Programul de studii de masterat

Expertizarea Produselor Chimice, Alimentelor și

Materialelor

Disciplina:
Expertizarea materialelor III (combustibili, biocombustibili,
surse regenerabile de energie electrica)
Anul I – semestrul 2

Titulari: conf.dr.ing. Petre CHIPURICI

Conf.dr.ing. Ioana MAIOR
Date contact:
Departamentul de Bioresurse şi Ştiinţa Polimerilor
Campus POLIZU, corp A, cam A213
Tel. 021 4022706
E-mail: petre.chipurici@gmail.com
 Competenţe specifice acumulate
 Folosirea corectă a terminologiei specifice domeniului
 Valorificarea oportunităţilor tehnice şi economice pentru
perfecţionarea eficienţei activităţilor;
 Identificarea aspectelor esenţiale şi elaborarea de proceduri specifice
combustibililor fosili şi biocombustibililor
Competenţe profesionale
 Elaborarea de studii şi rapoarte de expertiză cu caracter profesional;
 Aplicarea unor tehnici îmbunătăţite privind controlul calităţii
sistemelor şi produselor;
 Capacitate de conducere a echipelor de lucru şi de comunicare în
diverse medii;
 Executarea sarcinilor solicitate conform cerințelor precizate şi în termenele
impuse, cu respectarea normelor de etică profesională şi de conduită
morală, urmând un plan de lucru prestabilit pe baza studiului individual
 Planificarea, monitorizarea şi asumarea sarcinilor profesionale ale unui grup
profesional subordonat
 Rezolvarea sarcinilor solicitate în concordanţă cu obiectivele generale
Competenţe transversale
stabilite prin integrarea în cadrul unui grup de lucru
 Utilizarea eficientă a surselor informaționale şi a resurselor de comunicare
şi formare profesională asistată (portaluri, Internet, aplicații software de
specialitate, baze de date, cursuri on-line etc.)
 Preocuparea pentru perfecţionarea rezultatelor activităţii profesionale prin
implicarea în activităţile desfășurate
 Obiectivele disciplinei
 Formarea de specialişti care, prin însuşirea unor cunoştinţe de specialitate şi
interdisciplinare, să fie capabili să folosească conceptele şi instrumentele de
lucru ale expertizei combustibililor fosili şi biocombustibililor, având permanent
în atenţie conexiunile dintre compoziţie – procese chimice – caracteristici
fizico-chimice;
 Înţelegerea şi aprofundarea noţiunilor esenţiale din domeniul expertizei
combustibililor fosili şi biocombustibililor;
Obiective generale  Însuşirea cunoştinţelor referitoare la elaborarea de proceduri, la identificarea şi
tratarea elementelor esenţiale ale standardelor de referinţă în domeniu;
 Capacitatea de a implementa sisteme de calitate conform standardelor
naţionale şi europene;
 Abilităţi practice în domeniul analizelor moderne de control ale calităţii în toate
ramurile economice, în vederea asigurării calităţii produselor şi vieții;
 Abilitatea de a evalua avantajele şi limitările combustibililor fosili şi
biocombustibililor;
 Însuşirea noţiunilor de bază privind tipurile de combustibili și caracteristicile acestora,
standardele de calitate din domeniu, metodele de investigare a proprietăților fizice,
chimice și tehnologice ale combustibililor, precum şi privind sistemele regenerabile de
energie
Obiective  Familiarizarea cu vocabularul ştiinţific specific domeniului
specifice  Formarea cursanţilor pentru a putea fi capabili:
• să elaboreze studii şi rapoarte tehnice şi de expertiză cu caracter profesional;
• să conducă grupuri de lucru şi să comunice în contexte dintre cele mai diverse;
• să acţioneze independent şi creativ în abordarea şi soluţionarea problemelor de
calitate;
 Cerinţe,
Informaţii Standarde,
ştiinţifice, tehnice Normative,
despre obținerea
și utilizarea Reglementări
combustibililor și Combustibili și
biocombustibililor Biocombustibili

Metode de analiză
specifice
Combustibililor și
biocombustibililor

CALIFICAREA: Cercetător în
controlul calităţii produselor
Capitolul Conținutul
1 Noțiuni generale privind expertizarea produselor şi întocmirea
raportului de expertiza
2 Combustibili fosili și biocombustibili – stadiul actual şi de
perspectivă, tipuri de combustibili și biocombustibili
3 Rafinării vs Biorafinării. Scheme moderne de rafinării.
4 Procese fizico-chimice de obținere a combustibililor
convenționali (distililare, izomerizare, alchilare, hidrofinare,
reducere de vîscozitate)
5 Biocombustibili – Surse de materii prime regenerabile pentru
fabricarea de biocombustibili
6 Procese de obținerea a biocombustibililor de generația I și a II-a.
7 Caracteristici de calitate ale combustibililor lichizi convenționali
și biocombustibililor, impuse de standardele de calitate şi de
impactul asupra mediului înconjurător
8 Metode fizico – chimice de evaluare a caracteristicilor de calitate
a combustibililor convenționali şi a biocombustibililor
 CURS 1_2- 2018/2019
Noțiuni generale privind expertizarea produselor și
întocmirea raportului de expertiză

• Introducere în expertiză – Noțiuni generale

• Aspecte legislative privind experţii şi expertiza
• Principalele etape în efectuarea unei expertize
 INTRODUCERE ÎN EXPERTIZĂ - NOTIUNI GENERALE

Termenul de "expertiză" are semnificaţia de cercetare a unei probleme

de către un specialist într-un anumit domeniu. Scopul cercetării este
de a elucida unele chestiuni de fapt în faţa unor organe judiciare sau în
faţa partenerilor unui contract.

Expertiza se poate defini ca mijlocul de probă prin care, în baza unei

cercetări metodice folosind procedee ştiinţifice, expertul aduce la
cunoştinţa organului care l-a împuternicit concluzii motivate ştiinţific
cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe
specializate.
Clasificarea expertizelor
Funcţie de domeniile ştiinţifice abordate şi cărora le
aparţine specialistul care le execută:
expertize tehnice
medicale
medico-legale
criminalistice
contabile
financiare
comerciale
merceologice
sanitare
sanitar-veterinare etc.
• În funcţie de conţinut:

- Expertize cu caracter tehnic;

- Expertize la care constatările de ordin tehnic sunt

asociate cu norme speciale.

• În raport cu organul care dispune efectuarea

expertizei:

• Expertiza judiciară.

• Expertiza extrajudiciară
 Obiectul şi metodele expertizei merceologice

Obiectul expertizei merceologice este stabilirea exactă a

calităţii reale a loturilor de produse, în relaţie cu condiţiile,
cauzele, locul şi împrejurările care au generat abateri de la
calitatea prescrisă şi contractată.
Obiective concrete :
- identificarea unui produs sau al unui lot de produse
- stabilirea calităţii unui produs şi a concordanţei acesteia cu
normele tehnice
- aprecierea măsurii în care calitatea unui produs a suferit
modificări în raport cu starea iniţială şi reconstituirea calităţii
iniţiale a produsului.
-stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativă a
unui produs, inclusiv problemele create de eventualele
ambalaje necorespunzătoare.
Obiectul şi metodele expertizei merceologice

Metode de investigare:

Metoda istorică

Metoda observaţiei şi experimentului

Metoda statisticii
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Legislaţia şi organizarea activităţii de expertiză

Activitatea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară,
implicit a expertizei merceologice, asimilată mai mult sau
mai puţin expertizei tehnice, este reglementată potrivit
prevederilor Ordonanţei nr. 2/2000 a Guvernului României,
aprobată prin Legea nr. 156/2002.
În domeniul expertizei tehnice judiciare, în afara
prevederilor Ordonanţei nr. 2/2000, sunt luate în considerare
şi normele de drept comun cuprinse în Codul de procedură
civilă şi în Codul de procedură penală ale ţării noastre.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza
Calitatea de expert

Cuvântul “expert” desemnează specialişti de înaltă calificare

într-un anumit domeniu, capabili să înţeleagă şi să rezolve
probleme complexe din domeniul lor de specialitate.
Expertul, ca specialist al domeniului respectiv, poate clarifica
anumite probleme în speţa în cauză iar expertiza şi concluziile
sale au putere probatorie, dar dreptul de a judeca este un
atribut exclusiv al instanţei, în baza principiului intimei
convingeri a judecătorului.
În România pot fi experţi, în principiu oricare persoane care
posedă cunoştinţe de specialitate în domeniul în care urmează
să se efectueze expertiza, cu excepţia celor pentru care legea
dispune altfel.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Calitatea de expert

In cadrul unui proces sau litigiu, expertiza se poate efectua la

cererea uneia din părţi, la cererea ambelor părţi sau din oficiu,
adică din iniţiativa instanţei.
Numărul experţilor într-un litigiu trebuie să fie impar.
Expertul este numit de către instanţă printr-un document în
care se precizează obiectivele experizei, onorariul expertului
şi termenul la care trebuie să predea raportul încheiat după
efectuarea expertizei.
După numire, expertul trebuie să se prezinte în faţa instanţei
pentru a prelua obiectivul expertizei, să primească lămuririle
necesare; din acest punct de vedere aupra expertului sunt
extinse dispoziţiile legale privind citarea martorilor.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza
Calitatea de expert

Expertul poate fi recuzat numai pentru motive întemeiate, conform cu prevederile

legale.
Motive de recuzare a expertului de către părţi pot apare în situaţii care creează
prezumţia lipsei de obiectivitate:
- existenţa legăturilor de rudenie între expert şi una din părţi;
- implicarea expertului sau rudelor sale într-o cauză asemănătoare;
- exprimarea de către expert, înainte de a fi numit, a unor păreri referitoare la
cauză;
- primirea de daruri sau promisiuni din partea uneia din părţile implicate.
Dacă expertul a fost propus de părţi, se pot invoca numai motive de recuzare
apărute după numirea acestuia.
Dacă expertul a fost numit din oficiu, se pot invoca de către ambele părţi sau de
către una din ele motive de recuzare apărute înainte sau după numirea expertlui.

Înlocuirea expertului poate fi dispusă de instanţă în următoarele cazuri:

-neprezentarea expertului în faţa instanţei;
-refuzul nejustificat al expertului de a efectua expertiza;
-existenţa unor motive de recuzare.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Cele mai importante îndatoriri ale experţilor sunt:

• executarea personală a expertizei cu obiectivitate şi conştiinciozitate,
• respectarea termenului de depunere a raportului,
• furnizarea la cererea instanţei de informaţii suplimentare,
• efectuarea, dacă i se impune, a suplimentului de expertiză sau refacerea
expertizei,
• păstrarea secretului profesional privind datele de care a luat cunoştinţă în cursul
efectuării expertizei,
• aducerea la cunoştinţa instanţei dacă descoperă şi alte date cu prilejul efectuării
cercetării.
Expertului îi sunt asigurate drepturile legate de exercitarea acestei funcţii:
• dreptul de a consulta materialele existente la dosarul cauzei,
• dreptul de a solicita şi primi lămuriri din partea instanţei şi a părţilor implicate,
• degrevarea de unele sarcini curente pe perioada efectuării expertizei,
• dreptul de a primi un onorariu funcţie de complexitatea expertizei şi de
calificarea expertului.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice -

Principalele etape în efectuarea unei expertize

Principale etape ale efectuării unei expertize

merceologice următoarele:

A. acceptarea expertizei;
B. pregătirea expertizei;
C. investigarea obiectului expertizei;
D. întocmirea raportului de expertiză.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

B. PREGĂTIREA EXPERTIZEI –
Principalele căi de documentare în activitatea de expertizare a mărfurilor sunt următoarele:
a. cunoaşterea istoricului litigiului şi stabilirea cronologiei faptelor;
b. studierea documentelor operative;
c. studierea actelor normative şi a documentelor care reglementează şi prescriu
calitatea mărfurilor alimentare şi nealimentare care fac obiectul litigiului;
d. documentarea bibliografică;
e. documentarea pe teren.

a. Cunoaşterea istoricului litigiului înseamnă, Principalele acte aflate la dosarul litigiului

de care expertul se foloseşte pentru cunoaşterea şi prezentarea succintă a istoricului
litigiului sunt:
■ cererea de acţionare în litigiu şi actele (documentele) care sprijină acţiunea
reclamantei;
■ întâmpinarea prezentată de partea reclamată şi actele (documentele) care o sprijină;
■ procesele verbale ale şedinţelor instanţei;
■ actele (documentele) depuse ulterior, din dispoziţia instanţei sau la solicitarea uneia
dintre părţi.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice - Principalele etape în efectuarea unei

expertize

b. Studierea documentelor operative.

Cercetarea documentelor operative permite expertului să obţină informaţii asupra

următoarelor elemente:
■timpul
■locul şi condiţiile mişcării în spaţiu a mărfii;
■starea calitativă şi cantitativă a mărfii pe întregul parcurs al fabricaţiei sau al
circulaţiei;
■prezenţa sau absenţa documentelor care în mod obligatoriu trebuie să însoţească lotul
de marfă.
În funcţie de specificul lor, documentele operative necesare în expertiza de mărfuri se
împart în următoarele grupe:
Documente care reglementează relaţiile contractuale dintre furnizor şi beneficiar,
Documente de livrare—primire.
Documente de transport
Documente care atestă calitatea lotului de marfă
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice - Principalele etape în

efectuarea unei expertize
c. Studierea actelor normative care reglementează şi prescriu calitatea mărfurilor

Documentele care prescriu calitatea mărfurilor sunt constituite din:

standarde;
caiete de sarcini tehnice (CST), pentru unele produse de export sau
import;
certificate de omologare a produselor.
d. Documentarea bibliografică este necesară expertului pentru ca acesta să aibă
imaginea de ansamblu a stadiului problemei în literatura ştiinţifică, precum şi
pentru cunoaşterea cazurilor particulare legate de speţa respectivă.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice - Principalele etape în

efectuarea unei expertize
C. INVESTIGAŢIILE PE TEREN
Prin documentare pe teren se înţelege culegerea de mărturii şi declaraţii ale
persoanelor care au participat efectiv la producerea sau circulaţia mărfurilor
care fac obiectul litigiului, verificarea de acte originale întocmite atât în etapa
producţiei, cât şi în etapa circulaţiei, observaţii asupra locului în care s-a
produs vicierea (instalaţii, spaţii de depozitare fixe, mijloace de transport,
rampe de manipulare etc.), prelevarea de probe şi analiza acestor probe de către
expert sau de către un laborator neutru.
Documentarea pe teren mai cuprinde experimentări, simulări şi reconstituiri în
legătură cu faptele împricinate.
Investigaţia pe teren constă din trei momente esenţiale:
• procedura,
• conţinutul
• consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaţiilor respective.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice -

Principalele etape în efectuarea unei
expertize
Procedura investigaţiilor presupune:
o Convocarea scrisă a părţilor.
o Termenul de comunicare.
o existenţa unor împuterniciri pentru expert şi
delegaţii părţilor.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice - Principalele etape în efectuarea unei expertize

Conţinutul investigaţiei pe teren se poate referi :

În cazul unei unităţi producătoare:
• verificarea documentelor de constatare privind cantitatea şi calitatea materiei prime
intrate în fabricaţie;
• conţinutul, data şi frecvenţa efectuării controlului de calitate;
• convorbiri cu cei care au fost subiecţi sau martori (consemnate de expert în minute
semnate de către participanţi sau sub formă de declaraţii scrise);
• verificarea registrului de analize şi a registrului de fabricaţie;
• examinarea balanţei de materiale.
În cazul unei unităţi comerciale:
• actele de recepţie;
• registrul de analize;
• registrul de stare calitativă a mărfurilor depozitate;
• verificarea unor documente operative în cazul când nu s-au depus copii la dosarul cauzei sau
dacă există dubii cu privire la veridicitatea lor;
• convorbiri cu cei care au fost subiecţi sau martori;

Recoltarea de probe. Expertul împreună cu reprezentanţii părţilor poate recolta probe care se supun
analizei.
 Aspecte legislative privind experţii şi expertiza

Metodologia expertizei merceologice - Principalele etape în

efectuarea unei expertize
Consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaţiei pe teren. La sfârşitul
investigaţiei se întocmeşte un document în care sunt consemnate în scris şi
semnate de către toţi participanţii, rezultatele investigaţiei privind următoarele
elemente:
• locul, data, durata investigaţiei;
• participanţii (calitatea lor şi numărul delegaţiilor de împuternicire);
• felul investigaţiilor;
• conţinutul investigaţiilor;
• opiniile împuterniciţilor părţilor în raport cu cele constatate;
• obligaţiile părţilor de a furniza la un termen prestabilit anumite informaţii
scrise sau acte.
La acest document se anexează toate materialele solicitate de către expert, inclusiv
opisul lor.
 Metodologia expertizei merceologice -
Principalele etape în efectuarea unei expertize
D. ELABORAREA RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ
Raportul de expertiză are o valoare probatorie deosebită.
Acesta trebuie să oglindească în mod succint, dar
complet, etapele drumului parcurs de expert până la
concluzia finală.
În acest scop, raportul de expertiză trebuie să
cuprindă în principal:
 partea introductivă;
 descrierea operaţiunilor şi activităţilor
efectuate;
 concluziile expertizei.
Reguli de ordin procedural, de formă şi conţinut pentru elaborarea raportului de
expertiză:
 Forma raportului de expertiză poate fi orală sau scrisă, în funcţie de locul unde se
desfăşoară expertiza (în faţa organului respectiv sau în afara acestuia), cât şi de natura şi
specificul problemei aflată în litigiu.
 În toate cazurile în care efectuarea lucrărilor expertizei necesită timp, deplasări,
documentări, cercetări, analize, teste sau încercări de laborator etc., raportul de expertiză
se prezintă scris.
 Printre principalele reguli de ordin procedural privind raportul de expertiză menţionăm:
necesitatea redactării acestuia în mai multe exemplare, dintre care două se depun la
registratura instanţei.
 Raportul de expertiză este semnat la sfârşit, iar fiecare pagină trebuie să poarte parafa
expertului. Semnarea şi parafarea se fac atât pe original, cât şi pe copii, aceasta fiind
necesar pentru a evita substituirea unor pagini.
 În raportul de expertiză nu sunt admise greşeli, corecturi sau ştersături.
 Raportul de expertiză trebuie depus în termen; de regulă depunerea se face cu minimum
cinci zile înainte de data judecării litigiului respectiv.
 Termenul de depunere a raportului de expertiză se fixează de către instanţă sau se
precizează în împuternicirea scrisă remisă personal expertului (mai ales în cazul
expertizelor iniţiate de organele administrative).
 Nerespectarea fără motive întemeiate a termenului fixat pentru depunerea raportului de
expertiză poate atrage sancţiuni materiale şi chiar penale.
 Raportul de expertiză se prezintă ca un document, alcătuit din mai multe pagini, grupate în
secţiuni.
Secţiunile raportului de expertiză :
• Preambulul;
• Scurt istoric al litigiului;
• Obiectul expertizei;
• Procedura investigaţiilor;
• Constatările expertizei;
• Concluziile raportului de expertiză;
• Anexele (în original sau în copie).
Condiţii privitoare la stil şi conţinut în elaborarea raportului de expertiză.
 Raportul de expertiză trebuie să fie clar şi concis, fără formulări sau termeni echivoci
(dimpotrivă se impune o terminologie de specialitate, adecvată); nu se vor face trimiteri
la lucrări în afara raportului. Se vor utiliza pe cât posibil fraze scurte, dense şi clare.
Termenii tehnici, greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau în paranteze,
pentru a înlesni înţelegerea concluziilor.
 Raportul de expertiză nu trebuie să conţină păreri personale în legătură cu diferitele acte
normative sau cu dispoziţiile legale ale unor organe administrative. Aceasta nu înseamnă
că expertul nu este liber în formarea opiniei sale, fără însă ca aceasta să reflecte bunul
plac sau acţiunea arbitrară a expertului.
 La redactarea raportului de expertiză, se recomandă ca toate aspectele problemei în
cauză, desprinse de expert în urma efectuării investigaţiilor sale, să fie încadrate în litera
şi spiritul actelor normative care reglementează problemele abordate.
 Constatările şi afirmaţiile expertului, conţinute în textul raportului de expertiză, trebuie
să fie susţinute prin exemplificări şi argumentări temeinice. În acest sens, expertul
trebuie să fie preocupat de a conferi raportului o anumită inatacabilitate, precum şi de a
evita o eventuală neconcordanţă între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi
expertize. De asemenea, este indicat ca în anexele la raportul de expertiză să se găsească
dovezi care să evidenţieze procedeele de investigare folosite de expert, constatările
făcute de către acesta în anumite momente, situaţii, fotografii sau fotocopii ale unor
obiecte, probe sau documente al căror conţinut nu poate fi integrat în raportul de
expertiză.
Analiza raportului de expertiză
Verificarea formală
Verificarea de fond

Dacă la examinarea raportului de expertiză de către

organul juridic sau de către părţile aflate în litigiu se
constată că acesta este necorespunzător, din cauza unor
neclarităţi sau lacune minore în efectuarea investigaţiilor
de specialitate, se pot lua măsuri de îndreptare.
Măsurile de îndreptare:
• chemarea expertului pentru a da lămuriri
suplimentare atunci când raportul prezintă
anumite neclarităţi;
• întregirea expertizei printr-un supliment de
expertiză, atunci când investigaţiile au fost
incomplete;
• efectuarea unei noi expertize atunci când
se impune anularea expertizei datorită
încălcării unor norme legale de către