Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hormonii Tiroidieni
Hormonii Tiroidieni
GLANDEI
TIROIDE
Hormonii tiroidieni
Sunt
derivaţi ai
AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironi
na
Etapele sintezei
1.Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm. La
toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc
glicozilarea TG – necesară pentru formarea
structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
I pătrunde în organism sub formă de ioni de
iodură (alimente, apă, sare de bucătărie).
Captarea din plasmă se realizează prin 2
mecanisme active energodependente:
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului
( tireoperoxidazei) şi iodurarea
unor resturi tirozil din
tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se
obţin mono- sau diiod- tirozine (MIT
sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu
formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza
TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
O cantitate foarte mică de tireoglobulină intră în
circulaţie prin limfatice. Această “scurgere”
poate fi mai mare când celulele tiroidiene sunt
afectate, cum ar fi în: tiroidite, hipertiroidism
sau carcinom tiroidian papilar sau folicular.
Dozele farmacologice de iod reduc
rapid secreţia HT (posibil prin
inhibarea generării de AMPc)
Acelaşi efect îl are asupra tiroidei şi
litiul – ceea ce explică guşa şi
hipotiroidismul pacienţilor cu
tulburări psihiatrice care sunt trataţi
cu săruri de litiu.
Transportul:
A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
Globulina tiroxinoliantă
1. Se sintetizează în ficat
2. Т ½ = 5 zile
3. C % în sînge - 16-29 μg/mL sau 286-552 nmol/L
4. Leagă şi transportă 75% T4 şi 85% T3
5. Mai puternic leagă tiroxina, pe cînd legarea lui de T3
este de 4-5 ori mai slabă comparativ cu T4
Transtiretina sau prealbumina tiroxinoliantă
1. Т ½ = 2 zile
2. C% în sînge - 120-240 mg/L sau 2250-4300 nmol/L
3. Leagă 10-15% Т4 şi mai puţin de 5% Т3.
Albumina
1. Т1/2 = 15 zile
2. C% în ser - 3500 mg/100mL
3. Leagă 10% Т4 и mai puţin Т3.
4. În ciroza ficatului, unde se observă o hipoalbuminemie,
se observă micţorarea T3 şi T4 total, pe cînd fracţiile
libere de T3 şi T4 sunt în limitele normale şi pacientul nu
prezintă semne clinice de hipotireoidie.
Reglarea functiei
tiroidiene
Sinteza şi secreţia HT sunt reglate:
extratiroidian prin hormonul
hipofizar TSH
intratiroidian prin mecanisme de
autoreglare care în ultima vreme au
câştigat o recunoaştere din ce în ce
mai mare.
Autoreglarea tiroidei
Tiroida este capabilă să-şi regleze captarea iodului şi
sinteza hormonilor şi prin mecanisme intrinseci,
independente de TSH:
Blocul Wolff-Chaikoff:
când sunt administrate cantităţi crescute de I, organificarea
iodului este inhibată intratiroidian, în consecinţă iodarea
tireoglobulinei şi sinteza hormonilor tiroidieni scade –
aceste efecte sunt cunoscute sub denumirea de blocul
Wolff-Chaikoff.
În mod normal, tiroida scapă de acest blocaj şi hipotiroidismul
nu apare, printr-un mecanism intratiroidian de feed-back
negativ al transportului de iod.
Captarea iodului din fluidul extracelular este redusă, astfel,
sinteza hormonilor se va face la aceeiaşi rată, anterioară
excesului de iod.
Invers, în insuficienţa de iod, mecanismul de transport al
iodului este mai activ, activitate reflectată prin creşterea
captării iodului radioactiv la scintigramă.
În cazul unei patologii tiroidiene (de exemplu: tiroidita
Hashimoto), scăparea din blocul Wolff-Chaikoff nu se
produce, apărând hipotiroidismul (mixedem indus de iod).
Acţiunile biologice
La nivel nuclear – produc creşterea sintezei
de ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
La nivelul membranei plasmatice –
stimulează Na-K-ATP-aza
Activează enzimele de O/R din mitocondrii,
cresc numărul de mitocondrii, cresc în
dimensiuni cristele
Controlul metabolismului oxidativ,
proceselor de ardere prin care se obţin ATP
şi căldură – acţiune calorigenă
Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
Efecte endocrine.
cresc metabolismul şi clearence-ul multor H şi agenţi
farmacologici.
Exemplu:
clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la
creşterea compensatorie a ratelor de producţie;
nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu
hipotiroidism primar;
nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi
hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni;
hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi
menoragii – prin dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar
creşterii activităţii vasopresinei;
PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
Metabolismul:
Ţesuturile care concentrează cel mai mult HT sunt:
ficatul, rinichii şi muşchii. Creierul, splina şi
gonadele mai puţin. Această variaţie se corelează
cu efectele metabolice ale HT asupra consumului
lor de oxigen.
Degradarea:
1. Conjugare (în ficat) – ci glucuronat sau acid sulfuric
2. Deiodare (muşchi , ficat, rinichi, creer etc.)
3. Dezaminare în rinichi
Calea majoră este prin deiodare. Prima deiodare
are ca efect apariţia hormonului T3 (20% din acesta
fiind secretat ca atare de tiroidă, 80% provenind
prin metabolizarea în ţesuturile periferice a T4).
Clasificarea bolilor glandei tiroide
I. Sd hipertireoidismului (tireotoxicoza)
1. tireotoxicoze, cauzate de
hiperproducţia HT:
GDT, boala Graves-Bazedov- Parry), guşă
toxică mono sau polinodulară, adenomul toxic
etc.
2. tireotoxicoză prin secreţie endogenă,
extratitoidiană de H tiroidieni:
struma ovarii, metastaze funcţionele de
cancer tiroidian
3. tireotoxicoză, prin aport exogen de HT:
iatrogenă (prin supradozare de HT)
Hipertiroidism produs prin distrugerea
ţesutului tiroidian funcţional: tiroiditele
acute, subacute şi cronice
Clasificarea bolilor glandei tiroide
II. Sd hipotiroidismului
Hipotiroidismul primar
datorată micşorării (reducerii) ţesutului
funcţional al tiroidei
datorată dereglării sintezei H tiroidieni
Hipotiroidismul secundar cauzat de:
- tumori hipofizare;
- ablaţia hipofizei chirurgical;
- distrugerea hipofizei.
Hipotiroidismul terţiar - prin disfuncţie
hipotalamică (cauză rară)
Hipotiroidismul periferic cauzat de
perturbările în transportul, metabolismul şi
acţiunea HT
Bolile glandei tiroide
III. Guşa endemică – creşterea în volum a glandei
tiroide, cu păstrarea funcţiei sale secretorii
IV Neoplazia tiroidiană
4.1. tumori benigne
4.1.1. adenomul
4.1.2. teratomul
4.2. tumori maligne
4.2.1. carcinomul papilar
4.2.2. carcinomul folicular
4.2.3. carcinomul medular
4.2.4. diverse tumori maligne: sarcom, limfom etc)
V. Tireoiditele:
1. acută
2. subacută
3. cronică:
3. 1. autoimună
3.2. tireoidită invazivă fibroasă
Teste de evaluare a tiroidei
(explorări paraclinice)
Măsurarea C% în ser a hormonilor totali şi a fracţiunilor
libere:
С% Т4 total – 5-10 - 8 μg/100 ml (64-150 nmol/L - 100),
Т1/2 = 7 zile;
C% T4 liber - 10-26 pmol/L (0,8-2,1 ng/100ml).
С% Т3 total– 65-190 (120) ng/100 ml ; (1,2-2,8 - 1,8
nmol/L),
Т1/2= 1 zi
C% T3 liber - 3,4-8,0 pmol/L (0,25-0,52 ng/100 ml – în
medie 0,4 ng/100 ml).
С% rТ3= 25-80 - 40 ng/100ml; (0,39-1,16 - 0,61 nmol/L)
Т1/2= 5 ore
Raportul T3/T4=20. În hipertiroidism raportul este peste
20, iar în tireotoxicoza cu T3 raportul creşte mai mult.
Dozările clasice ale lui T3 şi T4 total cuprind
şi proteinele transportoare - pot induce
eroare în stabilirea diagnosticului dacă
există cauze care să influenţeze legarea
hormonilor de aceste proteine (exemplu:
TBG crescută congenital, hiperestrogenism,
hepatită acută; TBG scăzută congenital,
hiperandrogenism, boli majore sistemice sau
anumite medicamente) de aceea, mult mai
utile sunt dozările fracţiunilor libere.
Scăderea c% de T3 şi T4 liberi - apar în
hipoalbuminemii, sarcină (trimestrul doi şi
trei) paralel cu creşterea treptată a valorii
TBG şi T4 total
Micşorarea c% de T3 şi T4 se întîlneşte la
persoanele de vîrsta a 3-a; în ateroscleroză,
bolile rinichilor, inimii, psihoneuroze
(preparate neurotrope)
C% rT3 se măreşte la bolnavii cu GDT şi se
micşorează la pacienţii cu hipotireoidie.
C% rT3 se măreşte şi în caz de inaniţie
(denutriţie), stările subfebrile şi la bătrîni.
Măsurarea
tireoglobulinei -TG
Se face în ser prin metoda radioimună.
Concentraţia uzuală = 5,1±0,5 ng/ml (10 до 50 ng/ml)
Este crescută în:
1. hipertiroidism;
2. guşă polinodulară (proporţional cu volumul tiroidian)
3. tiroidite (acute şi cronice) – eliberată prin distrugerea
ţesutului tiroidian.
4. Foarte importantă în monitorizarea după tiroidectomie
pentru cancerul papilar sau folicular, când o creştere a
TG semnifică apariţia unei metastaze sau evoluţia unor
metastaze deja cunoscute.
Nivelul TG (pînă la operaţie) mai mare 200ng/ml indică
cancerul tiroidei sau metastaze în diverse organe.
După tiroidectomia totală – mai mică ca 5ng/ml. Creşterea
postoperatorie a nivelului TG mai mare ca 10 ng/ml –
indică recidiv sau metastaze
Pentru cancerul medular _ c% TG este în normă sau
micşorată.
Globulina tiroxinăliantă (GТ)