Raporturi sintacice

Propoziţia-comunicare cu un singur predicat.

Fraza-comunicare în care se îmbină două sau mai
multe propoziţii.

Conjuncţia
=partea de vorbire neflexibilă care leagă în propoziţie
două părţi de propoziţie de acelaşi fel, iar în frază două
propoziţii de acelaşi fel sau diferite.
Ex: Florile pentru mama sunt aici.
(Care flori?) -> pentru mama -> prepoziţie
Florile pentru mama şi pentru bunica sunt aici.
(Ce fel de flori?)-> pentru mama -> prepoziţie
Şi -> este conjuncţie deoarece nu se
poate alătura niciunui substantiv.

Clasificare
1. După alcătuire, există conjuncţii:
a. Simple: şi, nici, dar, sau, că
b. Compuse: deşi, deoarece, fiindcă
2. După rolul pe care îl au, conjuncţiile sunt:
 Subordonatoare (creează un acord de
subordonare între propoziţii): să, dacă,
deoarece, deşi
  Coordonatoare (creează un acord de coordonare
între părţile de propoziţie şi între propoziţii)
a) Copulative: şi, nici
b)Adversative: iar, dar, însă, ci, or
c) Disjunctive: sau, ori, fie
d)Concluzive: deci, aşadar

Raporturile sintactice
A.În propoziţie: în cadrul propoziţiei se stabilesc
două tipuri de raporturi sintactice:
a. De coordonare
b. De subordonare
a. Se stabileşte între părţi de propoziţie de acelaşi fel:
Ex: Felix scrie frumos şi lizibil.
C. c. mod
~raportul de coordonare se realizează prin
conjuncţia şi
! Joncţiunea este relaţia care se stabileşte între
cuvinte cu ajutorul unor conectori (=cuvinte de
legătură)
Ex: Florile galbene şi roşii sunt pe masă.
Între atributele ,,galbene” şi ,,roşii” se realizează
un raport de coordonare prin joncţiune.
Ex: Mihai scrie elegant, lizibil, mare.
~raportul de coordonare se realizează prin virgulă
 Juxtapunerea este relaţia care se realizează în
absenţa unor cuvinte prin alcătuirea părţilor de
propoziţie. Senul specific juxtapunerii este virgula.
Ex: Le aruncă mâncare maimuţelor, elefanţilor,
girafelor.
Între complementele de mai sus se realizează un
raport de coordonare prin juxtapunere.
! Tot raport de coordonare prin juncţiune se
stabileşte între termenii – subiectului multiplu
-numelui predicativ.
Ex: Ana şi Ioana merg la film.
S. multiplu
Vremea va fi călduroasă sau răcoroasă.
N. p. multiplu
! Coordonarea se realizează prin:
a) Joncţiune(=conectori)
ex: I-am întâlnit pe Mihai şi pe Felix.
b) Juxtapunere(=alăturare prin virgulă)
ex: Caişii, zarzării, prunii s-au înveşmântat în alb.
S. multiplu
Ionel scrie elegant, frumos şi mare.
! Între complementele „elegant” şi „frumos” se
stabileşte un raport de coordonare prin juxtapunere.
! Între complementele „frumos” şi „mare” se stabileşte
un raport de coordonare prin joncţiune.
B. În frază (=îmbinare de mai multe propoziţii)
În cadrul frazei se stabilesc două tipuri de raporturi
sintactice (între propoziţii):
 De coordonare
 De subordonare
! Raportul de coordonare se stabileşte între propoziţii
de acelaşi fel –principale
-secundare
Ex: Felix scrie, /1 Ionel citeşte. /2
Nu ştiu /1 când plec /2 şi când mă întorc. /3
! Propoziţia principală are sens de sine stătător, nu
depinde ca înţeles de o alta.
! Propoziţia secundară depinde ca sens de o alta, nu
funcţionează de ine stătător.
Regula de Într-o frază trebuie să existe cel puţin
aur: o propoziţie principală.

Raportul de coordonare în frază se realizează prin:

a. Joncţiune-> conector
ex: Ionel tuşeşte, /1 iar Felix are febră. /2
*conjuncţie coordonatoare adversativă
b. Juxtapunere -> alăturare prin virgulă
ex: Ionel a mers la piaţă, /1 a cumpărat legume/2 şi s-a
întâlnit cu mama. /3
! Între P1 şi P2 se stabileşte un raport de coordonare
prin juxtapunere.
! Între P2 şi P3 se stabileşte un raport de coordonare
prin joncţiune.