Predică la Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan

( 27 decembrie )

,,Iar Ştefan, fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari întru
popor”

(Fapte 6, 8)

Iubiţi credincioşi,

Astăzi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte pe Sfântul,

Slăvitul Apostol, Întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Astăzi, a treia zi după
Naşterea Domnului, prăznuim pe Apostolul Ştefan, uşa mucenicilor, sluga cea
dreaptă, preaînţeleaptă şi plină de dragoste şi de credinţă; pe următorul cel
adevărat al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, care mai înainte de alţii şi-a pus
sufletul său pentru dragostea lui Hristos şi L-a mărturisit cu mare şi înflăcărată
credinţă în faţa iudeilor şi mai-marilor lor. Sfântul Arhidiacon Ştefan este cel
dintîi care a văzut cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui
Dumnezeu (Fapte 7, 56).

Sfântul Apostol Ştefan era iudeu de neam din seminţia lui Avraam,
precum singur spune în cuvîntul său de apărare în faţa sinedriului (Fapte 7, 2).
Numele său de Ştefan este de origine greacă şi înseamnă "coroană". Când i s-au
descoperit moaştele scria pe mormîntul său "chiliel", care în limba ebraică
înseamnă "cunună", pentru că într-adevăr el a luat cel dintîi dintre creştini
cununa muceniciei. Sfântul Ştefan era unul din cei 70 de ucenici; feciorelnic ca
şi Sfântul Apostol Ioan, foarte rîvnitor pentru Evanghelia lui Hristos, cunoştea
bine Vechiul şi Noul Testament şi, fiind plin de Duhul Sfînt, mărturisea pe
Hristos cu multă putere în faptă şi în cuvînt. Din aceste fonduri, o parte se
cheltuia cu mesele-agape sau "mesele dragostei", altă parte se folosea pentru
ajutorarea săracilor, a orfanilor şi văduvelor. Se ridicaseră însă cîteva plîngeri în
privinţa aceasta, dar îndată s-au liniştit, cunoscîndu-li-se cauzele. Grecii
murmurau împotriva evreilor, pe motiv că văduvele lor nu erau băgate în seamă
cînd se împărţea milostenia. Sfinţii Apostoli, ca să curme acest rău şi această
neînţelegere, adunară pe credincioşi şi le făcură cunoscut că ei nu pot să
părăsească slujba cuvîntului şi să slujească la mese (Fapte 6, 2).
 Cuvîntul "diacon" în limba greacă înseamnă "slujitor", pentru că ajutau pe
episcopi şi preoţi la săvîrşirea celor sfinte şi serveau la mesele- agape de obşte.
Din timpurile cele mai vechi ale Bisericii diaconii ajutau pe preoţi şi episcopi la
serviciul divin, predicau Evanghelia, împărţeau pîinea binecuvîntată de episcopi
sau preoţi şi împărţeau Sfînta Împărtăşanie poporului.

Hirotonia celor şapte diaconi s-a făcut deci prin alegerea lor de către toţi şi
apoi prin punerea mîinilor Apostolilor pe capetele lor, prin care se coboară
Duhul Sfînt peste cei hirotoniţi, în urma unei hotărîri a adunării tuturor
Apostolilor. Această adunare, în limba greacă, se numeşte "Sinod". Sfîntul
Apostol Pavel vorbeşte ce misiune au diaconii în Biserica lui Hristos şi le cere o
viaţă morală exemplară, asemenea preoţilor.

Sfîntul Ioan Gură de Aur zice că marele Arhidiacon Ştefan a fost ales cel
dintîi dintre diaconi. Fiind plin de Duh Sfînt, el predica Sfînta Evanghelie cu
mare zel şi cu mare înflăcărare şi făcea mari minuni în popor, căruia nu-i putea
sta împotrivă vrăjmaşii Crucii lui Hristos. De aceea cuvîntul Domnului se
răspîndea din ce în ce mai mult şi numărul ucenicilor creştini se adăuga mereu în
Ierusalim.

Iubiţi credincioşi,

Să ne întoarcem la viaţa Sfîntului Ştefan şi la cuvîntul nostru de la

început: Pe cînd marele Ştefan propovăduia cuvîntul Domnului cu mare
îndrăzneală şi era plin de har şi de putere şi făcea minuni mari în popor, s-au
ridicat asupra lui unii iudei din sinagoga ce se chema a libertinilor şi a
cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, certîndu-se cu
Ştefan, atunci au pus martori mincinoşi ca să spună că l-au auzit hulind
împotriva lui Moise, a lui Dumnezeu şi a Legii, zicînd că Iisus Nazarineanul va
strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-au lăsat nouă Moise. Şi
uitîndu-se la dînsul toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de
înger (Fapte 6, 13-15). Atunci arhiereul a zis: Adevărate sînt acestea? Iar Sfîntul
Ştefan s-a sculat în picioare şi a ţinut un puternic cuvînt de apărare în faţa
tuturor. Şi arătînd despre legămîntul dintre Dumnezeu şi Avraam, despre cei 12
patriarhi, robia Egiptului, despre scoaterea lui din robie prin profetul Moise,
rătăcirea evreilor în pustiul Sinai, Tablele Legii, închinarea la idoli, intrarea în
pămîntul făgăduinţei.

Iar ei, auzind acestea, se frămîntau de mînie şi scrîşneau din dinţi

împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfînt şi privind la cer, a văzut slava
lui Dumnezeu şi pe Iisus Hristos stînd de-a dreapta lui Dumnezeu şi a zis: Iată,
văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei,
strigînd cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţîndu-l
afară din cetate îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele
unui tînăr, numit Saul. Şi-l băteau cu pietre pe Ştefan care se ruga şi zicea:
Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu! Şi îngenunchind a strigat cu glas
mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicînd aceasta a adormit
(Fapte 7, 51-60).

Aşa s-a săvîrşit cel dintîi martir al Bisericii lui Hristos, mărturisind pe
Dumnezeu şi rugîndu-se pentru iertarea ucigaşilor săi! După moartea lui, cîţiva
credincioşi i-au ridicat trupul şi l-au înmormîntat cu mare evlavie. Sfintele lui
moaşte s-au descoperit în chip minunat în secolul al V-lea de preotul Lucian,
care a scris despre aceste mari descoperiri. El afirmă că Sfîntul Ştefan a fost
îngropat la două mile de Ierusalim, prin îngrijirea şi cheltuiala lui Gamaliel. În
ţara noastră Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan se bucură de o mare cinstire. În
numele lui s-au ridicat mai multe biserici, iar în rîndul credincioşilor sînt
numeroşi cei care îi poartă numele.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi, cînd S-a născut Hristos în peşteră, Ştefan Apostolul se duce la cer.
Mîntuitorul vine la oameni să-i răscumpere din robia păcatului şi sluga Lui se
înalţă cu sufletul la cer pentru a lua cununa biruinţei. Mîntuitorul se face om
pentru noi, iar Ştefan îndumnezeit, fiind plin de Duh şi de putere, merge să stea
înaintea Preasfintei Treimi. Hristos se smereşte în pîntecele şi în braţele
Fecioarei Maria, iar Ştefan se smereşte sub loviturile de moarte ale iudeilor
necredincioşi. Hristos se întrupează din dragoste pentru noi oamenii, iar Sfîntul
Apostol Ştefan iese din trup cu moarte de martir, din dragoste pentru Hristos. Să
învăţăm de aici că fără iubire creştină, fără smerenie adîncă şi fără jertfă
martirică nu ne putem mîntui.

Sfîntul Apostol Ştefan, cel dintîi martir al Bisericii lui Hristos, este primul
model de jertfă creştină pentru toţi. Să trăieşti pe pămînt creştineşte, să
mărturiseşti cu viaţa şi cuvintele tale pe Hristos, să rabzi greutăţile şi ispitele
pămînteşti cu tărie şi nădejde, să te rogi neîncetat şi să fii lovit de moarte de
către fraţii tăi, iar tu să-ţi dai duhul zicînd: Iartă-le lor, Doamne, păcatul acesta,
că nu ştiu ce fac! Cine dintre noi poate face ceea ce a făcut Sfîntul Arhidiacon
Ştefan? Cine mai iartă astăzi pe fratele său, care nu numai că-i răpeşte averea şi
cinstea, dar vrea să-l şi ucidă? Că dacă noi ne certăm şi ne urîm de moarte,
numai pentru un cuvînt, pentru o mică jignire sau un lucru pămîntesc, care
moare odată cu noi, apoi cum vom putea ierta pe cel care vrea să ne ia şi viaţa?

După Mîntuitorul, Sfîntul Apostol Ştefan ne este cel mai bun exemplu. Nu
avea mai mult de 30 de ani, dar inima lui era plină de credinţă şi ardea pentru
dragostea lui Hristos. Pe această credinţă curată în Hristos s-o păstrăm şi noi. Pe
această dragoste sfîntă şi desăvîrşită s-o cerem de la Dumnezeu pentru noi şi
pentru urmaşii noştri.

Fie ca jertfa şi rugăciunile Sfîntului Apostol şi Arhidiacon Ştefan să ne

întărească dragostea de Hristos şi dreapta credinţă şi să ne ajute pe calea
mîntuirii. Amin