Sunteți pe pagina 1din 16

„comoara din suflet …

Educatoare Georgeta Ursu


Tipul opţionalului: interdisciplinar

Durata: 2 ani

Argument

Adevărate comori ale sufletului, lecturile literare menţin o adeziune afectivă faţă de tot ceea
ce e mai frumos, mai curat şi inedit în fermecătoarea lume a copilăriei.

Lecturate sau audiate, dramatizate sau desenate, poveştile şi poeziile prin conţinutul lor,
participă la dezvoltarea unor procese şi capacităţi intelectuale, imaginative şi motivaţionale.
Latura afectivă însoţeşte constant lecturarea. Dorinţa de a „citi”, de a audia şi de a interpreta
se cere cu adevărat cultivată într-un cadru organizat, unde opiniile şi părerile personale sunt
valorizate, unde fiecare copil simte apartenenţa la un grup cu aspiraţii comune.

Cultivarea limbii reprezintă obiectivul esenţial în formarea copiilor cu o cultură comunicaţională


şi literară de bază, capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe
sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele
într-un limbaj suplu, bogat, nuanţat.

Realizarea unui colectiv de teatru format din copii a reprezentat o motivaţie pentru încurajarea şi
sprijinirea lor în învăţarea şi exersarea limbii române.

Forma ideală de învăţare a limbii române, a simţului estetic, a exprimării nuanţate, elevate şi
expresive este arta teatrală, transpusă la nivelul copilului preşcolar prin organizarea unor spectacole
artistice. Paleta abordată în serbările şcolare este diversă dar, prin intermediului opţionalului
„Aproape de suflet” dorim să creeăm o oportunitate, o modalitate mai eficientă de a aduce copilul
faţă în faţă cu arta. Îmbrăcând forma jocului, receptarea literaturii devine posibilă la vârsta
preşcolară.

Jocul este modelul de existenţă al copilului, este lumea sa de ficţiuni şi simboluri cu profunde
semnificaţii pentru dezvoltarea lui. În joc şi prin joc se realizează cunoaşterea realităţii, se
exersează funcţiile psihomotrice şi socio-afective, se compensează terapeutic tensiunile şi
neliniştile individului.

Educatoarea, părinţii şi toţi cei care se ocupă de educaţia copiilor trebuie să înţeleagă bine
faptul că întreaga formaţie a acestora depinde de cât şi cum se joacă ei în grădiniţă, în familie, în
grupurile de copii alcătuite spontan. Ca să poată practica jocurile care îi sunt specifice la această
vârstă, copilul trebuie să dispună de anumite cunoştinţe, priceperi, şi deprinderi, cât şi de
capacitatea de a imprima acestora deplina funcţionalitate. Un prim pas în privinţa pregătirii
copilului în direcţia practicării optime a jocului îl constituie introducerea lui sistematică în
compexitatea vieţii cotidiene. Puţina experienţă socială dobândită pe această cale poate să însemne
foarte mult în privinţa detaşării progresive a copilului de mediul cu care s-a confundat mult timp, în
privinţa constituirii motivaţiilor superioare, a stimulării proceselor cognitive, afective şi volitive, dar
şi a modelării timpurii a personalităţii.

Pasul următor îl constituie participarea liberă a copilului la activitatea de transpunere


imaginativă, care îl caracterizează la această vârstă. Copiii care se joacă par a fi inepuizabili, pierd
şi măsura timpului, fiind absorbiţi cu totul de joc.

Jocul, deşi activitate ce nu exclude dificultăţile, poate fi considerat o formă de odihnă,


pentru că presupune activarea liberă a unor funcţii ce nu sunt solicitate în alte situaţii. H. Spencer
găsea izvorul jocului „în exesivul activism al organismului tânăr”. Se pare că cheltuirea plăcută a
unor energii restabilişte echilibrul organismului, generând stări de beatitudine”.

H. Wallon susţine că „una din cele mai importante performanţe ale jocului este trecerea
de la jocuri la simbol”. Cu alte cuvinte, jocul mijloceşte geneza reprezentară. Un obiect dobândeşte
o altă semnificaţie decât cea pe care o prezintă direct. Prin asociere, obiectele jocului devin
evocatoare.

După Jon Huissinga „ jocul este libertate, jocul nu este viaţa obişnuită în spaţiu şi timp.
Jocul crează ordine, este ordine. Jocul crează o stare de excepţie, un secret prin suspendarea
vieţii cotidiene”.

Jocul ca formă de instruire, jocul ca formă de cunoaştere, jocul ca formă de adaptare


sunt doar câteva posibilităţi de antrenare a copilului într-o activitate intelectuală. Prin joc
copilulul reuşeşte să-şi înfrângă emoţiile, să-şi depăşească angoasele, să se manifeste liber. De
aceea, teatrul pentru copiii este o formă de joc care-l fascinează şi-i dă posibilitatea să se exprime.
Dar mai ales îi oferă calea să pătrundă într-o lume fantastică şi îl ajută să depăşească situaţiile
critice din viaţa reală.

OBIECTIVE GENERALE:

• stimularea creativităţii, prin înlăturarea blocajelor;


• cultivarea gustului pentru lectură, pentru frumos;
• exersarea limbajului şi a posibilităţilor de comunicare;
• dezvoltarea gândirii critice;
• cultivarea limbii române literare;
• dezvoltarea gustului estetic prin intermediul cuvântului ca mijloc artistic.

Obiective specifice:

Copiii vor fi capabili:

• să povestească, să recite diferite lecturi, poezii, adecvate vârstei;


• să observe asemănările şi deosebirile dintre textul povestit, recitat, dramatizare şi
ecranizarea acestuia;
• să manifeste interes pentru poezie;
• să-şi exprime gândurile şi sentimentele în texte în proză sau versuri, folosind o exprimare
nuanţată;
• să coopereze în diferite situaţii de comunicare;
• să manifeste interes faţă de personalităţi din lumea literaturii şi artei;
• să participe la realizarea unui spectacol.
Resurse

a. Umane: elevi, părinţi, invitaţi (ziarişti), cadre didactice.


b. Materiale:

• Echipamente: videoproiector, televizor, video, aparat foto, casetofon, tablă flip-chart,


computer, materiale diferite pentru confecţionarea costumelor, măştiloe şi decorurilor..

• Consumabile: hârtie A2, A3 şi A4 xerox, scotch, markere, tuş pentru imprimantă.

c. Experienţiale şi informaţionale: reviste, cărţi de specialitate, filme, înregistrări video.

d. De timp: câte 1, 2 ore pe săptămână


e. De autoritate şi putere: sprijin şi susţinere din partea conducerii grădiniţei, a părinţilor, a
comunităţii locale.

Rolurile formatorului:

• Identificarea potenţialului copiilor;


• Stabilirea datelor când se desfăşoară activităţile;
• Stabilirea sarcinilor în colectivul de organizare;
• Consilierea privind realizarea şi selectarea materialelor pentru spectacole;
• Organizarea şi desfăşurarea activităţilor;
• Monitorizarea şi evaluarea activităţilor.

Acţiuni finalizatoare

- concursuri

• prezentări de proiecte
• expoziţii de benzi desenate
• desene ilustrative

Conţinuturi

Poveşti, povestiri, poezii, dramatizări, monologuri

Personaje

Perspectiva în poveste (eu-personaj, eu despre ceilalţi)

Tehnici de interpretare (mimă, dramatizare, iniţiere in mânuirea păpuşilor)

Creaţii proprii (întâmplări reale şi imaginate, continuări, proză sau versuri)

Evaluare
- observarea sistematică

• proiecte
• evaluări orale
• activităţi practice

Bibliografie

Ghid de limba şi literatura română - învăţământ preşcolar.

Învăţământul preşcolar nr. 3-4, 2, 3, 1,3 /2005, 2007

Amintiri din copilărie, Ion Creangă,

Culegere de texte literare, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, !994

Creaţii proprii, dramatizări,

Lumea ta, copilărie, Ursu Georgeta, Editura Pim, 2005,

Teatrul şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1988

TEMATICA OPŢIONALULUI

Povestile văzute....altfel!

• Capra cu trei iezi


• Iedul cu trei capre
• Căsuţa din oală
• Iepurele şi vulpea la doctor

DRAMATIZARE

• Punguţa cu doi bani

SCENETĂ

Naşterea Domnului

Poveste de Moş Crăciun

Povestea Pomului de Crăciun


TEATRU PENTRU COPII

Punguţa cu doi bani… prelucrare în versuri

POEZII

• Lumea din poveste- Daniela Crăsnaru


• Inimă de câine –Tudor Arghezi
• Toamnă târzie- V. Tomescu
• Vânt de toamnă – M Lovin
• Ninge – Otilia Cazimir
• Zboară cocorii – Marcela Peneş
• Cântec- George Coşbuc
• Pe ce meleaguri- Otilia Cazimir
• Moş Crăciun- Otilia Cazimir
• Căţeluşul şchiop- Elena Farago
• Motanul pedepsit- Elena Farago
• Dimineaţa – Vasile Alecsandri
• Primăvara- Vasile Alecsandri

POVESTE

Alice în ţara minunilor –Lewis Carroll

CĂSUŢA DIN OALĂ

Se pregăteşte căsuţa, se costumează copii, se amenajează decorul folosind imagini din poveste.
Având în vedere nivelul grupei de copii se va folosi şi rolul de povestitor.

- A fost odată, pe un câmp uitată o oală mare, mare. Îşi găsise adăpost acolo două muşte care
bâzîiau tot timpul. Dar, într-o zi trece pe acolo un şoricel.

Apare şoricelul cântând pe melodia “Taraful Chiţ”

- Mă cunoaşte-o lume-ntreagă

Eu sunt din taraful chiţ.

Jerry mi se spune-acum,

Şi n-am frică de pisici.

Chiţ, chiţ, chiţ

Nu mi-e frică de pisici


Chiţ, chiţ-chiţ,

Pisicile nu-s pe-aici.

Ori visez, ori mi se pare,

Ce-mi văd oare ochii mei

O căsuţă adevărată!?…

Ia să văd acum pe dată

Cine o fi stând în ea!

-Casă, casuţă, cine locuieşte aici?

În căsuţă nu era nimeni.

- Ia să-mi fac eu aici căsuţa mea!

Şoricelul intră în căsuţă.După câteva clipe apare broscuţa cântînd.

Ce petrecere frumoasă

Este-n margine de lac.

Broscuţele-s bucuroase,

Au căsuţe-n fund de lac.

Oac, oac, diri-diri-dam,

Numai eu sunt supărată

Că nu am căsuţa mea,

Dar aş fi mai fericită

Un prieten de-aş avea,

Auzind-o pe broscuţă, şoricelul o invită s locuiască împreună.

Se aude cineva venind. Apare iepuraşul cântând:

- Eu sunt iepuraşul

Prin pădure sar zdup, zdup,

Sunt un iepuraş frumos,

Casă n-am, sunt furios.


Ţup, ţup, ţup.

Şoricelul şi broscuţa îl invită pe iepuraş să locuiască împreună.

Eu sunt vulpea cea şireată,

Cea codată şi roşcată.

Cât pădurea e de lată

Casă n-am, sunt supărată!

Ce căsuţă frumoasă, oare cine locuieşte aici?

Şoricelul, broscuţa şi iepuraşul o întâmpină pe vulpe cu neîncredere şi-i spun;

-Vulpiţă-cumetriţă, te-am primi la noi în căsuţă, dar tu eşti şireată şi hoaţă şi ai să ne mănânci.

-Primiţi-mă şi pe mine, eu nu mai mănânc de mult iepuraşi sau broscuţe.

-Hai, vino atunci şi tu în casuţă.

Apare lupul şi se adresează copiilor.

-Mă cunoaşteţi dragi copii?

-Da!…

-Eu sunt lupul cel bătrân şi sunt tare necăjit pentru că nu am şi eu o căsuţă. Voi nu ştiţi a cui este
căsuţa aceasta? Casă, căsuţă, cine locuieşte aici?

Cei din căsuţă răspund cu teamă;

-Eu şoricel-roade multicel!…

-Eu broscuţa-umblă fuguţa!…

-Eu, iepurici –alerg pe-aici!…

-Şi eu, vulpiţa –cumetriţa!…

-Vai ce mulţi mai sunteţi, primiţi-mă vă rog şi pe mine în casuţă!

Cei din căsuţă îi fac loc şi lupului. Se aude un zgomot şi apare ursul;

- Eu sunt ursul Martinel

Şi sunt tare voinicel,

Am umblat mult prin pădure

După ghindă, după mure,


Of, tare sunt obosit,

Ia să mă aşez un pic!

Ursul se aşează pe oală, adică pe căsuţa animalelor şi o răstoarnă. Din căsuţă fug toate animalele
speriate. Dramatizarea se încheie cu jocul cu cânt “Orchestra”.

Toamnă târzie

V. Tomescu

- Pui de vânt, n-auzi ce-ţi spun?

Dă-te jos din pom! Acum,

Şi-apoi, caută-ţi de drum,

Zi şi noapte, ţi- totuna

Scuturi crengile într-una!

Asta-i joacă? Zici că-i toamnă

Şi că numai ea te-ndeamnă

Să îmi laşi copacii goi?

Să pui frunzele-napoi!

-Nu... că frunze arămii,

Ce plac toamnelor târzii,

În covoare nu prea sunt,

Îi răspunse Pui - de -Vânt.

Pentru asta strâng de zor,

Să le ţeasă în covor.

- Deci, faci treabă într-adins,

singur spui, vezi că te-am prins!

- Frunzele şi-aşa-s uscate,

cad ele nescuturate.

Norii stau în pragul lunii,

Iar eu sunt morocănos.


Ce să fac? Să mă dau jos?

- Dă-te, strângem amândoi

Frunzele c-un măturoi

Şi le prindem iar pe ram,

Altă rugăminte n-am.

Însă toamnă cea domoală

A strâns frunzele în poală,

Ca să ţeasă un covor

Pân-la anul viitor.

Vânt de toamnă

M. Lovin

S-a pornit aşa de-odată

vântul toamnei să tot bată.

Să legene crengile,

Să scuture frunzele,

Merele şi prunele,

Să le-adunăm bunele.

Să le face, eu socot

Gem, dulceaţă şi compot.

Alte poame noi treptat le-om tăia felii, felii

Şi le-om pune la uscat

Sus, în pod, penntru iernat

Ninge

Otilia Cazimir
Ssst!... Măicuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vântul râu le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.
Uite, una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor

Şi coboară-ncetişor….
- Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi,


Şi aduce-n vânt ninsoare

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,


Sănioare, zurgălăi...

Zboară cocorii

Marcela Peneş

Copii, de ce zboară cocorii

Când vine toamna pe la noi,

Lăsând în urmă frig şi ploaie

Şi pomii desfrunziţi şi goi?

Încotro dorul îi mână?

Neobosiţi navigatori

Plecaţi de câte ori e toamnă

Şi-ntorşi tot de atâtea ori?

Noi îi privim cu întristare

Cum trec precum se trec şi norii.

Şi ne-ntrebăm în orice toamnă:

„De ce ? De ce se duc cocori?”

de ce roşesc departe zorii?


De ce sunt geruri şi furtuni?

De ce nu suntem noi mai buni?

De ce ne pedepsesc cocorii?

Cântec

George Coşbuc

A venit un lup din crâng

Şi-alerga spre sat să fure

Şi să ducă în pădure,

Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit eu c-o nuia:

• Lup bătrân, cu trei cojoace,

Vin la maica să te joace!

Eu chemam pe lup încoace,

El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum, un om sărac

Întreba pe la vecine:

-Poartă-se copiii bine?

Dacă nu, să-i vâr în sac!

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit eu şi i-am spus:

• Puiul meu, e bun, şi tace.

Eşti sărac, dar, n-am ce-ţi face!

Du-te, du-te, şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor

Plin de bani, cu vâlvă mare.


Cumpăra copii pe care

Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit şi l-am certat:

-N-ai nici tu, nici împăratul

Bani să-mi cumpere băiatul!

Pleacă-n sat, că-i mare satul,

Pleacă, pleacă!

Şi-a plecat!

Căţeluşul şchiop

Elena Farago

Eu am numai trei picioare

Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop

Râd când mă-ntâlnesc copiii

Şi mă strigă, cuţu şchiop.

Cât sunt de frumoşi copiii

Cei cuminţi şi cât de mult,

Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,

Să mă joc şi să-i ascult.

Dar copiii răi la suflet

Sunt urâţi, precum i-acel

Care m-a şchiopat pe mine

Şi nu-i pot iubi defel.

Acum, vine şi-mi dă zahăr

Şi ar vrea să fie bun.

Şi-aş putea să-l muşc odată


De picior, să mă răzbun.

Dar îl la, aşa, să vadă, răul,

Că un biet căţel

Are inima mai bună

Decât a avut-o el.

Motanul pedepsit

Elena Farago

Rândunica e plecată

După hrană, pentru pui.

Cuibu-i singurel sub streşini

Şi prin curte, nimeni nu-i.

Râde sub mustăţi motanul:

- Ce noroc, păcat să-l scap!

Iute sus, dar, poc, o piatră

Îl loveşte drept în cap.

Rău de tânguie motanul:

- Miau, şi vai de capul meu!

Petrişor îl ia în braţe:

- Iartă-mă, te rog, căci eu

Te-am lovit şi rău pare

Dar de bieţii puişori

Ţie cum nu ţi-a fost milă

Când sărişi să îi omori!

Gândăcelul

Elena Farago

De ce m-ai prins în pumnul tău


Copil frumos, tu nu ştii oare

Că-s mic şi eu, şi că mă doare.

De ce mă strângi aşa de rău.

Copil ca tine sunt şi eu

Şi-mi place să mă joc şi mie,

Şi milă trebuie să-ţi fie

De spaima şi de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?

Căci am şi eu părinţi ca tine,

Şi-ar plânge mama după mine

Şi-ar plânge bietele surori!

Şi-ar plânge tata rău de tot,

Căci am trăit abia trei zile,

Îndură-te de ei copile,

Şi lasă-mă, că nu mai pot!

Aşa plângea un gândăcel

În pumnul ce-l strângea să-l rupă.

Şi l-a lăsat copilul după

Ce n-a mai fost nimic din el.

A încercat să-l mai învie

Suflându-i aripile-n vânt,

Dar a căzut în ţărnă frânt

Şi-nţepenit pentru vecie.

Scârbit de fapta ta cea rea

Degeaba plângi acum copile!

Ci du-te-n casă acum şi zile


Părinţilor isprava ta.

Şi zile că de-acum ai vrea

Să ocroteşti cu bunătate

În cale, orice vietate

Oricât de făr-de-semnătate

Şi-oricât de mică ar fi ea!

Dimineaţa

V. Alecsandri

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,

Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură.

În curând şi el apare pe-orizonul aurit,

Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă detrei suliţi pe cereasca mândră scară

Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,

Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi

Ce răzbat prin frunzi uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.

Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de pe luncă.

În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii

Ard movili buruienoase, scoţând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;

Meii sprinteni pe colinice fug grămadă-n răpigiune,

Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,

Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

Primăvara

Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasă,

Câmpul iar a înverzit,

Rândunica cea voioasă

La noi iarăşi a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară

Sturzul galben, aurit.

Salutare primăvară

Timp frumos, bine-ai venit!

Turturele se-ngână,

Mii de fluturi vezi zburând

Şi pe harnica albină

Din flori miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară

Pe copacul înflorit,

Salutare primăvară,

Timp frumos, bine-ai venit!