Sunteți pe pagina 1din 38

FACTORII DEZVOLTĂRII ONTOGENETICE

Prof. Elena Bărbieru

SUPORT DE CURS PENTRU ELEVI


EREDITATEA

MEDIUL

EDUCAȚIA
Ereditatea
este însuşirea fundamentală a materiei vii de a
transmite, de la o generaţie la alta, mesajele de
specificitate sub forma codului genetic.
Pe cale ereditară se transmit :

- caracteristici ale speciei ( ex. constituirea anatomofiziologică


specifică, tipul de metabolism, etc.);

- caracteristici ale familiei căruia îi aparţine subiectul


(pigmentaţie, compoziţie chimică a sângelui s.a.);

- caracteristici ale părinţilor (caracteristici funcţionale ale


analizatorilor, particularităţi ale motricitătii, memoria brută,
temperament, inteligenţă s.a.).
Mostenirea ereditară se referă mai degrabă la un complex
de predispozitii, decât la o transmitere lineară a însuşirilor
antecesorilor.

Ex:
- caracteristicile ereditare se pot dezvolta doar cu o
stimulare educativă adecvata+alte predispoziții
- aceleaşi predispoziţii ereditare pot fi valorificate în
mod diferit
Nu există particularităţi psihice ale unei persoane despre
care să se poată afirma că ar fi în intregime determinate
ereditar.
Moştenirea ereditară NU poate fi considerată o
predeterminare biologică fatală a dezvoltării viitoare a
unei persoane în planul psihologic.
- fiinţa umană poate depăşi limitele unei
eventuale mosteniri ereditare mai puţin favorabile;
- o persoană, cu o mostenire genetică favorabilă
poate obtine performanţe mai scăzute într-un domeniu
pentru care are înclinaţii native, dar de care nu se simte
atras, nu exersează
Ereditatea face doar ca învătarea să se producă mai
uşor în anumite domenii, reuşitele să fie obtinute cu
mai puţin efort, iar nivelul performanţelor posibil
de atins în urma unei educaţii adecvate să fie foarte
înalt.
Ereditatea este esenţială în orice proces de educare a individului:

- capacitatea senzorio-perceptivă depinde de particularităţile


anatomo-fiziologice ereditare şi înnăscute ale analizatorilor;
- memoria, depinde de însuşirile celulei nervoase și ale acizilor
nucleici (mai ales ARN), de particularităţile SNC;
- inteligenţa – ca predispoziţie (în dimensiunea ei aptitudinală) e
determinată genetic.
- temperamentul se bazează pe biotipul determinat de sistemul
cerebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin şi metabolism.
- kinestezia ca şi capacitate potenţială, este dependentă de
particularităţile biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare şi
nervoase.
Câteva aspecte privind condiţionarea genetică a evoluţiei
personalităţii:

-fondul genetic limitează acţiunea factorilor educaţionali


dar nu o anulează;
- ereditatea induce predispoziţii ale proceselor psihice NU
procesele şi trăsăturile psihice;
- aceste predispoziţii sunt polivalente;
- ereditatea creeaza premisele unor momente de
optima interventie din partea mediului educativ (perioade
sensibile sau critice); pierderea acestor perioade se poate
dovedi ineficienta
Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care
individul interacţionează, direct sau indirect, pe parcursul
dezvoltării sale. Cuprinde determinările provenite:
- din partea mediului natural;
- din partea mediului social.
Mediul natural - totalitatea condiţiilor geografice și
bioclimatice (relief, climă, faună, floră etc.);
influenţează indirect dezvoltarea psihică a oamenilor, prin
problemele adaptative pe care le creează, prin ocupaţiile
pe care le favorizează şi care îi obligă să-si dezvolte
anumite capacităţi şi abilităţi.
Mediul social include condiţiile sociale în care
vieţuieşte individul (economie, politică, cultură,
valori, tehnologie, etc.).
Mediul social restrâns - ceea ce subiectul preia de la
părinţi şi din familie cu privire la modalitătile de
comportare, aspiraţii, atitudini, valori.

Mediul socio-cultural în sens larg influenţează


posibilităţile de acţiune transformatoare ale subiectului
uman prin instrumentaţia socială pe care i-o pot oferi
cultura şi civilizaţia unei epoci: limbă, ştiinţă, tehnologie,
unelte, mijloace tehnice etc.
Actiunea mediului asupra unui individ poate fi:
favorabila sau o frana, un blocaj in
dezvoltarea sa.
NU simpla prezenta sau absenta a factorilor de
mediu este relevanta, ci masura interactiunii dintre
acei factori si individul uman. Un factor de mediu
prezent, dar neutru ca actiune sau indiferent
subiectului uman, este lipsit de relevanta din
perspectiva dezvoltarii
Super si Harkeness au propus conceptul de nișă de
dezvoltare. Acest termen desemneaza totalitatea
elementelor cu care un copil intra in relatie intr-o
anumita etapa de varsta.
Structura nisei de dezvoltare vizeaza:
- obiectele, locurile, fenomenele accesibile copilului la
diferite varste;
- raspunsurile si reactiile celor din jurul copilului;
-cerintele adultului in raport cu asteptarile,
posibilitatile si performantele solicitate copilului;
- activitatile impuse, propuse sau acceptate de acesta.
Stadialitatea. Stadii de dezvoltare
Teoria dezvoltarii stadiale considera ca, in anumite
momente ale vietii individului apar schimbari
cantitative si calitative majore, crescand
complexitatea organizarii sistemelor si subsistemelor
Stadiul = un interval de varsta, in care majoritatea
persoanelor au insusiri psiho-comportamentale
asemanatoare.
Dezvoltarea cognitivă
Piaget a considerat ca toti copiii trec printr-o serie
de perioade distincte in dezvoltarea intelectuala.
Astfel, stadiile dezvoltarii inteligenței copilului
propuse de Piaget sunt:
1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani).
-copilul experimenteaza lumea prin perceptii imediate si
prin activitate fizica, fara o gandire asa cum o cunosc
adultii.
-gandirea copilului este dominata de principiul „aici si
acum”. De exemplu, pana la varsta de 8 luni nici un copil
nu detine conceptul de permanenta a obiectelor.
- se maturizează reprezentarea (permanenţa obiectului -
obiectele absente continuă să existe)
2. Stadiul preoperational (2-7 ani)
se centrează în jurul funcţiei semiotice (sau simbolice)
copilul exprimă o realitate (obiect, persoană, situaţie etc.)
cu ajutorul unui substitut evocator (cuvânt, desen,
comportament, imagine mintală).
Caracterul predominant intuitiv al cunoaşterii,copilul
rămânând prizonierul propriului său punct de vedere
(egocentrism);
Lipsa reversibilității

3X3=9 9=3X3

Lipsa conservării
3. Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani).
- achiziţia reversibilităţii: copilul poate de acum concepe
că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă
care permite revenirea la starea anterioară.
- extinderea capacităţii de conservare
- gândirea are caracter doar categorial-concret
4. Stadiul operatiilor formale (de la 11 ani pana la
maturitate).
- marcheaza aparitia abilitatii de a gandi abstract fara
a se bizui pe obiecte sau evenimente concrete.
- poate manevra acum logica abstracta, elaboreaza
ipoteze (teorii) despre lume, le testeaza ca un om de
stiinta si utilizeaza notiuni abstracte in gandirea sa.
-este cea mai inalta forma de gandire
Dezvoltarea morala este un aspect esential al
socializarii. Fiecare societate are regulile sale morale,
care orienteaza comportamentul membrilor sai in
diferite situatii. Prin procesul de dezvoltare morala
copilul interiorizeaza normele morale ale societatii
in care traieste, invata ce este corect si ce este gresit.
Kohlberg L.Kohlberg (1927–1987)

Dezvoltarea morală a indivizilor este consonantă cu


dezvoltarea lor cognitivă.

Studiile au fost realizate folosind “dileme morale”


- povestiri al căror final presupune două evaluări la
fel de îndreptăţite.
Subiecţii sunt invitaţi să analizeze faptele
personajului central şi să le argumenteze, după
care sunt solicitaţi să descrie propriul mod de
acţiune în aceeaşi situaţie şi să-şi argumenteze
comportamentul posibil.
Soţia lui Heinz este foarte bolnavă şi poate să moară.
Ea ar putea fi salvată dacă primeşte un medicament
rar şi foarte scump. Heinz încearcă să împrumute
bani, dar nu găseşte toată suma necesară. El merge la
farmacistul care deţine medicamentul util soţiei sale
şi încearcă să-l convingă să-i vândă acest
medicament cu mai puţini bani, dar nu reuşeşte.
Ce trebuie să facă Heinz: să spargă farmacia şi să ia
medicamentul pentru soţie sau să-şi lase soţia să
moară?
1. Stadiul moralitatii preconventionale. În acest
stadiu corectitudinea comportamentului este
apreciata in functie de consecintele sale.
Nivelul de Stadiul Caracteristica esenţială
moralitate
Preconvenţional 1 Supunerea la reguli pentru evitarea
(până la 10 ani) pedepsei
+Pentru că poliţiştii îl vor duce la închisoare
-Pentru că Dumnezeu îl va pedepsi dacă îşi
lasă soţia să moară.

2 Supunerea la reguli pentru recunostinta


sau dezaprobarea celor din jur, faptul ca
si ei la randul lor te-ar putea ajuta in
situatii dificile.
+Pentru că vrea ca soţia lui să-i
pregătească masa.
-Pentru că poate să-şi găsească altă soţie.
Nivelul de moralitate Stadiul Caracteristica esenţială

Convenţional 3 un comportament este apreciat ca fiind moral


(după 13 ani, în stadiul daca respecta conventiile sociale si evita
operaţiilor formale) dezaprobarea celorlalti (importantă nu este
consecința, ci intențiile) (a primi aprecieri de
tipul fată bună/ băiat bun).
+Pentru că nu va fi acceptat de colegi dacă nu
îşi salvează soţia.
-Pentru că nu va fi acceptat de colegi dacă
fură.
4 Acceptă regulile sociale pentru că legea
trebuie respectată şi sentimentul de vi
novăţie, rezultat din încălcarea ei evitat
+Pentru că este interzis să furi
-Pentru că a nu acorda asistenţă persoanelor
aflate în pericol este pedepsit de lege.
Nivelul de Stadiul Caracteristica esenţială
moralitate
Post convenţional 5 Acţiunile sunt ghidate de principii comune cu ale
(la adulţi sau celorlalţi, rezultate dintr-un contract social, care
niciodată) aduce respect din partea altora şi respect de sine.
+Pentru că sănătatea este un principiu al stării de
bine.
-Pentru că respectul proprietăţii este înscris în
Constituţie.
6 Acţiunile sunt ghidate de principii ale propriei
conştiinţe, rezultate din valori. Regulile pot fi
respectate sau nu, in functie de concordanta sau
discordanta fiecarei persoane, cu aceste principii.
+Pentru că dreptul la viaţă este un principiu
universal.
-Pentru că dreptul la proprietate este un
principiu universal
Dezvoltarea psihosocială la Erickson
Dezvoltarea fiinţei umane este marcată de două
procese opuse şi complementare:

Socializarea presupune formarea şi menţinerea de


relaţii cu alte persoane, reglarea comportamentelor
în funcţie de norme sociale,
Individuarea presupune atingerea unui maxim în
dezvoltarea personală, concretizat în formarea
respectului de sine şi a capacităţii de autocontrol.
Dezvoltarea psihosocială -E. Erikson
Principala achiziție Factori determinanți
Infantil (0-1 an) încredere vs neîncredere Mama sau substitutul matern

Copilărie mică (1-3ani) Autonomie vs dependenţă Părinţii

Copilăria mijlocie (3-6 ani) Iniţiativă vs retragere,vinovăţie Mediul familial

Copilăria mare (6-12 ani) Sârguinţă, eficienţă vs Şcoala şi grupulde joacă


inferioritate
Adolescenţa (12-18/20 ani) Identitate vs confuzie Modelele şi covârstnicii

Tânărul adult (20-30/35 ani) Intimitate vs izolare Prietenii, relaţia de cuplu

Adultul (35-50/60ani) Realizare vs rutină creatoare Familia, profesia

Bătrâneţea (60ani ...) Integritate vs disperare Pensionarea, apusul vieţii


Teme de dezbatere şi aplicaţii:
 Realizați propriul portret făcând referire la stadialitatea
cognitivă, morală și psihosocială (caracteristici cognitive, morale și
psihosociale ale stadiului în care vă aflați).
 Argumentați de ce nu există particularităţi psihice ale unei persoane
despre care să se poată afirma că ar fi în intregime determinate ereditar
 Explicați cum poate fiinţa umană depăşi limitele unei eventuale
moșteniri ereditare mai puţin favorabile.
 Analizați comparativ modul în care mediul influențează
dezvoltarea psihică a două persoane, una născută în zona
montană și alta în deltă.
 Identificați elementele nișei de dezvoltare a unui copil din
societatea actuală și a unui copil de acum 40-50 de ani.
 Explicați cum poate fiinţa umană depăşi limitele unui mediu
social mai puţin favorabile dezvoltării armonioase a personalității.
 Care este raportul dintre ereditate, mediu şi educaţie în
dezvoltarea
personalităţii?
Explicaţi puterea şi limitele educaţiei în dezvoltarea personalităţii.
Întocmiţi un eseu privind rolul conducător al educaţiei în formarea şi
dezvoltarea personalităţii.
BIBLIOGRAFIE:

- Allport, G. N., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura


Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
- Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994
- Negovan, V., Introducere în psihologia educației, Editura
Universitară, București, 2006
- Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A , Bucureşti, 2002
- Cosmovici, A., (coord.), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași,
1998
- Stănculescu, E., Psihologia educației – de la teorie la practică,
Editura Universitară, 2013
-Sălăvăstru, D., Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2008