CARACTERE

BIOPEDOCLIMATICE
EUROPA
 Asociaţii arbustive mediteraneene
(formaţii mediteraneene secundare, asociaţii de tufărişuri
mediteraneene)

 Caracteristice în vegetaţie sunt tufişurile de maquis, garriga

(sudul Franţei), frigana (Grecia), matorral (Spania), tomilarele
(Spania), palmito (Spania) etc.

 pădurile sclerofile - arborii sunt distanţaţi (Manea, 2008), au înălţimi

sub 7 m, aparţin stratului arborescent cu Quercus ilex, Quercus
suber, Quercus coccifera şi formează păduri luminoase.

 dintre arbuşti destul de răspândiţi sunt: Rosa sempervirens, Olea

oleaster, Chamerops humilis (singurul palmier european) etc.

 în afara solurilor brune de pădure mediteraneene şi a celor

castanii, pe calcare se dezvoltă terra rossa.
 Asociaţii arbustive mediteraneene (secundare)

Maquis
= mattoral, fynbos, chaparral
Se dezvoltă în condiţii climatice tipic mediteraneene (veri
secetoase, ierni blânde);
Soluri silicioase (formate pe şisturi cristaline);
Salvie, ienupăr, mirt, leandru, lavandă, rosmarin.
Garriga
= frigana, tomillares, chaparral
Se dezvoltă în condiţii de răcoare şi umiditate (în regiunile
litorale);
Soluri calcaroase (formate pe calcare);
Rozmarin, lavandă, timus (cimbru), stejar de kârmâz, stejar
verde.
 Maquis

Maquis (Franţa);
Maquia sau maqui (Spania – ex. poalele M. Montserrat);
Macchia mediterranea (în Italia, în Corsica – ocupă 20% din supraf. insulei;
Sardinia, sudul Portugaliei, Grecia (N) - asociaţii vegetale dense, tufărişuri,
hăţişuri (mai mult sau mai puţin compacte), compuse din arbuşti dezvoltaţi pe
soluri silicioase (acide);

Această asociaţie este răspândită pe tot ţărmul nordic al Mediteranei (denumire

corsicană), urcă până la 400 m altit., cuprinde tufărişuri semperviriscente:

Stejar de stâncă sau veşnic verde (Q. ilex);

Măslinul sălbatic (Olea europaea, Olea laperrini);
Fistic (Pistacia vera);
Roşcov (Ceratonia siliqua);
Palmier pitic (Chamaerops humilis) (Stănilă, 2006);
Stejar de Kermes (Q. coccifera) - mai rar (Manea, 2008).

Dar şi: salvie (Salvia pratense); ienupăr (Juniperus sp.); mirt (Mirthus communis);
leandru (Nerium oleander); lavandă (Lavandula sp.); rosmarin (Rosmarinus
officinalis);
Salvie (Salvia pratense) Mirt (Myrtus communis)
 Myrtus communis

http://www.geolocation.ws/v/W/File:Myrtus%20communis%20001.JPG/-/en
 Arborele căpşună (Arbutus andrachne)

http://www.uv.es/filmed/spp/arbutengl.htm Ritidom

 Distribuție: aproape toată zona mediteraneană, absent în regiunile cele mai aride,
de asemenea, se extinde pe coasta Atlanticului până în sud-vestul Franţei.

 Habitat: în cadrul maquis-ului și al pădurii veșnic verzi mediteraneene, în cea

mai mare parte pe soluri silicioase sau nisipoase, se dezvoltă până la alt. de
1.200-1.500 m.
 Roşcovul (Ceratonia siliqua)

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ceratonia_siliqua_green_pods.jpg
http://131.230.176.4/imgs/paraman1/r/Fabaceae_Ceratonia_siliqua_27340.html
 Garriga (frigana!!)
Garrigue – fr. – tufărişuri scunde, alternând cu ochiuri de pajişti mai mult sau mai
puţin degradate, dezvolate pe roci calcaroase;
• sunt răspândite în sudul Franţei, dar mai ales în regiunile estice ale Europei
mediteraneene, apar şi sub alte denumiri (ex frigana);
• asociaţii discontinui;
Specii componente:
• Stejarul de Kermes/Cârmâz (Q. coccifera);
• Rosmarin (Rosmarinus officinalis);
• Cimbru (Thymus sp.);
• Specii de ienupăr (Juniperus sp.);
dar şi:
•Levănţică (Lavandula sp.);
• Arborele de Mastic (Pistacia lentiscus);
• Palmier pitic (Chamerops humilis) – apare pe ţărmul mării în sudul Spaniei.
 Thymus capitatus sau Coridothymus - specie de cimbru

Distribuţia în Europa

http://www.imagejuicy.com/images/plants/t/thymus/7/
http://lh3.ggpht.com/_hTt7ulSkLpI/R5y4O5TfEkI/AAAAAAAARK0/rbBhZ_CZ3Lg/s800/thymus_capitatus_28.jpg
Thymus
Levănţica (Lavandula sp.)
Arborele de Mastic (conifer semperviriscent, secretă o răşină numită mastic)

http://www.chios.com/ro/about-chios/local-products/mastic
Plantaţie cu arbori de Mastic – Ins. Chios, Grecia

http://anthropogen.com/2012/05/31/anacardiaceae-pistacia-lentiscus-mastic-tree-chios-island-greece/img_2419/
http://anthropogen.com/2012/05/31/anacardiaceae-pistacia-lentiscus-mastic-tree-chios-island-greece/img_2420/
 Pentru a recolta răşina
curată, proprietarul arborelui
mătură în jurul trunchiului şi
presară praf de var, pentru
ca lacrima de răşină să nu se
amestece cu impurităţi.

http://www.spitakia.gr/nature_en.htm

http://www.flickr.com/photos/swissgrappa/1413068616/
Arborele de mastic (Pistacia lentiscus)

http://www.biolib.cz/en/image/id176731/
Răşina arborelui de Mastic

http://hertha.blogspot.ro/2012/03/glosar-ingrediente-parfumate.html
 Frigana/garriga/tomillares

(denumire grecească - phrygana) – reprezintă versiunea estică a tufişurilor de tip

garriga; cuprinde tufărişuri ţepoase, cu frunze persistente;

 răspândită în estul bazinului mediteranean, în Grecia peninsulară (ocupă

40% din suprafaţa Greciei), ins. Creta;

formează asociaţii de arbuşti spinoşi:

 Dobriţa spinoasă (Genista acanthoclada);
 Sorbestreaua spinoasă (Poterium spinosum);

alături de:
 Dafin (Laurus nobilis);
 Leandru (Nerium oleander);
 Măslin (Olea laperrini);

 tufişuri veşnic verzi: stejar verde (Q. ilex), stejar de Cârmâz (Q. coccifera),
Q. calliprinos;
 şi păşuni uscate la partea superioară a versanţilor (sp. indigene Pyrus
amygdaliformis, Opuntia ficus indica).
În Grecia,
 în nord întâlnim asociaţii vegetale de tip maquis (Pen. Calcidică); acestea
preferă zonele mai umede din nord, cu arbuşti semperviriscenţi:
 Stejar de Kermes (Q. Coccifera);
 Mielărea sau arbusier (Arbutus unedo);
 Măslin (Olea sp.);
 Stejar verde (Q ilex);

alături de:
 Lemnul osului (Cistus sp.);
 Erica arborea;

 în sud se extind suprafeţe foarte mari pe care se dezvoltă tufişurile de tip

frigana – acestea sunt asociate cu zonele mai uscate, cu arbuşti verzi doar vara:
 Sarcopoterium spinosum;

alături de:
 Lemnul osului (Cistus sp.);
 Cimbru (Thymus capitatus).
 http://www.stridvall.se/flowers/gallery/Fabaceae_2/599_30?full=

Dobriţa spinoasă (Genista acanthoclada)

1
 Genista acanthoclada

Distribuţia în Europa

http://www.uni-heidelberg.de/institute/fak14/ipmb/phazb/kreta-exkursion/tag2.html
 Sarcopoterium spinosum - tufă
Foto: Giuliano Campus

Sarcopoterium spinosum - detaliu

Foto: Giuliano Campus
http://luirig.altervista.org/pics/display.php?pos=47876
 Distribuţia în Europa

Sarcopoterium spinosum

http://www.stridvall.se/flowers/gallery/Familiae_variae_2/623_13?full=1
Dafinul (Laurus nobilis) Măslinul sălbatic
(Olea europaea sp.)

Leandrul (Nerium oleander)

Dafinul (Laurus nobilis)
 Măslinul sălbatic
(Olea europaea sp.)
Leandrul (Nerium oleander)
 Quercus calliprinos

Distribuţia în Europa

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Quercus_calliprinos_tree_1.JPG
 Opuntia ficus indica

http://www.hear.org/starr/images/image/?q=061201-1744&o=plants
Limba soacrei (Opuntia ssp.)
 Sinonime:
Cactus ficus-indica L.
Opuntia ficus-barbarica
Opuntia megacantha

http://www.europe-aliens.org/pdf/Opuntia_ficus-indica.pdf

Preferă habitatele semi-aride (dunele de coastă, ţărmurile, stâcăriile din zona ţărmurilor);
Frigana, habitatele xerofitice termo-atlantice;
 Mattoral-ul (matorral) şi Tomilarele

Mattoral (varianta spaniolă pentru maquis) - denumire spaniolă,

asociaţii de arbuşti şi plante răspândite în Spania, care definesc
formaţiunile de tip tufăriş;

Tomillares – alcătuite din cimbru (Thymus sp.), mentă (Mentha

sp.), salvie (Salvia sp.), rosmarin (Rosmarinus sp.), levănţică
(Lavandula sp.). Specifice regiunilor mediteraneene mai uscate;

Tomilarele şi-au primit denumirea după numele popular al

cimbrului;

Tomillares – Tomillo = cimbru;

 în cadrul tomilarelor abundă plantele aromatice;

 apar sub forma păşunilor mediteraneene stâncoase;
 cuprinde şi tufărişuri ţepoase, cu frunze persistente;
 Perioada de înflorire a tomilarelor este sfârșitul primăverii și
începutul verii.

 În iulie, în regiunea mediteraneană se impune sezonul uscat de

vară, care continuă până când reapar ploile de toamnă.

 În cadrul tomilarelor apar şi arbuşti spinoşi precum: Genista

scorpius, Juniperus sp., Rosa sp.

 În Portugalia (partea central-nordică), această asociaţie

vegetală secundară se numeşte mato/matos sau matagal.

 Se compune din arbuşti (Ericaceae - Erica arborea, Fabaceae).

 Matagal – păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus

spinosa), soc (Sambucus nigra) etc.
Cimbrişor (Timus vulgaris)

http://www.blog.farmacianaturii.ro/ceaiul-de-cimbrisor-veriabil-antibiotic-al-naturii/
Menta (Mentha piperita)
 Lavanda/levănţică
(Lavandula angustifolia)
Provence - Franţa
Insula Hvar, Croaţia
 http://www.panoramio.com/photo/62379821

Asociaţii arbustive de matagal (mattoral) - Portugalia

Asociaţia vegetală – COSCOJAR/coscojares

 Comunitate vegetală densă, în care predomină arbuştii semperviriscenţi

(sclerofili), cu înălţimi de 0,5-1,5 m;

 Arbustul dominant este stejarul de Kermes sau coscoja (Q. coccifera), ce

dă numele asociaţie vegetale;

 Alţi arbuşti asociaţi (Pistacia lentiscus, Juniperus oxycedrus, Rubia

peregrina, Asparagus acutifolius);

 Localizare: Catalonia;

http://ichn.iec.cat/bages/arbusts/carbusts.htm
 Coscojares

http://seo-aranjuez.blogspot.ro/2012/01/los-coscojares-de-los-cerros.html
Plamierul pitic (Chamerops humilis)
 Distribuţie: Portugalia, Spania,
Franţa, Italia.
Denumiri comune: palmito
(Spania); margalló, bargalló,
garballó (Catalonia);

Tradiţional, frunzele sunt utilizate

în a confecţiona coşuri, covoare,
mături etc.

Chamerops humilis (singurul palmier european)

Asociaţia - PALMITO
De obicei formează tufe.

http://edubellver.wordpress.com/otras-yerbas-2/palmito/
 Diferenţieri între asociaţile vegetale secundare din regiunea
mediteraneană a Europei
(concluzie)

 Maquis-ul este specific regiunii mediteraneene care beneficiază

de un plus de umiditate; alcătuit predominant din tufişuri dense
(hăţişuri) semperviriscente; corespunde mattoral-ului în Spania;
 În unele locuri poate constitui tipul de vegetaţie nativă, în alte
locuri s-a instalat ca urmare a degradării pădurilor prin păşunat
excesiv şi incendieri;

 Garriga (tomillares, frigana - corespondent în estul bazinului

mediteranei) - este specific regiunii mediteraneene mai uscate;
sunt formaţiuni deschise, alcătuite din tufărişuri scunde
spinoase, adaptate la secetă şi vânt, cresc la altitudini joase
(zonele litorale) (Aarianoutsou-Faraggitaki şi Diamantopoulos, 1983);
Terra rosa
Peisaj mediteranean – Spania mediteraneană – Tomillares (asociaţii ierboase pitice)
Peisaj mediteranean din sudul Franţei – Roussillon (maquis – hăţişuri compacte)
Peisaj mediteranean – Italia (macchia)
Peisaj mediteranean – Italia (macchia)
Peisaj mediteranean – Croaţia
Peisaj mediteranean – Croaţia (Orebić)
Peisaj mediteranean – Grecia (frigana – tufărişuri scunde discontinui)
Peisaj mediteranean – Grecia (frigana)
Peisaj mediteranean - Grecia
Peisaj mediteranean - Grecia
Peisaj mediteranean - Grecia
Peisaj mediteranean - Grecia
Peisaj mediteranean – Spania (Andaluzia)

Foto: Gabriela Manea

Peisaj mediteranean – Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean – Italia
Măslinul cultivat (Olea europaea)
Măslinul cultivat (Olea europaea)
Măslinul cultivat (Olea europaea)
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean puternic antropizat
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Italia
Peisaj mediteranean - Croaţia
Peisaj mediteranean – Muntenegru (Golful Kotor)
Magotul (Macaca sylvanus) –
singura maimuţă din Europa,
trăieşte în Gibraltar
 Scorpionul (Scorpio
europaeus)

Şacalul (Canis aureus)

Broasca ţestoasă (Testudo graeca)
 Zona biopedocliamtică subtropicală
(caractere particulare)

 Câmpia Colhidei (Caucaz);

 Litorul sudic al Peninsulei
Crimeea este protejat de M. Iaila
(regiune cu rol de adăpost), acest
lucru a favorizat dezvoltarea unor
plante de nuanţă mediteraneană,
unele în stare spontană, altele
aclimatizate (Pişota, 2002, p.79).

 laur, fistic, migdal, smochin,

chiparos, magnolii, specii de
stejar termofil, măslin.

Laur (Ilex aquifolium)

 Laur (Ilex aquifolium)

http://www.blumengarten.ro/produse.php?idp=64
http://www.floracyberia.net/spermatophyta/angiospermae/dicotyledoneae/aquifoliaceae/ilex_aquifolium.html
 Amygdalus communis

Migdal (Prunus amygdalus)

Smochin (Ficus carica)
 Chiparosul de baltă (Taxodium distichum) - aclimatizat

Distribuţia în Europa

http://cactusi.wordpress.com/q-exotice-temperate/
Arbore originar din America de Nord (SE), aclimatizat în Europa, arbore ornamental, preferă
terenurile umede, mlăştinoase; în timpul iernii îi cad frunzele aciculare (caduce).
http://lh2treeid.blogspot.ro/2010/04/taxodium-distichum-bald-cypress.html
 Pneumatofori – rădăcini adaptate la respiraţia aeriană

http://nl.wikipedia.org/wiki/Bestand:Pneumatophore_de_Taxodium_distichum_01_by_Line1.jpg
 Magnolia L.

Arbust aclimatizat în Europa. Varietăţi: Magnolia acuminata, denudata, macrophilla, magnolia kobus şi
tripetala sau magnolia hibridă soulangiana.
PĂDURILE GALERII DIN SPANIA (RÂUL SEGURA)
 http://diariodeclasedesociales.files.wordpress.com/2011/10/bosque-galerc3ada.jpg

Bosque Galeria – pădurile galerii - de-a lungul râurilor se întâlnesc specii de plop (Populus
alba, Populus nigra), ulm (Ulmus iniflor), frasin (Fraxinus excelsior), Pin de Alep (Pinus halepensis),
stejar de Kermes (Quercus coccifera), salcie (Salix sp.), Tamarix sp., în provincia Murcia –
singurele astfel de ecostisteme din Spania.
Acest ecosistem a fost distrus în mare parte. Pădurile galerii au jucat în trecut rolul de
baraj natural în calea apelor mari, adăpost pentru animalele sălbatice; Dispariţia pădurilor
riverane râurilor în provincia Murcia a fost motivată prin: canalizarea malurilor, controlul
inundaţiilor, utilizarea acestor terenuri pentru cultivare, construcţia de baraje, urbanizarea
unor zone.
http://www.lalindatapada.com/excursiones/bosque_de_ribera.htm
 Banda 1: Ulmus iniflor, Rubus sp., Rosa canina,
Pinus halepensis, Quercus coccifera, Colutea arborescens.
Banda 2: Populus alba, Populus nigra, Fraxinus excelsior,
Salix sp., Tamarix sp., Rubus sp., Smilax aspera.
Banda 3: Salix sp., Typha sp., Arundo donax, Phragniitcs sp.,
Iris pseudocorus.

Râul Segura – ultimele păduri galerii (vegetaţie luxuriantă de nepătruns); singura

pădure de foioase din provincia Murcia redusă la mai puţin de 20 km din lungimea
totală de 348,3 km (lungimea râului);

Acest ecosistem este cunoscut sub denumirea ‘’ripicola’’ (vegetaţie ripariană – de mal);
arborii sunt aranjaţi în mod natural în benzi paralele cu râul, condiţionate de conţinutul
de umiditate din sol;
 Zona insulară

 ARHIPELAGUL CANARELOR
 Ins. Madeira;
 Ins. Tenerife.
 Madeira - Insulele Canare - Arborele dragon/Drago (Deacaena draco)

Dragon milenario – arborele sub formă de ciupercă, prezintă trunchiuri separate ce cresc
alături; răşina sa la contactul cu aerul devine roşie;
http://ilhabonsai.com.br/product_info.php?products_id=192&osCsid=b094815678f703550d7b88aab7aca022
 http://photo.m-j-s.net/pic-866.html

Insulele Tenerife – localitatea Icod de Vinos

Insulele Tenerife – Icod de Vinos
Ins. Socotra, Yemen, Oceanul Indian (Galapagosul Oceanului Indian)
Dracaena cinnabari (Arborele Sângele Dragonului)
 Pinus canariensis

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pinus_canariensis_(San_Antonio)_03_ies.jpg
 http://picasaweb.google.com/lh/photo/rH_aV7FPo70EL969A3sbnQ

Pinus canariensis

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pinus_canariensis_(rejets).jpg
 Distribuţie: Tenerife, Gran Canaria, La Palma, Hierro, La Gomera.
http://elmagoverde.com/Especies/Pinus/
Insulele Canare - Euphorbia canariensis – creşte pe platoul vechi de
lavă; regiunea de coastă semiaridă (Peninsula Teno – NV. Ins. Foto: Alexander Bogolyubov

Tenerife, Arhipelagul Canarelor) http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/033e.htm

 Foto: Alexander Bogolyubov

Insulele Canare - Opuntia dillenii (faţă) şi Euphorbia canariensis (spate) – creşte pe platoul vechi
de lavă; regiunea de coastă semiaridă (Peninsula Teno – NV. Ins. Tenerife, Arhipelagul
Canarelor) http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/030e.htm
 Foto: Alexander Bogolyubov

Insulele Canare - Opuntia ficus-indica cu Verode sau Berode (Senecio Kleinia = Kleinia
neriifolia – creşte pe regiunea de coastă semiaridă (Ins. Tenerife, Arhipelagul Canarelor)
http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/017e.htm
http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/019e.htm http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/018e.htm

Verode sau Berode (Kleinia neriifolia) Euphorbia sp. (Euphorbia obtusifolia)

Insulele Canare - Opuntia ficus-indica cu Aeonium haworthii – vegetaţie xerofitică într-o regiune
semideşertică – 0 - 600 m alt. (Ins. Tenerife, Arhipelagul Canarelor)
http://www.ecosystema.ru/08nature/world/52ten/020e.htm
Bibliografie

 Arianoutsou-Faraggitaki, M., Diamantopoulos, J., 1983. Comparative phenology of five

dominant plant species in maquis and phrygana ecosystems in Greece, Phyton (Austria),
vol.25, Fasc. 1, pp.77-85.
 Manea, G., 2008. Elemente de Biogeografie, Editura Universitară, Bucureşti.
 Atalay, I., 2002. Ecoregions of Turkey, pp. 201-256, in Turkey-Romania Geographical
Academic Seminar. On the Geographical potential, problem and sustainable development,
Proceedings of the first Turkish-Romanian Colloquium, Inkilap Publising Company, Istanbul,
Publication 09.0802.0000.000/BY.02.029.299.
 http://www.scribd.com/doc/50508054/Dico-encyclopedique-sciences-nature-biodiversite-1
 Stănilă, A.L., 2003. Biogeografie. Editura Fundaţie România de Mâine, Bucureşti.