• Fişe test

• Fişe de lucru
• Fişe de documentare
• Fişe de autoevaluare/ interevaluare
• Eseul
• Portofoliul
• Referatul ştiinţific
• Proiectul
• Activităţi practice
• Teste docimologice
• Lucrări de laborator/ practice.
Finală:
Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/ învăţare şi
care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:
_ Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor
într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
_ Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care
se referă la un anumit proces tehnologic.
_ Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare;
_ Testele sumative reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi
care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la
direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.
_ Brainstormingul sau furtuna de idei este una dintre metodele folosite pentru stimularea creativităţii
elevilor.
Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ cât și de tip
sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte
atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului.
Pentru a eficientiza procesele de evaluare, înainte de a demara evaluările propriu -zise, se va aduce
la cunoştinţa elevilor tematica lucrărilor, modul de evaluare (bareme/grile/cri terii de notare) şi condiţiile de
realizare a fiecărei evaluări.

Lista orientativă a categoriilor de produse și procese, recomandate pentru evaluarea competențelor

funcțional-acționare este prezentată în tabelul de mai jos:
 Produse/procese pentru
Nr.
evaluarea competențelor Criterii de evaluare a produselor/proceselor
crt.
profesionale
1. Prelucrarea materiilor prime  Identificarea materiilor prime şi auxiliare utilizate
şi auxiliare folosite pentru pentru prepararea umpluturilor
prepararea diferitelor tipuri  Enumerarea tipurilor de umpluturi
de umpluturi şi creme  Selectarea materiilor prime principale și auxiliare
pentru prepararea articolelor de cofetărie;
 Măsurarea şi cântărirea materiilor prime;

2. Prepararea semipreparatelor  Organizarea locului de muncă,

de cofetărie-patiserie respectarea cerinţelor igienice şi a normelor cu privire
folosite pentru prepararea la tehnica securităţii
articolelor  Executatea operaţiilor de preparare a
semipreparatelor de cofetărie-patiserie
 Pregătirea utilajului tehnologic pentru lucru;
 Calcularea materiilor prime necesare
procesului tehnologic;
 Elaborarea fișelor tehnologice
 Identificarea defectelor posibile ale articolelor de
cofetărie-patiserie
3. Modelarea şi coacerea  Organizarea locului de muncă
articolelor de cofetărie-  Identificarea defectelor posibile ale articolelor de
patiserie cofetărie-patiserie
 Aplicarea măsurilor de remediere specifice
fiecărui defect
4. Decorarea articolelor  Organizarea locului de muncă
de cofetărie  Executatea operaţiilor de decorare a
articolelor
 Aplicarea măsurilor de remediere
specifice fiecărui defect

I. Sugestiile metodologice

Specificul demersului educaţional. Pentru desfăşurarea activităţii de alimentație publică în

condiţiile moderne, unitățile de alimentație publică trebuie să asigure un grad sporit de
competitivitate, care presupune şi dotarea unităţilor de alimentație cu utilaj tehnologic corespunzător
profilului, care ar asigura realizarea proceselor şi procedeelor comerciale în conformitate cu cerinţele
actuale referitor la organizarea deservirii clienţilor în mod operativ şi calitativ.
1. Abordarea modulară a unităţii de curs „Tehnologia culinară I” oferă posibilitatea
parcurgerii treptate a conţinuturilor ocupaţionale de la simplu la complex, în vederea obţinerii
unei calificări la finele fiecărei etape de instruire. Formarea pe module asigură mobilitate şi
sporeşte şansele de avansare profesională pe piaţa muncii. Caracterul modular a unităţii de curs
„Tehnologia culinară I” asigură receptivitate la schimbările de pe piaţa muncii şi flexibilitate în
structurarea ofertelor de instruire pentru diverse categorii de beneficiari.
În domeniul alimentației publice progresul tehnico-ştiinţific include factorii care asigură
sporirea productivităţii muncii, sporirea capacităţii de deservire a consumatorilor, sporirea calității
produsului, sporirea veniturilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Elaborarea curriculumului modular a unităţii de curs „Tehnologia culinară I” permite
predarea eşalonată a conţinuturilor, prin urmărirea predării anumitor teme.
Elevul va dobândi cunoştinţe, pornind de la necesitatea realizării unei sarcini concrete. Se vor
îmbina judicios cunoştinţele teoretice cu cele practice, deoarece nivelul de calificare îi solicită
absolventului competenţe concrete, un rol aparte având abilităţile, iar exersarea în
ateliere de lucru rămâne modalitatea cea mai eficientă de învăţare. În cadrul abordării modulare se
creează condiţii prielnice de axare a procesului de formare profesională pentru cel ce învaţă.
2. Orientarea spre finalităţi de învăţare orientează procesul didactic de instruire către
rezultate scontate, ce reflectă ceea ce se aşteaptă de la un elev să cunoască, să înţeleagă şi să fie
capabil să execute la finalizarea programului de pregătire profesională.
3. Integrarea teoriei cu practica orientează profesorii să mobilizeze elevii în utilizarea
cunoştinţelor teoretice dobândite în realizarea unor sarcini de învăţare cu caracter aplicativ în
timpul lecţiilor, în efectuarea unor teme pentru acasă sau în realizarea unor activităţi practice de
cântărire, achitare, deservire a consumatorilor, asigurând dobândirea competenţelor profesionale
specifice specialităţii.
4. Centrarea pe cerinţele pieţei muncii are ca scop racordarea ofertei instituţiei de
învăţământ atât la necesităţile şi aşteptările angajatorilor, cât şi la specificul noilor tehnologii
comerciale, ce contribuie la integrarea eficientă a absolvenţilor în câmpul muncii şi la creşterea
numărului de agenţi comerciali calificaţi în domeniul comerţului.
5. Centrarea pe elev se referă la adaptarea unui demers de învăţare activă prin realizarea
unor activităţi individuale sau în grup, în care elevul acţionează independent, ia decizii şi îşi
asumă responsabilitate pentru propriile acţiuni.
6. Perspectiva integrării profesionale presupune utilizarea în calitate de metode de
instruire a studiilor de caz, proiectelor, lucrărilor practice şi în special, îndeplinirea unor sarcini
concrete de lucru. Accentul se va pune pe stimularea gândirii critice, dinamizarea procesului de
învăţare, formarea de competenţe profesionale specifice agentului comercial, ce vor asigura
absolvenţilor şanse sporite de angajare în câmpul muncii şi oportunităţi de realizare profesională.
Orientarea strategiilor didactice spre formarea de competenţe necesare elevului. În
procesul de instruire orientat spre formarea competenţelor profesionale la unitatea de
curs„Tehnologia culinară I” vor fi aplicate metodele de predare-învăţare ce asigură dezvoltarea
şi consolidarea celor trei componente ale competenţelor: cunoştinţe, abilităţi şi atitudini.

Componenta cunoştinţe reprezintă înţelegerea teoretică sau practică a unor cunoştinţe din
domeniul alimentației publice pentru a face faţă cerinţelor unui loc de muncă, care să-l ajute pe
viitorul specialist la angajarea în câmpul muncii.
Componenta abilităţi va dezvolta capacităţi de exersare pentru a îndeplini sarcini specifice
locului de muncă în cadrul unei unităţi de alimentație publică. Capacitatea de a comunica poate fi o
abilitate atât timp cît reuşeşte un tehnician tehnolog să-şi conducă echipa. În acest caz, cele mai
recomandate strategii au un caracter aplicativ şi formează la elevi abilităţi acţional - practice.
 Componenta atitudini orientează elevii spre succes, deschidere spre a învăţa,
cooperare, responsabilitate, lidership, orientare spre munca în echipa. În acest scop
se vor aplica strategii care formează la elevi valori şi atitudini personale: studiul de
caz, interviul, jocul de rol, dezbaterea, asaltul de idei etc.
Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în procesul de formare a
competenţelor se vor realiza în cadrul unor forme de organizare a acţiunilor
didactice cum ar fi: activităţi frontale, activităţi în grup şi activităţi individuale.

Aceste forme de activitate prezintă anumite valenţe formative: activitatea în

grup,care contribuie la formarea competenţei de comunicare, dezvoltând şi abilităţi
de parteneriat, de cooperare, colaborare, luare de decizii, iar activitatea individuală
dezvoltă abilităţi de acţiune independentă, autoinstruire, responsabilitate etc.
Utilizarea pe scară largă a metodelor activ-interactive de instruire va
forma competenţe necesare aplicării mai multor metode, procedee, acţiuni şi
operaţii, care se structurează în funcţie de o serie de factori într-un grup de activităţi.
Procesul didactic se va baza pe activităţile de învăţare/predare cu un caracter activ,
interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită a activităţilor de învăţare şi nu a celor
de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice, pe activităţile care
asigură formarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale.
În scopul învăţării centrate pe elev cadrele didactice vor adapta strategiile de
predare la stilurile de învăţare ale elevilor (auditiv, vizual, practic) şi vor diferenţia
sarcinile şi timpul alocat efectuării lor prin:
 individualizarea şi creşterea treptată a nivelului de complexitate a
sarcinilor propuse fiecărui elev în funcţie de progresul acestuia;
 stabilirea unor sarcini deschise pe care elevii să le abordeze la
niveluri diferite de complexitate;
 diferenţierea sarcinilor în funcţie de abilităţi pentru indivizi sau pentru grupuri
diferite;
 prezentarea sarcinilor în mai multe moduri (explicaţie orală, text
scris, conversaţie, grafic);
 utilizarea unor metode active-interactive (învăţare prin
descoperire, învăţare problematizată, învăţare prin
cooperare, joc de rol, simulare).
Curriculumul modular orientează proiectarea activității instructiv-educative, organizarea şi
desfășurarea procesului de predare a cunoștințelor și formarea abilităților practice și atitudinilor în
vederea formării competențelor profesionale generale și specifice, corespunzătoare standardului
ocupațional. În acest context, strategiile didactice se caracterizează prin centrare pe elev și
flexibilitate, adaptîndu-se la situațiile şi condițiile de învățare. Eficiența procesului de învăţămînt
poate fi asigurată de selectarea reușită a strategiilor și metodelor didactice, mijloacelor de învățare și
formelor de organizare, precum şi de îmbinarea armonioasă a acestora cu situațiile de învățare.
Metodele interactive asigură o instruire dinamică, formativă, motivantă, reflexivă, continuă.
Metodele cele mai recomandate în formarea profesională, care presupun îmbinarea cunoștințelor
teoretice şi abilităților practice sînt: demonstrația, observația, exercițiul, algoritmizarea, lucrarea
practică, problematizarea, studiul de caz, experimentul, proiectul etc.
- Demonstrația: metodă de explorare indirectă a realității, utilizată pentru a prezenta obiecte
și fenomene reale, pe baza unui material suport (natural, figurativ sau simbolic).
Demonstrarea poate fi realizată cu ajutorul obiectelor naturale sau cu substitute (bi-tridimensionale,
simbolice) sau cu mijloace tehnice audio-video.
- Observația: metodă de explorare directă a realității, care reprezintă urmărirea și
înregistrarea sistematică a datelor despre obiecte și fenomene, în scopul cunoașterii lor.
Observația poate fi dirijată, independentă, spontană, de scurtă/lungă durată.
- Exercițiul: metodă de acțiune reală asupra realității, care presupune executarea repetată,
conștientă și sistematică a unor acțiuni, operații sau procedee în scopul formării abilităților
practice și intelectuale sau a formării unei competențe. Exercițiile pot fi introductive,
curente, de consolidare, de verificare, individuale sau în grup, dirijate/semi-dirijate sau
creative.
- Algoritmizarea: metodă didactică care presupune găsirea/identificarea de către profesor a
înlănțuirii (algoritmului) necesare a operațiilor activității de învățare. Prin calea
algoritmizării, elevul însușește cunoștințele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere
a unei căi deja stabilite.
- Lucrarea practică: metodă didactică care constă în executarea de către elevi a unor sarcini
cu caracter aplicativ: de execuție, de fabricație, de reparație. Prin această metodă se
realizează formarea abilităților, achiziționarea unor strategii de rezolvare a unor probleme
practice, consolidarea cunoștințelor și formarea competențelor. În comparație cu exercițiul
practic, lucrarea practică presupune un grad mai sporit de complexitate și de independență.
Pentru realizarea lucrării practice, cadrul didactic va explica și demonstra corect acțiunea
de executat; elevii vor efectua acțiunea în mod repetat și în diferite situații; exercițiile
propuse trebuie să contribuie la creșterea progresivă a gradului de independență a elevilor;
profesorul asigură un control permanent, care treptat se transformă în autocontrol.
- Problematizarea: metodă didactică care pune accent pe cercetarea-descoperirea unor
cauze ori soluții la o problemă. Cadrul didactic propune o situație-problemă cu mai multe
alternative de rezolvare, care generează elevilor îndoială, incertitudine, curiozitate și
dorința de a descoperi soluția, iar elevii vor putea să o rezolve dacă vor însuși noile
cunoștințe care urmează să fie prezentate de către profesor.
- Studiul de caz: metodă de explorare directă a realității care presupune confruntarea
elevului cu o situație din viața reală ”caz”, cu scopul de a observa, înțelege, interpreta sau
chiar soluționa. ”Cazul” ales reflectă o situație tipică, reprezentativă, și semnificativă
pentru un anumit sector industrial, este autentic și implică o situație-problemă, care cere
un diagnostic sau o decizie.
- Experimentul cu caracter aplicativ: metodă didactică prin care profesorul provoacă
intenționat un fenomen în scopul studierii acestuia. Experimentul poate fi demonstrativ,
aplicativ, de laborator, natural, individual/în echipă.
- Proiectul: metodă didactică care presupune cercetare orientată spre un scop bine precizat,
care este realizată prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu activități practice, finalizate cu
un produs.
Studiul individual ghidat de profesor va fi realizat pentru fiecare unitate de conținut, propunându-le
elevilor în acest scop sarcini individualizate. Se recomandă aplicarea metodelor interactive de lucru cu
elevii, cum ar fi discuția ghidată, comunicarea, prezentarea
Competenţele profesionale specifice reprezintă un sistem de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini, care
prin valorificarea unor resurse, contribuie la realizarea unor sarcini individuale sau în grup
stabilite de contextul activităţii profesionale.
Conform Standardului Ocupațional, bucătarul va deţine următoarele competenţe profesionale
specifice:
- Organizarea eficientă a procesului și locului de muncă
- Aplicarea măsurilor igienico-sanitare
- Aprovizionarea locului de muncă cu materie primă şi ingrediente
- Pregătirea ingredientelor pentru semipreparate din legume și ciuperci, leguminoase, fructe,
crupe, paste făinoase
- Pregătirea ingredientelor pentru semipreparate din carne și pasăre
- Pregătirea ingredientelor pentru semipreparate din pește
- Prepararea bulioanelor
- Pregătirea preparatelor lichide
- Prepararea sosurilor și a derivatelor acestora
- Prepararea bucatelor și garniturilor din legume, ciuperci, crupe, paste făinoase,
leguminoase
- Prepararea bucatelor din ouă și brînză
- Prepararea bucatelor din pește şi produse de mare
- Prepararea bucatelor din carne şi pasăre
- Prepararea antreurilor și gustărilor reci și calde
- Prepararea bucatelor dulci şi a băuturilor
- Pregătirea articolelor din aluat
- Pregătirea preparatelor culinare dietetice
- Asigurarea calității semipreparatelor și preparatelor culinare
- Finalizarea procesului de lucru
Specificații metodologice
Modulul 2 Prelucrarea primară a legumelor şi ciupercilor este un modul de inițiere în profesia de
bucătar, axat pe achiziționarea de cunoștințe
profesionale, precum și dezvoltarea dexterității în realizarea operațiilor de pregătire a legumelor și
ciupercilor.
Ținînd cont de specificul modulului, se recomandă:
- predarea conţinuturilor, precum şi organizarea lucrărilor practice, pe grupe de legume;
- racordarea procesului de instruire la procesul tehnologic de prelucrare primară a legumelor și
ciupercilor. De ex.: Prelucrarea primară a
legumelor tuberculifere (destinaţia, utilaj, forme de tăiere, cerinţe de păstrare, calculul deșeurilor,
calculul masei nete, masei brute).
Activitățile de instruire utilizate de cadrul didactic vor avea un caracter activ-participativ și centrat
pe elev.