Rolul triadei predare-învățare-evaluare

Procesul instructiv-educativ presupune o corelare a conceptelor de: predare, învățare și

evaluare.
Predarea este o schimbare provocată a ceea ce este în ceea ce trebuie să fie. Este o
finalitate a actului de învățare, prin angajarea elevilor într-o nouă experiență de învățare.
A preda înseamnă a proiecta situațiile de învățare în care vor fi plasați elevii și
experiențele de învățare, a preciza natura schimbărilor așteptate, a determina conținutul acestor
schimbări, a organiza, conduce și monitoriza efectul schimbărilor, presupunând un proces de
îndrumare optimă spre învățare, astfel, predarea și învățarea fiind interconectate.
Etapele predării sunt:
- Prezentarea unui material concret sau verbal;
- Organizarea și conducerea unor activități în care să se valorifice materialul
oferit;
- Acordarea de sprijin elevilor pentru a observa, analiza, compara, aplica,
sintetiza sau evalua;
- Extragerea esențialului și fixarea lui în noțiuni sau concepte;
- Operaționalizarea cunoștințelor dobândite de elevi prin activități de
concepere și rezolvare de exerciții sau probleme.

Învățarea este un proces cumulativ prin care un om asimilează gradual noțiuni din ce în
ce mai complexe și abstracte și dobândește deprinderi și competențe generale.
Învățarea educativă reprezintă o activitate intelectuală și fizică, desfășurată în mod
sistematic în vederea însușirii unor informații și formări de abilități necesare dezvoltării continue
a personalității. Din punct de vedere pedagogic, reprezintă activitatea proiectată de cadrul
didactic pentru a iniția și dezvolta schimbări comportamentale ale elevului, prin valorificarea
capacității acestora de dobândire a deprinderilor, strategiilor și a atitudinii cognitive.

În activitatea didactică îndrumătorul trebuie să țină cont de etapele învățării:

- Receptarea și înregistrarea materialului;
- Înțelegerea noilor conținuturi;
- Memorarea și păstrarea cunoștințelor asimilate pe un timp cât mai
îndelungat;
- Tehnici de învățare eficientă;
- Actualizarea cunoștințelor;
 Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului didactic prin care se
verifică eficiența învățării elevilor și a procesului instructiv-educativ prin raportare la finalități.
Aceasta apare ca o activitate complexă de apreciere a modului comun de lucru al profesorului și
elevilor săi în efortul de îndeplinire a obiectivelor operaționale propuse, la un nivel de
performanță optim.
Autoevaluarea şi evaluarea – sunt acţiuni specifice doar fenomenului educaţional.
Activităţile umane în general, indiferent de caracterul lor, comportă de regulă, şi o componentă
evaluativă, respectiv. autoevaluativă.
Astfel, la fel după cum comunicarea umană primeşte în cadrul procesului de învăţământ
conotaţii specifice, devenind comunicare educaţională, autoevaluarea şi evaluarea beneficiază la
rândul lor de atributele domeniului particular de obiectivare.
Pornind de la predare, se produce și se facilitează procesul de învățare și formare a
competențelor în funcție de calitatea predării, de modul în care ea este abordată. Învățarea este
indusă, susținută sau poate fi productivă sau nu.
Procesul de învățământ este eficient doar atunci când cele trei activități fundamentale,
adică triada predare-învățare-evaluare, formează un tot unitar și asigură dezvoltarea gradată a
elevilor.