Holocaustul în România

CREAT ȘI PREZENTAT DE ELEVUL

CLASEI A IX ,,B’’

ȚEPORDEI
ANDREI
 Holocaustul în România denumește prigoana și exterminarea evreilor în
teritoriile controlate de statul român în anii 1937-1944, adică de la primele
legi anti-evreiești ale guvernului Goga-Cuza și până la 
lovitura de stat din 23 august 1944. Potrivit istoricului Raul Hilberg,
includerea soartei evreilor din teritorii foste românești înainte de 1940, dar
care nu se aflau sub control românesc în momentul faptelor, constitue o
definiție eronată a Holocaustului în România. Mai sigur aceasta privește
evreii care, indiferent de cetățenia lor, au fost fie persecutați sau uciși de
agenți ai statului român în teritoriile controlate de acest stat la momentul
faptelor (inclusiv și mai ales Transnistria), fie predați Germaniei naziste.
 Demografie
 Sinagoga mică de la Constanța, în stil romaniot, în paragină în 2010 ; cea mare, în stil
germanic, a fost demolată în anii 1980.
 La recensământul din 1938 apar printre cetățenii români 756.930 de evrei.Conform
lucrărilor lui Matatias Carp și Marius Mircu, între 1938 și 1941 au pierdut cetățenia română
387.407 evrei, fie că le fusese retrasă de guvernul Goga (circa 120.000 de persoane), fie
că deveniseră cetățeni maghiari sau sovietici prin cedarea Transilvaniei de nord, Bucovinei
de nord, ținutului Herța și Basarabiei (circa 270.000 persoane). În 1940, mai erau cetățeni
români 369.523 de evrei. Conform lucrărilor Commisiei Wiesel, dintre evreii români din
1938, mai ales dintre cei deveniți apatrizi în 1938 și dintre cei bucovineni sau basarabeni,
acuzați că ar fi susținut Uniunea Sovietică și că s-ar fi dedat la jafuri și cruzimi în dauna
populației românești în 1940, au fost exterminați de statul român circa 140.000 (îndeosebi
în Transnistria), în timp ce 130.000 au fost exterminați de Ungaria Horthystă în Transilvania
de nord, fie direct, fie prin deportare în lagărele germane. În total au fost măcelărite
270.000 persoane (35% din populația evreiască română din 1938) și au devenit sovietice
136.250 (18% din populația evreiască română din 1938).Dintre cei 356.237 evrei români
din 1952(47% din populația evreiască română din 1938), până în 1956 au emigrat spre
Palestina, Europa Occidentală și America 209.963 persoane, astfel că la recensământul
din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a continuat: în 1970 mai
rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea
lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt distruse.
Situația evreilor în perioada
Holocaustului
Începând cu toamna anului 1940, sute de evrei, o parte din ei refugiați
din alte țări, pleacă în fiecare lună spre Palestina, în mod ilegal, prin
asociația Aliyah condusă de Eugen Maisner și Samuel Leibovici, cu
asentimentul guvernului Antonescu pentru care expulzarea este, în acel
moment „soluția corectă pentru rezolvarea problemei evreiești”.
Desigur, respectivii trebuie să-și abandoneze toate bunurile și
economiile statului român. Circa 80.000 de evrei au părăsit România pe
parcursul unui an. Nu toți au ajuns sau au rămas în Palestina; unii aveau
să emigreze în final spre S.U.A., stat atunci neutru. „Soluția corectă” a
devenit inaplicabilă după luna decembrie 1941, când Aliații au declarat
război României și au început să considere evreii români ca fiind
„cetățeni sau resortisanți ai unui stat inamic”. Din acel moment, nici
țările neutre precum Turcia nu au mai acceptat să-i primească, astfel că
guvernul Antonescu a început deportarea evreilor spre Transnistria,
inaugurând perioada cea mai cruntă din istoria evreilor în România.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!!!