Folclorul copiilor

Folclorul transmite atitudinea poporului faţă de un fenomen sau altul al vieţii. La toate
popoarele, cultura tradiţională se bazează pe unele şi aceleaşi elemente: poveşti, legende,
mituri, cântece, poveşti povăţuitoare, proverbe, zicători, cântece sau formule ritmico-
melodice pentru elementele naturii, animale, plante, elemente ale vieţii sociale (familia,
scoala, satul), formule numărători, cântece de joc (individuale, de grup, cu diverse obiecte);
cântece și jocuri legate de anotimpuri și de sărbătorile de Crăciun și de Anul Nou: urări,
pluguşor, sorcova, colinde, cântece de stea.
Din cea mai fragedă vârstă copilul a fost înconjurat cu grijă de creaţiile poetice orale,
în care se reflectă înţelepciunea populară. La început sunt cântecele de leagăn, apoi poveştile,
ghicitorile, zicătorile.
Folclorul a ajutat copilului să facă cunoştinţă cu existenţa, istoria poporului său. Cu
ajutorul folclorului adulţii îi apropiau pe copii de cultura naţională, le educau sentimentul
mândriei pentru poporul din care face parte.
Rolul folclorului în dezvoltarea multilaterală a copilului e de netăgăduit fiind un izvor
nesecat a diverselor informaţii, ce contribuie la lărgirea experienţei de viaţă. La această etapă
se formează primele păreri, priceperi, deprinderi despre răutate, frumuseţe, dreptate şi
nedreptate, cum trebuie să se comporte, cu cine ar dori să semene el. Operele folclorice
îmbogățesc impresiile copilului, îl învață a găsi răspunsuri la întrebările ce i-au apărut, îl
educă în baza exemplului eroului literar.
Clasificarea folclorului copiilor:
1. Cantecele-formulă = sunt formule de incantație, cantate sau recitate pentru a
obține un efect supranatural. Aceste cantece-formulă utilizează ca modalitate artistică
invocarea, chemand în ajutor soarele, luna, ploaie, plante sau animale.
Exemplificări:
“ Lună, lună nouă “Greier, greier, greieraș
Rupe painea-n două Mere mama la oraș
Și ne dă și nouă Fii cuminte nu căuta
Ție jumătate, mie sănătate.” Că te aude cineva
Și pe tine te-o manca.”
“Paparudă, rudă,
Ogoarele udă, “Ieși soare din închisoare,
Ploile să curgă, Că maine e sărbătoare,
Fără de măsură, Și încălzește oase goale,
Cu găleata, leata, Ieși soare din închisoare.”
Peste toată gloata.”
2.Recitativele-numărători = sunt creații în versuri sau în proză, cu rimă și ritm, recitarea lor
fiind însoțită de o gesticulație specifică.
Ele sunt rostite de copii cu scopul de a:
- alege un conducător de joc
- alege copilul care va avea un anume rol în joc
- elimina jucătorii în plus, fără supărare
“Tom și Jerry, “Licurici, licurici,
Cheamă pompierii, Licurici cu aripi mici,
Foc, foc, foc, Și cu lampa de pitici,
Ieși afară tu din joc.” Ce tot vezi pe camp aici?”

“Unu, doi, trei, patru, “Un cartof, doi cartofi...

Am pornit cu căutatu’ Îs fierbinți!.. Trei, patru, cinci,
Cine nu-i gata, Șase, șapte... Of, of, of!
Îl iau cu lopata.” Mai mancați și voi, măi pici.”

3. Cantece de joc = însoțesc jocurile copiilor și au, în general, o formă dialogată. Unele
jocuri se referă la diferite munci, spre exemplu: Zidul, Țăranul e pe camp, Podul de piatră.
Jocul Țăranul e pe camp:
Copilul care este Țăranul se plimbă în cerc, bătand din palme în ritmul cantecului. El
își va alege o nevastă, apoi aceasta un copil, s.a.m.d, urmărind ordinea versurilor:
„Țăranul e pe camp,
Țăranul e pe camp,
Ura drăguța mea,
Țăranul e pe camp.
El are o nevastă (și va trebui să-și aleagă o nevastă),
El are o nevastă,
Ura, drăguța mea,
El are o nevastă.
Nevasta un copil (nevasta va trebui să-și aleagă un copil),
Nevasta un copil,
Ura, drăguța mea,
Nevasta un copil.
Copilul o dădaca (copilul va trebui să-și aleagă o dădaca),
Copilul o dădaca,
Ura, drăguța mea,
Copilul o dădaca.
Dădaca un pisoi (dădaca alege un pisoi ),
Dădaca un pisoi,
Ura, drăguța mea,
Dădaca un pisoi.
Pisoiul prinde șoareci, ( se alege un șoricel)
Pisoiul prinde șoareci,
Ura, drăguța mea,
Pisoiul prinde șoareci.
Și șoarecii la branză, (se alege un copil „branză”)
Și șoarecii la branză,
Ura, drăguța mea,
Și șoarecii la branză.
Și branza la borcan,
Și branza la borcan,
Ura, drăguța mea,
Și branza la borcan.”
Jocul se încheie cand în șir e inclus și ultimul jucător.
4.Versurile cumulative = reprezintă o altă categorie de creații de acest gen. Ele au apărut
prin desprinderea lor din basme sau snoave, devenind independente. Principalele modalități
artistice întalnite sunt paralelismul și repetiția.
“Zăresc un prinț călare... ia...o...
-Ce face prințu aicea?...ia...o...
-El caută să se-nsoare...ia...o...
-Pe cine o să ia?...ia...o...
Pe mine!.....ia....o.....”
5.Formule legate de mișcare:
“Unu, doi, trei, patru,
Am pornit cu căutatu’
Cine nu-i gata
Îl iau cu lopata.”
6.Formule independente de jocul organizat
Această categorie satirizează defecte de comportament ca: lenea, mandria, minciuna.
Din această categorie fac parte:
a. Porecle- la numele copilului se inventează versuri cu aceeași rimă:
“Iarna e geroasă “Nicolaie, clop de paie
Gelu vine-acasă Hai cu mine la bătaie.”
Geamu-i înghețat
Geta s-a culcat.”
b. Luări în ras:
“Noapte bună, somn ușor
Șapte purici pe-un picior
Șapte și pe celălalt
Să te tragă jos din pat.”
c. Păcălelile, glumele copiilor reflectă umorul și spontaneitatea acestei varste:
“Cine bine va canta,
Un covrig va caștiga,
Cu-cu! Cu-cu! Cucuriguuuuu!
Oare cui să-i dăm covrigu’?”
d. Frămantările de limbă
Acestea se spun cu repeziciune mare și răspicat. Ele sunt sucite, încalcite și învartite într-
adins, ca cel ce le spune să-și frămante limba ca să le spună corect. Au un caracter ludic,
adică sunt specifice jocului glumeț și valențe instructiv-educative, oferind în același timp
copiilor și bucuria jocului liber.
Acest tip de creații se folosesc pentru însușirea corectă a unor sunete sau cuvinte dificile și
contribuie la dezvoltarea atenției, spiritului de observație, memoriei, perspicacității copilului.
Exemple:
Capra
“Capra calcă-n piatră,
Piatra crapă-n patru;
Crape capul caprei-n patru,
Cum a crăpat piatra-n patru.”
Tic Pitic
“Ne trimite Tic Pitic
O scrisoare într-un plic:
Înghețată de fistic
Nu mai este nici un pic,
Fiindcă printr-un șiretlic
A mancat-o Cipilic.”
7.Jocurile de grup cu accesorii
În această categorie sunt incluse jocurile cu mingea, cu coarda, cu palmele, cu pietricele
(șotron).
Cele mai multe din jocurile copiilor sunt în versuri, care se cantă, interpretarea fiind însoțită
de gesturi sau mimică adecvate.