Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Investigarea naturii
EXPLORÁRE analizare, analiză, cercetare,
examen, examinare, investigare, investigație,
studiere,
Metode de explorare:
Observația,măsrare,
experimentul
Cea mai simplă și mai accesibilă metodă de cunoaștere a naturii este
Observația – acțiunea de a privi cu atenție corpurile, fenomenele,
evenimentele, pentru a le studia, supraveghea și a trage concluzii asupra
aces tora. Prin intermediul observației pot fi studiate atât corpurile terestre, cât
și cele cerești.
Observația reprezintă etapa inițială a unei cercetări.
Acțiunile de observare știinșifică trebuie planificate din timp. Dacă îți propui
si observi un corp sau un fenomen, trebuie să stabilești:
scopul, obiectul observării;
timpul, locul unde se va efectua obser varea;
planul de ac\iuni.
Oservația poate fi :
1.Indirectă (cu aju torul instrumentelor speciale: binoclul, telescopul,
aparatul de fotografiat, camera video, lupa, microscopul)
2.Directă (privind, auzind, mirosind, pipăind, gustând
Observația este cel mai important „instrument” al cercetătorului. El colec
tează informații, fapte sau situații, apoi le analizează, le caracterizează și le
atribuie sens.
Măsurarea
În fiecare zi, oamenii măsoară ceva: lungimea; volumul, capacitatea unor vase; masa obiectelor;
timpul; temperatura apei, a aerului, a corpului uman etc.
În unele cazuri, ei apelează la simțuri, în altele folosesc instrumente speciale de musurat. Pentru
cercetarea corpurilor și fenomenelor din natură este necesar să fie efectuate numeroase măsurări. A
măsura înseamnă a stabili valoarea unei mărimi a unui corp prin raportare la o unitate de măsură.
Măsurarea este un proces mai complicat decât numărarea, care este o parte componentă a acesteia. În
funcție de obiectul de cercetare, savanții măsoară lungimea, masa, temperatura, timpul etc.
Valoarea unei mărimi se determină prin raportarea la o unitate de măsură:
lungimea – metru (m);
volumul – metru cub (m3 );
capacitatea – litru (l);
masa – kilogram (kg);
timpul – secundă (s);
temperatura – grad Kelvin (K).
Metrul, kilogramul, secunda ți kelvinul sunt unităîi de măsură fundamentale. Unitățile de măsură –
etaloanele – se stabilesc prin convenții (înțelegeri) internaționale. Etalonul este o mărime acceptată
oficial în știință. El servete ca unitate de bază ntr-un sistem de măsurare. Un astfel de sistem
modernizat de unități de măsure fundamentale, numit Sistemul Internațional (SI),.Acest sistem este
aprobat de toate țările și aplicat în toate domeniile științei și tehnicii.
Ăn funcție de ceea ce vrei să măsori, efectuezi măsurări directe sau indirecte.
Măsurarea directă se raportează direct la unitatea de măsură etalon.
Măsurarea indirectă se calculează cu ajutorul unei relații matematice, alcătuită din mărimi care
se măsoară direct. Simțurile nu-i permit omului să efectueze măsurări exacte, ci doar să facă
unele constatări de genul: mai/cel mai lung sau mai/cel mai scurt; mai/cel mai cald sau mai/ cel
mai rece; mai/cel mai mult sau mai/cel mai pu\in; mai/cel mai ușor sau mai/cel mai greu.