Notiune de leziuni

parodontale. Clasificari.
Placa bactriana.Tartrul
dentar

NEGRU NICHITA
S1802
 Gingivita- inflamatie superficiala cu etiologie bacteriana, reprezentand primul stadiu al
leziunilor parodontale, reversibila.
 Clasificare
A.GINGIVITE INDUSE DE PLACA BACTERIANA SPECIFICA
1.Gingivita cronica
2.Gingivita hiperplazica
B.GINGIVITE INDUSE DE CONTRIBUTIA UNOR FACTORI LOCALI SI GENERALI
1.gingivia din cursul unor stari fiziologice (pubertate,ciclu
menstral,sarcina,menopauza)
2.Gingivite din cursul unor boli sistemice (diabet,carenta vit.C, boli
hematologice
3.Gingivite hiperplazice,ca effect secundar al unor medicamente
4.Gingivita si gingivostomatita ulcero-necrotica
C.GINGIVITE NEINDUSE DE PLACA BACTERIANA SPECIFICA
ex: gingivita hiperplazica,alergica,descuamativa,herpetica,etc.
 Parodontita marginala- este o afectiune inflamatorie a aparatului de sustinere a
dintelui, afectand atat gingia cat si structurile profunde ale parodontiului, cauzand
pierderea atasamentului gingival urmata de resorbtia progresiva a ligamentelor
periodontale si a osului alveolar.
 Clasificare
A.PARODONTITE AGRESIVE
1.Parodontita prepubertala (asociata cu coli generale/ tulburari genetice)
2.Parodontita juvenila (localizata/ generalizata)
3.Parodontita marginala agresiva, rapid progresiva
B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE
1.Parodontita marginala cronica superficiala
2.Parodontita marginala cronica profunda (localizata, extinsa, generalizata)
3.Parodontita marginala profunda ulcero-necrotica
4.Parodontita distrofica
 - Parodontita marginala cronica

Parodontita marginala acuta-

  Factori locali in etiologia leziunilor parodontale
 A. Factori locali :
 -cauzali: placa bacteriană - starea şi produsele metabolismului în placa
bateriană şi depunerile albe moi.
 -favorizanţi: tatrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, edentaţia,
anomaliile dento-maxilare, parafuncţii, obiceiuri vicioase, factori etrogeni.
 B. Factori generali, ce dirijează metabolismul ţesuturilor cavităţii bucale:
 -endogeni : scăderea imunităţii, dereglări metabolice, afecţiuni generale,
dereglări neurovasculare.
 -exogeni : stres, intoxicaţii, ecofactori nefavorabili
  Rolul igienii cavităţii bucale
 O igiena orală corespunzătoare are ca avantaj evitarea multor neplăceri care
pot să apară atât la nivelul dinților, cât și al mucoasei orale. La momentul
actual, a avea o bună stare de sănătate oro-dentară a devenit, mai mult decât
oricând, o prioritate. Deși în trecut se punea accent pe igiena dentară pentru
a preveni afecțiunile dentare, în special caria dentară, astăzi se consideră că
folosirea mijloacelor de igienizare contribuie, în plus, și la prevenirea sau
ameliorarea unor afecțiuni la nivelul părților moi ale cavitații orale. Astfel,
mucoasa orală poate fi sediul de manifestare a unor afecțiuni generale, uneori
grave. Însă, de cele mai multe ori, aici se manifestă numeroase afecțiuni
proprii ale cavității orale. O igienă orală necorespunzătoare sau efectuată
intermitent nu face decât să agraveze toate aceste probleme. Nerespectarea
ritualului zilnic de îngrijire orală poate avea repercusiuni de gravitate diferită,
imediat sau la distanță în timp1.
 Depozite dentare

Depozitele dentare pot fi grupate în felul următor:

1. Nemineralizate:
• peliculă;
• placă bacteriană,, biofilm (microbian);
• materia alba;
• resturi alimentare.
2. Mineralizate:
• tartru supragingival;
• tartru subgingival.

A.Depozite dentare nemineralizate

1.Pelicula dentară (cuticula dobândită) se formează pe suprafața dintelui imediat după
erupția lui, și este un derivat al glicoproteinelor salivare. La îndepărtarea peliculei cu
instrumente abrazive ea se restabilește repede, dacă dintele se află în contact cu saliva
(20-30 min). Pelicula reprezintă o structură acelulară amorfă, insolubilă, translucidă,
fixată strâns de suprafața dintelui. Bacteriile în peliculă nu sunt prezente
2.Placa bacteriană (biofilmul) este situată pe pelicula dentară, și aderând strâns
de aceasta. Este incoloră, de aceea pentru detectarea ei se folosesc soluții
colorante. Reprezintă o depunere granulată amorfă având o structură
histologică definită.
3. Materia alba este vizibilă fără colorarea cu soluții revelatoare speciale.
Reprezintă un depozit dentar moale, de culoare albă, galbenă sau galben-gri,
având o structură histologică variabilă și aspect asemănător brânzei de vaci. Nu
este atât de strâns aderentă de suprafața dintelui, ca placa bacteriană. Din
punct de vedere structural, materia alba este constituită din substanțe organice
și anorganice, depuse pe suprafața smalțului în rezultatul descompunerii
acumulărilor de celule epiteliale descuamate ale mucoase bucale, a leucocitelor
dezintegrate, microorganismelor moarte, dar și prezenței proteinelor salivare,
coloniilor de bacterii vii, a resturilor alimentare și prafului.

B.Depozite dentare mineralizate

Tartrul dentar – depozitul dentar dur, calcificat, aderent la suprafață naturală și
artificială a dintelui. Este constituit dintr-o bază organică și săruri
(predominant, fosfat octocalcic) și reprezintă faza de mineralizare (ultima fază
de maturizare) a plăcii bacteriene
 Placa bacteriana

Placa bacteriana dento-gingivala indeplineste toate conditiile unui biofilm "adevarat" atat
prin mecanismele de constituire, cat si prin functionalitate. Constituirea se realizeza prin
mecanisme complexe de aderenta bacteriana la substrat prin intermediul peliculei.
Bacteriile atasate si aderente realizeaza agregate bacteriene inglobate intr-o matrice
polizaharidica provenind din metabolismut propriu, dar si din mediul salivar.
Biofilmul realizat de placa bacteriana va evolua prin inglobarea in agregate а bacteriilor
cu mecanisme de virulenta complexa, саге vоr elabora factori cu actiune directa asupra
tesutului parodontal sau vor actiona prin mecanisme indirecte cu penetrarea si progresia
in tesut si араritiа leziunilor caracteristice bolii parodontale. Placa bacteriana contine
agregatele bacteriene si componente са: mucina si alte proteine salivare si serice, celule
epiteliale, celuule fagocitare, produse de metabolism celular, componente anorganice cum
sunt sarurile de ca!ciu si fosfor, mici cantitati de magneziu, potasiu si sodiu. Matricea
organica este о structura polimerica de natura polizaharidica.
Compozitia placii cuprinde 70-80% bacterii, de la 200 la 500
de specii diferite, саге formeaza un continut de circa 108
microorganisme, printre саге se afla, de asemenea,
mycoplasme, protozoare si fungi, dar intr-un procent mai mic.
 Etapele formarii
1)Formarea peliculei -la aproximativ о ora dupa spalare, ре suprafetele dintilor incepe
depunerea unui depozit organic din saliva, alcatuind pelicula. Pelicula are о compozitie in
principal formata din carbohidrati si glicoproteine. Grosimea peliculei este de 100 nµ la 2 ore $i
500-1.000 nµ la 24-48 de ore. Mecanismul de depunere а peliculei este explicat prin absorbtia
proteinelor salivare ре suprafata hidroxiapatitei, са urmare а interactiunii electrostatice dintre
ionii de calciu si gruparile fosfat cu macromoleculele salivare incarcate de sens contrar.
2)Aderenfa si atasarea bacteriana - la scurt timp de la formarea peliculei, un numar de coci,
celule epiteliale si polinucleare adera ре suprafata ei. Ulterior, depozitul bacterian creste prin
afasare si co!onizare bacteriaпa. Aderenta bacteriilor la pelicula este explicata prin diverse
mecanisme:
-Aderenta prin mecanism electrostatic: bacteriile prezinta lа suprafata о incarcatura
electrostatica пegativa, са si suprafata peliculei. Prin orientarea unor anioni de suprafata din
membrana celulara bacteriana catre cationii de caiciu cu duЫa legatura pozitiva, se
intermediaza, posiЬil, о legatura cu suprafata peliculei.
-Aderenta prin mecanisme hidrofobe: unele bacterii orale au suprafata hidrofobica, din cauza
acidului lipoteichoic din structura peretelui bacterian.
-Aderenta prin structuri bacteriene specializate: bacteriile prezinta structuri се le faciliteaza
aderenta de substrat: pili, fimbrii, structuri descrise la cocii gram-pozitivi се adera ре suprafata
dintilor. Primele bacterii се adera, denumite bacterii "pioniere·din grupul streptococilor orali. О
modalitate de ata$are se real,zeaza 1ntre streptococi $i bacterii filamentoase.
 3)Multiplicarea bacteriana - Aderarea·bacteriana activa la pelicula,
prin mecanismele descrise, sau atasarea unor bacterii iп mod pasiv,
prin intermediul altora, determina о acumulare bacteriana urmata de
cresterea si multiplicarea bacteriana, се duce la eliberarea а numerosi
metaboliti de natura organica si anorganica cu numeroase legaturi, о
coagregare се determina realizarea unei matrice interbacteriene fapt
Componenta matricei este alcatuita din
се corespunde complexe
maturarii polizaharide
placii -proteine
supragingivale produseinde
si structurarii biofilm.
microorganismele din placa. Glucidele provin din metabolizarea zaharurilor de catre
streptococi si sunt folosite fie са sursa de energie, fie са elemente de aderenta si
coagregare bacteriana (levanul са sursa de energie, glucanul si metylpentozele са factori
de aderenta). Proteinele matricei provin din glicoproteinele salivare, се intervin in
aderentele bacteriene, са si din bacteriile lizate. Lipidele sunt prezente in cantitate mica
si provin din endotoxinele bacteriene, prin liza bacteriana. ln matrice, sunt continute
substante cu actiune toxica locala si inflamatorie, cum sunt : enzime litice, endotoxine,
metaboliti toxici cu greutate moleculara mica. Substantele anorganice sunt prezente in
cantitate redusa: saruri de Са, Р, К , Na. Cresterea lor in placa poate grabi transformarea
acesteia in tartru dentar.
4)Metabolismul placii bacteriene - Este un alt factor саге contribuie la formarea matricei.
Metabolismul placii bacteriene este infiuentat de dieta. Aportul de carbohidrati determina
cresterea proceselor fermentative cu scaderea "pH-ului, сееа се favorizeaza dezvoltarea
bacteriilor producatoare de acid uric: unele specii de streptococi, lactobacili. Unele
bаctеrii pot lega glicogenul si prelungesc producerea de acid chiar dupa epuizarea celor
alimentari.
Bacterii fermentative precum: Veillonella, Neisseria formeaza acizi lactici.
Germenii aerobi, streptococii, lactobacilii, multiplicati la pH-ul acid, duc la un
consum exagerat de oxigen si determina acumularea de: anioni, superoxid,
peroxid de hidrogen, ара oxigenata, radicali oxidril; produsi toxici pentru
membrana celulara si enzimele bacteriene, creand, astfel, conditii de
anaeroЬioza favorablle dezvoltarii speciilor strict anaerobe. Produsele metabolice
ale placii determina numeroase interactiuni de nutritie bacteriana. Astfel,
streptococii si Actinomyces produc in prezenta factorilor salivari din carbohidrati
prin fermentatie acida, lactat folosit de Veillonela саге, lа randul ei, produce
metaboliti folositi de Campylobacter si Bacteroides. Tot streptococii si
Actinomyces produc fumarat, folosit de fusobacterii si unele specii de
Bacteroides, саге, lа randul lor, produc СО2, се favorizeaza speciile de
Capnocytophaga, Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Eikenella corrodens
etc.
 Clasificarea placii bacteriene
Criteriul principal de clasificare il constituie localizarea in raport cu structurile
dento-gingivale. Placa bacteriana poate fi, dupa raportul cu marginea gingivala
libera: рlаса supragingivala si рlаса subgingivala prezentand caracteristici
diferite.
Dupa criteriul constituirii in timp, placa bacteriana este considerata "placa
tanara" а carei formare inсере la о ага dupa periaj si "placa matura" саге se
realizeaza dupa о acumulare maxima de circa 30 de zile in functie de influenta
unor factori са: alimentatia, igiena bucala, incongruenta dento-alveolara cu
inghesuire, ocluzia deschisa, malpozitii dentare.
1)Placa supragingivala - este localizata ре suprafetele dentare vestibulo-orale,
aproximale si fn fosetele suprafetelor ocluzale. Flora microblana dominanta este
aeroba si gram-pozitiva. Placa supragingivala este scaldata de saliva si expusa
unor mecanisme de dezagregare prin masticatie, deglutitie, fiind accesiblla in
mod direct procedurilor de igiena bucala. Placa supragingivala este implicata in
patogenia proceselor carioase.
2)Placa subgingivala - este localizata sub marginea gingivala libera. Flora
microbiana dominanta este anaeroba, alcatuita din specii gram-negative. Placa
subgingivala este in contact cu lichidul santului gingival si nu е supusa, in mod
oЬisnuit, fortelor mecanice de dezagregare; este greu accesibila masurilor de
Dupa cateva zile, incep sa apara in placa bacteriile gram-negative, coci, bacili, filamente,
fusobacterii. Catre ziua а noua, flora gram-negativa creste, apar si spirochetele. Dupa un
interval mai mare, circa 21 de zile, flora este polimorfa: coci gram-pozitivi, cresc foarte
mult speciile de bacili gram-negativi, Actinomyces, Veillonella si treponeme. Flora
polimorfa prezenta in cantitate mare poate determina gingivite, fapt realizat si
experimental ре animal. Au fost identificate са fiind prezente in aceasta etapa, specii са:
Eikenella, Fusobacterium, Capnocytophaga, specii asociate cu parodontitele marginale.
Prezenta acestora sugereaza evolutia ulterioara а gingivitelor catre parodontite
marginale. Hipertrofia gingivala protejeaza bacteriile colonizate fata de mecanismele de
autocuratire si curatire artificiala. Aceste conditii favorizante determina о crestere а
numarului de bacterii atat in zona subgingivala, cat si in lichidul santului gingival; se pot
forma pungi gingivale false. Placa supragingivala protejeaza zona subgingivala si permite
stabilirea unor specii noi; creeaza conditii de anaerobioza, se grefeaza specii noi, creste
numarul de celule descuamate, de celule fagocitare, sporesc produsele de metabolism.
Dupa NISSENGARD, in functie de aspectul determinat lа microscopul electronic аl placii
subgingivale, se poate face о impartire in trei zone ale acesteia:
1) Placa subgingivala asociata suprafetei dentare: Аге о structura apropiata de сеа а
placii supragingivale, bacteriile acopera suprafata radacinii dentare. Flora dentara este
gram-pozitiva, coci. bacili, filamente, dar poate fi prezent si un numar mic de bacili si coci
gram-negativi. Marginea apicala а placii asociata dintelui este lа distanta fata de epiteliul
jonctional, iar intre placa si epiteliu se interpune un numar relativ mare de leucocite. ln
portiunea apicala, depozitul bacterian este format dominant din bacili gram-negativi.
2) placa subgingivala asociata epiteliului san1ului gingival : Placa situata in
santul gingival se extinde раnа in zona jonctiunii gingivo-dentare.
Compozitia bacteriana este dominata de flora gram-negativa, bacili si cuprinde
un numar mare de bacterii flagelate si spirochete. Speciile се alcatuiesc placa
adiacenta epiteliului colonizeaza in functie de conditiile oferite de parodontiul
gazdei . In formele de imbolnavire parodontala rapid progresiva, са si in forma
de parodontita juvenila localizata, placa adiacenta epiteliului sulcular este
foarte dezvoltata, contine аргоаре exclusiv bacili gram-negativi mobili, in timp
се placa asociata dintelui poate sa fie putin dezvoltata. Aceste studii sugereaza
са, in progresiunea leziunilor parodontale, bacilii gram-negativi asociati
epiteliului sulcular reprezinta factorii de progresie ai bolii.
La microscopul electronic s-au observat arii distincte de acumulare bacteriana,
prelungite in epiteliu. Acestea pot determina un raspuns puternic din partea
gazdei, cu reactie inflamatorie ampla, observandu-se zone de hemoragii,
ulceratii. Conditiile ulterioare oferite de gazda pot determina colonizarea
bacteriilor specifice cu favorizarea penetrarii in tesuturi а unor bacterii
subgingivale.
3) Placa subgingivala asociata Jesutului gingival : penetrarea in tesuturi а fost
descrisa in forma de parodontita juvenila localizata, precum si in
gingivostomatita ulcero-necrotica.
 Mecanismele de patogenitate
Structura placii bacteriene este complexa, cuprinzand un numar foarte mare de
specii bacteriene, alaturi de componente се provin atat din bacterii, cat si din
celulele tesutului gazda, realizandu-se astfel о adevarata ecologie а placii, in
саге elementele metabolice de nutritie, respiratie se intrepatrund.
Studiile microЬiologice au permis stabilirea patogenitatii bacteriilor din placa
bacteriana fn parodontopatii, prin mecanisme variate. Se descriu astfel:
Mecanismele directe includ actiunea nociva а unor factori bacterieпi се tin de
structura celulara а acestora, eliberarea endotoxinelor, producerea de
exotoxine, efaborarea de enzime cu rol de agresiune asupra componentelor
tisulare adiacente, metaboliti toxici si invazia tesuturilor.
Mecanismele indirecte includ reactiire celuletor eucariote imunitare sau
neimunitare ale gazdei, care, sub actiunea factorilor bacterieni, elibereaza
factori proinflamatori: citokine (interleukine), metaloproteinaze,
prostaglandine. Aраге astfel focarul inflamator се favorizeaza progresia
leziunilor si aparitia formelor avansate de boala parodontalа. Forma clinica de
boala si evolutia ulterioara а parodontopatiilor marginale apar, astfel, са un
rezultat al raportufui dintre gradul de patogenitate bacteriana а speciilor din
placa bacteriana si gradul de aparare al tesutului gazda, influentat de
numeroase elemente locale si generale.
Activitatea directa
- Actiunea nociva а unor factori de structura din celula bacteriana
In structura bacteriei pot exista factori се ii asigura rezistenta fata de actiunea
fagocitelor, cum sunt сарsula, antigenele de invelis. Capsula poate fi еа insasi
responsablla de distructii celulare. Peretele celular bacterian, prin componentul
peptidoglican, mai dezvoltat la bacteriile gram-pozitive poate determina
activarea complementului, stimularea sistemului reticulo-endotelial,
imunosupresia. La bacteriile gram-пegative, dominante ,in flora implicata in
parodontopatii, elementul cel mai importaпt cu actiune toxica din structura lor
este lipopolizaharidul celular. Lipopolizaharidul atasat membranei exterioare а
peretelui celular prezinta prin fractiunea sa polizaharid specifica "О" -actiune de
antigen, iar prin fractiunea К.О.О. (lipidul А reunit cu zona core) о activitate
toxica locala foarte pronuntata. Prin fagocitarea bacteriilor gram-пegative, se
elibereaza, astfel, lipopolizaharidul, considerat "endotoxina" germenilor, cu
actiuni foarte variate, afectand direct tesutul parodontal si activand raspunsul
gazdei.
-Actiunea nociva а unor factori sintetizati si eliberati din celula bacteriana
Exotoxine: Bacteriile dominante in placa subgingivala apartinand florei gram-
negative аnаегоbе nu s-au dovedit а fi producatoare de exotoxine, cu exceptia
speciei facultativ anaeroba de Aggregatibacter actinomycetemcomitans serotip
Enzime: Numeroase bacterii din placa subgingivala sunt capablle sa ! elaboreze
enzime се vor agresa fesutul din jur, dar $i sa determine ! eliberarea unor enzime
chiar din celulele tesutului gazda. Specii са: Porphyromonas gingivalis, Treponema
denticola, Prevotella intermedia, Capnocytophaga sunt capaЬile sa produca , enzime
proteaze de tip tripsin-like. Porphyromonas gingivalis produce , cistein-proteaze,
aminopeptidaze, colagenaze. Treponema denticola 3 produce, alaturi de proteaze,
hemolizine si hemaglutinine. 3 Alte specii pot produce hialuronidaza, се modifica
permeaЬilitatea epiteliului jonctional de ре suprafata cementului radicular. Cantitatea
de hialuronidaza in pungile parodontale este mult crescuta.
Metaboliti :Atat germenii gram-negativi, cat si cei gram-pozitivi, prezenti in placa
subgingivala, produc in cursul metabolismului lor factori се pot contribui la distructiile
tisulare: acid butiric, acid propionic, amine, indol, 1; sulfuri volatile, amoniac,
metilmercaptan, hidrogen sulfurat, ,i dimetilsulfit -се sunt inhiЬitori ai colagenului si
ai altor proteine.
-lnvazia in tesuturile parodontiului marginal
Un factor important cu rol deoseЬit in invazia bacteriana in tesuturile parodontale il
constituie eliberarea de catre bacteriile parodontopatogene а unor formatiuni de la
nivelul membranei externe а peretelui gram-negativ, asa-numitefe "vezicule". Ele sunt
produse de bacterii printr-un proces de inmugurire lа nivelul membranei externe,
prezinta structurile acesteia si contin enzimele sintetizate de bacteria respectiva,
acumulate in spatiul periplasmatic si apoi inglobate in astfel de vezicule.
Activitatea indirecta
Activitatea indirecta а bacteriilor iп producerea leziunilor parodntului marginal
se manifesta prin actiunea compusilor bacterieni asupra celulelor eucariote din
tesut, determinand sinteza de factori cu actiune nociva cum sunt
metaloproteinazele, citokinele
-Metaloproteinaze matriceale
In tesutul parodontal, echilibrul dintre sinteza si degradarea colagenului este
mentinut printr-un sistem de control constituit din inhiЬitori si activatori ai
producerii unor endopeptidaze, proteaze dependente de ioni de Zn denumite
"metaloproteinaze". Sub actiunea lipopolizaharidului (LPS) si а unor molecule de
suprafata din structura bacteriilor, din fibroЫaste, macrofage, keratinocite se
elibereaza in exces metaloproteinaze. Aceste enzime actioneaza asupra matricei
extracelulare cu efecte distructive asupra colagenului si elastinei.
-Citokine (interleukine)
lnterleukinele sunt peptide produse de celulele imunitare si neimunitare cu гоl in
comunicarea intercelulara. lnterleukinele actioneaza asupra unor celule tinta
declansand un anumit raspuns Ьiologic.
 Tartrul dentar
Definitie: Complex organo-mineral adherent de suprafata dentara sau alte structuri
solide orale, lucrari protetice, si este rezultat din mineralizarea placii bacteriene.
Alaturi de substante minerale, tartrul contine si componente organice, compatiЬile
cu cele ale placii dentare. Acestea reprezinta un amestec de bacterii, leucocite,
celule epiteliale descuamate si complexe polizaharide-proteine. Dispozitia tartrului
а fost determinata la microscopul electronic; еа este dominata de cristale
anorganice de tip apatita, cu aspect de асе netede. Aceste cristale sunt orientate
intamplator si contin "dare" de microorganisme calcificate. Suprafata tartrului este
rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata, се difera in
zona supra- si subgingivala. In zona supragingivala, domina bacterii filamentoase
cu orientare in unghi drept fata de suprafata tartrului, in timp се in zona
subgingivala sunt prezenti coci, bacili si filamente fara orientare caracteristica.
ln raport cu dispozitia sa fata de marginea gingivala libera
si conturul papilei interdentare, tartrul dentar poate fi
supragingival sau tartru salivar si subgingival ori tartru
seric, in functie si de originea principala а componentelor
sale: predominant din saliva si, respectiv, din extravazatul
sanguin gingival.
Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena, cu
consistenta redusa lа inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos si se
disloca cu usurinta. Localizari preferentiale: incisivi
–suprafata linguala а incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu; о
cantitate mai mare de tartru se observa ре fata linguala а incisivilor centrali, in dreptul
orificiilor canalului WHARTON;
-suprafata vestibulara а molarilor superiori, in dreptul orificiului superiori canalului
STENON;
-suprafata ocluzala а dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu о autocuratire si curatire
artificiala deficitare.
ln timp, consistenta si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre
maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si
nicotina la fumatori.
Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru, consistenta crescuta,
dens, de cele mai multe ori foarte aderent, greu de dislocat, dispus in santul gingival
sub marginea gingivala libera, sub forma unor depozite lamelare cu о suprafata dura,
neregulata. Uneori, se prezinta sub forma unor depozite mici, punctiforme, de
consistenta dura, confluente linear sau in suprafata. Prezenta tartrului subgingival este
depistata cu sonde exploratorii sau prin inspectie, daca marginea gingivala libera sau
varful papilei gingivale sunt inflamate, tumefiate si pot fi decolate partial de ре dinte.
 ln timp, prin retractia gingivala, tartrul subgingival devine vizibil si se alatura
tartrului supragingival, са о componenta secundara а acestuia. In pungile
parodontale adanci, tartrul subgingival se insinueaza in profunzime si poate fi
decelat, uneori, numai intraoperator.
Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:
1.Crusta cu suprafata aspra,rugoasa;
2. Depozite spinoase, са acoperite cu ghimpi;
3. Formatiuni nodulare;
4. Bordura circulara sau раrtiаl circulara;
5. Fatete netede, subtiri, cu suprafata lipsita de neregularitati. Aceasta forma а
depunerii tartrului subgingival este сеа mai frecvent ignorata, deoarece la
detartrajul subgingival nu se resimt diferente fata de suprafafa radacinii;
fatetele netede de tartru mascate vizual de adancimea pungilor parodontale se
mentin in urma chiuretajului radicular insuficient de bine realizat prin:
instrumente neascutite, inactive, timp redus de executie si superficial са
actiune. Fafetele de tartru subgingival care nu au fost indepartate in urma
detartrajului clinic manual se regasesc numai in cadrul unei operatii cu lambou
si se indeparteaza cu dificultate chiar si cand devin viziblle, deoarece sunt
foarte aderente si nu prezinta margini cat de putin reliefate pentru а fi
6. Digitafii sub forma de feriga;
7. lnsule de tartru, pete insulare.
Din punct de vedere al profunzimii, tartrul subgingival poate fi situa de-a lungul radacinii:
-apical;
-in zona mijlocie;
-coronar.
 Compozitia tartrului dentar
Continut anorganic
1)Tartrul supragingival este format iп proporjie de 70-90% din componente
anorganice:
-fosfat de calciu (75,9%);
-carbonat de calciu (3, 1 % ) ;
-fosfat de magneziu;
-cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan,
aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au о structura cristalina
dispusa in patru forme:
-hidroxiapatita (58%);
-witlokita (21 %);
-fosfat octocalcic (21 %);
-brusita (9%).
2) Tartrul subgingival are о compozitie similara cea а tartrului supragingival,
dar cu unele particularitati:
-un raport calciu-fosfor mai crescut;
-un continut crescut de sodiu, in special, in portiunile profunde ale pungilor
parodontale;
-mai multa witlokita, mai putina brusita si fosfat octocalcic.
Continutul in hidroxiapatita este acelasi са si in cazul tartrului supragingival.
Continutul anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite
componente:
Natriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% in zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical;
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 in zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% in zona mijlocie; 10.00% apical;
Raportul calciu/fosfor este 1 ,45 coronar; 1,45 in zona mijlocie; 1,42% rn zona
apicala (ROBERTS-HARRY, CLEREHUGH, SHORE, ROBINSON, 2000).
Continutul organic
Tartrul dentar contine:
-componente proteice (6-8%);
-lipide (0,2%), са lipide neutre, fosfolipide, acizi grasi, colesterol;
-carbohidrati (2-9%): glucoza, galactoza, galactozamine.
Componenta organica а tartrului este reprezentata si din formatiunile viabile
cum sunt: celule epiteliale recent descuamate, leucocite, microorganisme.
 Formarea tartrului dentar
Tartrul se depune de la varste tinere, primul care apare fiind сеl supragingival si
аге о incidenta legata de varsta de:
-37-70% la 9-15 ani;
-44-88% lа 16-21 ani;
-86-100% peste 40 ani.
Tartrul subgingival apare dupa varsta de 9 ani si poate fi intalnit in 47-100%
cazuri dupa 40 de ani.
Tartrul dentar se formeaza ре structurile placii dentare preexistente, саге sufera
un proces de mineralizare. Acesta incepe, in mod obisnuit, din prima zi de
depunere а placii bacteriene, chiar din primele 4-8 ore si reprezinta 50% dupa
doua zile, realizand о calcificare de 60-90% dupa 12 zile.
Placa bacteriana аге capacitatea de а ingloba calciu раnа la о concentratie de 20
de ori mai mare decat in saliva, саге reprezinta sursa principala pentru tartrul
supragingival. Procesul de calcificare incepe in zonele profunde ale placii
bacteriene, in matricea interbacteriana, ре suprafata bacteriilor si, in final, in
interiorul celulelor bacteriene. Ре masura се placa se calcifica se produc
modificari ale populajiei bacteriene, саге se imbogajeste in forme filamentoase.
 Teorii asupra mineralizarii tartrului dentar
Dintre numeroasele teorii privind formarea tartrului, сеа mai importanta se
refera la cresterea pH-ului salivar sau а placii bacteriene, situatie in саге este
promovata precipitarea а numeroase saruri minerale
1.Formarea tartrului prin cresterea locala а gradului de saturatie ionilor de
calciu si fosfor se realizeaza prin urmatoarele mecanisme:
a.Cresterea pH-ului salivar determina scaderea constantei de precipitare а
calciului si а fosforului. Cresterea pH-ului salivar reprezinta, conform acestei
teorii, mecanismul esential in precipitarea sarurilor si este explicata prin:
-scaderea Ьioxidului de carbon din saliva;
-formarea de radicali amoniacali bazici in placa bacteriana;
cresterea pH-ului placii bacteriene printr-o productie crescuta de radicali
amoniacali din ureea salivara;
-degradarea proteinelor din alimentele саге stagneaza 'in cavitatea bucala in
diferite situsuri retentive
b. Precipitarea proteinelor.
Proteinele coloidale din saliva cheleaza, in mod oЬisnuit, ionii de calciu si
fosfat si realizeaza о solutie suprasaturata, саге devine instabila prin
stagnarea salivei; coloizii devin insolubili, se depun, iar sarurile minerale
precipita.
с. Teoria actiunii fosfatazei
Aceasta teorie se bazeaza ре constatarea са, in vitro, fosfataza eliberata din
placa bacteriana, celulele epiteliale descuamate, are capacitatea de а elibera
ioni fosfat din fosfatii organici salivari. Desi teoria nu а fost unanim
confirmata, prezenta in cantitati crescute а fosfatazei alcaline si acide in placa
bacteriana suscita interesul pentru acest mecanism.
d. Teoria actiunii esterazei.
Esteraza prezenta in bacterii filamentoase, coci, leucocite, macrofage, celulele
descuamate din placa bacteriana poate initia calcifierea placii prin hidroliza
esterilor acizilor grasi, din саге rezulta acizii grasi liberi. Acestia formeaza
sapunuri cu calciu si magneziu, саге sunt transformate in saruri insoluЬile de
fosfat de calciu.
2. Teoria mineralizarii in focare mici, care se unesc intre ele prin chelarea
calciului de catre complexele caгbohidrat-proteine din matricea intercelulara,
este conceptia epitactica sau de nucleatie heterogena, in саге elementul
bacterial al placii joaca un rol esential.
3. Teoria sedimentarii se bazeaza ре capacitatea unor microorganisme din
placa bacteriana (forme filamentoase, difteroide, anumiti streptococi,) de а
forma cristale intracelulare de apatita. Procesul de calcificare inceput
intracelular se extinde asupra matricei intregii placi bacteriene. Dе asemenea,
s-a iп constatat о reducere а formarii tartrului la animalele cu о dieta in саге s-
a introdus penicilina.
Rolul microorganismelor din placa bacteriana se realizeaza prin modificari de
рН, producerea unor enzime са fosfataza si esteraza sau initierea primilor
centri de mineralizare. Exista insa si opinia potrivit careia microorganismele din
placa bacteriana joaca un rol pasiv in formarea tartrului dentar. Aceasta opinie
este sustinuta de constatarea formarii de depozite asemanatoare tartrului la
animale "germ-free".
 Rolul dietei in formarea tartrului dentar
La animale de experienta, s-a constatat са tartrul se formeaza chiar in absenta
alimentarii ре cale orala.
Depunerea tartrului este influentata mai mult de consistenta aimentelor decat
de continutul lor: cele dure, cu actiune mecanica pronuntata, intarzie formarea
tartrului dentar. Totodata, s-a constatat са:
-deficienta vitaminelor В6, РР favorizeaza formarea tartrului; de asemenea,
consumul de alimente bogate tn calciu, fosfor, Ьicarbonat, proteine, glucide;
-aportul de acid ascorЬic din alimente scade cantitatea de tartru dentar.
 ROLUL TARTRULUI iN PRODUCEREA BOLii PARODONTALE
Coпtrar parerii larg raspandite, tartrul dentar nu reprezina factorul etiologic
determinant al imbolnavirii parodontiului marginal de tip distructiv, manifest. Astfel:
-la animalele "germ-free‘, cu depuneri de tipul tartrului, inflamatia parodontiului
marginal nu se produce decat dupa contaminarea microbiana а animalelor;
-la om, sunt frecvente cazurile de gingivita chiar in absenta tartrului dentar;
-studiile epidemiologice arata са, la tineri, starea parodontiului marginal este mai
strans legata de prezenta placii decat de tartru, la varstnici, asocierea tartru-gingivita-
parodontita este crescuta, dar se considera са prezenta tartrului este mai mult efectul
decat cauza ·inflamatiei si а pungilor parodontale. La adulti, sunt rare situatiile fn care,
in pungile parodontale, sa nu existe tartru, dar, uneori el este in cantitate infima.
Tartrul dentar este intotdeauna acoperit de un strat de placa bacteriana inca
nemineralizata.
Concluzie: Tartrul dentar reprezinta prin acestea, un important factor patogen cu
caracter favorizant in producerea bolii parodontale.
 Determinarea placii bacteriene. Revelatori de placa

Placa bacteriana (biofilmul) poate fi observata са un depozit de culoare alb-galbuie, in

special la coletul ·dintilor, ре fata vestibulara sau/si orala, atunci cand se acumuleaza in
strat gros prin intreruperea igienei bucale mai mult de 3-4 zile.
Placa bacteriana veche, cu zone de condensare minerala, anorganica, se poate colora in
mod natural prin actiunea unor bacterii cromogene in negru, brun, verde sau portocaliu.
De asemenea, se coloreaza prin pigmenti alimentari din cafea, ceai, bauturi carbogazoase,
sucuri de fructe sau nicotina. Solutii colorante, de evidentiere а placii bacteriene:
-sol. fucsina bazica О,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 de secunde,
urmata de clatire energica cu ара curenta зо de secunde
-sol. albastru de metil 2%, aplicata prin tamponament usor pentru а nu indeparta prin
frecare depozitele de placa;
-sol. violet de gentiana 1 %;
-sol. albastru de toluidina. 1 %;
-sol. hematoxilina, urmata de sol. eozina; 101
-sol. iodo-iodurata Lugol;
-sol. Chayes Beta-Rose;
-sol. Butler in doua nuante;
-sol. de fluorosceina DС galben nr. 8; se evidentiaza cu lampa de lumina Plack-
Lite;
-sol. Dis-Plaque; coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-
18 zile) in albastru.
Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil, incorporat in pasta de dinti sau
sub forma de comprimate sau drajeuri Placolor.
Produse tipizate sub forma de drajeuri, саге se dizolva in saliva si coloreaza
placa dentara sunt Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote.
Evidentierea placii bacteriene reprezinta un mijloc util si convingator pentru
imbunatatirea igienei bucale de catre pacientii cu proЫeme in acest sens.
Pentru aceasta, pacientul este invitat sa efectueze periajul dentar cu о pasta
revelatoare cu eritrozina sau prin dizolvarea unui drajeu colorant. Dupa clatirea
abundenta cu ара, se examineaza, in oglinda, atat de catre medic, cat si de
pacient, zonele colorate unde periajul а fost insuficient, de regula spatiile
aproximale dinspre vestibular si oral, coletul dintilor si se recomanda un periaj
mai insistent al acestora. Controlul se realizeaza de pacient lа 2-3 zile, la
lnceput, apoi о data ( ре saptamana, pana la corectarea periajului dentar.
-Indicele igienei orale- Valoarea indicelui de placa si, respectiv, а indicelui de tartru
rezulta prin insumarea valorilor constante ре sase suprafete preselectate:
-suprafetele vestibulare ale primilor molari superiori;
-suprafetele linguale ale primilor molari inferiori;
-suprafetele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang .
Valorile indicelui de placa sunt :
0. absenta placii;
1.placa supragingivala in treimea de colet а dintelui;
2. placa in treimea mijlocie а coroanei;
3. placa in treimea incizala sau ocluzala а coroanei.
Valorile indicelui de tartru sunt:
0. absenta tartrului;
1.tartrul supragingival in treimea de colet а dintelui;
2. tartru in treimea mijlocie а coroanei;
З. tartru in treimea incizala sau ocluzala а coroanei.
Valoarea totala а indiceiui de igiena bucala rezulta din insumarea indicelui de placa si
tartru.
-Indicele gingival (Loe si Silness)
0. gingie cu aspect normal
1.Gingie cu inflamatie usoara, discrete modificari de culoare, discret edem, lipsa
sangerarii la sondare
2. Inflamatie medie, congestie,edem,sangerare la sondare
3.Inflamatie avansata, congestie, staza, ulceratii, sangerare spontana
-Indicele de sangerare papilara ( Muhlemann)
0. absenta sangerarii
1.Sangerare punctiforma izolata
2.Sangerari punctiforme multiple sau pe o arie redusa
3.Sangerare care umple intreg spatiul interdentar
4.Sangerare care depaseste marginea gingivala libera