Centre de Greutate
Încărcat de
apostolmihaela1973Centre de Greutate
Încărcat de
apostolmihaela1973STATICĂ
CENTRE DE GREUTATE
Un caz particular de sisteme de forțe paralele vectori legați îl constituie siste-
mul forțelor de greutate.
În cazul în care corpurile, sau sistemele de puncte materiale, sunt cu dimensi-
uni neglijabile în raport cu raza pământului și se află în vecinătatea suprafeței pă-
mântului putem considera că sunt acționate de un sistem de forțe paralele, aceste
forțe fiind forțele de atracție exercitate de către Pământ asupra lor și numindu-se
forțe de greutate.
Aceste forțe pot fi exprimate în funcție de masele punctelor materiale:
𝐺̅𝑖 = 𝑚𝑖 ∙ 𝑔̅
unde 𝑔̅ este vectorul accelerație gravitațională, vector ce poate fi considerat con-
stant în mărime, direcție și sens. Mărimea acestei accelerații se va considera în
aplicațiile uzuale:
Să presupunem un sistem de puncte materiale 𝐴 , de mase 𝑚 și un sistem de refe-
rință cartezian 𝑂𝑥𝑦𝑧.
Forțele de greutate considerate a fi paralele, acționând în punctele respective și
având toate același sens, vor avea o rezultantă, greutatea totală a sistemului de
puncte materiale și care are punctul de aplicație în centrul forțelor paralele de greu-
tate numit centrul de greutate al sistemului.
Poziția centrului de greutate va fi dată de relația:
Să considerăm acum un solid rigid.
Acesta poate fi considerat un sistem continuu de puncte materiale și anume un sis-
tem de elemente infinitezimale de mase 𝒅𝒎, numite mase elementare, tinzând cu
mărimea la zero. Astfel numărul acestor elemente tinde la infinit.
1
Fiecare astfel de element va fi acționat de o forță de greutate elementară:
𝑑𝐺̅̅ = 𝑔̅̅ ∙ 𝑑m
Folosind aceeași relație în care suma finită se transformă în sumă infinită, adică în
integrală, se obține poziția centrului de greutate pentru un corp
Coordonatele centrului de greutate pentru sisteme de puncte materiale și pentru
solidul rigid sunt:
Numărătorii fracțiilor care definesc coordonatele centrului de greutate poartă nume-
le de momente statice în raport cu planele sistemului de referință.
Numitorii fracțiilor reprezintă masa totală a sistemului de puncte materiale sau a
solidului rigid:
𝑀 = Σ𝑚𝑖 sau 𝑀 = ∫v 𝑑𝑚
Momentele statice sunt mărimi scalare egale cu sumele de produse dintre masele
și coordonatele în raport cu un reper considerat .
Astfel în raport cu planele de referință ale unui sistem cartezian, vom nota momen-
tele statice :
Teorema momentelor statice : Momentul static al unui corp sau al unui sistem
de puncte materiale poate fi calculat ca produs între masa totală a a corpului , sau
sistemului de puncte materiale și coordonata corespunzătoare a centrului de greu-
tate (sau de masă ) :
Consecință : un corp sau un sistem de puncte materiale care admite un plan . O axă
sau un punct de simetrie are centrul de greutate situat în acel plan , pe acea axă sau
în punctul de simetrie . 2
Statică
Centre de greutate pentru corpul omogene
Pentru corpurile omogene Vom găsi relații de calcul pentru centrul de greutate con-
siderând cele 3 schematizării ale corpurilor , adică pentru bare , plăci și volume
omogene.
În cazul corpurilor omogene masa specifică µ este aceeași în toate punctele corpu-
lui (este constantă ) :
pentru corpuri de tip bloc , masa specifică este masa unității de volum
pentru corpuri de tip placă , masa specifică este masa unității de suprafață
pentru corpuri de tip bară , masa specifică este masa unității de lungime .
Pentru o bară omogenă,
raportul între masă și lungime este același indiferent de partea care se consideră
din aceasta, rezultând proprietatea de omogenitate
Din această relație rezultă:
Coordonatele centrului de greutate devin:
3
Centre de greutate pentru corpuri compuse
În cazul în care corpurile pot fi considerate a fi obținute prin însumarea unor corpuri
simple, pentru care se cunosc elementele geometrice și poziția centrului de greuta-
te, coordonatele centrului de greutate se pot determina astfel:
Centre de greutate pentru corpuri simple uzuale
Vom determina în continuare pozițiile centrelor de greutate pentru câteva corpuri
mai des folosite în aplicații.
Bara rectilinie
Întrucât bara rectilinie prezintă un centru de simetrie (sau două axe de simetrie) la
jumătatea barei, tot acolo se va afla și centrul de greutate al ei.
Astfel, centrul de greutate pentru o bară rectilinie se găsește la jumătatea distanței
dintre extremitățile acesteia
Bara arc de cerc
Întrucât arcul de cerc este figură simetrică având ca axă de simetrie bisectoarea
unghiului la centru, centrul de greutate al arcului se va găsi pe acea bisectoare un-
deva între centrul cercului și arcul de cerc.
Centrul de greutate al unui arc de cerc se află pe bisectoarea unghiului la centru, la
o distanță 𝑶𝑪 de la centrul cercului, unde :
𝜶 este jumătate din unghiul la centru (exprimat în radiani)
4
Placa dreptunghiulară
Placa dreptunghiulară prezintă un centru de simetrie (intersecția celor două axe de
simetrie), deci centrul acesteia se va afla la jumătatea distanței dintre cele două
laturi paralele
Placa triunghi dreptunghic
Centrul de greutate al unui triunghi dreptunghic se află la o treime din catetă în ra-
port cu cealaltă catetă sau la două treimi din catetă până în dreptul vârfului:
5
Placa sector de cerc
La fel ca în cazul arcului de cerc, sectorul de cerc este figură simetrică având ca axă
de simetrie bisectoarea unghiului la centru.
Centrul de greutate al sectorului de cerc se află pe bisectoarea unghiului la centru
la o distanță 𝑶𝑪 de centrul cercului, unde:
𝜶 este jumătate din unghiul la centru (exprimat în radiani)
Sectoare de cerc uzuale
Trei sectoare de cerc sunt mai des folosite în aplicațiile de mecanică: cercul întreg,
semicercul și sfertul de cerc.
Pentru cercul întreg centrul de greutate se află în centrul cercului.
Pentru semicerc și pentru sfertul de cerc, notat cu 𝑒 excentricitatea centrului de
greutate în raport cu diametrul sau raza sfertului de cerc, acesta rezultă:
6
Teoremele Pappus-Guldin
Teorema I. Aria suprafeței obținută prin rotația unui segment de curbă plană în
jurul unei axe aflate în planul curbei, dar pe care nu o traversează, este egală cu
produsul dintre lungimea segmentului și lungimea cercului descris de centrul de
greutate al segmentului în jurul axei:
Teorema II. Volumul corpului obținut prin rotirea unei suprafețe plane în jurul
unei axe din planul suprafeței, dar pe care nu o traversează, este egal cu produsul
dintre aria suprafeței și lungimea cercului descris de centrul de greutate al suprafe-
ței în jurul axei:
Centre de greutate pentru corpuri neomogene
În general corpurile neomogene sunt un ansamblu de corpuri omogene cu mase
specifice diferite.
În această situație, se împarte corpul în părțile sale omogene și se determină pozi-
țiile centrelor de greutate pentru fiecare parte în raport cu un sistem de referință
ales.
În final, coordonatele centrului de greutate al corpului neomogen se vor determina
cu relațiile:
Pentru corpuri neomogene având masa specifică variabilă după o lege cunoscută,
coordonatele centrului de greutate se determină astfel:
