elanurile și splendorile stilului gotic.

În cadrul acestor forme, nu este numai

geniul unui artist, dar sufletul unui popor. În jocurile de lumini și umbre, în
formele când masive când zvelte, intervin desigur considerații de tehnică
structurală, dar și tensiuni proprii experimentării de Dumnezeu, mister
„cutremurător” și „fascinant”. Oare cum să sintetizăm în puține accentuări și
prin diferitele expresii ale artei puterea creativă a îndelungelor secole ale
evului mediu creștin? O întreagă cultură, deși în limitele mereu prezente ale
umanului, a fost impregnată de Evanghelie, și acolo unde gândirea teologică
realiza Summa theologiae a sfântului Toma, arta bisericilor făcea să se plece
materia spre adorarea misterului, în timp ce un minunat poet ca Dante
Alighieri putea compune „poemul sacru, la care și-au dat mâna și cerul și
pământul”[15], așa cum el însuși caracteriza Divina commedia.
Umanismul și Renașterea
9. Frumoasa vreme culturală din care a odrăslit extraordinara înflorire
artistică a Umanismului și a Renașterii are reflexe semnificative și asupra
modului în care artiștii din această perioadă se raportează la tema religioasă.
Natural, inspirațiile sunt împiestrițate ca și stilurile lor, sau cel puțin ale celor
mai mari dintre ei. Dar nu este în intențiile mele să amintesc lucruri pe care
voi, artiștii, le cunoașteți foarte bine. Aș dori mai degrabă, scriindu-vă din
acest palat apostolic, care este și un adevărat scrin de capodopere, poate unic
în lume, să devin glasul celor mai mari artiști care și-au revărsat aici bogățiile
geniului lor, pătruns adesea de o mare profunzime spirituală. De aici vorbește
Michelangelo, care în Capela Sixtină are ca într-o colecție, de la Creație la
Judecata Universală, drama și misterul lumii, dând expresie lui Dumnezeu
Tatăl, lui Cristos judecător, omului în drumul său obositor de la origini la
limanul istoriei. De aici vorbește geniul delicat și profund al lui Rafaello