ȘCOALA ÎN SISTEMUL SOCIAL

TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
 PROIECTAREA UNEI LECTII
Profesor: Crețu ( Robitu) Ema Tatiana
CLASA: a IX- a
OBIECTUL: Introducere în pedagogie și teoria și metodologia
curriculum-ului
ARIA CURRICULARĂ: Pedagogie
TEMA : Școala în sistemul social. Tendințe în evoluția învățământului
SCOPUL LECȚIEI: Îmbogățirea bagajului de cunoștințe cu privire la
mediul școlar și tendințele de evoluție ale învățământului contemporan
TIPUL LECŢIEI: mixt

OBIECTIVE CADRU:
1.Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice pedagogiei;
2.Dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare și cunoaștere a
învățământului
 OBIECTIVE OPERAŢIONALE

1. Să definească termenul școală;

2. Să enumere caracteristicile mediului școlar în comparație cu
celelalte medii educaționale studiate;
3. Să identifice funcțiile școlii în mediul social;
4. Să enumere minim 3 tendințe în evoluția învățământului.
 Etapele lecţiei
1. Moment organizatoric:
*Pregătirea resurselor necesare desfășurării optime a orei de
pedagogie
2. Verificarea cunoștințelor anterioare:
* În debutul orei se va realiza o verificare a cunoștințelor predate
în ora anterioară, ce vor conduce la noi cunoștințe. Vor fi
reamintite cunoștințele despre mediile educaționale ce au fost
deja învățate ( familia).
3. Enunțarea temei şi a obiectivelor
*Conținutul instructiv – educativ:
- Se va introduce titlul lecției - Școala în sistemul social. Tendințe în
evoluția învățământului-, prin specificarea că școala reprezintă
mediul instituțional a cărui principală activitate o constituie educația.

4. Predarea și învățarea noilor conținuturi

*Conţinutul instructiv – educativ:
-în definirea termenului se va pleca de la etimologia acestuia și anume,
gr. Schole- plăcere, ocupație în timpul liber, studiu; și lat. Schola, scola
- școală
- Se vor prezenta mai multe definiții
Școala este instituția specializată în realizarea activităților de educație
conform obiectivelor pedagogice ale procesului de învățământ, stabilite
la nivel de politică a educației . ( Sorin Cristea)
Școala este instituția în cadrul căreia instruirea și educarea
tinerei generații se realizează în mod organizat și sistematic
(Dicționar de pedagogie)

Caracteristici ale activităților desfășurate în școală:

- activitățile sunt planificate, organizate și desfășurate sub
îndrumarea unor profesioniști;
- Conținuturile sunt selectate și prelucrate;
- Sunt transmise prin metode specifice
 Funcțiile școlii în societate:
- funcția de calificare – orientarea individului spre anumite
profesii în funcție de sistemul ocupațional și social;
- funcția de selecție – dirijarea instrucției prin examene, notare,
diplome;
- funcția de orientare – îndrumarea spre anumite tipuri de școli în
scopul creșterii șanselor profesionale;
- funcția de legitimare – transmiterea de valori fundamentale, a
unor comportamente;
- funcția de socializare, reproducere – stabilirea de relații sociale
Tendințe în evoluția învățământului
- prelungirea duratei învățământului obligatoriu de la 8 la 9 ani, pentru a
asigura o mai bună pregătire a tinerilor pentru viața socială, prin
coborârea vârstei de debut a școlarității (5-6 ani) și/sau continuarea
educației formale obligatorii până la 16-18 ani;
- crearea ocaziilor de afirmare a talentelor și a intereselor, prin
creșterea și diversificarea ofertei de opționale și de alternative
educaționale;
- Adoptarea unor măsuri eficiente de integrare socială și de calificare
a tinerilor care părăsesc de timpuriu sistemul școlar;
- Trecerea de la educarea centrată pe profesor la cea pe
elev/student;
- Organizarea unui sistem de educație preșcolară bine dezvoltat,
pentru a ușura trecerea copiilor către învățământul primar;
- Apropierea sistemului de învățământ special cu învățământul
obișnuit, spargerea barierelor privind accesul acestor categorii de tineri
la forme superioare de educație.
 5. Retenție și transfer
Se vor trage concluzii cu privire la punctele discutate în timpul orei
Se va reveni asupra definițiilor și a funcțiilor școlii

6. Încheierea activității
Tendințele generale enunțate îmbracă particularitățile specifice de la o
țară la alta, informații pe care le vor obține în următoarea oră.
 BIBLIOGRAFIE
1. H. Schaub, K.G. Zenke – Dicționar de pedagogie, Ed. Polirom, 2001,
Iași;
2. Sorin Cristea – Dicționar de pedagogie, Ed. Litera, 2000, Chișinău-
București;
3. Dicționar de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, 1979,
București.