Acest dizpozitiv a fost mentionat de Duffing in 1918.
Consta intr-o banda foarte subtire si usoara din otel fixata de un suport la ambele capete .In vecinatatea mijlocului benzii se afla un electromagnet alimentat cu un curent alternativ.Acesta va produce un camp magnetic (A cost) care va excita oscilatii ale benzii.Deplasarea instantanee x a punctului de la mijlocul benzii in raport cu locul de echilibru este una din variabilele pe care trebuie sa le luam in consideratie. Forta de revenire care apare in banda la deformarea (incovoierea) ei este proportionala cu cubul deplasarii ( x^3).Sistemul este disipativ datorita frecarii cu aerul , iar pierderea de energie sub forma de caldura este compensata prin aportul electromagnetului care excita vibratiile. Daca frecventa curentului alternativ care strabate bobina electromagnetului este fixata,parametrul care poate fi modificat este doar amplitudinea acestuia, proportionala cu intensitatea campului magnetic (A) pe care il produce. Un alt parametru care poate fi modificat este cel care da masura pierderii de energie coeficientul de disipare (C).Conditiile initiale in care evolueaza sistemul vor fi determinate daca sunt precizate pozitia initiala a mijlocului benzii fata de punctul de echilubru si viteza lui initiala.Ecuatia care descrie evolutia sistemului este neliniara: x+Cx- x+x^3=Acost.
Modelarea numerica , pentru diferite valori ale
parametrilor mentionati , duce la situatiile prezentate in figura urmatoare: in cazul oscilatiilor fortate ale pendului simplu , in spatiul fazelor, se obtinea un atractor aproape elipsoidal daca disiparea de energie si, respectiv , contributia fortei exterioare pe un ciclu aveau valori mici atractorul este unul periodic de ordin 1. In cazul oscilatorului Duffing, se observa de asemenea un ciclu limita care are o forma ceva mai complicata. Este de remarcat si faptul ca, in functie de datele initiale, exista o etapa tranzistoare, adica se produce mai mult decat un ciclu al miscarii pana cand se realizeaza incadrarea in configuratia atractorului. In exemplele prezentate, ordinul de periodicitate al atractorului se modifica in functie de raportul dintre amplitudinea factorului excitator si valoarea factorului de disipare: pentru valori mai mari, atractorul tinde sa devina unul straniu caracteristic miscarii haotice (fig. 3). Sectiunea Poincare a atractorului haotic releva detaliile structurii sale.Exista regiuni de acumulare a punctelor reprezentative si alte regiuni unde nu apare nici o stare.Frontiera dintre regiunile populate si cele vide este extrem de neregulata in asemenea masura incat se poate afirma ca orice sectiune Poincare care contine puncte reprezentative va contine o parte , oricat de mica, si din frontiera. Si pentru acest sistem se regaseste o structura geometrica de tip fractal. Bibliografie : Manual de fizica, clasa a XI a