Ana-Maria Popescu), reprezintă rodul unor cercetări îndelungate, organizate ştiinţific, fundamentate pe

concepţia materialist-istorică şi pe teoriile moderne ale istoriografiei teatrale. Primul volum din Istoria
teatrului în România, care tratează o vastă perioadă, din cele mai vechi timpuri pînă după revoluţia din
1848, va fi urmat de încă două volume, care vor continua pînă în contemporaneitate istoria teatrului
românesc. Istoria teatrului în România urmăreşte cunoaşterea formelor de teatru de pe teritoriul ţării
noastre din cele mai vechi timpuri, de la manifestările de teatru arhaic şi popular pînă la spectacolele de
curte ale epocii feudale, studierea istoriei teatrului românesc cult în secolele al XIX-lea şi al XX-lea,
studierea evoluţiei teatrului românesc contemporan. Întemeiat pe o amplă muncă de cercetare a celor
mai variate izvoare, tratatul de Istoria teatrului în România are la bază o concepţie nouă şi o arie de
cuprindere pe care nici una din lucrările din trecut nu le-a avut.