R BALTAGUL

MIHAIL SADOVEANU | ROMAN REALIST, SOCIALIST, TRADIȚIONAL,

MITIC, INIȚIATIC, POLIȚIENESC, OBIECTIV, INTERBELIC

TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME

Perioada interbelică schimbă mentalitatea epocii datorită viziunii textelor

poetice dezvoltate pe tendințe moderniste, realiste și tradiționaliste. Mihail
Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanți prozatori din prima jumătate a
seolului al XX-lea, și se remarcă în această perioadă datorită povestirilor, nuvelelor
și romanelor, alături de alți scriitori.

IPOTEZA
Opera literară „Baltagul” aparține genului epic, fiind un roman social, de tip
tradițional. În opinia lui G. Călinescu, romanul este mitic – al transhumanței,
aparținând curentului literar tradiționalism.

DELIMITĂRI

Romanul este specia literară a genului epic în proză, de mari dimensiuni, cu

personaje numeroase, complexe și amplu caracterizate, cu o intrigă complicată și o
acțiune densă.

Realismul este curentul literar apărut la mijlocul secolului al IX-lea, a cărui

estetică se bazează pe reflectarea veridică a realității. Se realizează o frescă socială
prin ilustrarea categoriilor sociale în evoluție.

Tradiționalismul este atitudinea culturală care exprimă un atașament excesiv

pentru valorile trecutului, ale tradiției, văzute într-o poziție de superioritate față de
cele noi.
CONCEPTE OPERAȚIONALE
Construcția epică adoptă formula tradițională a romanului bazat pe narațiunea
de aspect obiectiv: comportamentul eroinei; sentimentele și gândurile ei sunt
prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient, obiectiv.

Naratorul este omniscient, creând personaje observate din exterior, cu valoare

de caracter sau de tip literar. Discursul este la persoana a III-a, a omniprezenței și a
omniscienței narative. Acțiunea este liniară, iar timpul este urmărit cronologic.

Romanul poate fi construit pe mai multe niveluri, el poate păstra la suprafață

convențiile realiste, iar structura de adâncime poate fi mitică, ezoterică sau alegorică.
Dacă la apariție a fost judecat exclusiv ca roman mitic și abia mai târziu ca roman
social (Nicolae Manolescu), George Călinescu îl interpretează ca „adevărată nuvelă
polițienească”.

„Baltagul” zugrăvește o societate rurală, cu obiceiurile și mentalitatea ei; este,

cu alte cuvinte, o monografie a lumii pastorale. Roman social a fost numit mai ales
de Manolescu în „O femeie în țara bărbaților”, unde criticul își pune întrebarea:
„mandatul Vitoriei are, el, un sens transcendental și sacru, izvorât din realitățile
mitului... sau are numai un sens social și etic, ceea ce ne-ar situa într-un orizont
psihologic și realist?”

Tema textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea

arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan.

Arhitectura complexă conferită de polimorfismul structurii și de țesătura de

teme și motive a ocazionat, de-a lungul vremii, diferite interpretări ale romanului,
unele chiar contradictorii: roman antropologic și polițist, mitic-baladesc și realism
etnografic, reconstruire a Mioriței. Relația romanului cu balada populară „Miorița”,
sugerată chiar de scriitor prin motto („Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ș-un câne...”),
constituie un aspect controversat în receptarea critică.

Titlul romanului este simbolic, punând întreaga acțiune sub semnul baltagului,
unealtă cu două tăișuri, devenită simbol al căutării adevărului și al legii nescrise a
oierilor, care se întoarce împotriva răufăcătorilor. Baltagul este și un simbol al
comuniunii dintre lumea celor vii și lumea celui dispărut; de fapt este vorba despre
un baltag cu proprietăți negative, ca armă a crimei (cel al lui Nechifor) și de un baltag
ce restabilește echilibrul pierdut și face dreptate (cel al lui Gheorghiță).

Din punct de vedere compozițional, textul este structurat în 16 capitole fără

titlu, urmărind două coordonate fundamentale, aspectul realist și cel mitic. Orizontul
mitic include modul de înțelegere a lumii de către personaje, tradițiile pastorale, dar
și comuniunea om-natură și mitul marii treceri.

Narațiunea este la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient

reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație, lumea satului
muntenesc și acțiunile Vitoriei.
ELEMENTE CHEIE ALE ACȚIUNII

Incipitul deste de tip captatio-benevolentiae și se materializează prin povestea

și pasajul descriptiv despre satul Măgura, traiul muntenilor și familia Lipan.

Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale: „aproape
de Sf. Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie”. Cadrul acțiunii este satul Măgura
Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și cel de câmpie, Cristești, în Balta Jijiei.
Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria împreună cu
Gheorghiță conține toponime existente pe hartă.

Cauza declanșării acțiunii este reprezentată de Nechifor Lipan care, plecat în

vară după oi la Dorna, întârzie mai mult decât de obicei, iar absența lui determină
hotărârea Vitoriei de a porni în căutarea lui, ceea ce constituie mobilul sufletesc al
acțiunii.

Visul avut de Vitoria într-o noapte reprezintă o primă scenă semnificativă:

„Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecând spre
asfințit o revărsare de ape”. Visul este simbolic deoarece, în miturile populare, un
om care moare este este văzut ca un călător spre cealaltă lume, întors cu fața spre
apus trecând o apă neagră.

Desfășurarea acțiunii relevă drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghiță,

în căutarea lui Nechifor. Ei reconstituie traseul acestuia, făcând o serie de popasuri.
De asemenea, întâlnesc o cumetrie la Borca și o nuntă la Cruci, momente importante
din viața omului, iar succesiunea acestora îi dă de gândit Vitoriei și anticipează
înmormântarea din final.

Punctul culminant și a doua scenă semnificativă este momentul în care

Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i chiar și pe ucigașii Ilie
Cuțui și Calistrat Bogza. Gheorghiță îl lovește pe Bogza cu baltagul, la fel cum
acesta l-a lovit pe Nechifor. Mărturia ucigașului înaintea morții surprinde o Vitorie
necruțătoare care nu- poate ierta pe ucigaș.

Finalul este închis și se rezolvă toate conflictele.

CONCLUZII

Prin intermediul evenimentelor și a personajelor, opera construiește o imagine

amplă asupra vieții rurale și oferă o viziune profundă asupra existenței omenești.

Romanul sadovenian poate fi privit alături de alte semnificații ale sale drept
roman al inițierii, inițiatul fiind însuși Gheorghiță, ce are drept sarcină pedepsirea
ucigașului tatălui său. Întregul proces al transformării sale a fost numit de critici „un
exercițiu inițiatic de virilitate”. Drumul transformării eroului implică trecerea de la
inexperiența caracteristică vârstei la formarea și maturizarea sa.

Având în vedere aspectele descrise anterior și prin semnificațiile sale, romanul

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului tradiționalist mitic.1

969 words