O scurta incursiune în trecutul tumultos

al Greciei antice
Eu am ales sa fiu atenian.

I. Atena – amplasare, organizare internă, politică și socială

Atena , oraș din centrul Câmpiei Cephisiene a fost întemeiat de către ionieni in secolul VIII i. Hr.
Situat in câmpia Attica acest oraș este înconjurat de munți din trei părți, dintre care cei mai importanți
sunt Parnas, Pendel, si Hymettos. Râul Cephisos cuge spre vest, nu departe de oraș și este alimentat de
două râuri mai mici, Eridandos și Iissos, la nod și la sud de Acropolă,. Atena avea avantaje geografice
puternice, acropola se ridica deasupra câmpiei și stâncile abrupte nu erau prea confortabile atacatori.
Împreuna cu portul sau, Pireu, care este localizat la circa 8 km spre sud-vest in Golful Saranikos,
formează o regiune metropolitana unificata.
Acropolele Atenei au fost locuite încă din Neolitic. Încă din 1400 i. Hr. a fost fortificata asemenea
Micenei, Tyrnisului, sau alte cetăți din Epoca Bronzului. La acea vreme si in următoarea epoca, anume
„epoca obscura”, in care s-a realizat răspândirea populației pe majoritatea teritoriului, Atena a fost una din
micile state din Attica.
La mijlocul secolului al IX-lea i. Hr., teritoriul înconjurător incluzând micul port Pireu, a fost
incorporat in orașul-stat Atena. Când monarhia a fost înlocuita de aristocrația nobililor, oamenii simpli
aveau puține drepturi. Orașul era controlat de Aeropagus (Consiliul celor bătrâni), care întrunea trei, si
mai târziu 9 magistrați, sau arhonți, care erau responsabili de conducerea războaielor, religiei si legii.
Nemulțumirea fata de acest sistem a dus la o încercare eșuată de tiranie a lui Cylon (632 i. Hr.).
Nemulțumirea generala continua a dus la apariția codului de legi dure a lui Dracon, un cod bine
definit care a intrat in vigoare in 621 i. Hr. Dracon, a reușit sa sfârșească in câteva luni opera pe care
încercau sa o realizeze de mai mulți ani, un întreg grup de oameni. A lăsat in urma sa un nume de temut
înarmând statul cu putere judiciara. A fost considerat un legiuitor crud, care s-a străduit sa pună capăt
vârșarii de sânge. Pentru a determina partea lezata sa se adreseze tribunalelor, Dracon a hotărât condițiile
in care se poate ajunge la răzbunare sau la înțelegere, iar pentru dizolvarea grupurilor familiale, el a
distins in fiecare dintre ele cercuri de rudenie mai mult sau mai puțin apropiate, cerând in anumite cazuri
de la rudele apropiate ca hotărârea luata sa fie unanima. El face astfel apel, in cadrul ginții, la
individualism. Deși progresul era uriaș, era, totuși, insuficient, pentru ca aristocrația își păstra încă toate
privilegiile, putându-și mări domeniile pe spinarea țăranilor săraci care nu reușeau sa-si plătească
datoriile, putându-i lega de glie nelăsându-le decât a șasea parte din recolta (hectemoroi). Cele doua
tabere se luptau una cu cealaltă împingându-și pretențiile pana foarte departe, una invocând legalitatea
tradițională, alta echitatea tradițională.
Democratizarea Atenei începe cu opera reformatoare a lui Solon, ajuns în 594 î.Hr. arhonte şi
„arbitru” al vieții politice ateniene, care a dat cea dintâi constituție a Atenei.
Principalele reforme a lui Solon au fost:
1. Reforma Socială prin care: s-a interzis sclavia pentru atenieni din cauza datoriilor și anularea ipotecilor
pe pământuri și limitarea marii proprietăți a eupatrizilor. Grecii atenieni care devenise sclavi în alte
orașe ,erau răscumpărați de stat. Pentru străini, statutul sclaviei a fost păstrat. Pentru a evita conflictele
sociale populația a fost împărțită, în patru categorii sociale în dependență de venitul anual și nu de
origine (pentacosiomedimni, cavaleri, zețuiții și theții). Reprezentanții primelor două aveau acces la toate
funcțiile în stat. Prin această reformă au fost puse bazele regimului democratic. De asemenea, Solon a
proclamat anularea tuturor datoriilor și eliberarea tuturor celor care fusese întemnițați pentru datoriile lor
(până atunci datoria era garantată cu propria persoană).
2. Reforma economică prin care a fost devalorizată moneda, ea a început să cântărească mai puțin aur,
datornicii erau în drept să întoarcă datoria în monedă nouă și s-a creat rezerva statului.
3. Reforma politică prin care instituția supremă în stat a devenit adunarea populară (Agora) ,astfel
cetățenii aveau dreptul să inițieze proiecte de lege și să participe la procesul legislativ. În calitate de organ
sau instituție cu funcții preponderent executive a fost instituit Senatul numit și consiliul celor 400 de
reprezentanți. Areopagul era o instituție mai veche care promova și apăra interesele aristocrației. Prin
reforme aristocrația gentilică a fost limitată în privilegiile mai vechi. Pe plan politic este sporit rolul

Page 1|5
adunării poporului (ecclesia), din care fac parte cetățeni desemnați pe criteriul averii și nu al originii, iar
cei nouă arhonți sunt aleși prin tragere la sorți.
Solon a creat un tribunal al poporului, ai cărui membri proveneau din toate categoriile de cetățeni.
De asemenea el a încurajat comerțul, a reformat sistemul monetar, si a invitat negustorii străini in cetate.
Legile lui Solon erau înscrise pe tăblițe de lemn numite axones, care erau numerotate, iar fiecărui cetățean
i se cerea să depună un jurământ că va respecta legile. Reformele sale, totuși, au fost numai parțial
încununate de succes.
In 560 i. Hr., tiranul Pisistrate, cu suportul aristocrației, a câștigat controlul Atenei. El a mărit
locul de întrunire a consiliului lui Solon in Agora (piața ateniana) si a construit un nou templu al Atenei,
zeița protectoare a orașului, pe Acropole. De asemenea, Pisistrate a sponsorizat evenimente publice
precum festivalul Panathenaic, ținut o data la 4 ani, in onoarea Atenei.
Clistene a condus o revoluție democratica, fiind un legiuitor atenian antic căruia i se atribuie
meritul de a fi reformat constituția Atenei și de a o fi așezat pe baze democratice în anul 508 i. Hr. Pentru
aceste realizări, istoricii se referă la el ca fiind “părintele democrației ateniene. Realizarea memorabilă a
lui Clistene a fost inventarea unei organizări cu totul noi, care a înlocuit triburile ioniene bazate pe
legături de sânge, cu triburi definite teritorial ca bază a organizări politice. A înființat consiliul celor cinci
sute bazat pe cele 10 triburi care dădeau câte 50 de membri, care erau aleși anual prin tragere la sorți, iar
la investirea depuneau un jurământ că vor alege tot ce e mai bine pentru oraș. Acest consiliu avea
autoritate deplină în toate problemele statului cât și asupra celorlalți magistrați. Din punct de vedere
militar fiecare trib trebuia să dea un regiment de hopliți și un escadron de cavaleri iar în fruntea armatei
erau aleși 10 generali din rândul celor 10 triburi. Puternica Adunare a Poporului se întrunea pe dealul
Pnyx sub Acropole.
In 480 i. Hr., Atena a fost asediata si aproape distrusa de perși. Liderul atenian Temistocle, după
înfrângerea perșilor la Salamina, a început reconstrucția orașului, construind ziduri de apărare atât in jurul
Atenei cat si in jurul Pireului. A început de asemenea construcția de ziduri care legau Atena de port.
Munca sa a fost continuata de Pericle in 450 i. Hr. Pericle, mai mult decât orice alt lider atenian, a
făcut din Atena un mare oraș. Printre primele masuri adoptate in directia democratizării vieții politice s-a
numărat limitarea drastica a atribuțiilor Areopagului, instituție tradițională ateniana (Consiliul Bătrânilor),
formata din foști arhonți, membri ai aristocrației. Supravegherea funcționarilor statului si a legalității,
exercitata anterior de Areopag, a fost trecuta in sarcina Consiliului celor 500, instituție reprezentativa a
demosului. Cetățenii atenieni de rând erau plătiți pentru a participa la viața publică. Pericle a aprobat și
plata pentru munca juridică, precum și pentru soldați, marinari și administratori. Fondurile publice în
vremea lui Pericle au fost folosite pentru a construi Parthenonul, templul lui Nike (templul Victoriei),
Erechteonul, si alte mari monumente. A dezvoltat Agora, care a început sa prezinte produse de import din
toate colturile lumii. Ca lider al Ligii de la Delos a orașelor-state grecești (o alianță a orașelor-state de
coastă și de est-est împotriva Persiei), Atena era acum o putere imperiala, curțile sale judecătorești țineau
procese din întreaga lume Egeeană. Cultura orașului era magnifica, mari tragedii si comedii erau produse
in teatrul lui Dyonissos, sub Acropole (ex. piesa de teatru Persanii din 472 i Hr. a marelui dramaturg
Eschil).

II. Populația Atenei pe categorii sociale

Populația Atenei era formată din:
1. aristocrați (eupatrizii) cu drepturi depline, descendenți ai familiilor care formau clasa nobililor,
deținători de pământuri, dar care au fost privați de multe privilegii în timpul reformelor lui Solon;
2. demos – poporul de rând (țărani, negustori, meșteșugari), o parte a populației libere care nu făceau
parte din aristocrație cu drepturi politice depline;
3. meteci - oameni liberi, fătă cetățenie care locuiau teritoriile din jurul Atenei, plăteau impozit anul,
lipsiți de drepturi politice nu aveau voie să participe la Adunarea Poporului și să dețină proprietăți
imobiliare;
4. sclavii care erau persoane lipsite de orice drept, aflate în proprietatea deplină a unui stăpân.
Daca ai fi sa aleg categoria socială din care să fac parte aceea ar fi “demos” deoarece toate sistemele de
valori actuale, egalitatea între cetățeni, dreptul la vot, respectarea proprietății se bazează pe democrație,
regim apărut pentru prima data în Grecia antică. Cuvântul democrație provine din grecescul demos=popor
si kratos=putere, adică “puterea poporului”.
Page 2|5
 III. Bătălia de la Salamina, bătălia pentru supraviețuire a lumii libere
Războaiele medice au schimbat Atena, punând-o în fața unui adversar redutabil, Imperiul Persan.
În agora, lupta politică se dădea între susținătorii lui Themistocle, care doreau cedarea Atenei și a întregii
Elade, retragerea forțelor pe insula Salamina și a civililor la Troizen, și gruparea politică care nu dorea
predarea cetății. În cele din urmă, câștig de cauză a avut viziunea partizanilor lui Themistocle, Atena fiind
lăsată pradă perșilor care o incendiază și îi distrug templele de pe Acropole, ultima redută rămânând flota
de la Salamina.
La data de 28 septembrie a anului 480 î.Hr. a avut loc marea bătălie navală dintre flota orașelor-
state grecești și flota Imperiului Persan condus de regele Xerxes I. Considerată a fi una dintre cele mai
mari bătălii navale ale antichității, lupta de la Salamina a însemnat un moment crucial în istoria
antichității, deoarece victoria grecilor în această bătălie a pus capăt celei de-a treia încercări persane de a
cuceri lumea greacă și mediteraneeană.
Bătălia care a avut loc în strâmtoarea de lângă insula grecească Salamina, a pus față în față flota
Imperiului Persan ce avea peste 1.200 de trireme ce erau conduse de marinari cu o vastă experiență în
lupte și flota grecească, ce avea doar 370 de vase aflate sub comanda strategului Temistocle. Vasele
persane erau mult mai mari decât cele grecești și purtau la bord de două ori mai mulți soldați, un avantaj
important într-o epocă în care ciocnirile între vase și lupta individuală între marinari jucau un rol
important. Însă navele persane erau mai greu de manevrat în strâmtoarea îngustă, pe când cele grecești,
mai mici și mai ușor de controlat, au putut să lovească și să scufunde vas după vas.

IV. Viața culturală și artistică în Atena

Templul Atenei Nike, numit și Templul Victoriei neînaripate este un mic și elegant edificiu antic
ridicat pe Acropola din Atena, în partea dreaptă a Propileelor. Ridicat în secolul al V-lea î.Hr., în perioada
anilor 427 – 424 i. Hr., pentru comemorarea victoriilor grecilor asupra perșilor, el este decorat cu o friză
ce reprezintă scene de luptă. Templul a fost construit în stil ionic, fiind prima structură construită pe
dealul Acropole în acest stil.
Realizat din marmură albă, sanctuarul a fost ridicat peste ruinele fostului templu al Atenei
construit in secolul al VI-lea i. Hr. și distrus de către poporul persan în anul 480 i. Hr. Templul dispune de
câte un portic atât în fața cât și în spatele edificiului, are o înălțime de 7 m, o lungime de 8,2 m și o lățime
de 5,5 m.
O statuie din lemn a zeiței Atena Nike a fost amplasată în cadrul naosului templului, o încăpere de
dimensiuni reduse, de doar 5x5m. Aceasta ținea o cască în mâna stângă și o rodie, simbol al fertilității în
mâna dreaptă. Fiind lipsită de aripi, spre deosebire de statuia zeiței înaripată Nike de la Samothrace, zeiței
Page 3|5
i s-a dat denumirea de Nike Apteros (Victoria fără aripi), conducând astfel la ideea că statuii i s-au luat
aripile pentru ca niciodată să nu mai poată părăsi orașul.
Templul Zeiței Nike a rămas intact până în anul 1686 când a fost demolat de către turci care i-au
folosit pietrele pentru a construi o apărare împotriva venețienilor, fiind apoi complet reasamblat.
Astăzi, structura principală, stiobatul și coloanele, au rămas în mare parte neatinse, însă îi lipsește
acoperișul și elementul arhitectural situat deasupra intrării, cunoscut ca și fronton.

Page 4|5
V. Elemente reprezentative ale Greciei antice

Dintre elementele reprezentative ale Greciei antice, din perspectiva mea, aș aminti următoarele:

1. Grecia a fost primul stat care a avut un guvern democratic;

2. în anul 800 î.Hr. grecii au început să împartă teritoriul în orașe-state (polisuri) cu propriile sale legi,
obiceiuri și conducători;
3. poporul elen organiza festivaluri în cinstea zeilor, iar pentru a-l onora pe Zeus, în anul 776 î.Hr, au fost
organizate, în orașul Olympia, primele Jocuri Olimpice grecești;
4. grecii antici sunt inventatorii teatrului. Pentru ca erau pasionați de aceasta manifestare
artistica, majoritatea orașelor lor aveau cate un amfiteatru, suficient de mare pentru a putea
primi 15.000 de oameni. Pe vremea aceea doar bărbații aveau voie sa joace si purtau măști
sugestive care sa exprime tristețea sau bucuria. Multe măști aveau doua fete, astfel încât actorii
sa le poată întoarce ușor odată cu schimbarea stării de spirit. Aceasta masca cu doua fete este
in prezent folosita ca simbol al teatrului;
5. în vârful celei mai înalte coline din fiecare oraș erau construite clădiri denumite Acropole, care erau
folosite pentru festivaluri religioase, pe post de bănci și fortărețe;
6. grecii antici ridicau statui ale zeilor în interiorul unor temple, cel mai faimos dintre ele este
Parthenonul. Acesta a fost construit în anul 438 î.Hr. în cinstea zeiței Athena, protectoarea orașului
Atena;

Page 5|5