CONSERVAREA RESURSELOR VEGETALE IN SITU

Strategia de conservare in situ

Conservarea in situ e definita ca o activitate de conservare a ecosistemelor si habitatelor naturale, cu mentinerea si refacerea variabilitatii populatiilor, in mediul lor natural.

Se refera la conservarea padurilor si a siturilor valoroase prin ampla variabilitate, sau a unor ecosisteme valoroase din punct de vedere socio-economic.

Avantaj: asigur meninerea populatiilor de plante si animale in habitatul lor natural sau agricol, astfel ncat acestea isi pot continua procesele de evolutie.

Eficienta si utilitatea activitatilor de conservare in situ depind de

anumite considerente care trebuie bine precizate:

1.

Asigurarea unor masuri specifice de conservare In ariile protejate,

pentru speciile salbatice, pt plantele salbatice care se pot utiliza in scop alimentar sau medicinal ex: afin, soc.

2.

Asigurarea unui management adecvat pt zonele cu paduri intinse si ecosistemele locuite de oameni.

3.

Conservarea si folosirea sustinuta a soiurilor locale.

In prezent, este necesar ca toate tarile sa-si evalueze propria biodiversitate si sa isi determine cat mai rapid densitatea genetica a speciilor autohtone.

In Romnia exista conditii pentru evaluarea intregului potential de diversitate, dar acestea trebuie continuate prin inventarierea, evaluarea si conservarea speciilor.

Speciile aflate in pericol trebuie inscrise in Lista Rosie, document general recunoscut si utilizat de toate arile, iar apoi luate urgent msurile de protectie atat pt indivizii speciei cat si pentru habitatul acestora.

Clasificarea speciilor ameninate

Specii extincte:

Sunt speciile disprute din flora sau fauna unei ri, sau a caror prezenta nu a putut fi reconfirmata.

Se marcheaza cu semnul intrebarii (?) speciile a caror prezenta a fost ndoielnic sau despre care informaiile mai vechi au fost eronate.

Specii periclitate:

Speciile aflate in pericol de disparitie, acaror supravietuire depinde de adoptarea unor masuri de protectie si prin inlaturarea factorilor care le pericliteaza existenta.

populatii mici, izolate, aflate intr-un regres.

Specii vulnerabile:

Specii aflate intr-un sensibil regres; daca regresul continua, devine critic ameninat, este incadrata imediat in categoria precedenta (periclitata).

Specii rare:

Specii care inca nu sunt periclitate, dar a caror raspandire geografica este restransa, sau indivizii sunt raspanditi difuz, pe un areal mai larg, in populatii cu efective reduse.

Specii indeterminate sau incerte:

Specii ce apartin la una din categoriile precedente, dar informatiile detinute asupra lor, sunt prea putine, sau insuficient de concludente.

Cunoaterea speciilor n vederea conservrii

Clasificarea organismelor

Pentru evitarea confuziilor cu privire la existena organismelor, trebuie folosii termeni corec i descrierea plantelor cunoscute i

clasificarea lor n grupuri, categorii sau uniti sistematice de diferite

valori, numite taxoni.

Principalele ranguri de taxoni admii n ordine descendent sunt:

Regnul ncrengtura Clasa Ordinul Familia Genul Specia

Specia
-

Constiutuie unitatea taxonomic de baz a lumii vii. Se caracterizeaz prin: capacitatea de a se reproduce rspndire pe Glob evoluie proprie.

n natur specia este reprezentat de indivizi

rspndii neuniform pe un areal.

Specia

Speciile cu areal larg de rspndire alctuite din numeroase populaii,

diferite ntre ele prin anumite particulariti morfologice, fiziologice

i genetice se numesc politipice.

Cele care ocup un areal restrns deseori reprezentate printr-o

singur populaie se numesc monotipice (ex: Astragalus peterfii are o singur populaie, n punile de la Suatu, jud. Cluj).

Specia

Variabilitatea din interiorul speciei intraspecific poate fi exprimat prin subspecie.

Numele unei specii este format de obicei dintr-o combinaie binar, numele generic fiind urmat de un singur epitet specific (ex. Cornus sanguinea, Papaver rhoeas, Musca domestica, Canis familiaris).

Specia cuprinde un grup de taxoni inferiori numii infraspecifici: varietatea, populaia, biotipul, ecotipul.

Specia

Taxonii infraspecifici difer la plantele cultivate fa de ale celor spontane. Plantele spontane subspecia varietatea forma Plantele cultivate subspecia convarietatea varietatea conculta cultivarul

Populaia

Este o unitate de baz a organizrii organismelor

n populaii au loc relaii biotice ntre indivizi, de concuren, de

cooperare.

n general populaia face parte la rndul ei dintr-un sistem de populaii.

Factorii evoluiei aqcioneaz asupra fiecrei populaii, reuind ntr-o anumit perioad de timp s transforme treptat ntregul sistem.

Specia i populaia

Prezint urmtoarele nsuiri:

Integralitatea: este calitatea sistemului de a reuni ntr-un tot unitar componentele sale Echilibrul dinamic: asigur fluxul permanent de substan, energie i

informaie dintre sistem i mediul nconjurtor

Variabilitatea: capacitatea indivizilor dintr-o populaie sau specie de a se deosebi ntre ei prin anumite caractere ereditare i neereditare.

Autoreglarea: populaia, ca sistem biologic, i menine nsuirile de

integralitate i echilibri dinamic datorit capacitii de autoreglare.

Cultivarul i rasa

La plante este recunoscut pe plan internaional termenul de cultivar (la noi cunoscut ca soi) pentru definirea unor populaii de plante cultivate acre au aceleai caracteristici, iar la nimale cel de ras pentru definirea unor populaii de animale domestice cu trsturi comune.

Orice cultivaruri i rase, chiar dac nu mai corespund dpdv al productivitii, calitii, rezistenei, dein i gene utile, putnd fi folosite pe viitor n lucrrile de ameliorare.

Zone n care se face protecia in situ

Dupa cum deja s-a mentionat, aceasta se face in habitatele naturale in care speciile vietuiesc.

Exista 2 mari categorii de habitate:

1. 2.

Ariile protejate Ariile neprotejate

Ariile protejate
Uniunea Internationla pentru Conservarea Naturii a analizat si clasificat ariile geografice dupa gradul de protectie al biodiversitatii:

Categ. I: rezervatii stiintifice sau naturale integrate, formate din ecosisteme de mare importanta in care traiesc specii vegetale si animale de interes stiintific deosebit. (Ex: in Romania: Parcul National Retezat, Delta Dunarii si Parcul Rodna)

Categ.II: parcurile nationale, care sunt teritorii relativ intinse cuprinzand unul sau mai multe ecosisteme, in general nemodificate de om. (in Romania exista 14 parcuri nationale, in SUA 334, cel mai cunoascut fiind Parcul Yellowstone)

Categ. III: monumente ale naturii (pesteri, vulcani, dune, zone salbatice impadurite, suprafete cu o anumita flora sau fauna

Categ.IV: rezervatii de conservare a naturii (rezervatii naturale

dirijate), aceste sunt anumite suprafete de teren de dimensiuni nu prea mari, dar suficiente pentru a asigura mentinerea in stare buna a faunei si a florei.

Categ.V: peisaje masive si terestre protejate, acestea fiind arii

protejate in care exista o interactuine optima intre natura si om.

Categ.VI: rezervatii de resurse naturale, cuprinzand areale vaste,

izolate, nelocuite, dar care sunt supuse unor presiuni de colonizare.

Categ.VII: regiuni biologice naturale (rezervatii antropologice), fiind

regiuni izolate in care exista inca populatii primitive din diferite zone ale Terrei.

Categ.VIII: regiuni naturale, amenintate datorita utilizarilor

multiple; teritorii vasta ce poseda caracteristici unice si specifice, ce permit o explatare multipla ( forestiera, piscicola, etc)

Categ.IX: rezervatii ale biosferei; areale protejate pe plan international, prin intermediul lor fiind demostrata valoarea

principiilor de conservare ale umanitatii.

Categ.X: bunuri de patrimoniu mondial, aceste bunuri fiind o

serie de obiective naturale, istorice (Piramide, Acropole, Manastirile

din Bucovina, etc)

Ariile neprotejate
Pdurile

La nivelul planetei, suprafata padurilor e de 32% (cca 4 miliarde ha).

In Europa 35% (200 milioane ha), dintre aceste paduri doar 135 mil ha sunt
paduri exploatabile, 16 mil ha fiind neexploatabile, iar 45-49 mil. Ha sunt alte tipuriu de paduri.

In Romania padurile ocupa 27% din suprafata totala a tarii.

Deserturile Regiuni cu clima arida, cu ploi extrem de putine, viata vegetala si animala e redusa, iar populatiile foarte rare.

Baltile, mlastinile si raurile

Areale reduse, dar foarte bogate in specii de plante si animale.

Zonele agricole sau fermele

Arie de raspandire extrem de larga, ocupand terenuri situate in cele mai diferite zone climatice.

Orasele si zonele populate

Se incadreaza in categoria ariilor neprotejate si sunt foarte vulnerabile. Impactul este cu atat mai puternic cu cat actiunea omului poate distruge unele specii de plante sau animale. Extinderea exagerata a oraselor si in special a zonelor poluate, mareste riscul de pierdere a biodiversitatii.