. Acest efect nu
Î i-iintinuu, liniar, ci cunoaşte două maxime evidenţiate de Schwartz pe
Iul noilor de broască.
nllfl particularitate a modului de excitare produs de curenţii de MF este
11 u excitaţie „apolară" sau „ambipolară". Semnalată şi demonstrată de Katz
illdemeister (1944) şi Wyss (1973), ea constă în faptul că excitaţia poate
n In oricare din cei doi poli şi concomitent, dacă ei sunt aplicaţi simetric,
i n demonstrat că efectul apolarităţii mediei frecvenţe este posibil prin
>'ii unor condiţii: impulsurile de curent alternativ trebuie să aibă o formă
exact simetrică,
('urentul de MF trebuie îl fie modulul tn amplitudine ndicA ii «pura ţ) iitpaia
lent, Iu intervalul de cftteva perioade de curent alternativ, l-'rccvenţa
curenţilor trebuie să fie neapărat peste l 000 H/.,
Absenţa polarităţii curenţilor arc avantaje esenţiale pentru clcctrodiauiin
lai mai ales pentru terapie, permiţând obţinerea unei excitaţii adecvate trnnsvpi
>i in cuplul structural şi funcţional ncrv-muşchi, precum şi posibilitatea unei Iţii
'cveisibilc a conductibilităţii nervoase (Miillcr şi Hunsbcrg).
Relaţia dintre timpul de excitaţie şi intensitatea curentului (curbn I/U
există şi în domeniul mediei frecvenţe, cu deosebirea că la curba stabililft < >
prngul de excitabilitate corespunzător unei intensităţi duble reobazci cslr n
decfit în cazul curenţilor rectangulari.
„Ncgativarea primară sau „locală" este un alt fenomen care apa M >•
excitării cu MF. La stimuli de MF cu intensitate subliminară, după tio • i
anumit număr de perioade, apare local o „negativare primară" expun* >
descreşterea potenţialului de repaus a membranei excitabile (depolari/ai r roaţ
după Wyss).
Ncgativarea produsă sub formă de platou dispare lent, abia după înti ertli
curentului, înălţimea platoului de negativare atinge jumătate din înălţimea vî<
potenţialului de acţiune.
Rezistenţa cutanată este considerabil scăzută la curenţii de MF, pcriulu
aplicare nedureroasă, utilizarea unei intensităţi mai mari, precum şi obţineff <
penetraţii mai mari, în ţesuturi mai profunde. Dacă vom considera pentru < i de
contact (suprafaţă de aplicare a electrodului) de 100 cm2, la o cap.» l
microfarad, atunci rezistenţa tegumentului faţă de un curent alternativ este de
aproximativ 3 200 ohmi; pentru un curent alternativ de 5 000 H/, pielii scade,
în aceleaşi condiţii de 100 de ori, deci la 32 ohmi.
Rapiditatea schimbării direcţiei curentului alternativ de MF diminu
efectelor electrolitice cu lezarea tegumentului, mărind toleranţa la ti1
realizând avantaje evidente, mai ales la copii şi la indivizii cu sensibilitni
crescută la curent. De asemenea, această schimbare rapidă a alternanţcloi îl face
inexcitabil pentru nervii şi receptorii cutanaţi.
Contracţiile musculare obţinute cu MF percutantă sunt puternice, şi
bine suportate, chiar nedureroase, mai ales la curenţii de 2 500
(d'Arsonval), probabil printr-un efect de blocaj al proceselor la niwi
nervoase pentru durere, în afară de aceasta, caracterul nedureros al <
musculare este datorat şi existenţei fenomenului „încrucişării praguriloi şi
descris de Djourno în 1949, care a demonstrat că la frecvenţe între 6 000 '
pragul contracţiei musculare tetanice rămâne evident sub pragul durcitu, |
disociere între aceste două praguri.
l'rin această proprietate a curenţilor de MF este posibilă declnnţ«i
= durere a contracţiei musculare tetanice, se explică şi inofensivitatea
cuie Ml' faţA de muşchiul cardiac, putându-se aplica şi transcardiac
(Djournn
V.' rmi\<IPAUiLE El IX TK l I/IOMHVICE
ALE CURENŢILOR DE MF
'1
circuit 1 Fix. 141 -
încrucişarea a doi curenţi de M F cu Fig. 142 - Distribuţia
nilor curenţilor interfcrcnţl
frecvenţe diferite.
o baie electrolitici
Hgutfl CNtc reprezentata prin curbe de nivel di,slrilni|iii «mpliiiulmilor
n tiilnfiTi*n|inl inlro baie electroliticii, ob|inutfi cu clcclro/i punctiformi.
i|i|ilii(liiica cuiciilului este cu atât mai mure cu cât curbele de nivel
sunt
| iiiiind seama de aceasta, rezultă că pe direcţiile diagonalelor axelor
Io cei doi curenţi, amplitudinile de interferenţă sunt maxime. Pe direcţiile
cuinili (x, -x şi y, -y) amplitudinile de interferenţă sunt egale cu zero.
iiic, există direcţii preferenţiale, pe direcţiile diagonalelor obţinându-se
Ic interferenţă maximă, în timp, pe diverse direcţii, curentul interferenţial
i mod diferit (fig. 143). Pe direcţia A (direcţia diagonalei) din fig. 142
,i în llg. 143 a, pe direcţia B ca în fig. 143 b, iar pe direcţia G (direcţia
m lig. 143 c.
i examinarea fig. 143 rezultă următoarele:
r direcţia diagonalei (A) curentul interferenţial variază cu amplitudinea
intre valoarea I şi zero, cu frecvenţa „f a" care este egală cu diferenţa
lor celor doi curenţi. Astfel, dacă i, are frecvenţa 5 000 Hz, iar i2 4 950 Hz,
nplitudinii curentului interferenţial se produce cu frecvenţa de 50 Hz;
direcţia B curentul variază între I şi I . , deci amplitudinea de variaţie
* max * mm' * '
b Imin
iint (C),
fa = frecvenţa de
interferenţa
Ta = perioada corespunzătoare frecvenţei de interferenţa
finf = frecvenţa curentului interferenţial
T ht = perioada corespunzătoare frecventei
curentului interferenţial
Fig 143 - Variaţia curenţilor interferenţiali pe diverse direcţii:
a) - variaţia pe direcţia A (direcţia diagonalei); b) - variaţia pe
direcţia B; c) - variaţia pe direcţia C (direcţia axei).
circuit 2
eficacitate 100%
eficacitate 25%
circuit 1 eficacitate 0%
circuit 2
Fig. 144 - Variaţia eficacităţii curentului
interferenţial cu direcţia.
Fig. 146 ~
Aplicaţie
i3 •• 4* l
direcţia curentului
spn|lt||Jj II
/•'/X- 145- Secţiunile de
variaţie ale curentului
mierferenţial în aplicaţia cu două circuite.
Fig. 147- Electrod pentru aplicaţie spaţială.
zona de e = electrod
interferenţa
\
jg. 750 - Curentul exogen de cuplaj.
nidiiil luvslei terapii, se asociază curentului intcrlcrenţial endogen, doi de
joasă l'recven|ă. Autorul intenţionează ca prin acest procedeu "1 procedura cu
efectele analgetice şi vasoactive caracteristice 'iliiidiadinamicdc 100 Hz. De
asemenea, presupune ca pe calea mecanismelor li viscerale să acţioneze şi
asupra organelor interne.
i
tăi
i itcrapie
Aparului Ncmoctrodyn 8 - CJcriiiniiin permite obţinerea <
nilcrfcrcn|iiil yi a corecţiei de distanţă (ftg, 152), ca (fi tipiiraliil romAnem
(lig, 153).
Prototipul aparatului românesc Spinter (fig. 154) oferă posibilităţi
ale interferenţei spaţiale dinamice, precum şi ale unei frecvenţe in
modalitatea frecventei constante („Manual").
Un alt model realizat la Institutul de balneofizioterapic din Bucure v
Diafrem (fig. 155), permite obţinerea şi aplicarea unor forme noi si n
interferenţă (de tipul curenţilor diadinamici şi a curenţilor drepluii)
frecvente analgetice şi excitomotorii), pe lângă vectorul interfcrcnţial yi
selectiv al unuia dintre cele două circuite întâlnit şi la modelul Sici
Siemens (fig. 156).
i'ig. 157 - Aplicaţie pentru o entorsă tibio- Fig. 158 - Aplicaţie de curenţi iniei l
tarsiană. la nivelul umărului.
Fig. 159 - Aplicaţie la nivelul cotului. Fig. 160 - Aplicaţie la nivelul genuni I
Fig. 161 -Aplicaţie paravertebrală.
ii) Electrozii clasici sunt în Cornul de placă, de aceea se mai nuincm „plaţi".
Ri sunt confecţionaţi din metal sau cauciuc special, mclnli'/.» dimensiuni
diferite, mai frecvent utilizaţi fiind cei de 50, 100 sau 200 introduc în
învelişuri de textură sintetică de mărime corespunzătoare, un ataşează la cablurile
cordonului cvadruplu racordat la aparat printr-o mul ;• se aplică tctrapolar în
perechi de mărimi egale şi se plasează în cruciş do în cupluri de aceeaşi culoare a
cablului, deci se dispun în diagnonală l'wi Pentru a nu fi confundate, la toate
aparatele, cablurile fiecărui curent r l aceeaşi culoare sau simbol (care pot diferi
de la aparat la aparat).
Când există indicaţia de aplicaţie cu un singur circuit, al doilea i
poate „închide" separat prin cuplarea electrozilor în afara pacientului.
Electrozii plaţi se fixează cel mai bine cu benzi de cauciuc, strânse Iară
comprimarea ţesuturilor sau în funcţie de regiunea tratată, prin apr către
segmentul corporal prin greutatea sa. Nu se recomandă utilizarea hi cu nisip din
cauza deranjării circulaţiei locale prin compresiunea CXCMI n..n acesta.
b) Electrozi speciali
In cadrul tehnicii de aplicaţie statică, în afară de electrozii plaţi se m*
utiliza electrozi de diferite tipuri, recomandaţi în anumite indicaţii tcrap
- Electrozii punctiformi: sunt patru electrozi punctiformi cu di.n
4 mm, aşezaţi diagonal, la distanţă de 7 mm, pentru zone mici de tratat şi o.i
testare (fig. 172 şi 173).
' i c irozii pentru ochi (fig. 174) sunt constituiţi dintr-o mască oculară cu
' .iplicaţi deasupra globilor oculari şi doi electrozi-pernuţă plasaţi în
in peste apofizele mastoide (electrozii „pernuţă" sunt destinaţi tritirll
iilreumscrise superficiale). rj|..
Fig. 175 - Aplicaţie cu electrozi inelari toracici în stimularea lactaţiel,
UV
l•
fcrt
b.
CAPITOLUL VI
n
F
o d
,
s
^
>yiX L1g0
o p
Ţesuturile bogate în apă şi proteine (20 g%), cum sunt muşchii si > • <
interne, au o rezistenţă mai mică decât ţesutul gras şi măduva osoasă. Prin şi
organele interne, care au o constantă dielectrică mare, energia de înaltă 11 trece
ca un curent de deplasare, fără a produce căldură. Ţesutul gras, In.
conducător electric", având o rezistenţă electrică de zece ori mai mare, se în
mult mai puternic. Coeficientul de încălzire oe unitatea de volum de ţcsul i de
acelaşi volum de ţesut muscular este totdeauna în raport de 10/1 la nu
aplicare în câmp condensator.
Pe măsură ce frecvenţa curentului aplicat creşte, se remarcă o ten
scădere a rezistenţei electrice, fenomen valabil pentru ambele grupe do l
bune şi rău conducătoare.
Dacă dorim încălzirea profundă a ţesuturilor şi evitarea încălzirii gii
cu ţesut gras la aplicaţiile cu unde scurte, trebuie să mărim distanţa dintre <
şi suprafaţa corporală. Prin creşterea distanţei dintre electrozi şi tegumei
posibilitatea omogenizării parţiale a câmpului electric, precum şi a ii
ţesuturilor, inclusiv a celor din profunzime.
Micşorarea distanţei dintre electrozi şi suprafaţa corporală duce la O tiiw
mai marc în suprafaţă, urmărită numai în unele cazuri, prezentând procese pitul
superficiale.
în concluzie: tegumentul şi ţesutul gras subcutanat prezintă tendin(» tlt» |
/.ire mai puternică decât ţesutul muscular subiacent; aplicaţiile în câmp coiul»
reprc/intă o metodă adecvată pentru obţinerea unei încălziri de profunzimi' =
se respectă regula distanţei (3-4 cm).
VI.3.2.2. MKTODA ÎN CÂMI' INDUCTOR
, .*»};
1
cu/, <lo/de tiplicnlc vnria/.rt în liinc|io de regiunea IratnlA, mărimea 1 'i,
ili*lnii|a dcctrod-tcgumcnl, afecţiune şi studiul de evoluţie al afecţiunii, i
omitndnbil sfl se stabilească scheme rigide de tratament în acest sens. ii im
ipiu, la alegerea dozelor se va ţine cont de următoarele: i Mlădiile acute se
recomandă dozele mici (I-II), cu durată scurtă (3-5 i i, in Ndii scurte, cu
ritm zilnic sau la 2 zile;
In Mlădiile cronice se recomandă doze mari (III-IV), cu durată prelungită
||l inimile), /ilnic sau la interval de 2-3 zile o şedinţă, totalizând circa 12
lunile1 i itli ina c;1 aria cea mai largă de patologic căreia i se adresează un •.
n i. u- rkvliola apie îl reprezintă aplicaţiile înaltei frecvenţe, implicit a undelor
iliipn rum reiese din enumerarea afecţiunilor care beneficiază de acestea:
Urc {l n n i ale aparatului locomotor
l l> 'i fi uni reumatice:
Multiple localizări ale reumatismului degenerativ se detaşează prin frec-
ţi i-licienţă, gonartroza şi diferitele forme ale manifestării şi localizări ale
iilu/t-i,
Kcumatismul inflamator cronic: unele localizări articulare în stadii ce per-
|uli|iiu-iea de rezultate terapeutice prin efect antialgic şi antiinflamator local
in i de exacerbare; spondilita ankilopoietică în stadii şi localizări care presu-|
Hh|iiKTca unor ameliorări din partea înaltei frecvenţe ca tratament adjuvant
Knimatism abarticular: bursite, tendinite, tenosinovite, periartrite scapulo-li1
(mai ales în formele de umăr dureros simplu), coccigodinii, miogeloze iliiimul
miofascial dureros) etc.
Sechele posttraumatice - cu sau fără tablou clinic de sindrom algoneuro-
Mlc
Afrcfiuni ale sistemului nervos:
Ale sistemului nervos periferic: diverse nevralgii şi neuromialgii, precum ligi
i ile Arnold, nevralgii cervico-brahiale, intercostale, lombosacrate etc. (cu ||la
ca efectul termic să nu exacerbeze durerile şi după elucidarea etiologici li
n), unele nevrite (după precizarea cauzei şi a stadiului evolutiv), unele pareze /ii
precum cele ale nervilor faciali (a frigare), circumflex, plex brahial, l,
t'iihital, sciatic etc.
Ale sistemului nervos central: s-au încercat ca metode adjuvante de favori-
11 vnscularizaţiei locale cu rol trofic muscular în unele cazuri de scleroză în
l, icchele după poliomielită, sechele periferice după unele mielite şi meningite.
Afecţiuni cardiovasculare
l Inii autori recomandă această formă de terapie fizicală în anginele pectorale
[ipiiine de afectare miocardică sau insuficienţă cardiacă, în aplicaţii antero-
flnnre (precordial-dorsal).
Ii i tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor (sindrom
Raynaud); i r Iedele de ameliorare ale circulaţiei de întoarcere în degeraturi;
în stadiile lirnle ale arteriopatiilor periferice ale membrelor - în acest
domeniu autorii
către efectul mai bim obţinut prin aplicaţiile pe regiunile lobare prin ac|iuno
N mstcmului simpatic periarterial.
Alc'-ţiuni ale aparatului respirator
Ilionşitele cronice, sechelele pleurez'ilor netuberculoase, pleuntclc, unclo
ale astmului bronşic în perioadele dintre crize.
i»U1 upuimulul dl|{rkilv
Spiisiiii- csolajţiem-, nasim-diiodenule şi intestinale cu caracter mul
HK'lioiuil, conslipa|ii cronice, diskinc/ii biliare şi coleeislopatii cronice nclitlB/lti
•iivisccritc (sindroamc adcrcnţialc).
Afecţiuni ale aparatului uro-genital
l lipcrtrofii de prostată cu dureri locale şi tenesme vezicalc, prostutitc, pi* l
.stitc, colici nefrctice, unele nefrite acute cu anurie, epididimitc şi orbile.
Afecţiuni ginecologice
Metroanexite şi parametrite cronice nespecifice cu hipomenorcc, amem.t ui
sterilităţi secundare; unele mastite.
Afecţiuni otorinolaringologice
Sinuzite frontale, fronto-etmoidale şi maxilare acute şi cronice, rinite cuinii
iiringitc, laringite, unele otite externe, otitele medii cronice, catarul oto-tulwi
Afecţiuni oftalmologice
Dacriocistite, orgelet, coroidite, iridociclite şi cheratite nespecifice. In tu
omcniu se recomandă protejare? cristalinului prin dozarea atentă a aplu itjij ' l j
i apeuticc şi evitarea corpurilor străine intrate accidental în ochi.
Afecţiuni stomatologice
Dureri postextracţii, dentare, gingivite, stomatite, abcese peridciltflN U
iranuloame, unele parodontopatii.
Afecţiuni dermatologice
Unele furuncule, panariţii şi hidrosadenite (abcese ale glandelor sudoi IJIHI
Unele tulburări endocrine
Dereglări ale hipofizei (prin aplicaţii la nivel diencefalohipofizar), 1111111';
suprarenalei, pancreasului, prin utilizări de doze slabe cu scop reglator.
Vorbind despre indicaţiile şi metodologia terapiei cu unde scurte (i
iccvcnţă, în general), trebuie să precizăm următoarele: multe publicaţii, li
iianualc de specialitate prezintă tabele cuprinzând enumerarea şi spo
nultiplelor şi feluritelor afecţiuni indicate acestei terapii, cu precizarea am
.-Icctrozilor, a formei şi mărimii acestora, a metodelor celor mai adecvate, a
si duratelor aplicaţiilor etc.; noi considerăm că aceste tabele prezintă dcx.a
.Io a împinge pe medici la aplicarea unor tratamente prea schematice, prc.
licoare terapeut trebuie să judece şi să aplice această formă de electroU
mod strict individualizat, în funcţie de afecţiune şi de stadiul evolutiv al ;u
cunoscând cât mai exact modul de acţiune al acestei forme de energie.
în actul de decizie prin care alegem ca procedură aplicaţia de unii
(sau de microunde), trebuie să ţinem cont, raportat la elementele patoj1
simptomatologice prezentate de fiecare caz în parte, de valoarea repre/.n
aceasta ca factor terapeutic:
- prioritar faţă de alte proceduri de termoterapie;
- adjuvant faţă de alte mijloace terapeutice;
- permisiv faţă de posibilitatea asocierii cu alte proceduri fizicale
VI,5,5. rKlINC II'AI-KIJC CONTRAINDIC'AŢII
Al,K TKKAIMKI CU U1NDK SCURTE
- -î-
Jr
1
CUREN' FUL DIAPULSE jl
,„ ..... UI,
-rr
.,„
II, 1 Si II . i
11
I CURENT
1
«DE1 ÎNALTA
FREC/EI^
Gl
11!
"Â UTILIZAŢI ÎN CHJRUF
F n
_
t h-
if F\ kihi ÎÎ51
FFM ' 1
Fi
r
CURENŢI DE ÎNALTA FRECVEtC 'ĂiP'j EFECT TERMIC
,
H
LF
2000
CURENŢII DE ÎNALTA FRţCv'iN "Ăi CU EF^/ -
~OA:iULANl
iqm
mir.msprvjidp
Fig. 193 - Curentul Diapulse comparat cu alte forme de curenţi de înaltă frocv
n
< ini|iii tilnipului realizat de Uiapulse CN»C In limc|ic do
inlcnsilnlc, i un maximum de 20 cm (M inci) cure corespunde intensităţii
maxime do •/.S waţi. Do/arca penetraţiei Iu nivelul dorit în aplicaţie,
depinde de i conslitu(iu organismului; se alege o penetraţie mai marc
(treptele 5, 6) mele mai robuste, cu ţesut celulo-adipos subcutanat mai
dezvoltat, parca efectului caloric face ca această procedură să fie lipsită de
efecte i nuce locale.
1
mi(rttorul-localizator al aparatului se aplică la distanţă foarte mică de corpul
.*• (de la contactul intim, până la maximum 2-3 cm), deoarece în condiţiile
i «l de aer interpus cât mai mic se evită pierderea energiei electromagnetice
(instituind un mediu de dispersie al acesteia).
i mi|rtlorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor şi porţiunilor aco-
i tle îmbrăcăminte (lenjerie, haine), aparate gipsate, materiale sintetice, pansa-
liR'lusiv asupra regiunilor ce conţin elementele metalice de contenţie şi
iliiUv.ft. Singura contraindicaţie o reprezintăpace-maker-u\ cardiac.
Sunt foarte multe şi variate, după cum va reieşi din trecerea lor1illRV|
Aparat locomotor
- Calusarea fracturilor este net favorizată, scurtând procesul de eoni
osoasă cu peste 50% din timpul obişnuit necesar (în unele cazuri, chiar do 2=
- Fenomenele locale restante după demobilizarea fracturilor calulllf, l
fără prezenţa sindromului algoneurodistrofic, se ameliorează mai repede,
- Osteoporozele posttraumatice - Sudeck; ii
Stflrl piwiiniiimaiicc ale pAr|ilor moi (contu/ii, lictniiioamc otc,); vindecarea
• rlrrnlfl cu 30-50% din timp şi se reduce consumul de medicaţie poit-
.111- ni .M) 100%;
l imumiic plantare şi digitale operate;
(Mcomielite;
l iui site, capsulitc retractile, teno-sinovite;
Ai uite cu diferite localizări, inclusiv poliartrita reumatoidă;
Aitro/.c reactivate, hidartroza.
MVcţiuni vasculare
U l cerc varicoase ale gambelor;
Ai Icriopatii periferice - trombangeite Biirger şi arteriopatii aterosclerotice.
MiTţiuni respiratorii
Itronşite - cu rezultate spectaculoase mai ales în cele acute;
hiringite - cu aceeaşi menţiune ca la bronşite.
\lrcjiuni ORL
Siiuizite acute, cronice reîncălzite.
Vl'ccţiuni digestive
Boala ulceroasă, ulcerul peptic;
('oliţe acute şi pusee de rectocolită ulcero-hemoragică;
Divcrticulite intestinale.
Afecţiuni uro-genitale
Pielonefrite acute;
Cistite acute hemoragice;
Inflamaţii pelvine: anexite, metroanexite, parametrite, mase aderenţiale.
Ui'cţiuni stomatologice
Procese dento-gingivale şi buco-maxilare-gingivite, stomatite, pericorona-
'inrei alveolare, stări postintervenţii stomatologice şi bucomaxilofaciale.
Uccţiuni ale tegumentului
llcrpes Zoster;
Arsurile - contribuie efectiv şi decisiv la calitatea reepitelizărilor şi reduce-
ipului de vindecare, cu reducerea cheloidelor.
i xperienţa noastră în utilizarea terapeutică a aparatului Diapulse într-o seric
| urni ale aparatului locomotor ne permite să apreciem obţinerea de rezultate
lume şi bune în stări posttraumatice ale părţilor moi, ale articulaţiilor (la
Inul posttraumatic mai bune decât la umărul posttraumatic), sindrourne
urodistrofice postfracturi ale membrelor reduse spontan sau ortopedico-
Mi-al, bursite şi tenosinovite; de asemenea, în sinuzite şi sindroame adcrcn|iitle
•miale. Rezultate bune şi satisfăcătoare am obţinut în artroze activate de
i hi şi unele cazuri de poliartrita reumatoidă.
vi.6,4, DATKII; PHIINC ITAI.E AM: MKTODOI <K,IKI
Di: AI'UC A | I K CU DIAIMILSK
Alegerea treptei de penetraţie (valori între l şi 6) se face în l \iitu|i*
locali/arca procesului patologic, tipul constituţional somatic şi grosimea Mi«
celulo-adipos subcutanat; este evident că valorile mai mari sunt utilizate în «pili pe
persoane robuste şi cu ţesut celuloadipos mai bogat.
Frecvenţa este, în general, aleasă la valorile de 400-600/s. Numărul ţe«lu
necesare se apreciază după evoluţia procesului de ameliorare-vindccurc |i
stadiul evolutiv al afecţiunii tratate, în general fiind suficiente 4-8 uplii >•
suferinţele acute-subacute şi 10-14, în suferinţele cronice.
Ritmul aplicaţiilor este de obicei zilnic - o şedinţă. Durata proccdin 11 •
regulă de 15 minute pentru aplicarea localizatorului emiţător pe regiuncn .i l< 11|
Tehnica de lucru recomandă ca, indiferent de afecţiunea tratată, să urme/c* inii
amplasarea emiţătorului pe una din regiunile: hipocondrul drept (pentru nrllvj
bogatei vascularizaţii hepatice), epigastru (probabil prin acţiune reflcxogenB)|
lombar (pentru acţiune asupra glandelor suprarenale). Această secvcnjA de
obicei l O minute şi se utilizează valori ale frecvenţei şi penetraţiei cu l 2 If
mai mici decât în prima parte. Fără îndoială că o experienţă bogată în utilii
acestei proceduri orientează mai lesne asupra alegerii parametrilor spcclllej
funcţie de fiecare caz tratat.
VI 7 UNDELE DECIMETRICE
M lungul timpului, undele cu frecvenţe foarte mari - între 300 şi 3 000
purtat diferite denumiri sub care erau desemnate şi întâlnite în sumedenia
•.i lucrări de specialitate. Acest fapt, desigur că a generat şi încă generează
i neînţelegeri faţă de unul şi acelaşi domeniu al undelor de ultrafrecvenţă
i l). Cele mai acceptate denumiri pentru acest domeniu utilizat în terapie
l'iiie adoptate de toţi cei care practică fizioterapia sunt: unde decimetrice
u (X - 69 m şi unde decimetrice „scurte" sau microunde (după şcoala
0 cu A, = 12,25 cm (H. Edel) sau 12,40 cm (O. Gillert).
• • deosebire de acestea, undele centimetrice având lungimea de undă
ntre l şi 10 cm nu sunt utilizate în terapie. ,i.\ cum s-a arătat mai
înainte, undele decimetrice sunt unde electro-
• radiate de o antenă emiţătoare şi un reflector de unde („proiector").
nodului de generare şi emisie a undelor, utilizarea terapeutică a acestora
> i uită şi cunoscută sub denumirea de metoda „câmpului radiant sau
de
1 se aplică monopolar.
(
>46-1947, Krusen şi colab. introduc pentru prima oară microundele în
U. A.), iar în 1959 au fost acceptate în scop terapeutic undele decimetrice
<£>
Fig. 194 - Orientarea moleculelor sub influenţa câmpului electric '!fl f»!
de înaltă frecvenţă cu unde decimetrice.
vi.7,1, AC in MCA şi i IKCIKM; HIOIOCICE
Şl imOIXM.K K Al,K l)N|)KM)K Dl ( ÎMI IHK l
i
de conştiinţa de „înjumfltâ-Ici icitnicc în piolnD/imc u
ţesuturilor, deosebită între undele de 69 cm
(nulii de înjumâlăţirc este distanţa la care temperatura scade
în muşchi
i l i n valoarea ei superficială. Aceasta este la undele
decimetrice lungi
10 mm, în timp ce la microunde de 10 mm. Reiese astfel
că la aceste
'.ipculice nu există posibilitatea de încălzire în profunzime (Krause,
'i/.old, citaţi de H. Edel).
VI 7.5. CONTRAINDICAŢII
Este uniformă
l
Poate fi modificată prin reglarea Nu se modifică
distanţei dintre electrozi
Are loc o încălzire pronunţată a Stratul adipos subciilun»! (
stratului de ţesut adipos sub- puţin încălzit
cutanat
Supravegherea pacientului Este necesară la aparatele fără Nu necesită suprHvanhcti
în timpul procedurii acord automat
Riscul apariţiei arsurilor Este posibil când nu se respectă Nu există riscul irauriluţ
poziţionările corecte ale cablu-
rilor şi electrozilor
l
CAPI ŢOL UI VII
TERAPIA CU ULTRASUNETE
1
ilul iniiio prczlnlfl unclo viiriapi, tlupâ tipul npniiilului şi Hrinii p roci n
ure 4 cm1 (Sonosnn-Huttingcr - R.KG. Sonostul 733 - K.KG.) şi 6,4 cm
•purl (Ic aparate TUR - R.D.G., Misonic - România), iar cea a traductorului
l cm' /Sonostat 733 - R.F.G.) şi l ,4 cm2 (TUR şi Misonic). S-a apreciat
eiiiisfl de suprafaţa capului traductorului nu este omogenă, ea fiind mai
/oiui centrală a sa. Capul traductorului este astfel construit (etanş), încât
ill/.nl la tratamentele indicate şi prin scufundare în apă (în vane pentru
ilo iiK-mbrclor).
•ndi|iilc în care se fac mai multe aplicaţii terapeutice suc-cesive de ultra-
KS, pentru evitarea propagării vibraţiilor ultraso iic-. în mâna şi antebraţul
uil, cu consecinţe nedorite (dureri, reacţii tendinoase), se recomandă
unor mănuşi, de preferinţă din bumbac.
.1 se lac aplicaţii sub apă, se utilizează un braţ accesoriu care se fixează
•! Inuluctorului. Mai menţionăm pentru tehnica de lucru a aplicaţiilor sub
iitntca utilizării unei oglinzi concave reflectorizante menţinute într-un
1
v lată de suprafaţa de emisie a traductorului. în ultima vreme s-a renunţat
din motive ce se vor arăta mai departe.
Itl, ik- vaselină sau a glicerinei. Dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială
|fepl' . i râturi tisulare, cutanat şi subcutanat), se poate aplica un unguent cu
M f*i i' sau altă componentă uleioasă asemănătoare, deci o substanţă de con-
• • • i* i > -;1, care scade puterea de penetraţie în profunzime, dar în orice caz este
Iii la ultrasunet.
1
Mlrasonoforeza (sonoforeza). Este tot un cuplaj direct, care se realizează 11
unor substanţe medicamentoase înglobate în soluţia de contact, aleasă •
iţit1 de scopul terapeutic urmărit, în aceste condiţii, materialul de contact
se reduce acţiunea de profunzime. După Gatev, pătrunderea medica-
i i cli-ns,
In tegument cu ajutorul ultrasunetului este calculabilă matematic („indice
"Ibrctic") şi este direct proporţională cu intensitatea şi durata aplicaţiei. '
ice (efectul în profunzime) este şi în funcţie de grosimea straturilor tisulare ,
caracteristice după constituţia anatomică a individului, precum şi de i
ilogică a pielii. O aplicaţie termică prealabilă poate argumenta pătrunderea '
nlului în tegument, implicit şi indicele sonoforetic. Zona tegumentară |3 ui
ultrasunet îşi îmbunătăţeşte capacitatea de resorbţie pentru şedinţele
(«MH1
|) ('uplajul indirect se face prin intermediul apei (subacval) în băi parţiale
Ifitvent) sau generale (fig. 204). Avantajele metodei: asigură un cuplaj uni-
M t (Hei se pot trata în mod corespunzător regiunile şi segmentele corporale
ilurităţi de relief (mână, articulaţia pumnului, picior, gleznă, cot etc.). De
i, cu această metodă se pot trata zonele sensibile, cu hiperestezii, precum
Ic care prezintă plăgi ulceroase şi procese infecţioase locale. Tratamentele
.i/.ă cu traductorul mare.
n'lc (cădiţele) în care se aplică tratamentul trebuie să fie confecţionate
ml rău conducător de electricitate. Dimensiunile acestora trebuie sfl fio
'rttoare, în sensul de a nu fi prea mici, deoarece pereţii lor reflcctfl undele
ie care, prin interferare cu mediul lichid, creează un câmp ncuniforni (10
Fig. 204 ~ Aplicaţie de ultrasunet în cuplaj indirect.
l
u ce priveşte relaţia dintre imensitate şi duium şedinţei de aplicaţie,
fl „legea intensitatc-dunitA • constant" din domeniul galvunotcrupici
Mirt In ultrasonotcrapic. Şedinţele lungi cu intensitate scăzută au alte
' şedinţele scurte cu intensitate marc.
i\ fi uşurată în practică, alegerea valorilor de intensitate - în funcţie de
acestea au fost împărţite în trei trepte de dozaj. Este interesant şi,
HH'lanl de semnalat că experienţa ultimilor 25 de ani a arătat că dozele
T biologice, fiziologice şi terapeutice mai favorabile (Edel, Bergmann,
1' în monografiile
(ale La început în anii '60
contemporane
0,5-1,5 W/cm2 0,1-0,5 W/cm2 0,05-0,4 W/cm2
1,5-3 W/cm2 0,5-1,5 W/cm2 2- 0,5-0,8 W/cm2
peste 3 W/cm2 3 W/cm2 0,9-1, 2 W/cm2
1
iiiMindienţii: studiile inflamatorii, recidivele active, ştirile febrile, TBC,
Urca fjciicralA alterată. Tratamentul trebuie aplicat în po/iţii optime i
întindere. Se tratează în primul rând (de preferinţă) musculatura prealabil
se aplică proceduri umede calde. Se utilizează doze mici de u manevrări
dc-a lungul grupei musculare spastice, în caz de răspuns i Mitiiuiâ cu
această intensitate; în caz de răspuns nefavorabil, aplicaţiile '.icA răspunsul
terapeutic permite, intensitatea poate fi crescută până num 0,2 W/cm2.
Durata şedinţei 2-5 minute; ritmul - 3 pe săptămână;
»rdm|ulor pe scrie 12. Ca substanţă de cuplaj se recomandă uleiul de
•Io porumb, în zilele fără aplicaţii de ultrasunete se recomandă efectuarea
şi unic de kinctoterapie analitică.
•* (luni circulatorii
i HM iopatiilc obliterante şi angioneuropatiile de stadiile I şi II constituie o
ilupfl Fontaine, care susţine că ultrasonoterapia urmăreşte reducerea sau
i cu hipcrtoniei simpatice. După acelaşi autor, contraindicaţiile sunt
i ale de stadiile III şi IV, manifestările acute, ateroscleroza avansată,
i mii i le. Se utilizează aplicaţiile reflexe paravertebrale şi neurale. Pentru
superioare pe dermatomioamele C 3-T5 (paravertebral), pe marginea
ni marele dorsal şi periaxilar. Pentru membrele inferioare pe dermato-
• T(i S5 (paravertebral) pe marginea inferioară a sacrului, marele trohanter,
olibial, creasta iliacă, triunghiul Scarpa. Se aplică 0,2-0,3-0,5 W/cm2
H minute, la 2 zile, în total 12-15 şedinţe pe serie, în orice caz, trebuis să
metoda ca un tratament complementar şi cu rezultate mai mult sau mai
k-iilc. i oala Raynaud. Se recomandă iradierea ganglionului stelat în
regiunea
icală inferioară, imediat supraclavicular, în dreptul vertebrelor C 7-T,,
r 0,03-02 W/cm2, timp de 1-3 minute şi paravertebral dorsal pe direcţia
iinglionar simpatic, cu doze de 0,4-0,6 W/cm2, timp de 4-6 minute. Adesea
• .ilament adjuvant valoros.
(ţluni din cadrul medicinii interne
1
1 icratura medicală de specialitate se relatează mai mult despre tratamentul
met al unor suferinţe respiratorii şi digestive cronice, 'trnnhopatiile
cronice şi astmul bronşic se aplică ultrasonoterapia cu inconstante, în
gastrite, ulcer gastroduodenal, constipaţie cronică, diski-ire, rezultatele
diferă în funcţie de cazurile tratate şi autor. Ii ceva comunică ameliorări
clinice la bolnavii de ulcer care au fost trataţi melc (în complexul
terapeutic dietă, gimnastică medicală, duş circular şi icaţii pe peretele
abdominal anterior (arii de 200 cm2) şi pe două câmpuri lirale dorsale în
zona T7-T12, cu serii de 10-12 şedinţe a 6-10 min. i icc situaţie de
abordare cu us a unor afectări ale organelor interne, autorii ii aţă că va
trebui precizat foarte corect diagnosticul bolii, stadiul afecţiunii i iţa stadiile
de manifestare acută. Se vor utiliza aplicaţiile reflexogene ducele, •,.i pe
zonele ganglionilor vegetativi; ei aplică doze de 0,05-0,3 W/cm', de 2-3
minute pe o zonă.
< .Int'k0|iiifll
Aiuşkova ( l ) R.S.S.) u comunicat rc/ullatcic obţinute tn urma cu
ultrasunete a 336 femei cu suferinţe inflamatorii cronice utcrine (l
abdominale şi paravcrtcbralc lombar cu doze de 0,4-1 W/cm2). Au fiul
86% vindecări şi 10% ameliorări; la 88 bolnave s-a realizat dczobstruarc» ÎMI)
iar 58 au rămas gravide. Mecanismul principal de acţiune în aceste ca/ml i
pe seama acţiunii decongestive realizate de eliberarea masivă de hinlinf
inastocitc, produsă de ultrasunete.
POTOTERAP1A
VIII. l. ISTORIC
l 'n < i|>itol aparte şi de interes deosebit în cadrul ariei foarte largi de aplicare
' a agenţilor fizici, îl constituie utilizarea terapeutică a energiei radiante
ularităţile ei deosebite sub mai multe aspecte - fizic, chimic, biologic, precum
şi efectele benefice asupra multor suferinţe şi deficienţe ale 11 omenesc au
trezit interesul oamenilor din Antichitate, interes deosebit ne-a determinat să
prezentăm o trecere în revistă a in' ..ir de observaţii şi descoperiri în
acest domeniu legat de medicină, pe |(i i . u i .iderăm ilustrativ şi instructiv.
h imul care a făcut asocierea dintre soare şi creşterea şi dezvoltarea oaselor
i l Ir 11 u lot, în secolul al V-lea î.e.n.; de altfel, grecii antici au folosit
helioterapia, . liincînţeles a observaţiilor şi constatărilor corespunzătoare
epocii. ţ\ lomnni, Plinius sfătuia pe cei cu suferinţe articulare să se expună la
soare, | ţi l'anicelsus recomandau soarele pentru bolnavi, mai ales celor
suferinzi de Pi, de asemenea, surse istorice menţionează că soţia
împăratului roman
a fost trimisă la Nicea pentru helioterapie!
1
'npa o lungă perioadă „cenuşie" de altfel pentru întreaga istorie a civilizaţiei
i, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea,
iii ilc revin în actualitate.
una aplicaţie dozată progresiv a helioterapiei se datoreşte francezului
. in, la începutul secolului al XlX-lea şi germanului L. Loebel la Jena (în
i i cumatice).
11 îl 11 alţi autori încep să recomande „băile de soare" în tratamentul
unei i largi de afecţiuni - reumatism, atonii musculare, stări hipostenice
generale, , scrofuloză etc. - precum: J.W. Dobereiner, C. Lachaise, A.
Hautrive, J. W. K Edwards, H. Lebert, Hufeland, Schreiber, A. Bonnet,
J.H. Bonnet, nici, E. Millioz, A. Rickli, A. Wise. încep să apară şi
preocupările pentru .1 li/ică a energiei luminoase şi sursele de generare
artificială ale sale. inducere artificială de raze ultraviolete se datoreşte
lui Humprey Davv, l N02, a creat un arc voltaic prin alăturarea a două
bucăţi de cărbune. In vi|iicrel a fotografiat întregul spectru solar, incluzând
şi razele ultraviolete, .inul 1868, fizicianul suedez Anders Jens
Ângstrom publica rc/ultiitolo i său în care a alcătuit o hartă a lungimilor
de undă a spectrului invi/ihll /iu, în onoarea sa, unitatea etalon a lungimii
de undă a fost dcntmiilA cu ni, l Â=10-10m).
l'mnll circ iu KcsI/tU ţi mcn|it)iittt efectul baclerlcid ni lungimii «u >i T.P.
Blunt (1877), Duclmix (1885) ţi Marshall; In anul 18'^, /ă că efectul
buctericid se datorcştc ra/.elor ultraviolete, iar Morman precizează că
acesta este specific RUV de 329 milimicroni.
in a doua jumătate a secolului al 19-lca, Niels Finscn (1860-1904),«'
rc/ullulclu tratamentului lupusului tuberculos cutanat cu ultraviolete n
nrtilicialc, a realizat prima lampă generatoare de raze ultraviolete, cu nrc <
electro/.i de cărbune (1893), tratând apoi cu aceasta primele cazuri de lui
(1896-1897).
Căile pentru dezvoltarea surselor de RUV artificiale sunt astfel di
1852, E.H. Jackson realizează la Londra prima lampă cu mercur cu doi ci
cărbune; în 1853, Christopher Binks patentează lampa cu doi electro/.i d
închişi în tub de sticlă; în 1892, fizicianul Leo Arons din Berlin descop că,
folosind un curent electric care străbate mercurul din tubul lămpii, r»/ sunt
mai bogate în ultraviolete decât fluxul produs de arcul de cărbune W.C.
Hcranes creează lampa cu cuarţ, aplicată terapeutic în 1904 de E.l.,. !• o altă
noutate este adusă de Broco, care introduce în lampa gencratoai mcnt de
cărbune la polul pozitiv şi un element de fier la polul negativ Simpson
adaugă tangsten la compoziţia electrozilor pentru îmbogăţirea de
ultraviolete. Urmează apoi descoperirea rolului RUV în produccrcn D: în
1925, Windhaus şi Pohl şi, în 1926, Rosenheim şi Webster dcscoi că
crgosterolul este precursorul vitaminei D în tegumentul iradiat cu ' 1927,
acelaşi Windhaus, împreună cu Hess, decretează că provitamina ,i> este
ergosterolul. Efectul de pigmentare cutanată consecutivă expunem fost
menţionat prima dată în anul 1885 de P.G. Urina - confirmat de \S 1889.
Eritemul produs de ultraviolete a fost descris întâi de J.Saidin.n (descrie
4 grade de eritem), apoi Keller în 1927 şi Gassul, Eidenov Humphris şi
Meyer confirmă şi completează datele cercetărilor asuprii actinie.
Psoriazisul a fost tratat pentru prima dată cu RUV artificiale de S
(citat de Bach).
în fine, primul care a instalat şi folosit lămpi de ultraviolete cu m.
distrugerea unor bacterii patogene într-o sală de operaţie (stafilococi), a
Hart, în anul 1935.
i l
VIII.2. PROPRIETĂŢI FIZICE
iv
Fototerapia sau „terapia cu lumină" reprezintă utilizarea acţiin
organismului a energiei radiante luminoase. Ea poate fi naturală-lumin.
artificială- furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite condiţii ti
încălzite. Utilizarea în scop terapeutic a luminii solare este denumită Iu
Energia radiantă luminoasă furnizată de aparatele medicale este
transformării energiei electrice.
imliiinlfl IiiininonsA este sludialA de < >|>HcA. Nub tonte aspectele:
mituri i IM ii li/icA)$i fenomenele de propagare ale luminii (optica
geometrică). 'M ,\. luminii este considerată un ansamblu de fenomene
obiective de IMN A, care constau în propagarea unor unde transversale
electromagnetice l ii ii l A energie sub formă de fotoni. Această definiţie
sintetizează de fapt U'orii acceptate de studiile asupra naturii luminii -
teoria „emisiunii" iiniMilară sau cuantică) şi teoria electromagnetică.
Fiecare dintre acestea ••ei ic de proprietăţi ale radiaţiilor luminoase.
S.i'ncm l fO 1" 10' 10* W'-tKm I0*'lm Kf-tcm IO'1 K)*'t/t 10* 1O+-'*' '<
frecventai ""10"' .î W Jr0' J IO» 3-tO* 3W 3/Oa JfO" 3tO* 5W
,-
|N/ / Metoda fotog n
Mefode radiofetinice
Metodele
Met-odafofoelccti •
----------------------------------------------------------------------------------------- v
/onitai<
Metode termice
VIII.3.2. ABSORBŢIA
• n un corp primeşte un flux radiant, o parte din energia acestui flux este i.
n lift parte este transmisă şi o altă parte reflectată sau difuzată. Corpul \ ia
difuz toate radiaţiile, independent de lungimea de undă, se numeşte
('orpurile colorate absorb parţial şi selectiv radiaţiile. Corpul negru
iunie radiaţiile primite. Mecanismul absorbţiei constă în activarea atomilor
uli'lor şi în ionizarea unor atomi, acţionând asupra electronilor. Fenomenul
h|ir a radiaţiilor luminoase de către diferite corpuri este studiat cu ajutorul
ţlm spcctrografice. Coeficientul de absorbţie al corpurilor este
determinat ' • undă ale radiaţiilor absorbite, variind cu mărimea acestora.
Caracterul selectivă a radiaţiilor este utilizat în practică şi în terapeutică.
Sticla i să treacă toate radiaţiile vizibile şi pe cele infraroşii până la 3-4
< opreşte radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mai mică de 315 mu. i
ratelor de raze ultraviolete se foloseşte o sticlă specială (uviol), care
radiaţiile cu lungimi de undă mai mici. Sticla de plumb opreşte o i- de
infraroşii. în industrie şi optică se folosesc diferite varietăţi de ui de
cobalt, crom, cupru etc., care opresc în totalitate sau în majoritate l lnlraroşii.
Sticla neagră absoarbe toate radiaţiile vizibile, dar lasă să treacă n radiaţiilor
infraroşii. Sticla de cuarţ lasă să treacă radiaţiile ultraviolete iii- de undă sub
180 mu, când are o grosime de câţiva cm, iar la o grosime [ hi m este
transparentă şi pentru radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă Hl|i Din
aceste considerente, sticla de cuarţ este folosită la fabricarea
Irtmpilor cu vapori de mercur. Işiliile biologice sunt în general absorbante,
dar capacitatea lor de absorţie l iltu'fl albuminele absorb toate radiaţiile sub
230 mu, substanţele coloidalc mint opace pentru ultraviolete, la fel
tegumentul - radiaţiile cu lungime l tic* '113 mu ajung numai în proporţie
de 30% la o adâncime de 0,1 mm, iar 'N1' mu numai până la 0,05 mm. De
asemenea, cristalinul şi corneea sunt fiiirc la ultraviolete.
h numenul de absorbţie permite filtrarea radiaţiilor de la o sursă. Filtrele,
•*",( mncstecuri de substanţe chimice şi având o concentraţie şi grosime
•iile, sunt folosite în industrie şi terapeutică, prin capacitatea de selecţionare
i radiaţii. L
^*-
vui.3,:i ui 11,I:\IA şi m i KAC | IA
Ka/dc mfrarosii au proprietatea de a se reflecta. Materialele lucioir
10% din radiaţiile inlrarosii incidente. Ra/.clc inlraroşii, ca şi cele luminoit
Miil'crfl fenomenul de refracţie. Razele ultraviolete au o reflexie intcriomft •
inlraroşii si luminii vizibile. Capacitatea de reflexie a corpurilor varin/.u
compo/.iţici lor. De exemplu, magncziul prezintă cel mai mare factor <]
ditii/fi pentru lumina vizibilă şi pentru ultraviolete. Factor de reflexie ridu ,\\
radiaţia ultravioletă mai prezintă mătasea albă şi zăpada.
l
Niib l HO mm (pflnfl hi 10 mm) NUM( absorbite cir aci si |> < > i h ulili/.atc
Grupe SH şi ioni
de cupru
cupru
oxidare T
oxidare
lent :lerat Dopachinone
DOPA (intermediari mai mult sau
Tirozină mai puţin incolori)
accelerează
unu H| no rolei im In momentul iipanţici şi pcnmlcii|ei pigmentaţi»!
lionflm c A si sub acest aspect s-a apreciat cfl existfl diferenţe, si
anume: piodusrt de banda de UV lungi apare precoce şi ajunge la
maximum lupfl o singură expunere), iar dispariţia ei este destul de
variabilă în IU/A si de reactivitatea individuală, putând dispărea în
câteva orc sau ' tui grad uşor diminuat de intensitate - timp de peste l
an. Pigmentaţia 'tcn/.ilc mai scurte (254 sau 297 mu,) începe să apară
după o latenţă de
$i atinge maximum (după o singură expunere) în 3^4 zile, iar dispariţia
i- rapida; pigmentaţia produsă de 254 mu, se menţine cel mult 2-3 săp-
mp ce platoul de durată al celei produse de 297 mu, este mai lung între
mi şi 5 luni. '
c ar li modul pigmentării, trebuie să reţinem că iradiaţia - solară sau
rste un fenomen trecător. După un interval de timp, pigmentul dispare
ni, în special prin îndepărtarea lui odată cu descuamarea celulelor
' lăugăm că nuanţa pigmentaţiei melanice diferă după sursă: este arămie
•Iară şi cu tentă mai „cenuşie" la iradierile din surse artificiale, i a de
pigmentarea obişnuită sub efectul RUV şi RIR, menţionăm că • i
excepţionale de persoane sensibile la anumite lumini monocromatice .in
verde).
Iul biologic al pigmentului
iuigă pigmentaţia melanică se produce şi o îngroşare a tegumentului iradiat,
hipertrofie a stratului cornos de keratină, realizându-se o keratoză cu rol
11 ă de supraîncălzirea ţesuturilor, al cărui efect este diminuat, dar nu
Lucitele idiopatice
11 ui reacţiilor cutanate individuale foarte variate trebuie menţionată •"'
i u1 sensibilităţi anormale a unor indivizi la acţiunea RUV. Aceste reacţii i
uv.intă deosebiri cantitative şi calitative faţă de eritemul normal. La •
' i pot să apară reacţii pruriginoase severe (urticarii solare), fotodermatite '
ve/icule), fotodermite cronice (xeroderma pigmentosum, eriteme
i;idiolucite cu aspect de lupus eritematos), actinite severe cu arsuri şi
fenomene generale toxice.
licăre cu caracter mai larg a maladiilor cutanate generate de iradierea
iczentată de Amblard P. şi colaboratorii:
11 licări cutanate ale pielii normale provocate de o insolaţie prea intensă
i meri prea lungi sau repetate; ar fi vorba de o „îmbătrânire" cutanată
i de elastoze solare: sunt considerate ca leziuni preepiteliomatoase
-' cutanate.
i matoze legate de o deficienţă a fotoprotecţiei cutanate naturale (xero-•ntosum
legată de un deficit al enzimei reparatoare al modificărilor de |t i sinul
determinat de absenţa sintezei de pigment melanic).
rmatoze agravate sau relevate de soare: herpes, acnee, cloasmă, lupus
'Icrmatomiozită ş.a. l - l (crmatozele determinate de prezenţa în piele a
moleculelor capabile să ilire" efectele soarelui şi să provoace reacţia
sistemului imunitar al tegu-Mi după activarea sa. ţ Anomaliile din primele
două grupe ar reprezenta o exagerare a „fototrauma-jjul" cutanat fiziologic; în
cazurile celei de a treia grupe, iradiaţia solară are l I|P „iritant primar".
Numai afectările din a patra grupă ar constitui veritabile ||ii/e - cauzate în
primul rând de spectrul razelor ultraviolete. [Ai'i'le „molecule"
responsabile de inducerea efectelor patologice pot II rnhile - este vorba
în această situaţie de domeniul fotosensibilizării - sau ^Identificat, acestea
fiind denumite „lucite idiopatice". * insensibilitatea. Unele persoane sunt
fotosensibile prin cauze endogene, \§\$ ile existenţa unor maladii, precum
pelagra, hematoporflrinemia din unele (juni hepatice, hematologice sau stări
febrile.
In bolile hepatice «r Interveni deficitul cnpaci(A(il aiililoxlec • h
nu nun poate nciilmli/a substanţele străine care, depozitate In legii
fotosensidili/.atoaie.
Multe alte persoane sunt sensibilizate de o varietate de substitui
clemente biochimice (fotoscnsibilitatc exogenă), care ar jucu un rol
fotocatali/atoarc în reacţiile fotochimice din tegument (sub acţiuni','
cutanat sau după administrarea orală sau parenterală a acestora) si K
fotodermatozele.
în acest mecanism complex trebuie să participe în mod obligat» •
cei doi factori:
- lumina, care poate deveni ea însăşi nocivă în prezenţa substanţe lui
lizatoare sau
- substanţele fluorescente care devin nocive în prezenţa luminii
Fotosensibilizarea exogenă este cea mai frecventă. Substantelt HM
pot determina reacţiile patologice cutanate prin două mecanisme:
a) având un rol mai simplu, de substanţe „cromofore", cu captai •
locală de energie fotonică, în care reacţiile fotochimice sunt api i
„fenomen de fototoxicitate";
b) substanţa fotoactivă este activată şi modificată de absurd 1'
combinându-se cu proteinele tisulare, formând astfel un antigen cup.
mine reacţii celulare imuno-competente ale individului; acestea sun1
„fenomene de fotoalergie".
Reacţia fototoxică apare la orice individ în condiţiile în cn
fotosensibilizantă şi iradierea sunt în concentraţie şi, respectiv, do/
Apare la prima expunere pe zona iradiată şi pe regiunile pe care ii
substanţa fotosensibilizatoare. Poate avea manifestări de difente intens i'
eritem solar roşu-violaceu sau roşu-carmin, cu sau fără edem şi fiii i
pigmentară cu hiperpigmentaţie tardivă (la nivelul feţei, gâtului şi ax i Ir cu
erupţie entemato-veziculoasă apărută după o baie în apă de râu şi iarbă
(„dermită de pajişte").
Reacţia fotoalergică apare - independent de cantitatea de sul
sensibilizantă sau de radiaţii solare - la 48 de ore după aceasta, pe part i 11
şi poate apărea la fiecare utilizare a substanţei incriminate, cu aspo
acută, în unele cazuri, fotosensibilizarea poate persista mai mu
îndepărtarea substanţei cauzale. Aceste reacţii sunt denumite „lucide •
Riscul lor evolutiv este reprezentat de pseudolimfomul actinie. Acest»
au fost descrise în special la fenotiazine locale şi deodorante.
S-au propus clasificări ale variatelor substanţe care predispun $i
fotosensibilitatea solară la RUV, cum este următoarea:
I - substanţe fiuorescente-fotosensibilizatoare: gudron, eozin.
metilen, chinina, acridina, gonacrina, fluoresceina, pin
flavina, porfîrinele, barbituricele, unele hidrocarburi ctc .
II- hormonale: insulina, tirozina, adrenalina, hormonul pituii
HI- metale grele: aur, argint, mercur, fier, bismut, calciu.
Sensibilitatea produsă de aceste substanţe variază foarte mult do In 0 j
la alta. '
fiii HA ne deceleze diferitele condiţii cmc produc şi Inlrcţin reacţiile de
iioinifllA Iu ultraviolete. A Ibsl posibil sA fie tninsmisA (cxpcrimcn-
Iiililutcit Iu persoane normale prin transfuzii sanguine de lădoi pacienţi
lilitntc In RUV de 297-334 mji lungime de undă. A fost incriminată
cdinli/abilă şi tcrmolabilă. La aceşti doi pacienţi, medicaţia anti-
l'ost eficientă în reducerea considerabilă a hipersensibilităţii la ultra-
VIII.8. l. DERMATOLOGIE
Principalele afecţiuni cutanate indicate ca beneficare ale actinototn|i||
psoriazisul şi acneea. în psoriazis (nu se aplică în puseele acute) se pol uliii
metode:
a) Aplicaţii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau I I I In
de mărimea placardelor psoriazice şi de rezistenţa cutanată; se protejea/.fl *\i
cutanate învecinate sau se utilizează metoda de contact cu lampa de t i p l
b) Tratamente locale asociate cu aplicaţii de substanţe chimic*
sibilizatoare, precum eozina şi gudronul. De exemplu, unguentul R p: (Ilif
2-6 ce; Oxid de zinc - 3 g; Petrolatum q.s. 120 g - se aplică pe placarde nf|
nopţii, în ziua următoare se efectuează iradierea cu ultraviolete cu lămpii l
distanţă, începându-se cu o durată de un minut şi crescând zilnic cu 301
şedinţă, până la expuneri de 5 minute. Cu această tehnică, Goeckermann l
ameliorări în 90% din cazuri după o perioadă de 2-4 săptămâni de tratnn
c) Iradieri generale cu lampa la distanţă, utilizând doze albe crild
într-un ritm de două expuneri pe săptămână, apoi o dată pe săptămanrtj
minimum 2 luni.
în acnee se aplică doze eritem de gradul I sau II. Se urmăreşte n|
descuamării stratului epidermic şi la sfârşitul acestui proces, se potilş
următoarea şedinţă de iradiere, deci se aplică o şedinţă la 10-15 zile. $1 Irt j
acneei se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente cu fotoseiwiliilli
>), cu ungeri tn fiecare noapte, timp de o săptămAnă, Dimineaja. regiunea isft
se poate spăla cu apă şi săpun, se expune la soare pentru câteva irt se
ajunge la o senzaţie de arsură solară. Cu această metodă s-au
.indecări în 20% din cazuri după 2 săptămâni de tratament şi la încă '
săptămâni (după A. Kurtin şi R. Yontef- 1948). indicaţii în domeniul
dermatologiei: alopecii, peladă. Se utilizează de metoda de contact cu
expuneri a câte 5 minute pe un câmp cutanat; de ni asociere cu
fotosensibilizatori (meladinină, tirozină), se badijonează •l i minute
înainte de şedinţă de iradiere, în ritm de o şedinţă la 7-15 zile. ilumcnt se
obţin de regulă bune rezultate: atrice cheloide - se indică iradieri la 1-2
săptămâni, cmc - în stadii subacute şi cronice - se aplică iradieri locale
în şedinţe doze la intervale de câteva zile sau iradieri generale zilnice
cu doze 11 oase. l i u nucule şi furuncul antracoid - se iradiază cu
ultraviolete din banda
l" după aplicarea unui pansament adeziv. Nivelul dozelor şi suprafaţa de
*! Mint în funcţie de aria de extindere a furunculilor. l literaturi, eritemul
pernio - se citează rezultate bune când se aplică precoce,
de posibil înainte de apariţia leziunilor. Se utilizează doze eritem de gradul
linte repetate. Sequeira explică rezultatele bune prin creşterea
metabolismului
t ţi producerea de vitamina D care, în cantitate crescută, contribuie la
HIe l Icrpes zoster (Zona). Se recomandă aplicarea precoce, înainte chiar
de
în Uv.iunilor (Humphris), cu doze eritem de gr. II; dacă se aplică foarte timpuriu,
niliricntă adesea o singură şedinţă. După dispariţia leziunii herpetice se
(Hiulil iradierea nevralgiei restante.
I ,upus vulgaris - Cu ani în urmă, ultravioletele erau frecvent folosite în
in iilecţiune; în prezent se utilizează mai rar de către unii autori (R.M. Bolam),
miile rebele, cu iradieri pe regiuni alternative. Actualmente se preferă
ititfiilele cu calciferol şi acid izonicotinic.
I1Icere cutanate - (atone şi varicoase), în aceste cazuri este indicată utilizarea
ni cu efect bactericid şi a celor cu vapori de mercur, primele în scop de
(HI c a plăgilor, celelalte cu scop troficizant, de stimulare a formării ţesutului
miluţie reparator şi de îmbunătăţire a circulaţiei periferice.
i Mipă testarea reacţiei eritematoase a ţesuturilor vecine şi a zonei ulcerative,
rt doze forte, de 20 până la 100 de ori doza eritem de gradul I, în iradieri
Kcgiunile cutanate învecinate se iradiază cu doze slabe (de gradul 1). Se
\ obţinerea unor rezultate foarte bune prin actinoterapia ulcerelor cutanate
i cciază ca regretabilă neutilizarea sistematică a iradierii ultraviolete în aceste
"Ml.
tn ragadele mamelonare, cu dozele eritem de gr. I se obţin bune rezultuto.
In piodermite, unele prurigouri, micoze cutanate, rezultatele obţinute după
m tentative terapeutice sunt apreciate ca relative şi îndoielnice (ca şi în alopmc
loide după unii autori).
vm K .' n m AI mi
Sunt o scrie de nlccluini din domeniul pediatrici care bcneflcin/l < "
buni- sau Iburtc bune de terapia cu ra/.c ultraviolete. Dar, în această Nllin
să ţinciu cont în primul rând de sensibilitatea diferită a copiilor Iu uli
comparaţie cu adulţii. Copiii mici nu se pigmentează sau se pigmeul
puţin. Pragul lor de eritem este foarte ridicat şi toleranţa lor nu cslr
reacţiei eritematoase, adică este mult mai mică decât pragul, astfel cfl. la
copii se începe tratamentul cu un sfert de biodoză, iar progresii!
şedinţelor de iradiere va fi lentă.
în principiu, trebuie să reţinem că, copiii sunt foarte sensibili lin
eritemul îi oboseşte, le deranjează somnul, în timp ce dozele slabe, subn
îi calmează şi le îmbunătăţeşte starea generală. Tratamentul va fi d« >
prudenţă, în şedinţe mai rare şi mai numeroase.
Principalele indicaţii terapeutice din domeniul pediatriei suni i . i i m
spasmofilia), suferinţele respiratorii (astmul bronşic), debilitatea fizica, M . H M
în rahitismul confirmat se recomandă aplicarea de serii de l '
dozare progresivă: 1/3,1/2,2/3,4/5 de doze eritem gradul I (o biodo/a i i
apoi cu o biodoză, pe suprafeţele de 25 cm2; în cazuri cu anemii
nutriţionale, pe lângă o şedinţă de eritem gradul II (două biodoze) apl n
ori pe săptămână, se asociază o dietă corespunzătoare.
în astmul bronşic se obţin rezultate bune (Saidman şi Henri) cu ilm în
câmpuri aplicate alternativ pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui (.' "II
Tratamentul debilităţii fizice este foarte eficient prin utilizai eu dh
metode de actinoterapie: surse artificiale (lămpi cu vapori de mercui), In
pe plaja literalelor.
Cazurile de craniotabes s-au dovedit foarte sensibile la dozele pioginll
1/3, 1/2, 2/3, 4/5 de biodoză eritem, care duc la o rapidă ameliorate H
afecţiuni.
VIII.8.4. TUBERCULOZA
Jlliimle de era antibioticelor, actinoterapia a fost utilizată ani de zile în mai
Urmele de tuberculoză. Au fost tratate tuberculoza pulmonară neevolutivă,
sin, peritoneală, ganglionară, osteoarticulară, lupusul tuberculos etc., cu
i gi-ncrale în doze progresive, folosind sursele artificiale sau naturale (helio-
), cu rezultate favorabile care justificau utilizarea acestei metode: amelio-
[ijH'litului, a curbei ponderale şi a stării generale la tuberculoza pulmonară
*, greaţa şi vărsăturile - mai puţin diaree rebelă - în tuberculoza intestinală.
jl'u loate că în unele clinici şi centre medicale se mai utilizează terapia cu
alete a anumitor forme de tuberculoză, aceasta a căzut - în general - în
Kutlme, chiar şi în cea ganglionară, în care i-au luat locul dozele mari de
NU! si antibioticele.
/ahiiral;
i< inalopoiTirincinia; n
lenţii nervoşi şi iritabili;
iK'ina;
"llnirftrilc (anomaliile) de pigmentaţie; iipeilcnsiunile arteriale
consecutive pigmentaţiei; «insensibilităţile cutanate solare (descrise
într-un capitol anterior) care UTC la accidente de tipul eritemului actinie
acut, urticariei actinice, foto-lor (radiolucitelor) acute sau cronice etc.
Mai notăm că tratamentul cu ' f poate exacerba puseele acute de
psoriazis, eczemele acute, lupusul , licrpcsul simplu, xeroderma
pigmentosum, pelagra. i:sl context, se recomandă evitarea iradierilor
excesive cu RUV la domi-i tratament trebuind să fie efectuat de regulă
sub supraveghere medicală, prevenirii maximum posibile a
accidentelor, dintre care, neplăcute şi mut, sunt cele oculare: blefarita,
conjunctivita, keratita, cataracta lenti-iiiică.
După cum s-a arătat la efectele biologice ale RUV, banda de 250-270 mili-
Itiiil (grupul C) este cea mai „bactericidă". Efectele sunt evidente şi metoda
^ml/aţă este practică şi uşor de aplicat. Una din metodele clasice utilizează
|Hl cu vapori de mercur de 7-17 waţi, lungi de 30-90 cm, ce emit radiaţii de
, J mu. în acest scop, ultravioletele sunt utilizate la sterilizarea aerului, apei şi
ir injectabile. Nu se sterilizează materialele opace.
Di'/liilct {In im ului
n) Metoda diicc'lA este cea nuii eficace, deoarece proieclcn/ă HM>I
ccii nuii nune cantitate de ultraviolete iradiate, l'ersoanelu se ullA r calea
rn/elor emise de sursa. Dacă perioada de iradiere este lungfl, pei .a lie
protejate de îmbrăcăminte pe suprafeţele expuse, precum yi piolccţie.
Indicaţii: laboratoarele de ambalare a medicamentelor, sflli(l , cabinete
destinate tratamentelor injectabile, săli de operaţie (unde NUMI repetăm
ochelari de protecţie).
b) Metoda indirectă. Se aplică în săli de operaţie, săli de pansam*"
toare de medicamente. Lămpile emiţătoare sunt fixate în aşa fel cn »B
ra/.ele spre plafon, unde acestea se reflectă. Astfel, partea superioarfl n i
încăpere este iradiată constant. Nivelul iradierii (durata) se stabileşte IM
umiditate, înălţimea încăperii, volumul de aer pe o persoană; se va estiinii
de persoane ce pot sta în încăpere pentru a beneficia de dezinfecţit*. '
metodă s-au putut reduce infecţiile respiratorii în colectivităţile de copii t
Se recomandă să se asocieze şi o bună ventilaţie a aerului.
c) Metoda iradierii în conducte. Se introduc sursele de RUV în •••
conducte de ventilaţie.
d) Iradierile intrărilor. Sursele de ultraviolete se fixează deasupi
intrare în coloniile de copii, în alte diverse colectivităţi de copii. Accir
reduce considerabil infecţiile încrucişate în spitale. Se consideră de »|>
faţă de valoarea şi eficacitatea ei, metoda de sterilizare a aerului pil
insuficient luată în consideraţie.
Dezinfecţia apei
Se folosesc în acest scop tuburi puternice de ultraviolete de l 100 >
tuburi de cuarţ încorporate în cilindri de cupru, placate în interior cu ci>
a mări reflectarea razelor. Cu un asemenea tub se pot steriliza circa l O lpi
apă pe oră.
Sterilizarea serului a fost practicată de Sidney Licht cu rezultate hu
a observat la hemofilici că serurile iradiate cu ultraviolete reduc sân un
şi postoperatorii.
l
Huiduiau a iiiiiigiiuil un biodo/imotru cu l K funie; Mcckcii a concopm
!)li)ilo/iiiK'lni cu 5 funie de forma1 pfliuiifl din care Io l osca numai palm, expun* < lor
.succesivă la .sursa de KUV (la o distantă de 75 cm) durând 120 secund' -ut
Innlii u palia, 60 secunde pentru a treia si câte 30 secunde penlru a doua liintA.
Rc/ultă că pătratul 4 (primul expus) a fost expus 240 de secunde, ." l.!() de
secunde, al treilea 60 de secunde şi al patrulea 30 de secunde.
în România se utilizează biodozimetrul Gorbacev, foarte simplu si uyoi
naiiipulat. El este confecţionat din material plastic sau carton dublu, de Iun
heptunghiulară, prevăzut cu 6 orificii pătrate echidistante şi o bucată din acvll
naterial şi de aceleaşi dimensiuni, interpusă între cele două feţe, pe care o nuili
lentru descoperirea succesivă a orificiilor.
Tehnica propriu-zisă a biodozimetriei
Subiectul (pacientul) fiind culcat, se aşază biodozimetrul pe tegunionMj
•egiunii vizate pentru testare (lombar, abdomen, torace), toate orificiile
icoperite. Restul tegumentului se acoperă cu cearceafuri albe şi faţa cu och«|j cu
sticlă colorată) pentru protecţie. Se aşază lampa la o distanţă de 50 cm
egumcnt, se aprinde şi după o funcţionare de 5 minute se descoperă succesiv, |
ntervale de câte un minut, cele 6 orificii pătrate ale biodozimetrului. în felul «n
Jurata de iradiere va fi de 6 minute pentru primul pătrat de tegument, de 5 tentru
al doilea, 4 minute pentru al treilea etc., ultimul pătrat fiind expus un ni Ir Se
citeşte eritemul apărut după 12-24 de ore şi se ia în consideraţie primul patul! .•-
arc a apărut cel mai slab eritem, durata lui de expunere constituind biodoza peni
pacientul respectiv. Spre exemplu, dacă se constată că cel mai redus eritem a ap| a
fanta a cincea, vom şti că a fost expus 2 minute, ceea ce înseamnă că biocli „•stc
de 2 niinute. Ţinând seama de biodoza, medicul poate să prescrie tratamer ii
funcţie de scopul urmărit. Dacă, de exemplu, se urmăreşte aplicarea locali mor
doze mai puternic eritematoase, atunci se prescriu 2-3 biodoze, adică 4 i ')
minute. Dacă, dimpotrivă, medicul urmăreşte să aplice doze suberitematoil
>rescric jumătăţi sau sferturi de biodoză, respectiv - în exemplul dat - un mifl
>au jumătate de minut.
H
VIII. 13.3.1. IRADIERILE GENERALE J
•*nif '
Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi şi individual. Iradicrlli
:olectivc se fac în încăperi încălzite, aerisite sau ventilate, pe subiecţi în po/.lţil
italice (culcaţi, şezând) sau în mişcare. Sunt indicate în cazuri de rahitism, li
i u HKlciiic-uiiciiiic prin curenta snhuA sau nliincnlutA, ponunnc cu tutenit i
ilicclicuia iiuincii Iu muncitorii cure lucrcu/â în coiuli|ii lipsite de lumină va
ţine scama de puterea surselor de ultraviolete, distanţa faţă de sursă, |i mea
expunerilor ctc.
Inulicreu individuală se poate face şi ea în poziţii statice - în ortostatism, în lini
(mai rar utilizate) sau culcat (cel mai des practicată) - precum şi în mişcare,
iiivul va 11 complet dezbrăcat, protejat cu ochelari cu sticlă colorată care nu
111H trecerea RUV, pentru prevenirea accidentelor oculare; unii autori recomandă
iicjarca regiunii genitale (S. Licht). l M aplicaţia în poziţie imobilă, jumătate
din durata şedinţei se iradiază faţa • loură a corpului şi a doua jumătate faţa
posterioară. Lampa va fi aşezată, după 'i -a arătat mai înainte, perpendicular la
aceeaşi distanţă pe tot parcursul şedinţei 'sft în funcţiune cu 5 minute înainte de
aplicaţie.
Fxistă diferite scheme utilizate privind dozarea, distanţa şi progresia şedinţelor
«Irul unei cure de tratament.
în unele clinici şi secţii, mai ales în S.U. A., se tratează cu lampa cu ultraviolete
11 stanţă de 60-100 cm; se începe iradierea la primele şedinţe la 100 cm distanţă
parcurs, în funcţie de toleranţă, se coboară la 60 cm, cu durata progresivă.
u lampa la 75 cm distanţă pentru toate şedinţele, durata creşte de la 60 secunde
;i şedinţă, 90-120 secunde a doua şedinţă şi se creşte progresiv de la o zi la
(după toleranţă) până la 5 minute o şedinţă, numărul total al acestora fiind de
!0.
în general, în România, s-a încetăţenit tehnica de lucru cu lampa de la 150 cm
uită, cu durata progresivă, începându-se cu un minut pentru fiecare din cele
11 feţe corporale şi crescând de la o şedinţă la alta cu câte un minut, până la o
iţă totală de 15 minute pentru o faţă de corp. Numărul şedinţelor va fi între 10
O, cu o medie de 15 şedinţe.
La aplicaţiile pe subiecţi în ortostatism şi în mişcare, distanţa faţă de sursa
•Ic ultraviolete va fi de 150 cm la prima şedinţă, cu scăderea sa progresivă până la
60 cm la ultima; în timpul expunerii se execută o serie de mişcări - exerciţii de
gimnastică, inclusiv respiratorie, flexiuni pe genunchi, mişcări pe membre supe-
rioare, rotindu-se treptat pentru a se expune întreaga suprafaţă a corpului la iradierea
ultravioletă.
Doza de iradiere este în funcţie de scopul urmărit (indicaţia terapeutică), de
mirsa utilizată şi, bineînţeles, după rezultatul biodozimetriei.
Dozele „slabe" (suberitematoase şi eritemul de gradul I) se aplică zilnic sau
Iu două zile şi sunt indicate în pediatrie la rahitism, tetanie-spasmofilie, prematuritate
ţfi la adulţi în stări de debilitate, instabilitate a termoreglării, unele dermato/c,
tulburări trofice cutanate.
Dozele „medii" (eritemul de gradul II) se aplică, de cele mai multe ori, de
două ori pe săptămână şi sunt indicate în scopuri de stimulare generală a orga-
nismului, dereglări endocrine, afecţiuni cu metabolismul încetinit, disfuncţii circu-
latorii periferice, boală astmatică.
l
Do/ele „forte" (ei Hemul de griului III) ie uplicA o diilfl Iu 7*10-14 iile \ imlu
ale mai ales în iradierile locale asupra unor afecţiuni dcrmntolojjlcf, ui nuli im
atingerea unor reacţii Iliclenulare ale tegumentului (prc/.cntale la cn| indicaţiilor
terapeutice).
După cum se desprinde din menţiunile tăcute asupra dozelor de apllcni K11
V, ritmul şedinţelor este în funcţie de intensitatea acestora.
l
La copii se recomandă aplicarea unor doze mai slabe (un sfert sau o (un • de
biodoză), datorită sensibilităţii mai reduse la ultraviolete faţă de udnl|i
indicaţiile din domeniul pediatriei la capitolul respectiv).
Repetarea seriilor de expuneri la ultraviolete se poate face după miim 6
săptămâni, în funcţie de indicaţia şi necesitatea terapeutică.
l
VIII.13.3.2. IRADIERILE LOCALE
în ceea ce priveşte orarul optim pentru obţinerea celor mai benefice efecte
llc RUV solare asupra organismului, s-a apreciat a fi între orele 9,00-11,00 dimi-
neaţa.
ii?
•Î.I.
b
CAPITOLUL IX
Flux
magnetic variabil
r v \ •—***.
-i— — î-
r
ig. 214 - Câmpul magnetic produs de s >i r
Fig. 215 - Producerea unui curent
o bobină parcursă de curent. t__prin inducţie electromagnetică.
a) Reumatismul degenerativ
Poliartroze periferice şi spondiloze, cu eficacitate sporită mai ales în ca/i
asociate cu distonii neurovegetative şi stări astenonevrotice. Se utilizează <i caz
bobinele cervicală şi lombară, una din acestea şi bobinele localizatoare numai
bobinele localizatoare. Se aplică îndeobşte formele continuu 50 şi 100 11 întrerupt
ritmic 50-100 Hz. Durata totală a şedinţei între 10 şi 20 minute. Se ap' ţicdinţe
zilnice, în serii de 15-18 şedinţe. Se recomandă repetarea seriei la •ifiptămâni,
de 1-3 ori. în continuare, se poate repeta câte o serie la intervale iiiari, de 2-4
luni.
Menţionăm că în coxartroze şi gonartroze secundare, eficienţa terapculU'l
:stc mult mai redusă (cu aparatul MDF).
i i Ut*iiiiiiitl<muil ulmi (Iciiliir
IM miilir i / u i i din nccst domeniu ui patologici reumatismale,
lodialliixul r, i manifestă eficienţa prin aplicaţii generale sau locale, atât ca
vneral.1 i L r.latoare, cât şi pentru efectul local. Se preferă în regim continuu,
livcvcnţclc furnizate de aparat: 50, 50-100 şi 100 - Hz. Durata şedinţei -MI şi
20 minute. Se aplică o serie de 12-14 şedinţe zilnic, care se repetă culmii
după 2 3 săptămâni, în discopatiile şi lombosciaticele discogene de stadiul ||i l l l ,
eficienţa este redusă.
c) Reumatismul inflamator
Indiferent de etiologia procesului inflamator articular, Magnetodiafluxul /inlă
un valoros tratament adjuvant, datorită acţiunii câmpului magnetic asupra
limeabilităţii celulare şi vasculare locale, ca şi asupra tulburărilor generale
(hilticrinometabolice. Studiile efectuate au arătat că procesul inflamator se reduce
limiificutiv, fapt care contribuie la ameliorarea durerilor şi a mobilităţii articulaţiilor
"vdale. S-a constatat chiar o ameliorare a raportului albumine/globuline. în
lIlHiIrita reumatoidă s-au constatat evoluţii favorabile în stadiile I şi II ale bolii,
primele 6-7 şedinţe, pacienţii pot prezenta o exacerbare a fenomenelor clinice,
iiceste situaţii, şedinţele de Magnetodiaflux se întrerup pentru 1-2 zile, după
fv se vor relua.
Se aplică cele două bobine circulare şi după caz, bobina localizatoare la
iiculaţiile interesate, în general se recomandă regim continuu, 50 şi 100 Hz;
i şedinţelor 12-20 minute, în serii de 15-20 şedinţe zilnic. Se recomandă 3
scrii pe an.
l
:ievro/ei.
'iiltntele favorabile certe nu font obţinute 9! în reacţiile 9! tulbnmulc ţi
comportiimcntule la copii. S-au ameliorat evident nu numai mân i lest Ari le r
nevro/clor si tulburările de comportament (cu tendinţe şi reacţii agresive), ||i
unirile motorii de tipul ticurilor, a bâlbâielii ş.a. Totodată, aplicaţiile cu |l
diallux au permis reducerea până la suspendare a dozelor medicaţiei seda-
mdiili/antc administrate (cu 70% după D. Constantinescu). ;iplicâ cele două
bobine circulare, în nevrozele astenice şi anxioase, în Io infantile cu
comportament agresiv, se indică forma continuă cu frecvenţe i 100 I Iz, în şedinţe
cu durate de 12-20 min. în psihastenii, nevroze depresive, | Im n i,-Io de
cenestopatii, se aplică formele întrerupt ritmic şi aritmie în regim de "i 11 'O 100
Hz şi 100 Hz, durată 10-20 min. în formele clinice cu manifestări . i io sc asociază
deseori forma continuă cu cea întreruptă. Raportul dintre acestea lulea/ă după
proporţia şi predominanţa uneia sau a alteia dintre manifestări. Experienţa
fiecărui terapeut va decide de fapt asupra formulelor de aplicare
lUiictodiafluxului în această suferinţă cu o simptomatologie atât de polimorfă.
>p i i, formulele de aplicare sunt ca la tratamentul adulţilor, dar cu durate reduse
.punzător pe şedinţă.
Se recomandă 2-3 serii succesive de 12-14 şedinţe la interval de 2-3
i unâni. Apoi, în primul an se vor mai aplica încă 4 serii pentru consolidarea
iliatelor.
Notăm experienţa acumulată la Sanatoriul din Sinaia după tratamentul cu
i netodiaflux a peste 50 000 de cazuri cu nevroză, cu vârste şi forme clinice
i (c variate.
Cele mai bune rezultate, indiferent de forma clinică, au fost obţinute cu
nula: 50 Hz continuu 4 min, urmat de 100 Hz continuu 8 min. Au fost aplicate
16 şedinţe zilnic sau 8-10 şedinţe la 2 zile, după caz. La vârstnici s-au observat
11 late mai bune prin aplicarea unui număr mai mare de şedinţe (20-22).
ptomele cel mai constant influenţate: insomnia, irascibilitatea, agitaţia
lomotorie, cefaleea, cenestopatia. Cu această procedură au fost foarte bine
icnţate nevrozele pe fond de dereglări endocrine, precum tulburările din cli-
terium, hiperfoliculinemie, hipertiroidie. La aplicaţiile cu forma continuă
nu s-au înregistrat nici un fel de reacţii
Distoniile neurovegetative
în formele cu hipersimpaticotonie se utilizează forma continuă în toate
cele ' icgimuri de frecvenţă, cea de 50 Hz fiind cea mai simpaticolitică.
în formele cu dominantă parasimpatică se aplică formele întrerupt ritmic şi
n ilmic, combinate şi utilizând oricare dintre cele 3 regimuri de frecvenţă. Se aplică
i k- obicei ambele bobine circulare, cu durate mai lungi pentru efectele sim-
|i;ilicomimetice (6-10 min) şi mai scurte pentru efectele vagotone (3-6 min).
Afecţiuni organice ale sistemului nervos
Principala indicaţie o constituie sindromul spastic, indiferent de CIUIZM
ncestuia: hemiplegii, boală Parkinson, leuconevraxite, paraplegii, sindroiimclo
fxcitomotoare (spasmul facial, torticolisul spasmodic, ticurile ş.a.), ca şi î motorie
cerebrală la copii.
TeNfAri eleciromiogiHl'lcc yi prin rellexogrnnu* nu pi> nul aitn
/ulontc, iu paralel cu diniiiiuurcu muinlestArilor clinur. l ku iul cAmpiiln
Mic HHiipra spusticitaţii pirumidulc şi exlrapirajnidalc Iu liciniplc^u-i dupA NI <
iNcularc şi Iu Bolnavi cu sindrom parkinsonian s-arduloni inllucnţflrii Im
iliculatc, prin reechilibrarea sistemelor facilitatoare şi inhibitoare neuromir
Indii efectuate de P. Nedelescu şi colab.).
Utilizarea Magnetodiafluxului în sindroamele neurologice spiislli
.dicntă mai ales în asociere cu kinetoterapia, ajutând la relaxarea eonii
.UNCiilarc, în scopul facilitării exerciţiilor specifice de reducere funcţioiutl
Se aplică bobinele circulare cervicală şi lombară şi bobinele locali.
:titru membrul superior sau membrul inferior (coapsă şi gambă, respectiv tu
pulină). Se utilizează forma continuă în cele 2 regimuri de frecvenţă, în •, i
14 30 minute, cu serii de 16-20 şedinţe zilnic. Acestea se repetă de 4-d • i
sau cu ocazia reluării programelor de recuperare.
tk
rww/ri» ttetptctflpe, Rfeclelc oli|lnnlc fn trntnmenuil
Nulnm|i* iile apnrntiiltii genital la femei prin cAmpuri mngnclice (Ic jonsA Ihn nu
determinai continuarea preocupărilor si ccrcctArilor specialiştilor In >>
domeniu de terapie.
într-un studiu efectuat în 1983 de Măria Andrieş şi colab., pe 60 de
cervicitc cronice ncspecifice (vârstă între 20 şi 43 ani) s-a aplicat Mngnetn după
următoarea metodologie: electrod special vaginal, intensitate de 3 .şi vârful
electrodului, frecvenţă 50 Hz, formă continuă, durata şedinţei 15 minul» şedinţe
/ilnice pe serie, aplicate din ziua a 7-a până în ziua a 21-a a ciclului '* a fost
repetată de 2 ori la interval de 3 luni. Jumătate din cazurile trainic un
beneficiat de alte 3 serii de aplicaţii la acelaşi interval de 3 luni în anul uimft'
Simptomele subiective (pelvialgii, leucoree, prurit) s-au ameliorat pnh
dispariţie după 3 serii de tratament (47-75% din cazuri) şi au dispărut (l>7- KM»1
după 6 serii. Examenul citohormonal executat înainte şi după 3 serii de aplic«|ti j
Magnetodiaflux intravaginal a arătat un viraj spre normohormonal la W*
ca/urile care prezentau aspecte hipohormonale înainte de tratament.
Tulburările de climax şipreclimax. Utilizarea Magnetodiafluxului în n>
tulburări a dat mari satisfacţii prin bunele rezultate obţinute. In acest donirm
manifestări foarte răspândite există o vastă experienţă, pe multe zeci de m
cazuri, în afara ameliorării până la dispariţie a fenomenelor distonice neunn
tative, ca şi a sindromului neurastenic, în preclimax se înregistrează şi re^lfu
ciclului menstrual. Fenomenele dureroase particulare sunt de asemenea foni l«
influenţate. Se fac aplicaţii generale cu cele două bobine circulare si Im
l
focalizatoare pe abdomen, cu mâinile aşezate deasupra ei. Se prescrie forma con
cu cele 3 regimuri de frecvenţe, în şedinţe de 14-28 min; numărul şedinţei'
individualizează după caz.
Efecte deosebit de favorabile au mai fost obţinute cu ajutorul Mnyi
diafluxului într-o serie de sindroame şi simptome în care dezechilibrul nein
getativ şi psihic au rol preponderent, precum: sindromul premenstrual (în spn
sindromul intermenstrual, dispareunia, pruritul vulvar, algiile pelvine fără şuii
de leziuni organice, frigiditatea (cu tulburări de libido, cu sau fără orgasm),
; j; j 11 \ \\
!1\\\\\\\\ *
Fig. 225 - Aplicarea bobinelor la suprafaţa corpului în tratamentul
pseudartrozelor (după Basset şi colab.).
unllmiii, alternativ fi cu impulsuri), cu clcctro/i iinpliinla|i ce reiili/wi o < n...
inului!) cu liaumali/atea corcspun/Alourc, cu riscuri de infec|ic osoa.sfl, riscim
iipcit- a dcctro/ilor (l 1% din cu/uri) şi necesitând un marc număr de clei In
mim n au aplicat câmpuri de 0,2 mT si 72 l Iz în impulsuri singulare în pscuclniti >
ongcnitalc si 10-15 Hz în trenuri de impulsuri la pseudartrozele udul|iloi
plicaţii y.ilnicc de 12-16 ore pe zi s-a obţinut o calcificare completă într-un ini
al de 3 luni la fracturile de tibie neconsolidate şi în 5 luni la cazurile cu pseudarli t
echi de 2 ani şi jumătate, din care 54% fuseseră operate de mai multe ori înm
e aplicarea câmpurilor magnetice.
Tot Bassett şi Mitchell, împreună cu Gaston comunică rezultatele ob|iin«
rin tratamentul - exclusiv cu câmpuri de impulsuri electromagnetice al
acicnţi cu 127 fracturi neconsolidate de diafiză tibială. Procentul rezultatei
bţinute, 87% din cazuri, este apreciat ca foarte bun, comparându-se cu cele ob|iin "
rin intervenţii chirurgicale, procent obţinut indiferent de vârsta pacienţilor, v
mata incapacităţii prealabile, prezenţa infecţiilor şi numărul eşecurilor operuli»>
ntcrioare.
Timpul de aplicare al bobinelor a fost de 10 ore pe zi în medie.
La pacienţii trataţi între 1974 şi 1976, durata medie a tratamentului a fost ilt>
irca 13-15 luni; începând din anul 1979, acesta s-a redus la 5 luni.
Se menţionează că forma impulsului curentului din bobinele magnetice art
n rol determinant în inducerea curentului în ţesuturi, aceasta părând a aven o
nportanţă deosebită în „comportarea" celulelor componente ale scheletului (con-
rocite, osteocite), în sensul unei stimulări care nu se poate obţine - de exemplu u
diatermia produsă de undele scurte şi microunde.
Modul de producere a căluşarii prin aplicarea acestei metode terapeutici
<te explicat prin:
- penetrarea vaselor sanguine dinspre marginile osului, participând astfel In
:manierea osoasă similară cu osificarea endocondrală normală;
- prin stimularea cineticii calciului din condrocite se produce calcifîcarcn
isuturilor fibrocartilaginoase în zona de pseudartroză;
- câmpul magnetic nu stimulează direct osteogeneza, dar prin calcificaroi
brocondrocitelor se elimină orice efect de împiedicare a osificării, de călr«
:suturile moi.
l l MM 11 L X
PKO^KKSK ŞI ACTUALITĂŢI
ÎN ELECTROTERAPIE
Dar, trebuie să menţionăm că undele monofazice îşi păstrează importai 11 > i >i
îlectrodiagnostic. In ceea ce priveşte aplicarea unor constante fizice ale curci 11 • i i
ti menţionăm:
- curentul cu amplitudine constantă (c.c.) este indiferent la rezistenţa cu! .11 > •' a
ui este modificat de aceasta, chiar dacă variază rezistenţa tisulară dintre elci u « i
; asemenea, nu este influenţat de tensiunea (microvoltajul) creată între elcctnt*i
n/.aţiile cutanate neplăcute (de „iritaţie" cutanată) pot fi evitate sau înlăltuul*
nti-o aplicare corectă a electrozilor;
- curentul cu tensiunea constantă (c.v.) este, în schimb, dependent de rezis(oii|«
nlară a pacientului, modificându-se invers proporţional cu aceasta; nu se proilti»
i/aţiilc neplăcute de iritaţie cutanată. Această formă cu voltaj (tensiune) con
nt este recomandată în aplicaţiile terapeutice de electrokinezie şi în templu
inbinată cu ultrasunete.
In iiiTSI domnim, trebuie să mcn|ioiKlm cfl apanilclc ele tnulc senili1 lulm Jc
liniile firme spcciali/atc oferă utili/arca acestei energii si în „regim" cu impui l'lsli-
vorba de impulsuri rectangulare, cu parametrii lor specifici: frecven|fl (eii ii:il;l în
H/) şi intensitate (exprimată în waţi).
Se afirmă (confirmat) că regimul („modul") de tratament cu imputam l
•Iede atermice, avantaj important, deoarece efectele termice sunt evitate în ni
ilccţiuni. Acestea produc o ameliorare mai semnificativă a irigaţiei s;m<
'perilorice) locale, permit o abordare mai puţin restrictivă a afecţiuniloi
irecum şi tratarea zonelor cu implanturi metalice.
Ne permitem să enumerăm doar câteva modele de aparate care furm/i .1 jcesl
mod de aplicare: „CURAPULS 970 şi 670" - ENRAF - NONIUS (Olum .TI l
liRMOPULS E" - HUTTINGER (Germania), „B.T.L. 13" (ceho-canadiun)
După documentarea şi experienţa noastră, sunt îndrituit să sublinicv
.modul" de tratament cu impulsuri furnizat de aceste aparate nu este identic cn
•cali/at de aparatul american DIAPULSE. Acesta are nişte caracteristici f\>
ipeciale, care îi conferă multiplele efecte terapeutice cunoscute, precum şi i
:xtrem de restrânsă de contraindicaţii.
Respectivele date sunt menţionate în cele două ediţii anterioare ale mi>'
•rafiei publicate de noi la Editura Medicală şi le reamintim:
- durata unui impuls este de 65 microsecunde;
- frecvenţa impulsurilor este dozată în 6 trepte;
- penetraţia tisulară este împărţită în 6 trepte;
- pauzele dintre impulsuri sunt variabile în trepte diferite (de la o duralA ile
15 de ori mai mare decât durata trenului de impulsuri până la o frecvenţă de 80 |if
ccundă);
- puterea medie a câmpului electromagnetic generat este de 38 de waţi, In n
ntensitate de lucru a aparatului între 293 şi 975 waţi;
- penetraţia maximă a câmpului electric este de 20 cm, la intensitatea maximi
c lucru de 975 de waţi. • ,,
i u.
X.4. TERAPIA PRIN CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
DE JOASĂ FRECVENŢĂ (C.E.M.J.E) V
Această metodă electroterapeutică s-a dezvoltat în ultimii 15-20 de ani,
ulorită progresului tehnic, dar şi efectelor terapeutice obţinute (în patologiile cărom
se adresează această formă de tratament).
Din materialele de specialitate parcurse şi analizate, am constatat că din
.inctul de vedere al efectelor biologice şi histochimice intratisulare produse,
mi i npaiut noutăţi notabile.
Toate datele şi constatările experimentale şi clinice din domeniu (care aparţin
mare măsură şi cercetărilor efectuate în ţara noastră), prezentate în precedentele
jufi ediţii ale monografiei, rămân valabile. ;}.•
• Extrem de iiiiu>ilg, m P*I«» efecte blofi/Jologice inii utisuliuc se ulirmA cfl ir fi
•lilAlourcIc: creylcicn neimettl>ihiA|ii nicmbrunclor celulare, cu succesiunile con-
•ciilivc (favorabile); Nliiniilaiea pompelor de sodiu - potasiu, a potenţialului du
Ptiunc membranal; creşterea consumului de oxigen celular şi a fluxului sanguin;
"umbrea regenerării tisulare.
Din aceste acţiuni biofiziologice derivă principalele efecte terapeutice în
>i licaţiile locale:
- antiinflamator, având ca indicaţii terapeutice afecţiunile inflamatorii dure-
i ie cronice şi acute;
- consolidarea fracturilor (cu scurtarea duratei de calusare cu cel puţin 40%).
S-a încercat extinderea aplicării C.E.M. J.F. într-o serie mai largă de afecţiuni:
imlroame tendo-miofasciale dureroase, neuropatii şi angiopatii periferice,
«ileriopatii aterosclerotice etc. (B. Goraj, J. Kiwerski, A. Strabuzynska - Lupa,
W. P. Karspzzac, G. Strabuzinski - Polonia; J. Schultze - Germania; S. Conic,
V Veselovici - Potici - Iugoslavia).
Rezultatele au fost mai mult sau mai puţin concludente şi au variat de la
Mludiu la studiu.
Dacă bazele teoretice, tehnice şi aplicative ale magnetoterapiei generale nu
tli Icră mult de studiile şi cercetările româneşti în domeniu, s-au dezvoltat în schimb
uplicaţiile locale ale electromagnetoterapiei.
Pe baza cercetărilor şi studiilor succesive efectuate de o pleiadă de cercetători
(Jasuda, Fukada, Basset, Beker, Friedenberg, Brighton, Murray, Lentz, Pilla,
W. Krauss, Lechner, Norton, Mitchell, (iaston şi alţii) menţionate anterior în
capitolul respectiv, utilizarea locală a C.E.M.J.F s-a dezvoltat, putem spune,
spectaculos.
în plus, s-au efectuat studii şi cercetări F90200J6
aplicative privind utilizarea C.E.M.J.F în KASYA
tratamentul unor tumori osoase primitive şi
metastatice (W. Krauss şi colaboratorii din
Miinchen, cu rezultate publicate în 1991).
în consecinţă, s-a dezvoltat producţia şi
utilizarea aparatelor de electro-
magnetoterapie locală, cu versiuni portabile,
utilizabile şi la domiciliul pacienţilor pentru
tratamentul unor afecţiuni localizate
(bineînţeles, după instrucţiunile menţionate în
prospectele de utilizare) (fig. 229).
Progresul tehnic a condus la realizarea
şi fabricarea unor echipamente şi aparate
(datorită microprocesoarelor încorporate) care
permit:
- programarea de multiple şi diferite
aplicaţii, în acest sens, sunt citate şi menţio
nate modele cu 255 de variante posibile şi Fig.
229 - Aparat pentru electromagneto-
cu 50-90 variante selectabile; terapie locală „ASAEASY LINE" - Itali».
aplicarea ulmullnnA şi indcpcntlcnin pe 2 canale diferite In cnledoi pfl('l«d
dro-lalfl (dar cu patologii diferite, deci şi cu programe diferite), introducând
iurliii Hi'lccla|i corespun/fltor.
Orientativ, pentru exemplificare şi comparaţie, menţionăm câteva lipuH
modele de aparate de diferite provenienţe:
Model Ţara producătoare Frecvenţa Intensitatea
NOTĂ
- Medicii trebuie să studieze caracteristicile aparatelor.
- Valorile intensităţii sunt în funcţie de tipul şi mărimea aplicatorilor solenoltfi,
- Parametrii aplicaţiilor se stabilesc individualizat în funcţie de afecţiunii
ratată.
- Indicaţiile terapeutice sunt aceleaşi care sunt prezentate la capitolul cari
ratează domeniul C.E.M.J.F.
X.5. LASERTERAPIA
LASER-ii au fost aplicaţi în medicină după anul 1960. Aplicaţiile medicul»
Ic LASER-ilor au cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 10-20 de ani. în
plicaţiile medicale, radiaţia LASER incidenţă pe ţesut produce o serie de procent
mec, biologice şi fiziologice (teoretice). Intensitatea şi efectul acestei radia|ll
cpind în primul rând de puterea (intensitatea) radiaţiilor emise.
Este vorba despre radiaţii electromagnetice coerente „monocromatice" cu
.mgimi de undă cuprinse între 100 nanometri şi 2 milimetri (deci un domeniu
pcctral foarte „îngust").
în funcţie de intensitatea radiaţiilor LASER, variază efectele biologice ţi
nplicit indicaţiile medicale (diagnostice sau terapeutice).
în terapia cu LASER-i de putere (intensitate) mică sunt folosiţi în general cel
u valoare de „lucru" de 10-90 mW (rareori câteva sute de mW).
Aplicaţiile metli .1. ii ilm NC datorea/fl unorcitmctcristici specific*
Mlcctroteranie
hMMAN J J, i i. ni iiu'illt Ineiinpudiiiliy «iliiwct»ncâ|il, Juutiml ollhe
of 1'ootSi 'iliii». l'"" I' VIKI/ U., KONKI M l , ('Attipiinle nwgncllco pulmilimre
şl Important» lor pentru m
IlippociBlcM, nr. I. 1977. p. 16 .17. FAMAIiY J. P. si colub. - Prosluglandinc, muşchi
neted şi ultraviolete. Acta Belgie* modic* i
6 n r. 2, IWO. H.OKIiA S., DUMITRACHE I., GĂBURICI V. şi colab.- Electronică
industrială fimilnn
Kdituru Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. I-'KICK G., WIEDHNHOFT
1NGELORE, FRICK. URSULA - Hămatologischc Hehi
Ultraviolettbestrahlung des Blutes unter besonderer Beriicksichtigung der Th
/.ytenagreggation, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 4, 1982. (ilI.I.HRT O. -
Electrotherapie, R. Pflaum Verlag K.G., Miinchen, 1981. GOCiA CÎH., POPESCU C.,
VASILIU E., VĂTĂŞESCU A., VARTIC R. - Tuburi cir.
şi dispozitive semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964.
I IHDENIUS P. şi colab. - Some preliminary investigations on the therapeutic effect of pul1»
waves in intermittent claudication. Current therapeutic research, voi. 8, nr. 7, July l
317-321.
I1 lilDHNREICH E. M. - Erfanrungen mit der synchronen Kombination von Ultraschall und KI
in der Behandlung verschiendener Schmerzsyndrome des Bewegungsapparatcs. /n
fur Physiotherapie, nr. 5, 1978. IIKIDENREICH E. M., HENTSCHEL R., LANGE
A - Praktische Anwendung und hi
Ergebnisse der transkutanen elektrischen Nervenstimulation, Zeitschrift fur Physioil
nr. 5, 1983, p. 281-284. I1ERSCH B. J. - The Adjunctive Application of Diapulse
Therapie for Foot Traumas, t \»ţ<*
Pediatry, February 1972. HEYDENREICH A. - Erfahrungen mit der Elektropunktur
bei funktionellen, bcmindţfi
vertebragenen Reflexsyndromen, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 5,1983, p. 301 1(11
HIBBERD R. G. - Circuite integrate - întrebări şi răspunsuri. Editura Tehnică, Bucureşti, l 'J M
HOPPE K. şi colab. - Zur Beeinflussung von niederfrequenten Reizstromtherapiegerillr iltyft
Kurzwellentherapiegerăte, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1978. IIORENTZ L.,
REITMANN U. - Einsatz der TENS bei ausgewăhlten orthopllilu»|k{.n
Krankheitsbildern, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1983, p. 289-291. IPSER F.-
Fysiatrie, Praga, 1972. JASNOGORODSKY V. G. - Differenzierte Anwendung der
Elektrostimulation bei Bewt
storungen, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 6, 1981, p. 377. KAPLAN E. G.,
WEISTOCK R. E. - Clinical Evaluation of Diapulse as Adjunctive 'H'
following Foot Surgery, Journal of the American Pediatry Association.vol. 58, nr. 5.
KNOCH H. G., KNAUTH KATHARINA şi colab. - Therapie mit Ultraschall, VEB 1111*14
Fischer Verlag, Jena, 1972. LANGE A. - Moderne Ultraschalldosierung - Ubersicht Uber
die sowjetische Literatur, Zcilirlilf«
fur Physiotherapie, nr. 2, 1978, p. 117. LANGE A. - Diagnostice Moglichkeiten der
Mittelfrequenzreizung, Zeitschrift fur Physiollit'ifi|ij-
nr. l, 1979. LICHT S. - Therapeutic electricity and ultraviolet radiation, voi. IV;
Elizabeth Licht Puhllili»
1959. LILIUS H. G. şi colab. - Uber die therapeutische Wirkung der diadynamischer
Stroiumi ţa
Bănderverletzungen des Fiises, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1975, p. 331.
LOBELL M. J. - Pulsed High Frequency and Routine Hospital Antibiotic Therapy in the niiiimgc
ment of Pelvic Inflammatory Disease. A preliminary report, Clinical Medicine, voi. 6'), iif l
august 1982.
MILLEA A. - Electrotehnica pentru radiotehnicieni, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967. MOYEN
B., COMTET J. J. - La stimulation electrique et electromagnetique de l'osteogenese, UiMy«i
Med. Chir., Paris, "echniques chirurgicales orthopedie, 44025. ; a,
RC 01,1(11 )H i i> CloeiOl nil, Kleclrtmki mcdlmlâ, IUIII.
Nnpnui, 1981,
'.CU M..-KÂIHJU" > n \ UtIII/arcauparalclorTURRS 10ţiRSI2lnclcctrodiagnosliciil
pi in stimulare şi clo 1 1 . .in upic, Caiet documentar de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti,
iVK'IU L., HAUL1CÂ I.- Patologia sistemului nervos vegetativ, Editura Medicală, Bucureşti,
1 482. •MLliSCU A., POPESCU M. - Curenţii interferenţiali de medie frecvenţă, Caiet
documentar
de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 1983. l, A I., STAN F. - Condensatoare,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1964. i K A I., CONSTANTINESCU GH., VASILE A.,
ŢETCU N. - Manualul muncitorului
electronist, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
i KA L, POPESCU C.A. -Stabilizatoare de tensiune, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
'I)Y D. - Iniţiere în microelectronică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982. îl C. T., FULTON
F. J. şi colab. - Fiziologie medicală şi biofizică, ediţia a 1 8-a, Editura
Medicală, Bucureşti, 1963.
IC H. A. - Rehabilitation Medicine, Third Edition, C.V. Mosby Company, Saint Louis, 1971.
îiSCU M., POPOVICI AL., POPESCU M. - Circuite electronice, voi. II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1969. •JGHE T., GEORGESCU G. - Fundamente şi metodologia de utilizare
terapeutică a aparatului
Magnetodiaflux, Caiet documentar de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 1983. l
LETT Z., HOFFMAN L, CÂMPEANU A. - Semiconductoare şi aplicaţii, Editura Facla,
Timişoara, 1981. MULESCU U., BIRĂU O., BODI I. şi colab. - Electronica. Pentru
perfecţionarea profesorilor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
i I'.IIE R. şi colab. - Dispozitive semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964. lURZA
M., BĂLTĂCEANU G. şi colab. - Fizioterapie, voi. I, Editura Medicală, Bucureşti,
1957. l HI E., DAVID E. - Curentul interferenţial stereo - un nou procedeu în
electroterapie,
Electromedica (Siemens), nr. l, 1980. 1 1 1 OM H. - Terapia cu curenţi interferenţiali
stereo - baze şi prime rezultate, Electromedica
(Siemens), nr. l, 1980. \SILESCU V., MĂRGINEANU D. G. - Introducere în
neurobiofizică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
VASILIU E. - Iniţiere în dispozitivele semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.
VĂTĂŞESCU A., CIOBANU M., CÂRCU T., RATEŞ L, GHEORGHIU V. - Dispozitive
semiconductoare. Manual de utilizare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975.
W l LSON D. H. - Comparison of Short Wawe Diathermy and Pulsed Electromagnetic Energy in
Treatment of Soft Tissue Injuries, Physiotherapy, October 1974, voi. 60, nr. 10, p. 309-310.
W l LSON D. H. şi colab. - The effects of pulsed electromagnetic energy on peripheral nerve regenc-
ration, Annals of the New York Academy of Sciences, voi. 238, oct. 11, 1974, p. 575-580.
W1NTERFELD H. J., CONRADI E. - Vergleich der Wirkung von Ultraschall im Impuls - und
Gleischschallbetrieb bei de Bchandlung der Gonarthrose, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 3, 1981,
p. 159.
/ULLI L. P. - Pulsed High Frequency Electromagnetic Energy for Adjunctive Care of Foot Lesions,
Journal of the American Pcdiatry Association, voi. 58, nr. 8, august 1968.