Cursul 6-7

Inflamatii
 INFLAMATIA CRONICA

Inflamatiile cronice apar

• atunci cand vindecarea inflamatiilor acute este incompleta,
• cand noxele sunt recurente;
• Cand apare o reactie imunologica.

• Inflamatia cronica in contrast cu inflamatia acuta nu este un

mecanism natural de aparare.
• Se caracterizeaza printr-o durata de timp indelungata
 CAUZELE CELE MAI FRECVENT IMPLICATE IN
DECLANSAREA UNEI INFLAMATII CRONICE

• infectii persistente cu microorganisme care au toxicitate

redusa si declanseaza reactii de hipersensibilitate intarziata.
– Uneori raspunsul inflamator ia un caracter specific de
inflamatie granulomatoasa ca in infectia cu bacilul Koch,
treponema pallidum, ciuperci;

• expunerea prelungita la agenti toxici exogeni sau endogeni:

materiale anorganice nedegradabile (pulberi de siliciu, beriliu,
talc), componente lipidice plasmatice;

• reactiile imune indreptate impotriva propriilor structuri care

determina boli autoimune.
1. Inflamatia cronica nespecifica = acumulari difuze de
macrofage si limfocite in zona afectata si proliferarea
fibroblastica cu aparitia de cicatrice.

2. Inflamatia cronica cu specificitate limitata

• corelate cu simptomatologia clinica si de laborator;
• se caracterizeaza prin aparitia de macrofage, celule
epitelioide, limfocite, celule gigante multinucleate.

3. Inflamatia cronica specifica.

• Raspunsul este mai degraba celular decat vascular;
• Inrosire, tumefiere, durere si cresterea temperaturii locale sunt
mai putin evidente;
• Infiltratul inflamator este reprezentat predominant din:
macrofage, plasmocite si limfocite;
• Apar suprapuse modificari reparatorii, inflamatie acuta si
distructie tisulara continua.
 Scopurile inflamatiei cronice

• Izolarea factorilor de agresiune prin fibroza si sechestrarea

intracelularea la nivelul celulelor epitelioide sau gigante;

• Prevenirea distructiei recurente date de inflamatia acuta

cauzata de un raspuns imun sustinut de un agent patogen
persistent.

• Initierea reparatiei tisulare.

 Inflamatia acuta vs. conica
 
Durata
Debut
Specificitate
Componenta celulara
Modificarile vasculare
Edem si exudat lichidian
Semne cardinale ale inflamatiei-
rubor, calor, dolor, tumor
Necroza tisulara
Fibroza
Raspunsul gazdei
Manifestari sistemice
Modificari in sangele periferic
Acuta Cronica
Scurta-zile Lunga-saptamani-luni
acut Insidios
Nespeifica Specifica-acolo unde este activat
raspunsul imun
PMN, macrofage Limfocite, plasmocite, macrofage,
fibroblaste
Vasodilatatie activa, cresterea permeabilitatii Formare de vase noi –tesutul de
granulatie
+ –
+ –
prezenta
- Absenta de obicei
-prezenta in inflamatiile necrotizante si
supurative
– +
Factori plasmatici: complement, Raspuns imun, fagocitoza, reparatie.
imunoglobuline, celulari: PMN, fagocitoza.
Febra mare de obicei Febra mica, scadere in greutate,
anemie, fatigabilitate.
Leucocitoza cu neutrofilie/ limfocitoza daca De obicei minime/absente; cresterea
este vorba de inflamatii virale. imunoglobulinelor plasmatice
Duration
 Celulele participante
• Macrofagele:
- Imprastiate peste tot- celulele Kupffer, histiocite sinusale, macrofegele
alveolare, etc;
- Circula ca monocite si ajung la locul injuriei in decurs de 24-48 ore;
- Se activeaza sub influenta citokinelor derivate din celulele T,
endotoxine, alti produsi ai inflamatie;

• Limfocitele B si T
• Elibereaza citokine activatoare de macrofage, macrofagele elibereaza
citokine activatoare limfocitare pana cand stimulul este indepartat;

• Plasmocitele:
- Celule B diferentiate terminal;
- Produc anticorpi;

• Eozinofile:
- Infectiile parazitare sau inflamatiile de tip alergic- IgE mediate.
Rolurile macrofagelor activate in inflamatia cronica.
 Evolutia inflamatiei cronice

• factori care impiedica vindecarea:

- Nutritie deficitara;
- Anergia, imunosupresia;
- Corpi straini persistenti;
- Irigatie sangvina deficitara;

• factori care ajuta vindecarea:

- Terapie medicamentoasa adecvata;
- Indepartarea chirurgicala a tesuturilor necrozate sau a
corpilor straini;
 Tipuri histologice de inflamatii cronice

• Inflamatiile granulomatoase:
– Granuloame de hipersensibilitate-imune:
• Infectioase (TBC, schistosoma, infectii fungice, lepra);
• Non-infectioase/idiopatice.

– Granuloame non-imune;

• Inflamatiile non-granulomatoase/difuze.
 Inflamatia cronica non-granulomatoasa

• Infectii cronice non-virale: raspunsul inflamator este intretinut

de microorganismele care supravietuiesc si se multiplica in
macrofage- lepra lepromatoasa;

• Infectiile cronice virale: hepatite virale cronice;

• Intoxicatii cronice chimice: celulele necrotice sunt tinta

raspunsului imun;
Inflamatia necrotizanta 
necazeoasa
Tipuri de inflamatie cronica difuza

• Bogata in macrofage;
• Bogata limfocitar;
• Bogata in eozinofile;
• Bogata in limfocite;
• Raspuns celular mixt.
Inflamatia xantogranulomatoasa
Aortita sifilitica
Inflamatia interstitiala
Sinovita cronica
Cervicita cronica
Astmul bronsic-infiltrat inflamator bogat in eozinofile
 Inflamatia proliferativa
1. Inflamatia cronica nespecifica = acumulari difuze de macrofage si
limfocite in zona afectata si proliferarea fibroblastica cu aparitia de
cicatrice.

2. Inflamatia cronica cu specificitate limitata

• corelate cu simptomatologia clinica si de laborator;
• se caracterizeaza prin aparitia de macrofage, celule epitelioide, limfocite,
celule gigante multinucleate.
• Pot sugera etiologia bolii fara un dg de certitudine.

3. Inflamatia granulomatoasa de corp strain;

4. Inflamatii granulomatoase specifice.

 Granulomul- aspect microscopic

• Limfocitele inconjoara colectii de celulele epitelioide si macrofage;

• LT4- se gasesc in apropierea centrului granulomului cu rol in recunoaseterea

antigenului si mentinerea raspunsului imun;
• LT8 se gasesc pe margine;
• Celulele epitelioide fuzioneaza si formeaza celulele gigante –stadiu terminal
de diferentiere.
Cauze frecvente de granuloame giganto-epitelioide
Boala Agent

Raspuns imunologic

Tuberculoza Mycobacterium tuberculosis

Lepra tuberculoida Mycobacterium leprae

Histoplasmoza Histoplasma capsulatum

Coccidioidomycoza Coccidioides immitis

Febra Q Coxiella burnetii (richetsii)

Brucelloza Brucella spp

Sifilis Treponema pallidum

Sarcoidoza idiopatica

Boala Crohn idiopatica

Beryllioza Berilliu

Raspuns non-imunologic

granulomul de corp strain Talc, keratina, etc.

Celule Langhans Celule gigante de corp strain
Necroza de
cazeificare
Inflamatia granulomatoasa cronica de corp strain
Granuloame epitelioide din silicoza
 Granulomul tific

• Salmonella typhi cu transmitere “fecal-orala”.

• Omul este rezervor;
• Salmonella typhi se multiplica in macrofagele placilor Peyer
(produce ulceratii pe suprafata mucoasei intestinale), in splina,
ficat si maduva osoasa.
Ciclul de viata al Salmonellei in gazda umana 
• Patrunde in organism prin ingestia
orala a unei doze infectioase;

• Invazia are loc in ileonul terminal la

scurt timp dupa ingestie;

• Salmonella este transferata in

monocite si transportata in stare
semi-dormanta in sistemul reticulo-
endotelial;

• Se raspandeste in ficat, colecist,

maduva osoasa unde poate fi
detectata luni sau ani;

• Poate intra in ductele biliare si este

excretata sporadic posibil in numar
mare in mediul inconjurator pe cale
intestinala.
 Evolutie
• Evolutia este stadiala:

1. in primul septenal este prezenta faza proliferativa-la nivelul placilor

Peyer (ileotifos) si a foliculilor colonici (colotifos).

• Macroscopic apare o tumefiere encefaloida, de consistenta moale rozata

asemanatoare substantei cerebrale.

2. In al doilea septenal apare necroza in centrul placii cu eliminarea

continutului placilor Peyer.
• Aceste ulceratii pot coexista cu perforatii intestinale;
• leziunea este in lungul axului intestinului,
• diagnosticul diferential se face cu leziunile tuberculoase unde leziunea
sechelara este circulara.

3. Ultima etapa este de reparare.

• Microscopic - aspecte nodulare alcatuite din limfocite, histocite si celule
Rindfleisch, celule mari de 40-60 m, cu citoplasma acidofila si cu nuclei
excentrici deoarece au fagocitat bacilii de Salmonella typhi.
 Nodulul din tifosul exantematic
• Rickettsiae
prowazekii
• de la om la om
prin paduchi sau
capuse
• Macroscopic :
• exantem petesial,
• un eritem dominant in creier (bulb, cerebel) si miocard;
• la nivelul pielii, leziunile sunt foarte variate de la“rash”la gangrena, localizate la
varful degetelor, nas, lobii urechii, penis, vulva.
• Pentru tifosul exantematic transmis prin capuse la nivelul intepaturii capusei apare
o escara urmata apoi de un rash hemoragic care se extinde pe tot corpul.
• Alte tesuturi frecvent atinse sunt creierul, muschii scheletici, plamanul, rinichiul,
testiculii, cordul unde se evidentiaza un eritem dominant.
 Microscopic
• Biopsie - nodulii Fraenkel, la nivelul vaselor mici si capilarelor.
• La nivelul celulelor endoteliale (endotelita proliferativa si descuamativa
continua care se poate complica cu trombi si hemoragii - explica exantemul
petesial)
• la nivelul celulelor musculare netede vasculare se produce o vasculita cu
infiltrat perivascular mixt cu multe macrofage.
• La nivelul cerebelului apare glioza.
  Limfogranulomatoza veneriana benigna
Nicolas-Favre 

• Chlamydia trachomatis,
• Transmitere sexuala;
• Clinic: uretrita nongonococica si trachom.

• La barbati poate fi cauza sindromului Reiter (triada: conjunctivita,

poliartrita si infectii genitale).

• Copiii nascuti din mame infectate (cervicite) pot dezvolta conjunctivite

autolimitate

• Chlamydia exista sub doua forme:

– corpi elementari care nu se divid dar sunt infectiosi;
– corpi reticulati care se multiplica in vacuolele create in celula gazda
si nu sunt infectiosi.
 Macroscopic
• Limfogranulomatoza debuteaza printr-un mic sancru granulomatos greu vizibil
intre pliuri, insotit de adenopatie satelita inghinala, pelvica si rectala;
• ganglionii sunt tumefiati si supureaza prin mai multe orificii, asemeni unui
“cap de stropitoare”.
 Microscopic
• examenul microscopic -leziune specifica in ganglion - aspect in cocarda :
– centrul este purulent (supuratie cu PMN-uri alterate),
– Stratul mijlociu -celule epitelioide cu nuclei asezati in palisada si rare celule
gigante,
– la periferie - infiltrat cu limfomonocite, plasmocite, PME, PMN.
• Conjunctivita - mucoasa este hiperemica, edematiata + infiltrat cu monocite.
 Granulomul reumatismal Aschoff

• Reumatismul articular acut- febra reumatica - este o leziune inflamatorie

acuta, recurenta care urmeaza unei faringite cu streptococul beta hemolitic
de grup A.

• Clinic: febra, poliartrita migratorie la nivelul articulatiilor mari, pancardita,

noduli subcutanati, eritem marginal cutanat si coreea Sydenham (leziune
neurologica cu miscari involuntare, rapide, neintentionate).

• Patogenie: reactii imunologice la antigenele streptococice, datorita unei

reactivitati incrucisate a anticorpilor cu antigene tisulare;

• Reactie imunologica declansata de infectia streptococica.

• reactie autoimuna la antigenul M streptococic, care prezinta similitudini

antigenice cu fibra miocardica
• Macroscopic: PANCARDITA- afectarea
tuturor straturilor cordului (endocard,
miocard, pericard),

• miocardita presupune dilatarea cardiacă

ventriculară, în particular inelul valvular
mitral,

• endocardita mai ales la nivelul valvelor

mitrale şi aortice.

• Cea mai grava leziune este de miocardita

reumatismala care produce aritmii (in
special fibrilatie) si prelungirea pe EKG a
intervalului PR.

• Datorita fibrilatiei, se pot dezvolta

trombi atriali, constituind surse potentiale
de embolii.
 Microscopic
• In cord leziunea patognomonica: granulom reumatismal Aschoff.
• In miocard acesta se localizeaza in interstitiu, in apropierea vaselor;
• Miocitele adiacente sufera leziuni distrofice sau sunt distruse.
• Etapele evolutive ale granulomului reumatismal Aschoff:

1. faza distrofic-alterativa-nodulul evidentiaza initial o necroza fibrinoida PAS

pozitiva a fibrelor de colagen din axul conjunctivo-vascular;

2. faza proliferativa: constituirea granulomului reumatismal:

– focarul de necroza fibrinoida este inconjurat de limfocite, macrofage si
ocazional plasmocite.
• Histiocitele (20-40m) sufera o bombare pe seama unei citoplasme amfofile
abundente cu nuclei rotund-ovoizi, lobati, centrali, in care cromatina este dispusa
in centru (celulele Aschoff).
• Cand nucleii sunt alungiti, subtiri, cu aspect de “bara dintata” sau “omida”
histiocitele se numese celule Anitschkow .

3. faza de fibroza/cicatriciala- in timp (ani, decade de ani) corpii Aschoff sunt

inlocuiti de cicatrici fibroase.
Granulomul Aschoff
 TESUTUL DE GRANULATIE
• Inflamatie nespecifica de tip proliferativ- etapa intermediara in procesele de
vindecare a plagilor;

• caracteristic procesului inflamator nespecific care presupune o proliferare a

ţesutului conjunctiv tânăr, bogat vascularizat, care se maturizează prin
scaderea celularitatii, creşterea numărului de fibre conjunctive şi a
vascularizaţiei, iar în final se formează cicatricea fibroasă.

• In cazul plăgilor, vindecarea se poate face “per primam intentionem”, în plăgi

aseptice şi cu margini drepte (cele chirurgicale) sau “per secundam
intentionem” în plăgile septice, cu margini neregulate, anfractuoase.

• Granulomul de fir;
• Granulomul dentar.
 MACROSCOPIC
• Formatiune pesudotumorala;
• Masa carnoasa, burjonata;
• Consistenta moale,
• Culoare rosie;
• Sangereaza usor la traumatisme
minore.
 MICROSCOPIC

- Vasele de neoformatie: numeroase

vase capilare grupate cu celule
endoteliale ai caror nuclei bombeaza
spre lumen.

-tesut conjunctiv tanar: fibroblaste si

fibrocite,

- fibre conjunctive cand procesul

evolueaza spre scleroza;
- Infiltrat inflamator polimorf: Ly,
plasmocite, histiocite, granulocite.
 FORME PARTICULARE
1.Granulomul de corp strain:
• Tipic este nonnecrotica si se formeaza in
prezenta de
– particule materiale (sticla, metal, ulei
ete.),
– materiale sintetice (suturi chirurgicale),
– materiale vegetale (celuloza care apare
in contaminarea cu fecale in prezeta
fistulelor sau perforatiilor de intestin
subtire)
- exogeni: talc, guta, ata, catgut, etc/endogeni:
keratina, cristale de colesterol, calcificari,
etc.;

• Macroscopic aspectul este de noduli cu

diametrul de maxim 1 cm, bine vascularizati
care pot sangera usor.
 Microscopic
• tesut conjunctiv de neoformatie (fibre fine de colagen si reticulina, fibroblasti,
fibrocite, vase de neoformatie)
• infiltrat inflamator cronic
• patognomonic prezenta de celule gigante de corp strain, celule cu diametru de
100m, avand o citoplasma eozinofila, cu multi nuclei situati neregulat,
predominant in centrul celulei;
• destul de frecvent cu resturi de corpi straini fagocitati.
Granulom de corp strain
 2.Granuloame cu aspect pseudotumoral:

- componenta vasculara foarte

bine dezvoltata,
asemanatoare unui
hemangiom: epulide-tumori
gingivale.
 Tuberculoza

• inflamaţie proliferativă granulomatoasă, specifică, dată de bacilul Koch (BK) –

BAAR evidentiabil prin coloratia Ziehl Nielsen;

• Caile de patrundere a germenilor in organism sunt in ordinea frecventei

urmatoarele:
1. calea respiratorie (prin inhalarea de BK de la bolnavii care elimina sputa
bacilifera) -95% din cazuri;
2. calea digestiva (prin ingestie de lapte infectat ) - 4%;
3. calea cutanata (prin solutii de continuitate, adeseori cu caracter profesional)
reprezinta 1% din cazuri.
 Micobacterium 1886
tuberculosis
• Bacilii Koch (BK) sunt strict aerobi,

• se dezvolta oportun la o presiune a

oxigenului de 14 mmHg (explica tendinta
de a se localiza in zonele subapicale
pulmonare);

• scad in numar in tesutul necrotic specific

(cazeum) unde oxigenul de sange lipseste.

• Cresterea este inhibata de pH sub 6,5 si

prin prezenta de acizi grasi cu lant lung.

Robert Koch
Bacilul Koch
 Primoinfectia 
• La prima expunere BK
actioneaza ca particule inerte
si determina un raspuns
inflamator nespecific cu
PMN.

• In aceasta perioada BK intra

in fagocite, pot drena pe
calea vaselor limfatice si
sangvine si disemineaza la
distanta unde pot muri, sau
ramane dormanzi (mai tarziu
pot induce alte focare ale
bolii).
TBC - multisistemica
 Expunere BK

Fara infectie Infectie 
(70-90%) (10-30%)

TBC latenta TBC activa
  (90%)  (10%)

Nu dezvolta 
niciodata  Netratat 
boala activa tratat

Deces in  supravietuire
aproximativ 2 ani  Deces Vindecare 
Patogeneza
• Bacterii+
• Limfocite T.
• Macrofage.
• Epiteloide.
• Proliferare.
• Necroza centrala.
• Celule gigante.
• Fibroza.
 Macroscopic
Leziuni nodulare (circumscrise) 
1. Granulatii miliare:

• leziuni mici, de 1-2mm;

• diseminarea miliara poate fi limitata la plaman cand sunt invadate

arterele,
• cand numarul germenilor este mare sau cand focarul cazeos erodeaza
venele pulmonare urmeaza o raspandire in oricare organ al corpului.

• Microscopic leziunea granulara poate fi proliferativa cu tendinta la

cazeificare centrala (folicul tbc Koster) sau leziuni exudative cu evolutie
spre cazeificare, mai ales la nivelul plamanului sunt prezente focare de
alveolita cazeoasa.
 2. Nodulii simpli 

• 0,5-3 cm.
• Diseminarea se face pe cale
hematogena, limfogena si
canaliculara;
• mai ales in acinii pulmonari au
dimensiuni de 2 cm.
• Localizati in special la varful
pulmonului,
• aspect policiclic cu margine festonata,
de culoare si consistenta diferite,
• Examenul histopatplogic evidentiaza
leziuni de tip exudativ, de
bonhopneumonie cazeoasa.
 3. Tuberculomul

• formatiune unica cu diametrul de 5-10 cm, bine circumscrisa, cu localizare

in plaman, rinichi, ficat, creier.

• Dupa aspectul macroscopic se descriu:

- Tuberculomul omogen - masa de cazeum alb-galbuie, mata, inconjurata de o

capsula conjunctiva;
- Tuberculomul polimorf (multinodular) format din mai multi tuberculi
aglomerati cu zone de cazeificare alternand cu zone de fibroza la periferia
lor;
- Tuberculomul stratificat - zone de cazeificare si fibroza concentrice (de
varste diferite), sugerand constituirea leziunii in etape succesive.

• Examenul microscopic evidentiaza capsula fibroasa periferica, delimitand

tesut de granulatie specific ce are in centru cazeum.
 Leziunile difuze

• Infiltratul pulmonar poate ocupa zone foarte intinse (lob sau plaman in
totalitate: pneumonie tbc sau bronhopneumonie tbc) cu cazeificare
omogena initial cenusiu albicioasa, apoi alb-galbuie-mata. Teritoriul afectat
este crescut in dimensiuni, de consistenta crescuta, cu diminuarea pana la
disparitie a crepitatiilor.

• Adeseori, masele cazeificate, ramolite se elimina, ducand la constituirea

unor caverne.

• Histopatologic se constata leziuni exudative cu focare confluente de

bronhopneumonie cazeoasa.

• Serozitele tbc (pleurezie, pericardita, peritonita, poliserozita) au caracterele

unei inflamatii exudative de tip serofibrinos care poate evolua spre
resorbtie sau spre transformarea cazeoasa sau cazeopurulenta.
 Leziunile alterativ-ulcerative
• Apar in tbc primara, cat si in tbc secundara,

• Cazeumul – necroza cu aspect de lapte branzit.

• recent - cenusiu translucid;
• in timp cazeumul devine uscat, alb-galbui, grasos, se formeaza sapunuri
(aspect “mastic”) urmate de calcificari (aspect “mortar”);
• Cazeumul se ramoleste prin fenomenul de necroza de colicvatie, secundar a
trei grupe de factori: multiplicare de BK, factori de ordin alergic, chiar in
absenta bacililor Koch (abcesul rece al tbc), asocierea florei microbiene
banale, in cantitati masive care antreneaza componenta supurativa.

• Urmarea fenomenelor de inbibitie lichidiana si aflux de PMN in zona de

necroza (fenomene exudative nespecifice) este eliminarea pe cai naturale
(arbore traheobronsic, tub digestiv, cai urinare, sau genitourinare
predominant la sexul masculin) sau pe cai palotogice (fistulele din
scrofuloza).

• Consecutiv apar ulceratii sau caverne tbc.

 Ulceratia tbc

• este o pierdere de substanta cutanata sau mucoasa, de forma

neregulata, cu margini anfractuoase, dezlipite;
• fundul ulceratiei este murdar, cenusiu, granular cu depozite
alb-galbui cazeoase.

• Microscopic- hiperplazie a epiteliuiui din vecinatatea

ulceratiei, a carei baza este reprezentata de tesut granulomatos
specific (folicul Koster) cu zone de necroza cazeoasa.
 Caverna tbc
• pulmonar sau extrapulmonar (rinichi, prostata, os,
ganglioni etc.)
• Semnificatia acestor leziuni este ca organismul
uman se apara defectuos;

• Evolutia zonelor de necroza de cazeificare este

spre
- inchistare (prin constituirea de tesut fibros fara
caractere de specificitate),
- calcificare,
- osificare,
- remaniere proliferativa (prin tesut de granulatie
specific) si
- ramolire (fenomene exudative nespecifice).
 Aspect microscopic
• leziunea proliferativa specifica: foliculul Koster.
• Acestia au tendinta la confluare;

• Foliculul Koster matur este format de la centru spre periferie din:

1. cazeum - necroza acidofila, cu aspect anhist, fin granular, eozinofil, cu
tendinta la confluare, in care persista filamente de reticulina si de elastina
ale vaselor sanguine; cazeumul este un element patognomonic dar
neobligatoriu;
2. la periferie se gasesc celulele gigante multinucleate Langhans:
- diametru de 40-150 m
- nuclei in numar mare (aproximativ 40-50) dispusi la periferia celulei, la sectiune cu
aspect de semiluna, potcoava, cerc/coroana.
- Citoplasma este amfofila spre acidofila, uneori granulara, se gaseste in centrul
celulei.
- Apar prin contopirea macrofagelor care nu au degradat complet BK, vzibili prin
coloratii speciale, intracitoplasmatic.
- Element patognomonic dar neobligatoriu (absenta lor nu infirma diagnosticul de
tbc);
 Aspect microscopic

3. la periferie apar celulele epitelioide - elemente patognomonice si

obligatorii;
- sunt macrofage dispuse in coroana in jurul cazeumului si/sau celulelor
Langhans.
- o zona lipsita de vase.
- citoplasma abundenta, palida, cu limite neclar precizate;
- in centru este nucleul, frecvent cu marginatie cromatiniana, de forma
ovoida sau alungita cu aspect de «piscot » .
- Se aseamana cu celulele malpighiene;

4. la periferie este prezenta coroana de limfocite, element patognomonic si

obligatoriu.
Foliculul Koster
TBC pulmonar
Foliculi giganto-epitelioizi
Diagnostic diferential-Sarcoidoza
 Lepra (boala Hansen)

• Infectie cronica granulomatoasa datorata bacteriei Mycobacterium leprae;

• Afectiune granulomatoasa ce afecteaza nervii periferici si mucoasa tractului
respirator superior
• Gerhard Henrik Armauer Hansen - 1873
Mycobacterium leprae

Scollard, DM et al. 2006. “The continuing challenges of leprosy.”

Clinical microbiology reviews 19, no. 2: 338-81.
 Mycobacterium leprae
• Bacterie gram-pozitiva;
• Intracelulara;
• nu creste in vitro;
• Nu mai are genele necesare pentru cresterea individuala – nu creste pe
agar – se utilizeaza soareci ”nude”.
Bacteria supravietuieste in partile mai reci ale corpului uman

Piele Nervi periferici

http://www.nlm.nih.gov
 Evolutie
• buna corelatie intre reactivitatea limfocitelor T si evolutia clinica “polara”.
• “lepra tuberculoida”
– crestere importanta a limfocitelor T care produc o agregare locala si activarea de
macrofage sau granuloamele tuberculoide cu cativa bacili vii in leziune.
– Testul cutanat la lepromina fie este intens pozitiv la 48 de ore (testul Fernandez), fie
la 3 - 4 saptamani (testul Mitsuda).
– Raspunsul mediat celular elimina antigenul dar determina distructie tisulara.

• “lepra lepromatoasa”
– absenta imunitatii mediate celular, cu rezistenta scazuta a gazdei;
– se constata un numar impresionant de Mycobacterium leprae in macrofage care sunt
incapabile sa-i distruga sau sa limiteze cresterea bacteriana, probabil datorita
absentei semnelor de activare care deriva din LT sensibilizate.
– agregate difuze sau nodulare de macrofage spumoase, predominante fata de
celulele epitelioide granulomatoase.
– Testul cutanat la lepromina este negativ.
 • Transmiterea leprei se face direct de la cazurile active (cel mai frecvent lepra
lepromatoasa).
• Formele tuberculoide nu sunt contagioase.
• Modul de intrare este necunoscut, dar probabil prin picaturi aspirate sau prin contact
cutanat.
• Infectia clinica declarata necesita un contact strans, prelungit (ani), evolutia este lenta,
multi bolnavi decedand cu lepra si nu din cauza ei.
• Organele vitale si SNC sunt rar afectate.
• Rezervorul principal – omul;
• Grupul de risc: copii, persoane care locuiesc în zone endemice, în conditii precare, cu dieta
insuficienta, imunocompromisi (HIV)
 Lepra lepromatoasa
• bacteriemia -persista frecvent in evolutia bolii;
• organismele sunt localizate preferential:
– fata anterioara a ochilor,
– viscerocraniu pana la nivelul laringelui,
– testicule,
– mana, picior (zone tisulare reci).
– Leziunile cutanate- macule,papule,noduli.
• Prin progresia leziunilor nodulare, cu tendinta la confluenta, apare “fasciesul
leonin” (in timp, odata cu asocierea sclerozei prin imobilitate, se descrie
“fasciesul antonin”).
• Majoritatea leziunilor cutanate sunt hipoestezice sau anestezice.
• La nivelul nasului se dezvolta leziuni mucocutanate - rinita leproasa -
elementul cel mai infectant.
• Concomitent se asociaza obstructii in caile aeriene: punti sau perforatii
septale, prabusirea piramidei nazale.
 Leziunile nervoase
• Nervii periferici pot fi afectati de obicei
simetric, in special nervul ulnar si
peronier (cei mai superficiali).

• Pierderea sensibilitatii si troficitatii

duce la ulcere perforante si mutilari ale
degetelor.

• Cu toate ca nervii sunt plini de bacili Scollard, DM et al. 2006. “The continuing challenges of leprosy.”
(teaca Schwann) atingerea neuronala Clinical microbiology reviews 19, no. 2: 338-81.
este mai evidenta in forma de lepra
tuberculoida fata de lepra
lepromatoasa.

• Pierderea sensibilitatii;
• Paralizie;
• Deformare.
Diagnostic-Biopsia cutanata
 Aspect microscopic
• Infiltrat cu macrofage vacuolate ce
contin multi bacili;
• Limfocitele sunt putine sau absente.
• Celulele gigante de corp străin pot fi
prezente ocazional in cazurile
avansate.
• Zona subepidermala este libera.
• Tecile nervoase sunt laminate (coaja
de ceapa).
• Multi bacili, limfocite putine;
• Infiltrat masiv cu macrofage spumoase cu bacili,
limfocite putine
• Nerv cu multi bacili si aspect de “foi de ceapa”
• Limfoganglionii au histocite spumoase agregate in ariile
paracorticale cu cresterea centrilor germinativi.
• In stadiile avansate, agregate similare de macrofage apar in pulpa
rosie a splinei si in ficat.
• Testiculele - degradarea tubilor seminiferi si sterilitate consecutiva.
• Ginecomastia este frecventa.
 Lepra tuberculoida
• caracterizata prin leziuni cutanate maculare;
• Maculele sunt initial eritematoase apoi cresc, au forma neregulata cu
margini indurate, ridicate, hiperpigmentate si centru palid, deprimat
(vindecare centrala).
• Dominanta leziunii - atingerea nervoasa este tipica nervilor ulnari si
peronieri care sunt inconjurati de o reactie inflamatorie granulomatoasa si
daca sunt mici pot fi distrusi in totalitate.
 Leziunile nervoase
• Leziunile neurale induc anestezii cutanate si atrofii musculare, astfel incat
bolnavii pot dezvolta la cele mai mici traumatisme ulcere cutanate
indolore.
• Cand leziunile neurologice si trofice sunt asansate apar contracturi,
paralizii, amputatii ale degetelor mainilor sau picioarelor.
• Nervii faciali lezati produc paralizii ale pleoapei cu cheratita si ulceratii
corneene.

International Federation of Anti-Leprosy Associations (ILEP)

http://www.ilep.org.uk/en/
 Aspect microscopic
• infiltrat format din insule de celule
epitelioide, înconjurate de o masă
densă de limfocite.
• Infiltrate - în principal superficial,
apasă pe epiderm;
• Absenta unei zone sub epidermice
fara infiltrat;
• Aplatizarea crestelor papilare
• Celule LANGHANS - prezente.

Nerv subcutanat – infiltrare perineurala

 Aspect Social
• WHO -la începutul anului 2007 au fost 224717 de cazuri raportate (din 109
de tări);
• În comparatie cu numărul de cazuri noi depistate în 2006, care a fost
259017, numărul de cazuri noi a scăzut cu mai mult de 40019 de cazuri (o
scădere 13,4%)
• În ultimii cinci ani, numărul global de cazuri noi a scăzut în medie cu 20%
pe an;
 Sifilisul

• boala venerica transmisibila, cu evolutie insidioasa,

• Etiologie: Treponema pallidum.
• Treponema pallidum, este o spirocheta de 10 – 13 m, subtire, mobila, nu
poate fi cultivata in vitro, de virulenta scazuta si de o mare infectiozitate;
• poate fi usor distrusa de sapun, antiseptice, frig, atmosfera uscata.
• impregnare argentica (tehnica Levaditi, examinare in camp intunecat -
preparate proaspete) sau prin tehnici de imunofluorescenta.
• Transmiterea este de obicei sexuala;
• Transmiterea placentara apare din al II-lea trimestru de sarcina - sifilis
congenital.

• Dupa 2 saptamani de la sancrul initial gazda devine rezistenta la reinfectie,

reexpunerea nemaifiind urmata de un alt sancru: “imunitate de sancru”.
 Sifilis

Dobandit Congenital

Primar Secundar Tertiar

 Sifilisul primar

• apare dupa o perioada de incubatie de 10-90 de zile (in general 3 sapamani).

• este cu atat mai scurta cu cat numarul de treponeme a fost mai mare.
• Daca in aceasta perioada se iau antibiotice pentru alte motive, stadiul I
lipseste (sifilis decapitat).

Localizare
• in zonele genitale externe (90% din cazuri):
-la barbati pe gland, santul balanopreputial;
-la femei pe portiunea vaginala a colului uterin sau vulva;
• 10% din cazuri sunt localizate pe extragenital;
• La proximativ 50 % din femei 30% din barbati leziunea de primoinfectie nu
se dezvolta sau nu este detectata.
 Macroscopic
• sifilomul primar si adenopatia satelita.
-Initial macula rosiatica, nedureroasa, punctiforma, bine delimitata care se transforma repede in
papula care erodeaza superficial.

1.Ulceratia sau sancrul dur:

– este rotund-ovalara, bine delimitata cu diametrul de 0,5 - 2 cm, unica sau multipla (2-
3), conturul este regulat, marginile se pierd in tesutul sanatos.
-Baza sancrului: este indurata, cartonoasa, lamelara, cartilaginoasa, aparand la aproximativ 4
zile de la aparitia sancrului si se mentine 2 - 3 luni si dupa cicatrizarea lui.
-Vindecarea se face fara urme sau cu o cicatrice alba cu margini pigmentate;

2.Adenopatia satelita este nedureroasa, dura, bine delimitata, mobila, persista mai mult timp
(patognomonic), cu aspect de cordon indurat (pe seama venei de insotire), constituita din
mai multi limfoganglioni, unul dintre ei fiind mai mare de obicei cel mai apropiat de sancru.
“Kissing”-ulcerele fata in fata
The “Dory Flop”
Sancrul oral 
 Aspect microscopic
• infiltratul inflamator
limfomonocitar dispus ca un
manson in jurul arterelor
mici si arteriolelor cu aspect
de endotelita proliferativa.

• Limfoganglionii evidentiaza
limfadenita cronica
(reactionala) nespecifica cu
infiltrat bogat in plasmocite
si uneori granuloame cu
macrofage.
 Sifilisul secundar
• apare după 2 – 12 săptămâni de la apariţia şancrului (în medie 42 – 45 de zile);
• sau după 63 – 65 de zile de la contactul infectant;
• erupţie generalizată, simetrică şi contagioasă;
• cefalee, dureri osoase nocturne, icter, iritaţie meningeală, sindrom nefrotic
(secundar gromerulopatiei cu complexe imune).
• Acest stadiu poate persista 2 – 3 ani şi este însoţit de serologie pozitivă.
• Leziunile care pot apare sunt cutanate (sifilide), mucoase şi viscerale.

Sifilidele 
-Macule/papule indurate, nedureroase, de culoare roz-roşietice, superficiale şi
diseminate care se vindecă fără cicatrice şi conţin un număr mare de spirochete.
-însoţite de microadenopatie cu o creştere generalizată de volum a limfoganglionilor
(nedureroşi şi fără periadenită) mai ales cervicali şi epitrohleeni.

1. Sifilidele eritematoase;
2. Sifilidele papuloase;
3. Sifilidele micropapuloase
4. Sifilidele psoriaziforme;
5. Sifilida papulohipertrofică (condilomată lata).
• Rozeolele sunt o erupţie de macule rotund-
ovalare, de culoare roz pal asemănătoare Sifilidele
florii de piersic, cu diametrul de 5 – 15
mm, cu margini estompate, separate de
eritematoase
pielea sănătoasă care dispar la
vitropresiune.

• Localizarea poate fi pe trunchi, feţele şi

flancurile toracice, rădăcinile
membranelor.

• În general respectă faţa, gâtul şi regiunile

palmo-plantare.
• La baza gâtului apare leucomelanodermia
sifilitică, fără sau cu alopecie, supranumita
“colierul lui Venus”.

• Histologic apar leziuni de vasculită cu

infiltrat limfoplasmocitar perivascular
redus şi edem discret.
 Sifilidele papuloase 
• sunt cele mai frecvente manifestări ale sifilisului secundar.
• lunile 4 – 12;
• diametrul de 3 – 10 mm, de culoare roz-roşie-arămie, acoperite de o scuamă fină,
uscată, care se dezlipeste central lasând un guleraş scuamos (sifilide papulo-scuamoase).
•Nu sunt pruriginoase şi pot să apară şi pe faţă, gât, regiunea palmo-plantară.

•Histopatologic, în dermul superficial se găseşte un infiltrat inflamator, mai abundent

decat la rozeola. Epidermul prezintă acantoză şi hiperacantoză.
 Sifilidele micropapuloase
•sunt dispuse în grupuri în jurul foliculilor piloşi.
•Prezenţa celulelor Langhans în infiltratul inflamator pune probleme de diagnostic
diferenţial cu tbc.
•Ocazional, leziunile sunt mai bine localizate astfel încât în regiunile peniene sau vulvare
(mai rar pe labii şi în regiunea perianală), devin mai mari, elevate.

Sifilidele psoriaziforme
•sunt leziuni ale epidermului cu acantoză şi scuame paracheratozice;
•diagnostic diferenţial cu psoriazisul.

Sifilida papulohipertrofică (condilomată lată)

•proeminenţă turtită, de culoare roşie-brună, de 2 - 3 cm în diametru care se diferenţiază
de condiloamele acuminate (etiologie: virusul papiloma uman) prin epiteliul intact şi
prezenţa inflamaţiei dermice superficiale sifilitice (infiltrat limfoplasmocitar) cu leziuni
de endarterită obliterantă şi prezenţa a foarte multe spirochete.
Condylomata lata
Pe mucoase
• leziunile sunt mai rare, se numesc plăci mucoase
(sifilide papuloerozive prin ulcerarea rapidă a
epiteliului).

• Ulceraţiile au margini neregulate şi culoare

roşietică.
• Baza ulceraţiei este de culoare cenuşie murdară,
acoperită cu depozite fibrinoleucocitare.

• Ulceraţiile conţin un număr mare de spirochete şi

au cea mai mare contagiozitate.
• Localizarea poate fi la nivelul mucoasei
orofaringiene, laringiene, nazale, genitale şi
anorectale.
 Alopecia areata 
Fanere
• “alopecia în luminişuri” în lunile 3 – 4 de
boală, afectând predominant regiunea
parietotemporală. Alopecia maximă
prezintă zone insulare de 1 – 3 cm.
• Alopecia regresivă afectează genele,
sprâncenele (semnul omnibuzului sau
alopecie în 1/3 laterală), barba (aspect
“mâncat de molii”),
• unghiile (perionixis cu burelet periunghial
dur, roşiatic sau onixis cu eroziuni
punctiforme, crateriforme, dispuse în şir
vertical pe unghii sau cu striuri paralele,
transversale, asemeni valurilor de nisip
• Unghiile au culoarea chihlimbarului şi pot
să cadă.
• Se consideră că şi după 4 ani de la debutul bolii, sifilidele
secundare erodate (plăcile mucoase), sângele, sperma şi
laptele matern sunt contagioase.

• Diagnosticul de sifilis secundar trebuie suspectat când se

dezvoltă un rash la bolnavii cu stare generală bună, cu
poliadenopatie, cervicalgii şi dureri osoase.

• In acest stadiu al bolii testele serologice sunt intens pozitive.

 Sifilisul terţiar 
• perioade de latentă de 2 – 4 ani (limitele extreme: de la câteva săptămâni la
30 de ani).
• Leziunile caracteristice au un aspect proliferativ şi alterativ, cu dispoziţie
nodulară sau difuză (gome sau infiltrate de tip gomos).
• Cel mai frecvent afectat este sistemul cardiovascular (80 – 85°/ dintre
cazuri), leziunile SNC reprezintă 5 – 10% iar restul sunt leziuni osoase,
cutanate şi viscerale.
 Morfologic, goma este caracteristică perioadei terţiare şi
evoluează în 4 stadii:
1. Goma crudă: la 2 – 3 săptămâni, se evidenţiază nodozităţi indurate, elastice, bine
delimitate, neinflamate (fară aderenţe), mobile şi nedureroase.
- Pe piele au aspect circinat iar la secţiune au aspect de castană crudă.
- Histopatologic se observă un infiltrat plasmocitar circumscris.
2. Goma ramolită: centrul leziunii, care devine fluctuent, se lichefiază.
- Pielea care acoperă leziunea este de culoare roşie-violacee.
3. Goma ulcerată: se formează un orificiu fistulos prin care se scurge un lichid vâscos, filant,
de consistenţa şi aspectul gumei arabice.
- Apoi se evidenţiază ţesutul necrotic compact, de culoare albă, asemeni cărnii de morun.
- Fundul ulceraţiei este curat, marginile ulceraţiei sunt rotunde, neregulate, tăiate drept, de
culoare roşie-arămie. Ulceraţia poate fi invazivă şi mutilantă.
Primele trei forme evoluează pe o perioadă de 3 – 4 luni.

4. Goma cicatriceală produce retracţii importante ale ţesuturilor cu perforaţii (comunicare

gura-nas cu tulburări în digestie, în fonaţie, etc.) având caracter de cicatrice mutilantă.
• Microscopic tabloul lezional este dominat de panvasculită cu fenomene de obliterare.
 Leziunile cardio-vasculare
• Localizare preferentiala-aorta ascendentă;
• devin manifeste în ani (sau zeci de ani) după
infecţia iniţială,
• Leziunea microscopica caracteristica-
endarterită obliterativă.

• Determina
-Anevrisme;
-insuficienţă aortică pură;
-infarcte masive.
-hipertrofia ventriculului stâng -cordul bovin
(greutate de la 600 g la 1 kg).

• trunchiul vertebral şi poligonul Willis, pe

artera pulmonară şi ramificaţiile ei (apare
sindromul de insuficienţă cardiacă dreaptă),
pe extremităţile inferioare (unde se poate se
ajunge la gangrenă).
• Aorta are perete ingrosat; MACROSCOPIC
• Tunica internă este groasă, tentă
cenusie; cicatrici longitudinale aspect
de “scoarta de copac”.

• pe secţiune, perete îngroşat, adventice

sclerozată, cicatricială, aderenta de
ţesutul vecin;

• Leziunile favorizează ateromatoza si

anevrismul aortic.

• Anevrismul aortic este localizat cu

predilecţie pe artera aortă ascendentă
si /sau crosă (diagnostic diferenţial cu
ateromatoza aortei, care preferă aorta
descendentă şi emergenţa vaselor mari).
• Leziunile evoluează dinspre adventice
spre medie cu dezorganizarea
structurilor elastice ale mediei
(mezaortita).
 MICROSCOPIC
• Endarterita proliferativa la nivelul vasa
vasorum

• Adventice: infiltrate inflamatorii

perivasculare (mansoane) in jurul vasa
vasorum cu dispozitie nodulara sau difuza
(plasmomul Unna): plasmocite si
limfocite; peretele vaselor este ingrosat,
lumenul e micsorat datorita endotelitei
proliferante;

• Media: distructia fibrelor elastice, se

acumuleaza infiltrate inflamatorii limfo-
plasmocitare= gomele sifilitice
(mezoaortita luetica);

• Intima: ingrosata cu fibroza.

Prin distrugerea fibrelor elastice si musculare

din peretele aortei se produce dilatarea
lumenului cu aparitia anevrismelor.
 Leziunile meningo-vasculare
• meningoencefalita luetică, bazilară (asemeni tbc) cu interesarea vaselor
subarahnoidiene.
• Macroscopic se constată o îngroşare a leptomeningelui şi hidrocefalie.
• Microscopic:
-discret exudat fibrinos şi cu leziuni de endarterită obliterantă înconjurate de infiltrate
limfoplasmocitare difuze, progresând de-a lungul vaselor poligonului Willis
-zone de ramolisment cerebral.
-Progresia leziunilor spre ventriculi cu obliterarea orificiului de comunicare
interventricular determină acumularea de LCR şi în final hidrocefalie internă.
 Leziuni ale sistemului nervos central

Paralizia general-progresivă
• meningoencefalită luetică care apare în 2% din cazurile de sifilis terţiar,
mai frecvent la bărbaţi.
• Clinic, apare iniţial un sindrom paranoid, cu bolnavi grandomani; apoi se
instalează demenţa paretică.
• Macroscopic se constată îngroşarea leptomeningelui de la nivelul lobilor
frontali, circumvoluţiunile frontale se atrofiază şi se sclerozează, lobii
frontali aparând micşoraţi.
• Microscopic apar modificări vasculare şi inflamatorii sifilitice şi leziuni
degenerative neuronale însoţite de glioză.
Tabesul dorsal (ataxia locomotorie)
• localizat la nivelul măduvei spinării;

• clinic - mers zvâcnit, asemeni lacustelor, cu dureri fulgurante şi absenţa

reflexelor osteotendinoase profunde, mari perturbări în sensibilitate, artropatii
Charcot-Marinescu (datorită mişcărilor neregulate se rup fragmente de cartilaj
articular), ulcere perforante plantare, crize gastrice tabetice (dureri intense în
centură) şi modificări în diametrul pupilei.

• degenerare selectivă a cordoanelor posterioare;

• Consecutiv demielinizării apar leziuni degenerative ale axonilor urmate de
glioză şi scleroze gliale (apar tulburări specifice de sensibilitate).
 Leziuni din alte ţesuturi şi organe
1. Gomele cutanate apar în al 3-lea an de la debut,
• microscopic - în dermul mijlociu şi papilar un infiltrat limfoplasmocitar, celule epitelioide şi
celule gigante cu o netă reacţie conjunctivă.
• au material necrotic şi prezintă rare treponeme.
• Localizarea de elecţie este la nivelul gambelor (leziuni circumscrise, ulcerate, pătrunzând şi în
osul subiacent) sau la nivelul palatului cavităţii bucale (perforaţie - comunicare cu fosele nazale).

2. Manifestările osteo-articulare sunt osteoperiostita şi osteomielita gomoasa.

• Osteomielita
• Osteoperiostita : tibia îngroşată, “tibia în iatagan”, “nas în şa”, “nas în cioc de
papagal” cu prabuşirea scheletului nazal.
• La nivelul articulaţiilor sternocostale, mandibulare, a genunchiului apare “hidartroza cu
revărsat sinovial” sau “tumefacţia albă sifilitica”.
• Craniul are aspect “ros de carii”, cu formă rotunjită şi cu tendinţă condensantă.

3. La nivelul muşchilor -miozita difuză sau nodulară gomoasă.

4. La nivelul ficatului - “ficat legat în sfori”.
 Sifilisul congenital

• În primul trimestru de sarcină placenta este o barieră în calea treponemelor.

• Treponema pallidum este transmisă din al doilea trimestru de sarcină,
odată cu dispariţia citotrofoblastului.
• Destul de frecvent după luna a V-a de viaţă a fătului, sifilisul congenital
produce avort tardiv.

• Leziunile sunt clasificate în:

1. sifilis congenital precoce (leziunile apar chiar în momentul naşterii şi în
primii doi ani de viaţă);
2. sifilis congenital tardiv (leziunile apar în adolescenţă).
 Luesul congenital precoce
1. Leziuni incompatibile cu viaţa;
• moartea fătului în uter cu naşterea unui făt macerat.
• Tegumentele edemaţiate.
• pneumonie albă - microscopic evidenţiază parenchim pulmonar
cu alveole tapetate cu epiteliu de tip nerespirator, embrionar, în
interstiţiu fiind prezent un infiltrat limfoplasmocitar şi fibroză.
• “ficat silex” - hepatită interstiţială limfoplasmocitară cu fibroză
gomoasă.
• hidrocel bilateral, ireductibil cu orhită scleroasă.

2. Leziuni compatibile cu viata:

•Leziuni cutanate
– pemfigus palmo-plantar
– Sifilide
– erupţie cutanată (rozeoliformă papuloasă, papuloerozivă, aramie în jurul
orificiilor sau plicilor,
– aspect infiltrativ difuz (apare peribucal sau/si perianal: tegumentul este lucios,
edemaţiat, rigid cu formarea de fisuri adânci care se vindecă lasând cicatrice
liniare albe radiare).
•Leziuni mucoase: coriza sifilitică bilaterală
• Leziuni osoase.
– craniotabes cu deformări ale cutiei craniene, cu bose temporo-fronto-
parieto-occipitale prin persistenţa oaselor moi şi a dehiscenţei suturilor.
– osteocondrita diafizo-epifizară cu dezlipirea epifizei şi pseudoparalizie
Parrot
– osteoperiostită sifilitică (îngroşarea diafizei “tibie în iatagan”), osteită
şi osteomielită gomoasă.

• Malformaţii congenitale în special în cavitatea orală (cheiloschisis,

cheilognatopalatoschisis) sau leziuni cardiace.
 Sifilisul congenital tardiv
• Se manifesta in adolescenta;
• osteocondrită diafizo-epifizară cu pseudoparalizie (sindrom Parrot); tibia în
iatagan
• modificarea piramidei nazale -nas in sa;
• Triada Hitchinson: distrofii dentare, eruptie tardiva dinti, anomalii dentare
incisivi superiori, marginea ocluzala excavata in semiluna, dinti latiti, leziuni
oculare-keratita interstitiala, leziuni otice-atrofie nerv acustic.
 Rhinoscleromul 
• Leziune inflamatorie cronica distructiva a nasului si a cailor aeriene superiare.
• Etiologie: Klebsiela rhinoscleromatis

• Endemica in zone din Africa (Egipt) Asia, Mexic, America centrala si de sud,
Europa centrala si de est, cu o crestere a incidentei in Spania.

• 1877 – Chirurgul polonez Johann von Mikulich in Wroclaw a descris aspectele

histologice ale bolii;
• 1882 - von Frisch a identificat microorganismul cauzator;
• 1932 - Belinov a propus termenul de scleroma respiratorium.

• Transmitere prin inhalarea directa de picaturi sau material contaminat;

• Procesul patologic incepe probabil in ariile de epiteliu de tranzitie: vestibulul
nazal, aria subglotica a laringelui, zona dintre nazofaringe si orofaringe.
• Implica imunitatea celulara;
• Apare tipic la persoane intre 10-30 ani.
Afecteaza:
• cavitatea nazala (95-100%);
• nazofaringele (18-43%)
• laringele (15-40%)
• traheea (12%), and bronhiile (2-7%)

• Poate afecta cavitatea orala, sinusurile

paranazale, tesuturile moi de la nivelul
buzelor, nasului;
• Rereori se extinde la orbite;
• 3 stadii
1. Stadiul cataral sau atrofic;
2. Stadiul granulomatos;
3. Stadiul sclerotic.
 Manifestari clinice

• Rinite cronice;
• Obstructie nazala cel mai frecvent;
• Rinoree;
• Epistaxis;
• Disfagie;
• Deformare nazala;
• Anestezia palatului moale;
• Dificultati in respiratie care progreseaza spre stridor;
• Disfonie;
• Anosmie.
 1. Stadiul cataral/atrofic
• Incepe ca o rinita nespecifica care evolueaza spre rinoree purulenta, fetida cu
formare de cruste;
• Poate dura saptamani-luni. 
2.Stadiul granulomatos/hipertrofic
• Mucoasa nazala devine rosie albastruie si granulara cu formarea de noduli si polipi
nazali;
• Apare epistaxis cu marirea nasului, deformarea acestuiasi distructia cartilajunui nazal
(nasul Hebra).
• Poate ajunge pana la anosmie, anestezia palatului moale, disfonie, obstructie variabila de
cai aeriene.

3. Stadiul sclerotic

• Apar scleroza si fibroza;

• Apare atunci cand nodulii sunt inlocuiti cu tesut
fibros si cicatrizare extensiva cu aparitia de
stenoze.
 Microscopic

• Infiltrare extensiva cu histiocite spumoase care contin microorganisme (celulele

Mikulicz)
• Alte celule inflamatorii: limfocite, plasmocite;
-Celulele Miculicz -citoplasma vacuolata si contin frecvent o singura vezicula neregulara cu
detritus granular si fibrilar;
- frecvent apare coalescenta celulelor vacuolate cu formarea de microchisturi multicelulare;
- Col PAS, Warthin Starry, bacteriile sunt mai numeroase in ariile cu abundent infiltrat
inflamator.
• macrofage spumoase cu nucleu
central (celule Mikulicz).

• Epiteliul de acoperire prezinta

metaplazie pavimentoasa.
Inflamatii virale
 BOALA INCLUZIILOR CITOMEGALICE
• Inflamatie specifica a glandelor parotide;
• Virusul citomegalic (forma localizata a bolii cu incluzii citomegalice);

• Mecanisme transmitere CMV:

– Transplacentar: poate rămâne latentă cu efect minim la făt sau poate
acţiona asupra SNC cu distrugerea acestuia si moartea intrauterină.
– In timpul nasterii sau după naştere, în primul an de viaţă (prin laptele
matern). Clinic apar tulburări hematologice (purpură), boli respiratorii
minore, hepatite tranzitorii.
– Prin saliva
– Cale veneriana-după vârsta de 15 ani- Infecţia primară la adult este de
obicei urmată de excreţia tranzitorie a virusului (salivară sau urinară) de la
câteva zile la câteva săptămâni (excepţie fac femeile gravide care vor
excreta virusul toată perioada sarcinii şi apoi toată perioada de lactaţie).
– Iatrogen:transplant/transfuzii
• Macroscopic: glandele sunt crescute de
volum; hiperemice, edematoase.
• Microscopic:la nivelul canalelor
excretoare a glandelor parotide:

Celulele infectate:
- celule epiteliale mari, rotunde, (30-40
microni);
- nucleu voluminos care prezinta o incluzie
de 7-8 microni diametru, acidofila;
- spatiu optic clar intre incluzie si
membrana nucleara;

• Aspect de “ochi de pasare” sau “ochi de

bufnita”(efect citopatic de tip incluzionar)
• Interstitial vase hiperemiate si infiltrat
inflamator cu limfocite, plasmocite,
macrofage.
 PAROTIDITA EPIDEMICA
• Inflamatie acuta exudativa a glandelor salivare mari in special glandele
parotide;
• Boala infectioasa, transmisibila.
• Etiologie: virusul urlian - paramixovirus;
• Localizare: gl salivare (parotide), pancreas exocrin, SNC, tescticule,
ovare.
• Evoluţia bolii este de 1-2 săptămâni;
• este unilaterală (20% din cazuri) sau bilaterală (70% din cazuri);
• tumefierea parotidei, consistenţă crescută;
• febră, creşterea locală a temperaturii;
• durere;
• afecteaza copii între 5 şi 15 ani.
 MACROSCOPIC

• Glande parotide marite de volum,

• Consistenta crescuta,
• Congestive, edematoase;

Microscopic
• Interstitiu: hiperemie intensa, uneori
extravazare de hematii, edem, infiltrat
inflamator limfoplasmocitar.

• Canale excretorii: inflamatie catarala cu

alterarea si descuamarea epiteliului si
condensarea secretiei in lumen.
MICROSCOPIC
 Inflamatii virale
Poliomielita
• grupul enterovirusilor;
• produce o gastroenterita nonspecifica initiala,
• apoi invadeaza secundar SNC unde ataca specific doar neuronii motori din coarnele
anterioare ale maduvei spinarii producand o paralizie flasca musculara si hiporeflexie
permanenta.
 Microscopic
1. in fazele acute:
• mansoane perivasculare formate din mononucleare;
• proces de neuronofagie a neuronilor motori din coarnele anterioare ale
maduvei spinarii;
• Reactia inflamatorie este de obicei limitata la acest nivel;
• leziunea este de obicei severa, producand cavitati si prin demielinizare;
2. In timp se produce pierderea neuronilor si glioza in zonele afectate cu atrofia
radacinilor anterioare spinale si atrofie neurogena a muschilor denervati.
Neuronofagie
Neuron necrotic – Neuron normal
 Rabia
• este transmisa prin saliva (muscatura) unui
animal turbat.
• Virusul intra in SNC de-a lungul nervilor
periferici, pornind de la rana perifirica.
• Incubatia depinde de distanta de la plaga muscata
pana la creier si variaza intre 1 si 3 luni.
 Tablou clinic
• debutul este nespecific, cu stare de rau, dureri de cap, febra cu parestezii locale in jurul
plagii.
• In fazele avansate, bolnavii au o excitabilitate marcata a SNC: o usoara atingere
produce durere si miscari minime provoaca raspunsuri motorii violente ajungandu-se
la convulsii.
• meningism si apoi paralizie flasca.
• Periodic si progresiv starea de toropoare si de agitatie evolueaza spre coma (encefalita
severa).
• Moartea se produce prin insuficienta centrilor respiratori.
• macroscopic creierul are edem si hiperemie
vasculara;
• Microscopic:
– degenerare neuronala difuza;
– reactie inflamatorie cu cel mai sever aspect
in nucleii bazali, podeaua ventriculului IV,
in special partea bulbara, in ganglionii
radacinilor dorsale medulare si in
cordoanele spinale.

• Corpii Babes-Negri sunt patognomonici:

- sunt incluzii citoplasmatice eozinofile, unice sau
multiple, de forma rotunda sau de glont care
reprezinta colonii de virusi.
- Ei se gasesc mai ales in cornul
lui Amon (neuronii piramidali al
hipocampului) si in celulele Purkinje.
Corpii Babes-Negri in neuronii piramidali cerebel
Infectiile fungice
 Aspergiloza
• Cea mai frecvent infectie fungica a
plamanilor;
• Etiologie: Aspergillus fumigatus care se
dezvolta la temperatura scazuta si
umiditate;

• Infectia poate duce la:

- Aspergiloza bronhopulmonara alergica;
- Aspergilom;
- Bronsita necrotizanta.

• Imunosupresati: susceptibilitate crescuta la

infectii severe: Terapie citotoxica,
HIV/SIDA, pacienti cu leucemie;
• Clinic: hemoptizie redusă cantitativ, dar când este în
cantitate crescuta reprezintă o urgență medicală

• Paraclinic:
Rx
CT
Cultură din spută
Bronhoscopie / lavaj bronșic
Determinarea Ac în ser.
 Aspergiloza pulmonara
• Extensia hematogena a infectiei poate
duce la modificari pulmonare datorita
ocluziei arteriale, trombozei si
infarctelor;

• Macroscpic: poate apare la nivelul

cavitatilor preexistente sau pe
bronsiectazii ca mingi fungice;
Microscopic:
- fungii apar ca mase intracavitare;
-Hife subtiri, septate cu ramificare dicotomica in unghi ascutit;
-PAS si impregnare argentica-pozitive;
-Peretele cavitatii- celule inflamatorii cronice.
 Candidoza
• Infectie funfica oportunista;
• Cel mai frecvent Candida albicans si ocazional alte specii Candida glabrata
si torulopsis;
• Face parte din flora normala a pielii si mucoaselor bucala, intestinala si
vaginala;
• Devine patogena atunci cand este perturbat echilibrul intre fung si gazda;

• Factori predispozanti:
- Imunitate compromisa;
- Utilizare indelungata a contraceptivelor orale;
- Terapie antibiotica cu spectru larg si prelungita;
- Corticoterapie;
- DZ, obezitate,
- Sarcina, etc.
• Există trei moduri de îmbolnăvire:
– proliferare superficială (pe tegumente)
– invazia profundă (candidoza viscerala)
– inocularea directă în circuitul sanguin
 Candidoza

• Cavitatea bucala:
- cea mai frecventa forma;
- Leziuni albicioase acoperite de pseudomembrane compuse din
fungi care acopera limba, palatul moale si mucoasa bucala iar
in cazurile severe pot ulcera;
• Candidoza vaginala:-monilioza
-secretie consistenta, albicios-galbuie;
- Mucoasa vaginala este acoperita cu pseudomembrane cu fungi;
- Prurit;
- Se poate extinde la vulva sau perineu.
Candidoza cutanata:
- Plica unghiei- paronichie- modificare a unghiei;
- Colonizarea zonelor intertriginoase ale pielii: axila, scrot, infra si intermamar,
intergluteal si interdigital;

Candidoza sistemica:
-forma invaziva-rara;
- De obicei este un eveniment terminal a unei afectiuni care evolueaza cu
inunosupresie grava;
• Fungul intra in organism printr-o leziune ulcerativa a pielii sau mucoaselor
sau pe cale iatrogena ( perfuzii iv, dializa peritoneala sau cateterizare
urinara)
• Frecvent leziunile apar in rinichi sub forma de pielonefrita ascendenta si in
cord ca si endocardita candidozica;
• Microscopic: microabcese formate din : PMN si limfocite;
• Coloniile de candida se evidentiaza cu coloratia PAS: forma vegetativa=HIFE
(lanţuri de bastonaşe tubulare neramificate )si BLASTOSPORI (immuguriri
ale hifelor si desprindere acestora)intr-un aranjament plexiform
 Actinomicoza

• Inflamatie specifica supurativa;

• Etiologie bacteriala: Actinomyces israeli- bacterie anaeroba- filamentoasa-
bacil gram +;

• Face parte din flora comensala a cavitatii bucale, tractului alimentar si

vaginului;
• Infectia este intotdeauna de natura endogena;
• Conditii favorizante pentru invazie si proliferare:
- Intreruperea continuitatii mucosale si
- afectiuni subiacente,
4 tipuri morfologice in functie de localizarea anatomica
1. Cervicala:
- Cea mai frecventa(60%), prognostic bun;
- Punct de plecare de la nivelul infectiilor
si cariilor dentare sau extractii dentare;
- Initial apare o tumefiere gingivala care se
abcedeaza si se elimina un puroi
caracteristic: granulele de sulfur- galbene;
2. Toracica:
- Infectia plamanilor care apare prin
aspirarea microorganismului de la
nivelul cavitatii bucale sau extensia
de la nivelul unei leziuni hepatice;

- Bolnavul se poate prezenta clinic cu

febră, pierdere în greutate,
leucocitoză în sângele periferic, tuse
şi hemoptizie

- Initial se manifesta asemanator unei

pneumonii dar se raspendeste in
intreg plamanul, pleura, coaste si
vertebre;
3. Abdominala:
- frecventa la nivelul apendicelui,
cecului si ficatului;
- Apare prin inghitirea
microorganismului de la nivelul
cavitatii bucale, extensia directa din
cavitatea toracica sau lezarea in
timpul interventiilor chirurgicale;

4. Pelvina:
– Complicatie a prezentei
Dispozitivului contraceptiv
intrauterin (DIU);
• Microscopic: abcese alcatuite din
numeroase PMN, histiocite,
macrofage, si rare celule gigante
multinucleate;

• Coloniile de Actinomyces: forma

regulata/ neregulata, dimensiuni
diferite, compuse din filamente,
dispuse radiar, asemanator spitelor
intr-o roata;

• La o extremitate, filamentele
prezinta o ingrosare periferica-
CONIDIE.

• Aspect de “soare care arde”.

• Se coloreaza gram pozitiv, Gomory;

 Criptococoza 
• Agent etiologic: Cryptococcus
neoformans (fung)

• Păsările, în special porumbeii, prin

excremente infectate pot fi sursă de
infecție, plămânul fiind prima localizare.

• Microscopic: formă rotundă, 4-10 μm, se

divide prin înmugurire, este înconjurat de
o capsulă care apare ca un halou în col
H.E., dar se colorează cu Mucicarmin în
roșu strălucitor și cu Albastru alcian în
albastru deschis

• Infecția pulmonară poate fi

asimptomatică.
• Când infecția diseminează, poate produce
meningita criptococcică.
 Histoplasmoza
• Agent etiologic: Histoplasma capsulatum (fung)
• este mai frecventă în SUA, de-a lungul râurilor Ohio, Mississippi și St.
Lawrence.
• condițiilor naturale propice dezvoltării fungilor, în general, solul umed, mai
ales când acesta este fertilizat cu guano (excrementele anumitor păsări – grauri
și lilieci).
• După ce au crescut în sol, fungii sporulează și produc conidii, prin aerosoli pot
fi inhalate în plămâni.
• Evoluția infecției cu Histoplasma depinde foarte mult de cantitatea de inocul
patogen și de imunitatea organismului, putând fi asimptomatică,
simptomatică cu vindecare completă, sau se poate croniciza, determinând
complicații pulmonare sau chiar sistemice.
• Majoritatea adulților din zonele endemice sunt seropozitivi.
• Microconidiile sunt suficient de mici pentru a pătrunde în alveole prin inhalare
și sunt transformate aici în forme înmugurite, determinând apariția unei reacții
granulomatoase, care poate determina calcificări punctiforme.
• Leziunile se pot prezenta sub forma unor mase rotunde de țesut cicatriceal, cu
sau fără calcificări centrale
 Histoplasmoza 
• La persoanele imunocompetente, expuse la o cantitate mare de conidii,
simptomele sunt adesea reduse, simulând o stare gripală cu febră, frisoane,
oboseală, tuse și durere toracică, care se vindecă fără a necesita tratament
specific antifungic.

• Histoplasmoza diseminată poate include manifestări gastro-intestinale

(hepato-splenomegalie și limfadenopatie), complicate uneori cu abdomen acut
chirurgical, suprarenaliene (proces granulomatos extensiv ce poate determina
insuficiență hormonală), ale sistemului nervos central (meningită cronică,
granuloame intracerebrale) sau endocardită cu vegetații mari.
• Poate fi afectată orice zonă a tractului gastro-intestinal, iar leziunile
ulcerative pot sugera macroscopic un proces tumoral.
• O caracteristică a bolii este ulcerul oro-faringian care poate produce disfagie,
răgușeală sau o leziune dureroasă la nivel lingual sau gingival.
• Leziunile cutanate (eritematoase maculo-papulare, purpurice) sunt rare și
apar prin inoculare directă intradermică
 Histoplasmoza 

Granuloame ce prezintă necroză de coagulare, macrofage cu

microorganisme, țesut fibros

178
 Dgiagnostic diferențial
Histoplasma capsulatum Cryptococcus neoformans

• Histoplasma capsulatum este un

fung dimorf, ce poate fi identificat
prin prezența hifelor, care poartă
atât spori mari cât și mici
(microconidii).
• În pofida numelui său, fungul nu
prezintă capsulă.
Inflamatiile parazitare
 Infectii helmintice
Trichineloza
• Trichinella spiralis - carne afumata, incomplet preparata care contine chisti
viabili al parazitului.

• La om, larva parazitului este localizata in principal in muschii striati

producand dureri musculare generale.

• In stadiile recente ale bolii sunt invadate de paraziti viscerele: plaman, creier,
cord.
• Larva parazitului se gaseste in musculatura unei varietati largi de specii
carnivore si omnivore; rezervorul cel mai important pentru om este porcul.
• Dupa ingestia de carne contaminata larvele sunt eliberate in stomac prin
digestia proteolitica a peretilor chistilor si apoi acestea ataca mucoasa
duodenului.
• La o saptamana de la contaminare, larvele (larva migrans) penetreaza vasele
limfatice producand leziuni sistemice:la nivelul plamanului apar edem si
hemoragii focale,
• in unele cazuri apare reactie leucocitara cu numar mare de leucocite si PME
(raspuns alergic);
• Dupa prima saptamana de existenta intramiocitara larvele sunt inconjurate de membrane
produse de miocite; acestea pot persista in viata ani de zile.

• Moartea larvei si a celulei doica - reactie inflamatorie din limfocite si PME.

• In timp, larva moare si se calcifica.

• Identificarea infectiei la animale si oameni se face prin identificarea la microscop la

larvelor din miocite.

• Cel mai frecvent, parazitii se intalnesc in muschii striati cei, mai activi si bine
vascularizati (muschii diafragmatici, laringieni, deltoizi etc.); biopsia musculara se
preleveaza din apropierea tendonului de insertie a muschilor deltoid sau gastrocnecmian.
• Invazia pulmonara apare ca dispnee si tuse;
• invazia SNC duce la dureri de cap, dezorientare, delir, semne de encefalita
difuza. Apare infiltrat difuz limfomonocitar in leptomeninge, glioza focala si in
apropierea capilarelor substantei nervoase infiltrate cu limfocite si PME, uneori
in acesti noduli sunt identificate larve necrozate.

• Cord- apar modifcari inflamatorii acute de miocardita acuta (larva nu este

inchistata) nespecifica cu predominanta PME-urilor si cateva celule gigante,
• Insuficienta cardiaca apare in formele severe.
Trichinella spiralis
 Echinococoza - Echinococcus granulosus
• Cestodele sau viermii lati pot avea dimensiuni variate,
• au un cap mic (scolex) care genereaza proglotele.

• Infectiile apar prin 2 forme:

– viermele lat se ataseaza la peretele intestinal;
– formele larvate invadeaza corpul omenesc (organe) si produc cestodioza
larvata;

• Gazdele intermediare, inclusiv oamenii pot ingera oua, care se maturizeaza

in duoden cu aparitia de embrioni care traverseaza mucoasa, intra in ramurile
venei porte si ajung in ficat si de aici oriunde in corp.

• Dupa o lunga perioada de liniste formeaza chisti mari - hidatide care produc
compresia structurilor vitale, alergii la lichidul ce apare la ruperea chistului
sau la veziculele fiice care se formeaza in chist.

• Suprainfectia bacteriana transforma chistul intr-un abces.

• Aproximativ 2/3 din chisti se gasesc in ficat, 5-15% in pulaman si restul in

oase, creier etc.
• Chisturi  10 cm, contin un lichid opalescent, in interior au un strat germinativ si in
exterior un strat opac, nonnucleat (membrana anhista gelatinoasa-proligera).

• La exterior apare reactia inflamatorie a gazdei care produce fibroblasti, celule gigante,
eozinofile si monomucleare.

• In timp se formeaza o capsula densa fibroasa.

• Dupa sase luni de dezvoltare a chistului, acesta contine veziculele fiice care apar initial
ca proiectii minime ale stratului germinativ si care dezvolta vezicule centrale formand
“capsule pui”.

• Scolecsii se dezvolta in interiorul veziculelor fiice si se separa de stratul germinativ

pentru a forma un sediment ca un nisip fin in lichid.

• La nivelul osului veziculele hidatice se dezvolta langa epifize sau vertebre pe care le
turtesc, larva nu este incapsulata, astfel incat viermele se dezvolta in tesutul osos
spongios producand multiple diverticule chistice, in timp se atrofiaza osul putand sa
apara fracturi spontane.
• Chistii pulmonari pot eroda in bronhii si pot produce tuse, eliberandu-se
“lichidul de stanca”, membrane anhiste etc. 
•  lichidul hidatic, clar ca “apa de
stâncă”, incolor; în compoziția
sa au fost găsite lipide, glucide,
proteine, enzime, săruri
minerale, →proprietăți
antigenice și toxice;

• membrană gelatinoasă anhistă

• strat germinativ în interior

• Chisturile hepatice si abdominale pot sa se fisureze in inflamatii sterile sau
suprainfectate bacterian ceea ce poate produce reactie fibroasa, eventuala calcificare cu
distrugerea parazitului, cu exceptia scolexului care ramane intact in resturi galbene, bogate
in colesterol (patognomonic).

• Ruptura chistului in caile biliare dau colangita acuta sau colecistita.

• Terapia medicamentoasa -succes moderat interventiile chirurgicale;

• cazurile netratate - deces
Regenerarea si reparatia
 Regenerarea 

• Proces de reparare care apare dupa leziuni tisulare extensive si care poate avea loc
in organele ce contin celule proliferative sau cu proliferare inductibila;

• Exceptie: creier si cord-compuse din celule terminal diferentiate;

• In embriogeneza, toate organele sunt compuse din celule divizibile;

• La adult, unele se divid, altele devin pasive iar altele ies din ciclul de diviziune;

• In functie de potentialul replicativ:

- Celule in continua diviziune mitotica: embriogeneza;
- Celulele mitotic facultative: ficat, rinichi, celule endoteliale, tesut conjunctiv;
- Celule postmitotice: nedivizibile: cord si creier.
Ciclul celular-tipuri de celule

• Celulele corpului sunt împărțite în 3

grupe în funcție de capacitatea lor
proliferativă și de legatura cu ciclul
celular:

1. Celule labile (se multiplică toată

viața, în condiții fiziologice)

1. Celule stabile (au o capacitate

latentă de multiplicare, activată doar
în condiții patologice)

1. Celule permanente (nu se

regenerează după distrugere).
 Celulele labile
• Celule ce sunt continuu înlocuite prin maturare din celule stem și prin
proliferarea celulelor mature

Ex:
• celulele hematopoietice din măduva osoasă,
• epiteliile de acoperire (epiteliul scuamos stratificat- tegument, cavitate
bucală, vagin, col uterin; epiteliul cilindric al tractului gastro-intestinal,
epiteliul cubic al ductelor excretoare ale org. exocrine- glande salivare,
pancreas, căi biliare)

• Aceste țesuturi se pot regenera cu ușurință după leziuni

 Celulele stabile

• Au un nivel scăzut de replicare

• Ca răspuns la diverși stimuli se divid rapid, sunt capabile să prolifereze și să

reconstituie țesutul de origine

În această categorie sunt celulele care:

• formează parenchimul majorității organelor solide (ficat, rinichi, pancreas)
• Celulele mezenchimale ca: fibroblastele, mușchii netezi, celulele endoteliale
• Cu excepția ficatului, țesuturile stabile au o capacitate limitată de a se regenera
după leziuni
 Celule permanente

• Sunt considerate complet diferențiate și neproliferative în viața postnatală.

• Celulele nervoase (neuronii distruși sunt permanent pierduți, ei sunt

înlocuiți prin proliferarea celulelor gliale – celulele de suport ale SNC),
celulele musculare striate, celulele musculare cardiace

• Există o replicare limitată a acestor țesuturi (mușchiul striat, chiar dacă e

încadrat la țesutrile stabile, are un anumit grad de regenerare prin
transformarea celulelor satelite atașate endomisiumului, care dacă sunt
strâns juxtapuse realizează o bună regenerare)

• Cu mici excepții (miocard, nervi) majoritatea țesuturilor conțin toate cele 3

tipuri celulare (labile, stabile și permanente)
• Regenerarea țesuturilor are loc prin proliferarea celulelor indemne și înlocuirea din
celule stem;

• Proliferarea celulelor se produce atunci când cele aflate în repaus intră în ciclul
celular.

• Celulele stem embrionare sunt pluripotente; țesuturile adulte, în special măduva

osoasă, conțin celule stem adulte capabile să genereze multiple tipuri tisulare;

• Celulele stem pluripotente induse se obțin prin introducerea în celulele mature a

unor gene caracteristice celulelor stem embrionare, astfel încât acestea dobândesc
multe din caracteristicile celulelor stem.
 Reparatia

• Proces de refacere a matricei extracelulare in urma leziunilor inflamatorii

in care apare:

- Sinteza colagenului: I, III, IV;

- Sinteza proteinelor adezive: laminina si fibronectina;
- Sinteza proteoglicanilor.
 Vindecarea plagilor
• Proces care debuteaza cu formarea tesutului de granulatie;
• Tipuri de vindecare:
- Per primam intentionem: plagi curate, operatorii, margini afrontate cu reactie
inflamatorie limitata si care dureaza mai putin;
- Per secundam intentionem: leziuni cu lipsa de substanta, infectate, cu corpi straini,
cu necroza extinsa in care se formeaza tesut de granulatie abundent;
 Stadiile vindecarii per primam intentionem
• Hematom-ziua 1, ;
• Inflamatie si tesut de granulatie incipient;
• Tesut de granulatie complet- ziua 4-6;
• Albire-0 saptamana aII a – depozite de
colagen care comprima vasele;
• Formarea cicatricei;
• Remodelarea cicatriceala
• Vindecarea per secundam intentionem- intarziata datorita
infectiilor, corpi straini, deficite nutritionale, exces corticosteroizi

.
 Deficiente ale vindecarii

• Dehiscenta plagii datorita factorilor mecanici;

• Necroza marginilor de sutura;
• Keloidul- cicatrice voluminoasa, inestetica cu
depozite inestetice neregulate intradermice de hialin;
• Contracturi determinate de cicatrici neregulate-
arsuri care limiteaza miscarile articulare.