UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE, anul III

Monografia comunei Urzicuța

Coordonator:
Asist. Univ. dr.
Studenți:

Craiova
Anul 2016
 Localizarea și delimitarea teritorială

Comuna Urzicuța se întinde pe o suprafață de 6.072 ha (290 ha teren

intravilan și 5.782 ha teren arabil) fiind formată din două sate: Urzicuța și
Urzica Mare
Se află așezată în partea de S-S-V a țării, în Câmpia Dunării, falia
terasei Băilești, la o altitudine relativă de
0
25-40 m și la o altitudine0absolută
de 40-90 m, fiind tăiată de paralela 42 2’ latitudine nordică și 23 55’
longitudine estică. Se află situată de-a lungul șoselei județene Craiova –
Băilești, începând de la intersecția cu fostul drum comunal Cioroi – Bârca, la
o distanță de 51 km. de Craiova și 18 km. de Băilești.
Are ca vecini în partea de E comuna Giurgița (la 7 km.), la S – E
comuna Bârca ( la 8 km.), la V satul Amzulești și comuna Afumați (la 6 km.),
la N – V comuna Siliștea Crucii (la 7 km.), la S comuna Bistreț (18 km.) și la N
comuna Întorsura (la 15 km.).
 Relieful comunei Urzicuța
Comuna Urzicuța este așezată în plină câmpie a Băileștilor din Lunca
Dunării. Este o zonă de șes, fără urme de dealuri, dar din loc în loc se găsesc
câteva „măguri” (movile), care, în funcție de anumite caracteristici locale au
primit diferite denumiri: opt movile ce poartă numele de Înșiratele, Măgura
lui Epuran, Măgura lui Galiceanu, Măgura lui Cârneanu, Măgura Tăiată,
Măgura Verde, Boțoca, Căpraru, Licu, Mitiță Stoenescu.
Relieful, relativ uniform, este format din terasele Dunării care se unesc
cu terasele Desnățuiului. La baza teraselor apar o serie de izvoare pe direcția
N – V, S – V care, datorită pantei foarte mici de scurgere spre pârâul Baboia,
formează o salbă de bălți, numite local „Balta Satului”.
Din punct de vedere geologic, aici se întâlnesc depozite pontice
reprezentate prin argile, marne și nisipuri, acoperite de depozite cuaternare
de terasă, de acumulare, formate din pietrișuri și nisipuri fluviatile, precum
loessoide – le
 Clima în comunei Urzicuța
Datorită așezării sale în contextul teritorial al României, clima în comuna Urzicuța este
preponderent temperat-continentală caracterizată prin cele patru anotimpuri (primăvară, vară,
toamnă, iarnă) care, rareori se lungesc una în dauna alteia.
Comuna se încadrează într-un climat cu temperatură medie de +11.7 0 C. Temperatura
maximă absolută este de0 circa C, iar cea minimă absolută este de -200 C. Numărul zilelor cu
temperaturi de sub - 10 C este de circa 16 – 20 de zile pe an.
Cantitatea medie a precipitațiilor este de aproximativ 590 mm/ , existând peste 95-100 de
zile ploioase pe an și circa 25 de zile cu zăpadă. În timp ce precipitațiile mai abundente cad la
începutul iernii și verii, ploile mărunte și dese sunt caracteristice în anotimpurile de primăvară și
toamnă.
Datorită faptului că este așezată în plin șes și fără dealuri, comuna este expusă vânturilor
care bat din diferite direcții și care au influențe directe asupra precipitațiilor. Vânturile dominante
sunt:
Crivățul de la Est care aduce iarna zăpadă și ger și care, de cele mai multe ori, datorită ploii,
generează poleiul; Munteanul de la Nord care aduce vara ploi torențiale; Austrul de la Vest care
topește zăpada, aduce ploi, iar vara acesta este însoțit de furtuni și ploi cu grindină; Băltărețul de la
Sud, care aduce vara ploi abundente dinspre bălțile Dunării.
 Rețeaua hidrografică
Comuna Urzicuța deține una dintre cele mai bogate rețele hidrografice pe o suprafață
relativ potrivită (de 6.072 ha) față de alte comune.
Rețeaua hidrografică a comunei este formată din elemente naturale și artificiale.
Elementele hidrografice naturale împodobesc cu o frumoasă salbă de ape comuna, astfel:
În partea de Est, pe lângă pădure, trece, în direcția Bârca, râul Desnățui cu o adâncime
constantă de circa 0,5 – 1 m. În perioadele cu precipitații abundente, nivelul apei crește până la 2 m,
fără a depăși albia și a provoca inundații.
În partea de Sud a satului Urzicuța, curge în direcția Vest – Est, pârâul Baboia, (local i se mai
spune și Brobințari/ Moranca). În 1973, albia acestuia a fost îndiguită pentru a prelua surplusul de
apă din sistemul de irigații care ar putea produce inundații.
Din partea de Nord – Vest, dinspre comuna Cioroiași, șerpuiește un mic pârâiaș numit
Urzicuța, care, în apropierea satului, datorită denivelărilor de teren, formează mici bălți. În timpul
verii acesta seacă, rămânând bălțile cărora le-a dat naștere: Coada Bălții, Canal, Ostrov, Carantină.
Acestea comunică între ele în aval, iar din ultima baltă, în partea de Sud, apa trece în câteva
heleșteie amenajate la circa 1,5 km de sat.
 Rețeaua hidrografică
Heleșteiele au diguri separate și comunică între ele prin mici podulețe care pot
obtura apa pentru asigurarea nivelului corespunzător. Din ultimul eleșteu (Savastița), apa se
scurge prin izlazul comunal, spre Est, în Balta Ionele, situată în partea de Sud a satului
Urzicuța, apoi se varsă în pârâul Urzicuța, pentru ca în final, să ajungă în râul Baboia.
Tot pe teritoriul comunei, în Sud, se află și trei ochiuri de apă: două dintre acestea
se găsesc de o parte și de alta (la Vest și la Est) a Măgurii Tăiate, iar al treilea ochi de apă se
găsește în punctul Lacul Sărat, la Est de Măgura Verde. Apa acestor trei ochiuri se adună
din precipitații, pe un teren bogat în săruri, culoarea acesteia fiind ca aceea a tincturii de
iod. Atât apa, cât și nămolul din aceste ochiuri, sunt utilizate în vindecarea unor boli.
Bălțile din satul Urzicuța însumează o suprafață de 20 ha, iar cea din Ionele este de
9 ha. În afară de acestea în comună mai există „Lacul Sărat”, cunoscut și sub numele de
Băile Ionele se întinde pe o suprafață de 3,5 ha.. Datorită efectelor terapeutice pe care
acesta le posedă, a fost (până nu de mult) amenajat în stațiune de tratament a bolilor
reumatismale.
 Flora și fauna comunei Urzicuța
Solul acestei zone este cernoziom bogat în humus și permite prin structura sa să se
dezvolte o bogată vegetație atât spontană/naturală, cât și dirijată/cultivată de om.
Vegetația care crește în mod spontan constă în diferite specii de ierburi , buruieni,
ciuperci, plante medicinale, plante de apă și arbori.
Datorită varietății florei fauna cunoaște și ea, la rândul ei o diversitate de specii
animale atât sălbatice, cât și domestice.
Speciile sălbatice sunt reprezentate prin rozătoare mici, reptile, mamifere mici, dar
și mamifere mai mari (precum vulpea roșie, căprioara, porcul mistreț), animale de apă,
insecte, păsări. Deși unele dintre aceste specii sălbatice sunt dăunătoare, marea lor
majoritate sunt folositoare în cadrul lanțului trofic.
Speciile domestice constau în animale crescute în curte sau fermă (precum ovine,
bovine, cabaline, caprine, porcine, dar și câinele, pisica) și păsări (precum găina, gâsca, rața,
curca, bibilica, porumbelul). Aceste animale sunt crescute pentru beneficiile pe care
acestea le aduc și pentru hrana locuitorilor.
 Resursele naturale
Cea mai importantă resursă naturală a comunei Urzicuța o constituie, în primul
rând terenul agricol în suprafață de 5614 teren de cea mai bună calitate,
cernoziom pe care se poate cultiva, cu succes orice tip de plantă.
Tot în categoria resurselor naturale intră și rețeaua hidrografică care scaldă
proporțional și din plin, întreaga suprafață arabilă a comunei. Din albiile râurilor se
scoate nisipul și pietrișul utilizat în construcțiile realizate pe teritoriul comunei.
Pădurea, situată pe o suprafață întinsă de teren, în partea de Est a comunei
( cea mai mare zonă împădurită), asigură masa lemnoasă atât pentru locuitorii
comunei, cât și pentru cei din împrejurimi.
O resursă importantă o constituie apele bogate în săruri precum și nămolul
de pe fundul Lacului Sărat, din cadrul Băilor Ionele, ape atestate de către Ministerul
Sănătății ca fiind ape termale benefice în tratarea bolilor reumatice în special, dar și
a altor boli, în general.
 Atestarea Documentară
O dată precisă despre apariția acestei localități nu se poate stabili.
Există o legendă că satul Urzica-Mare care azi face parte din comuna
Urzicuța, era cu mult mai mult decât în timpurile noastre Se spune că această
localitate se întindea pe o suprafață de 50 km, de la Conacul Dârnești
(conacul de pădure al Vârvoreanului), până la moara de crâng a lui State
Genescu și până la Urzica de Romanați.
Nu se poate spune cât de adevărată este legenda, însă ce se poate
spune sigur este că moșia și locuitorii satului - mamă Urzica Mare era
proprietatea unor mânăstiri sau domnitori.
Situat în Câmpia Băileștiului, câmpie ce aparținea ca proprietate
Episcopiei Râmnicului, atât Urzica-Mare, și Urzicuța, cât și celelalte așezări
din această câmpie cunoscută și sub numele de Buhana, erau așezări de-sine-
stătătoare.
 Atestarea Documentară
Satul Urzica-Mare, cel mai vechi sat din comună este arătat de un
hrisov ce se găsește în arhiva Academiei Române, cu data de 26 Iunie
1669, prin care Antonie-Vodă dă de știre sătenilor din Urzica – Mare și
Cerăt că a ieșit la Divan vistier-boierul Vintilă al II-lea, iar fratele lui
Vintilă a pârât că sătenii din Urzica și Cerăt au fost rumânii lor de moșie,
dați de zestre mătușii lor Maria, de la care i-a rămas Mateiaș-Vodă,
înfiat de Matei Basarab. Mateiaș a dăruit acești rumâni mănăstirii Călui.
Locuitorii acestor sate nu erau nici ai mănăstirii și nici ai
neamului lor. La Divan ieșise și un anume Ioan Oală din Cerăt care a
arătat o carte de la Matei Basarab prin care îi ierta de rumânie (de
sclavie). Domnul a hotărât să rămână ai mănăstirii Călui.
 Atestarea Documentară
Satul Urzicuța, ca atestare istorică, ca vatră întemeiată în punctul
Crângul cu Ulmi, figurează mult înainte de ciuma lui Caragea (domn al
Țării Românești) de la 1785.
În documentele prin care Constantin Brâncoveanu dă fiilor să ca
zestre de căsătorie unele moșii, figurează că la 20 ianuarie 1706, acesta
îi dă fiului său Constantin o parte din moșiile sale din Sudul Olteniei,
printre care și jumătate din moșia Urzicuța, precum și jumătate din
rumânii ce se aflau pe moșie. Cealaltă jumătate de moșie și de rumâni,
este dată unui alt fiu, Radu, tot cu ocazia căsătoriei la 24 februarie
1708.
 Originea etimologică a denumirii satelor
Numele satului Urzica-Mare vine de la planta uriașă „urzica” care
împânzea această zonă a Câmpiei Băilești-ului, câmpie ce aparținea ca
proprietate Episcopiei Râmnicului.
Numele satului Urzicuța, conform Dicționarului geografic al
Județului Dolj, reprezintă diminutivul de la numele „Urzica”. Acest
diminutiv a fost utilizat ca denumire tocmai pentru faptul că satul
Urzicuța, la acea vreme era mult mai mică decât satul Urzica-Mare.
 Apariția, constituirea și dezvoltarea comunei
În sprijinul apariției și formării satului înainte de ciuma din 1785, stă
harta căpitanului Friderich Schwartz, din timpul ocupației austriece, realizată
între 1718-1719, în care, satul Urzicuța apare alături de Urzica-Mare
Urzicuța s-a dezvoltat mai târziu, fiind favorizată de poziția frumoasă
pe care o avea și de faptul că întreaga localitate ce se întindea pe o suprafață
de 4.200 ha, aparținea unui singur moșier care, pentru a dezvolta agricultura
au făcut colonizări masive aducând muncitori din localitățile învecinate, dar
și de peste Dunăre.
Satul Urzicuța figurează în „Diviziunea proprietății rurale a Olteniei din
1837” cu mențiunea „Urzica de Jos, 182 de familii, proprietate a doamnei
Sărdăreasa Zina Gârleșteanu și Dumitrache Filip” .
Numeroase documente din trecutul satului Urzicuța ne arată că de-a lungul
vremii, acest sat a mai fost numit și: „Urzicuța Verde” și „Urzicuța de Jos”.
 Implicarea și participarea sătenilor la
războaiele naționale
Încă din cele mai vechi timpuri, bărbații din comuna Urzicuța au luptat
pentru eliberarea națională.
În Războiul de Independență din 1877-1878, și-au jertfit viața trei
persoane: Chiot Dumitru, Mateiu Gheorghe și Nedelcu Ion, toți fii ai satului.
În timpul Primului Război Mondial, 134 de eroi au căzut la datorie pe
frontul din Răsărit, pe frontul din țară și pe frontul din Apus, numele lor,
cioplit în piatra monumentului ridicat în 1922 în Urzica-Mare, peste drum de
Biserica din sat, dăinuind peste veacuri.
Mărturia despre cei 64 de eroi ai vetrei care s-au jertfit în cel de-al
Doilea Război Mondial este inscripționată pe monumentul din Curtea Școlii
„Barbu Ionescu”.
 Evoluția tipului de proprietate
Prima formă de proprietate cunoscută de către satul Urzicuța
este aceea de moșie unică, care aparținea Sfintei Episcopii a
Râmnicului.
Între 1706-1708, moșia unică a fost ruptă în două jumătăți egale
fiind dată de către Constantin Brâncoveanu fiilor săi Constantin și Radu.
Cu timpul, această parte se fărâmițează și mai mult, prin zestre,
prin transmitere către moștenitori ori chiar prin vânzare.
Prin cele trei reforme agrare începând cu 1864, țăranii au devenit
proprietari de mici suprafețe de teren.
 Perioada comunistă
În Urzicuța, ca de altfel în toată țara pământurile au fost trecute
în proprietatea stastului, fiind înființate , prima dată, Gospodăriile
Agricole de Producție G.A.P), care, ulterior au fost transformate în
Cooperative Agricole de Producție (C.A.P-uri), în cadrul cărora munceau
toți locuitorii comunei.
Forma de proprietate s-a transformat dintr-una privată, într-o
formă de proprietate colectivă care promova ideea bunului comun,
împărțit în mod egal la toată lumea.
 Revoluția și perioada post-decembristă
Revoluția din decembrie 1989 a adus cu sine schimbarea regimului
comunist cu unul capitalist, în locul formei de proprietate colectivă practicată
circa jumătate de secol a revenit proprietatea privată.
În Urzicuța, ca de altfel, în toată țara, pământul revine în proprietatea
celor de la care fusese confiscat, sau în proprietatea moștenitorilor acestora,
însă nu pe aceleași amplasamente la sol.
O asemenea schimbare i-a găsit pe țăranii din Urzicuța nepregătiți
pentru a redeveni proprietari de terenuri, motiv pentru care, în perioada
imediat următoare de după revoluție, o parte însemnată dintre aceștia și-au
vândut terenurile, alții, le-au dat spre lucru, în arendă unor asociații agricole
cu caracter juridic care a achiziționat utilajele necesare muncii pământului.
Dintre locuitorii comunei, foarte puțini își pot administra singuri proprietățile
agricole.
 Familii perene și figuri semnificative în cadrul
comunității
Din vechile familii de moșieri, au mai rămas puțini descendenți. Dintre
aceștia putem regăsi familia Stoenescu în Urzicuța, mai precis, Stoenescu
Constantin, fost profesor la Școala din Urzicuța, în prezent pensionar și pe
Stoenescu Mitiță, care, o perioadă a făcut parte din corpul funcționarilor superiori
ai statului, fiind Ministru al Agriculturii.
O altă familie care s-a conservat de-a lungul timpului este cea a moșierului
Roșca din satul Urzica-Mare. Cei trei descendenți ai acestei familii sunt persoane
trecute de prima tinerețe, toți foarte bine educați, absolvenți de studii superioare,
unul dintre aceștia, Roșca Eugen fiind, o lungă perioadă de timp ofițer superior în
armata română (în prezent este pensionar).
Legendele comunei transmise în familiile acestora din generație în
generație, documentele deținute de aceștia și vastele lor cunoștințe, prezintă și în
momentul de față interes pentru mulți specialiști.
 Principalele evenimente ale vieții social-
umane
În comună, în fiecare săptămână, în ziua de miercuri se organizează un
târg unde oamenii își comercializează produsele agricole, animale, pe de o
parte, iar pe de altă parte cumpără cele necesare.
În fiecare an, în data de 7 mai, este serbată „Ziua Școlii” eveniment
cultural în cadrul căruia se desfășoară o serie de activități educative care
implică elevii celor 2 Școli din comună și la care participă atât autorități din
Inspectoratul Școlar, cât și invitați din Consiliul Local.
Prima sâmbătă din luna septembrie, an de an, se organizează „Ziua
Cununa Grâului” și, în același timp, „ziua comunei”. La acest eveniment
participă toți locuitorii comunei.Un eveniment asemănător, la o săptămână
după „„ziua comunei, este, pe 15 august, „Ziua Recoltei”
 Viața religioasă
În Urzicuța, s-ar putea spune că viața spirituală s-a născut odată cu
așezarea. La 1669, în hrisovul Divanului se pomenește de acest sat și de faptul că ar
aparține mănăstirii Călui.
Vechile legende spun că, încă dinainte de ciuma care a bântuit în toată
regiunea de Sud a țării, la marginea satului Urzica-Mare exista o mănăstire de
călugări. Cert este însă faptul că după ce perioada ciumei a trecut, locuitorii ce au
mai rămas în acest sat au întemeiat o nouă vatră de sat în care, au ridicat prima
biserică într-un bordei.
Alături de Serdarul Hristodor și Dumitrache Filip locuitorii din Urzicuța au
ridicat în satul Urzicuța prima biserică de lemn care, de atunci poartă hramul
Sfântul Gheorghe.
În timp, aceste biserici au fost înlocuite de cele două frumoase biserici de
azi, ale comunei în care, la fiecare sărbătoare din an, prezența locuitorilor comunei
este importantă.
 Credințe populare și practici precreștine

Viața spirituală a locuitorilor comunei Urzicuța, include o serie de

evenimente ce nu pot fi trecute cu vederea: botezul, nunta,
înmormântarea, precum și pomenirea morților. În toate aceste
evenimente Biserica ocupă un loc important.
 Credințe populare și practici precreștine
Botezul
Botezul cunoscut și sub numele de creștinarea noului născut, în comuna Urzicuța acordă o
foarte mare importanță moașei și nașilor. Moașa este femeia care, odinioară ajuta la nașterea
copilului. Se spune că ea era cea care lega buricul copilului și tot ea este (și în prezent) cea care îl
duce în brațe la Biserică spre a fi creștinat. Pe tot drumul până la Biserică, aceasta spune: „duc un
păgân și voi aduce un creștin”. Tot moașa trebuie să pună apa în care a fost scăldat copilul la
rădăcina unui măr sau păr roditor, pentru ca, copilul să crească sănătos și frumos.

Nașii atunci când primesc copilul din brațele moașei, trebuie să o răsplătească pe aceasta cu
un ban. Ei sunt considerați părinții spirituali ai copilului, care va fi educat să îi respecte ca pe
proprii părinți.
 Credințe populare și practici precreștine
Nunta
Pregătirile de nuntă încep cu o sâmbătă înainte de săptămâna în care are loc
evenimentul. Invitațiile la nuntă sunt făcute de către mire însoțit de cumnatul de
mână și alți tineri din sat.
Nunta propriu-zisă începe de sâmbătă, când se organizează mersul la
fântână, mersul la mireasă, proba, condurului, împodobirea bradului și petrecerea
din noaptea de dinaintea nunții organizată la mire acasă.
Duminica se începe cu bărbieritul mirelui, luarea de acasă a miresei,
învelitul miresei, cununia religioasă la biserică, hora miresei, petrecerea, darul.
în zorii zilei următoare are loc dezvelitul miresei, se merge din nou la
fântână să se ia apă, în timp ce soacrele merg jucând pe ulițele satului, oprinduse la
toate porțile rudelor pentru a primi câte o găină.
Nunta se încheie cu petrecerea de luni seara, când mirii primesc
binecuvântări de la părinți și de la nași
 Credințe populare și practici precreștine
Înmormântarea
Înmormântarea, este unul din obiceiurile care au rămas intacte,
determinate mai ales de aspectul dureros al despărțirii de cineva drag.
Femeile îl bocesc in versuri simple si naive pe cel decedat. De
regula aceste femei nu-l plâng pe cel plecat dintre cei vii, ci mai mult
situația lor si a celor rămași in urma acestei tragedii. La poarta cânta
gorniștii, care vestesc întregului sat ca cineva a plecat de pe aceasta
lume. Pe drumul spre biserica se opresc si se fac mici slujbe de
pomenire după care se arunca bani pentru a-i deschide răposatului
drumurile spre cer.
 Toponimia
Comuna Urzicuța este o localitate bobată în elemente de
toponimie. Enumerăm mai jos câteva dintre acestea:
Urzicuța – Urzâcuța,
Urzica-Mare – Urzâca-Mare
Printre Curț - printre curți, adică printre curtea școlii și cea a
căminului cultural,
La Colonel – zonă de lângă fosta moșie a unui colonel
La Măgura Tăiată – măgura din care se ia pământ pentru
umplutură etc
 Volumul și evoluția numerică a populației
Populația comunei Urzicuța însumează la 01.01.2016, un nr. de
3.045 persoane, în scădere continuă față de anul 2010 când comuna
avea un nr. de 3.228 de persoane.
Statisticile privind nr. populației pe sexe arată că se menține un
echilibru relativ între populația de sex masculin care înregistrează un nr.
de 1.497 de persoane și cea de sex feminin egală cu 1.548 de persoane.
De asemenea observăm că există un număr din ce în ce mai
scăzut al populației cu vârsta între 70 – 85 de ani (circa 300 de
persoane) și aproximativ la fel pe segmentul de 60-69 ani, ceea ce
înseamnă că în comună există o populație relativ tânără.
 În ceea ce privește situația persoanelor angajate, statisticile INS
ne arată că în Urzicuța există înregistrați doar 71 de salariați și 368 de
șomeri, la finele anului trecut.
Această situație se datorează faptului că, o mare parte dintre
locuitorii comunei se ocupă preponderent cu muncile agricole, dar și
pentru că există circa 600 de pensionari.
 Structura fondului locativ
Comuna are o ifrastructură rutieră bună care asigură transportul
către cele două direcții importante: Craiova și Băilești.
Sistemul de alimentare cu apă potabilă , precum și sistemul de
canalizare menajeră cu vacuum, la îmbunătățirea calității vieții
cetățenilor.
Un proiect important, implementat de curând este „Sistemul de
producere a energiei electrice pe bază de panouri solare”, energie ce va
fi utilizată în iluminatul stradal, dar și pentru transportul apei potabile,
la stațiile de pompare și altele. Acest lucru poate aduce economii
considerabile pentru bugetul local, buget ce poate fi folosit ulterior
pentru dezvoltarea comunei.
 Instituțiile publice locale
Din cele mai vechi timpuri, comuna Urzicuța a fost condusă de către
un primar numit politic
Sediul administrativ al localității se află în centrul Urzicuței.
Comuna dispune de două școli generale: una, cu clasele I-IV, cu sediul
în satul Urzica-Mare, iar cea de-a doua, cu clasele I-VIII, care funcționează în
Urzicuța
Localitatea mai dispune și de trei grădinițe modernizate recent.
Sediul local al poliției se află tot în satul Urzicuța, de unde sunt
coordonate toate activitățile acesteia.
Infrastructura sanitară este alcătuită din două centre în care
funcționează cabinete medicale care asigură în program de zi asistența
socială în comună. Pe timpul nopții intervențiile medicale se fac prin seviciul
de urgență arondat Spitalului Orășenesc Băilești.
 Structura activităților economice
Principala activitate economică din Urzicuța, o reprezintă
agricultura, practicată atât individual de către proprietarii de terenuri
agricole, cât și în asociații.
Principalele plante care se cultivă în zonă sunt cerealele.
Structura terenurilor este formată din tern arabil, pășuni, păduri,
vii, drumuri, căi ferate, construcții etc.