Pena Mirela Alexandra

Anul I

Interacțiunea dintre predare, învățare și evaluare

Eeste important ca sistemul educational sa aiba la baza o comunicare clara si coerenta

intre profesor si studenti, in care sa se tina cont de procesul de predare-invatare presupus.
Aceasta comunicare trebuie sa se bazeze pe o intelegere comuna a obiectivelor si a
modalitatilor de evaluare a cunostintelor. Prin urmare, este necesara o abordare sistemica a
didacticii, care sa ia in considerare atat aspectele traditionale, cat si cele
moderne/contemporane ale procesului de predare-invatare-evaluare (Eşi, 2016). Interacțiunea
dintre predare, învățare și evaluare este un subiect important în domeniul educației și
pedagogiei. Aceste trei elemente sunt strâns legate între ele și se influențează reciproc.
Predarea implică furnizarea de informații și îndrumarea studenților către obiectivele de
învățare, prin intermediul metodelor și strategiilor de predare adecvate. Predarea poate fi
realizată prin diverse metode, cum ar fi prelegeri, exerciții, discuții, proiecte sau alte activități.
În timp ce învățarea reprezintă procesul prin care studenții își construiesc propriile lor
cunoștințe și înțelegeri, pe baza informațiilor prezentate de profesor și pe baza propriilor lor
experiențe și cunoștințe anterioare. Învățarea poate avea loc prin intermediul unor metode
didactice, cum ar fi prelegerile, exercițiile practice, discuțiile, studiul individual sau
colaborativ. Evaluarea poate fi realizată prin intermediul unor teste, examene, lucrări de
proiect sau alte activități și instrumente.
Relatia dintre predare invatare si evaluare se referă la interacțiunile și procesele care
au loc între cadrele didactice și studenți în cadrul programelor educationale. Bourdieu și
Passeron (1977) și Bourdieu et al. (1996) au privit predarea- invatarea-evaluarea ca procese
de legitimare și reproducere a relațiilor sociale existente, în loc să le vadă ca procese
educaționale. Cercetarea asupra proceselor de predare, învățare și evaluare în învățământul
superior acordă puțină atenție problemelor de structură și agenție, deși acestea sunt esențiale
în teoria socială. (Ashwin, 2008). Interacțiunea dintre predare și învățare este strâns legată de
modul în care informațiile și cunoștințele sunt transmise de către profesor către studenți, dar și
de modul în care aceștia le primesc și le procesează. Predarea ar trebui să fie concepută astfel
încât să susțină și să încurajeze învățarea activă și implicată a studenților, în care aceștia își
construiesc cunoștințele prin explorarea subiectului, prin experimentare și prin discuții
interactive. În același timp, feedback-ul oferit de profesor poate fi folosit de studenți pentru a-
și ajusta propria înțelegere și pentru a-și îmbunătăți performanțele învățării. Un exemplu ideal
este: profesorul începe prin a prezenta conceptele de bază ale unui subiect, oferind exemple și
explicații detaliate. În timpul prezentării, elevii își notează ideile cheie și pun întrebări pentru
a înțelege mai bine subiectul. După prezentare, profesorul oferă elevilor sarcini practice, iar
elevii lucrează împreună sau individual pentru a înțelege mai bine subiectul. Profesorul oferă
feedback regulat si îi încurajează pe elevi să își pună întrebări și să dezbată subiectul într-un
mod constructiv. Interacțiunea dintre învățare și evaluare este strâns legată de modul în care
studenții își construiesc cunoștințele și competențele și de modul în care acestea sunt măsurate
și evaluate. Evaluarea poate fi utilizată pentru a evalua nivelul de înțelegere și pentru a
identifica zonele în care aceștia ar putea avea nevoie de ajutor suplimentar. În același timp,
evaluarea poate fi folosită și ca un instrument de învățare prin intermediul căruia studenții își
pot consolida și îmbunătăți cunoștințele și competențele. Prin primirea feedback-ului asupra
performanței lor, studenții își pot ajusta abordarea de învățare și pot identifica modurile prin
care ar putea îmbunătăți performanțele lor. De exemplu: un profesor poate folosi rezultatele
unor teste sau examene pentru a ajusta predarea, astfel încât să răspundă nevoilor studenților
și să maximizeze învățarea.
În dezvoltarea curriculum-ului, de obicei se iau în considerare aspecte ale practicilor
de predare, evaluare și evaluare. Cu tendința actuală de a pune accentul pe învățare sau "ce
face studentul" în cadrul curriculum-ului, identificarea congruenței proceselor de predare,
învățare și evaluare ar ajuta la determinarea a ceea ce poate fi sau nu realizat într-un anumit
mediu educațional. Pe baza modelului de congruență, pot fi dezvoltate obiective și strategii
mai realiste pentru o unitate sau un curs. Profesorii din toae categoriile educationale trebuie
să evalueze scopurile, procesele și rezultatele predării, învățării și evaluării, și să le ajusteze
sau să le redeseneze pentru a atinge mai bine obiectivele curriculum-ului (Santhanam, 2002).
În concluzie, interacțiunea dintre predare, învățare și evaluare este esențială pentru a
se asigura că studenții își dezvoltă abilitățile și cunoștințele în mod eficient și pentru a
îmbunătăți procesul de învățare în ansamblu. Interacțiunea dintre cele trei aspecte poate
încuraja studenții să fie mai implicați în procesul de învățare și poate contribui la o abordare
mai eficientă și eficace a învățării.

Bibliografie:
Ashwin, P. (2008). Accounting for structure and agency in ‘close-up’research on teaching,
learning and assessment in higher education. International journal of educational
research, 47(3), 151-158.
Santhanam, E. (2002). Congruence of teaching, learning, assessment and
evaluation. Focusing on the Student, 159-166.
Eşi, M. C. (2016). Epistemological approaches the relationship between didacticism pragmatism and
pragmatic didacticism in the teaching-learning-assessment of economic disciplines. International
Journal of Social and Educational Innovation (IJSEIro), 3(6), 101-106.