Dobrogea reprezintă o atracție irezistibilă pentru naturaliști,

biodiversitatea ei este spectaculoasă prin influențele estice și mediterane,

elemente pontice, specii rare, endemice sau relictare șamd.
Un teritoriu aparte, o zonă diferită de restul țării atât peisagistic,
cât faunistic, floristic, arheologic şi cultural… Orice ornitolog va aminti
Histria, Grindul Lupilor, Grindul Chituc etc., ca zone foarte interesante,
având o maximă importanţă pentru avifauna noastră.
Herpetologul va zice desigur că Dobrogea este regiunea cu cea
mai interesantă faună de reptile din România… și va aminti de Hagieni,
Babadag sau Cochirleni. Se cunosc din Dobrogea peste 1.100 de specii de
plante, dintre care peste 120 de specii sunt pe Lista Roşie a plantelor din
România. Se pot înşira exemple de specii rare, endemice, liste lungi de
denumiri ştiinţifice. Biodiversitatea dobrogeană este evident interesantă,
valoroasă, demnă de un grad de protecţie mult mai ridicat decât cel pe care
putem să îl constatăm în prezent.
 Realitatea naturalistică
dobrogeană actuală se caracterizează
prin splendide frânturi de ecosisteme
păstrate până azi, arii protejate care
mențin o biodiversitate exuberantă,
aspecte peisagistice uluitor de
frumoase și foarte puțin cunoscute și
recunoscute… locuri admirabile dar
puțin ocrotite și slab promovate…
deși au o valoare inestimabilă.
Dobrogea este un întins
teritoriu uscat, compus din câmpii și
culmi molcome, versanți stâncoși,
râpe de loess… un peisaj în general
arid, acoperit în mod natural cu stepe
și silvostepe, având și câteva lacuri
și mlaștini preponderent pe lângă
Danubius și prin zona costieră
pontică.
 Dobrogea este mărginită de cursul
inferior al Dunării, întinderile zonelor umede
deltaice… și vastitatea apelor marine. Habitate
costiere ale periferiei marine dobrogene, când
ajung să fie subacvatice devin parte din
ecosistemul Mării Negre.
Dar varietatea de organisme care
trăiesc în fisurile rocilor, la limita dintre uscat
și mare, cărui ecosistem îi aparțin? Nisipuri
deltaice uscate și acoperite de stepa dobrogeană
aparțin ele Deltei sau Dobrogei? Zonele
inundabile ale Dunării, când acoperite de apele
fluviale când rămase stepe uscate… specii cu
stadii acvatice și terestre sunt și ele “la
limită”… Stâncăriile calcaroase ale insulelor
Popina și Bisericuța, înconjurate de apele
întinse salmastre/ îndulcite ale sistemului
lagunar Razelm-Sinoe.
 Peisajul dobrogean este reprezentat
de o uriașă întindere de silvostepe, câmpie
stepică cu pâlcuri de arbori și tufărișuri, păduri
mai consistente, precum și niște bălți și lacuri
din zona fluviatilă și lagune costiere de mică
adâncime dar întindere relativ mare. Rare
stâncării apar la suprafață ici-colo, cel mai
reprezentativ fiind peisajul Munților Măcinului
cu uriași de piatră de forme ciudate, dar există
și alte stâncării spectaculoase, cum ar fi zona
Cheilor Dobrogei cu recifii săi calcaroși, Gura
Dobrogei, Canaraua Fetii, Canaralele de la
Hârșova șamd. Valori naturale actuale din
Dobrogea au o oarecare protecție prin existența
Parcului Național Munții Măcinului, a câtorva
zeci de minuscule rezervații naturale, a siturilor
Natura 2000 de mari suprafețe dar lipsite de
conștientizare locală sau delimitare în teren…
iar marele spațiu protejat al Rezervației
Biosferei Delta Dunării atinge tangențial
teritoriul uscatului dobrogean.
 întind Su
erea rvolezi
care d ap D
eși pu roape ne obrogea
atâte t t
a com ernic antr edă de su şi adm
spre o o b tin ir
desco ri natural pizată, are e , zo i
de su p e î nă
s ste erire şi str încât atrag ncă atâtea
oaze p ig ș
umbr ele pârjol ă pentru e permane i
dătăto oa it e oc nt
are d se, mlaşti , pădurile rotire. Ve
Măc e vi n z
inului, ață. În i ca insule insulare i
derul c
ată î munţi her nord-ves de umeze a
n en c t a
forma
rea orma inici tociţ apar Mu lă
lo i de n
peisa
jului r; este d erioadă
p eroziu ţii
ca şi e s ne
şi-au
găsit valoa necontes cursă de a
aici rea sp tat fr
reci,
mai u n refu e ciilor umus la
înăbu umed giu în relict eţea
şi e ar
silvos toare a v şi mai um singurele e care
te e b v
stufăr pe usca rilor dobr roase în ăi mai
iş te, og căldu
costie urile din de-a lun ene. În ra
r e spre gu st e
exube ale
M Deltă l Dunăr pe şi
rantă , ii
de or ării Neg ca şi în şi în
ganis re o ap
me. diver ele
sitate
 Zona costieră dobrogeană prezintă faleze de loess
(și uneori calcare)… înălțimea maximă a acestora fiind pe la 40
de m, dar în general cam 15 m… plaje și cordoane de nisip, și
are un aspect dantelat prin succesiunea de golfuri și capuri/
promontorii. Litoralul româneasc de doar 245 km lungime, este
expus la o presiune umană crescută pentru a asigura “accesul la
mare” a unei populații de cca 20 milioane de locuitori… dintre
care cca 1 milion de turiști ajung anual pe aceste plaje….
Partea deltaică a zonei costiere a rămas relativ
naturală, cu mici excepții, însă dinspre Capul Midia la sud până
la granița cu Bulgaria, litoralul este în mare parte acoperit de
infrastructură urbană și mai ales turistică, cca 250 de hoteluri
(în 2010), parcări, terase șamd, ceea ce face ca ecosistemele
naturale să fie total eradicate, sau eventual să se păstreze mici
suprafețe mai naturale, cum ar fi cele din zona falezelor de la
Vama Veche – 2 Mai, zona Mlaștina Hergheliei de la Mangalia,
ori dunele de nisip de la Agigea… deja puternic ruderalizate.
 Ceea ce se mai păstrează din Dobrogea
Naturală. Stepe cu arome de pelin, țestoase de uscat
ce se plimbă agale printre ierburi și tufe, acvile și
hereți, spectaculoase râpe și “canioane” în loess,
păduri de stejari xerofili scunzi și cârciți invadați
uneori de liane… pâlcuri de bujori cu flori roșii în
luna mai, sunetul metalic strident al cicadelor în
înăbușitore călduri de vară… cârduri de gâște
sălbatice pe timp de iarnă… oricând faci o vizită ai
ceva spectaculos și interesant de observat. Dacă ai
interesul să vezi, ai dorința de a cunoaște, și
capacitatea intelectuală de a înțelege…
 ,, Cuprinsă de trei părți de ape: Marea Neagră și Dunărea cu delta și
larga sa luncă alcătuind Balta Brăilei și Ialomiței, Dobrogea apare ca o peninsulă
ridicată în chip de prispă, cu vreo 100 metri, în mijlociu, deasupra nivelului mării.
Numai la capătul nordic se ridică munți mici și domoli, iar în capătul sudic, prispa
se înalță pe nesimțite la aceeași înălțime ca și în nord, adică ceva peste 400 m. (…)
comori ale trecutului care apar în belșug, îndată ce zgârii pământul, fie în chipul
unui torso sau unui cap de statuie, fie sub înfățișarea unui sarcofag sau unui capitel
cu frunze nobil sculptate – crâmpeie de armonie divină, fixate în piatră. (…)
români, turci și tătari (…) greci, armeni și evrei. (…) florile. lui fine și parfumate
de stepă. (…) Desigur era frumoasă și stepa de odinioară, bătută de vânturile tari
ale mării, îmbălsămată de aroma plantelor amare, înalte cât omul, cu drumurile
adâncite în lut, încolăcindu-se pe văile uscate și unind cătune cu bordeie
mizerabile, în jurul cărora se jucau copii cu ochii oblici și se adunau la cișmele de
piatră femei învăluite; erau poate impresionante și cântecele monotone și triste ale
tătarului cu mers legănat și chemarea muezinului întors cu fața spre Mecca, în
turnul de scânduri al umilei geamii.” - G. Vâlsan, Dobrogea, extrase din
cuvântarea ținută la Turda, 15 martie 1925, publicată în Buletinul S.R.G., Tom
LIV, București 1935
ȘTIAȚI CĂ:
Dobrogea reprezintă, prin patrimoniul său
istoric și natural, o zonă unică nu numai în România, ci
și în Europa, prin prezența aici a unora dintre cele mai
vechi structuri geologice de pe continent, a celei mai
mari suprafețe de arii protejate și Situri Natura 2000
din țară, prin prezenţa a numeroase specii de plante şi
animale rare şi endemice, şi nu în ultimul rând prin
existenţa, pe acest teritoriu, a unor suprafeţe întinse de
habitate, de asemenea endemice.
Caracterizarea Dobrogei însă, nu ar putea fi
completă fără a avea în vedere zona costieră a Mării
Negre, care, datorită genezei sale, a trecutului
paleogografic, a poziţiei sale geografice, prezintă
caracteristici biologice proprii, ce o fac unică pe glob.
 https://peterlengyel.wordpress.com/2011/07/23/zbor-peste-dobrogea/ -
Zbor peste dobrogea
 G. Vâlsan, Dobrogea, extrase din cuvântarea ținută la Turda, 15 martie
1925, publicată în Buletinul S.R.G., Tom LIV, București 1935
 Carmen Georgeta Nicolae, V. Niţă, Gh. Ungureanu, Atlasul habitatelor şi
speciilor din arii marine protejate (SCI) din România, Editura Nouă,
Bucureşti, 2015
 http://www.anpm.ro/documents/18093/34129503/Capitolul+II.3+Mediul+ma
rin+si+costier.pdf
 https://institutlevant.ro/wp-
content/uploads/2018/12/brosura_institutul_studii_avansate_cultura_civiliz
atia_levantului_emil_constantinescu_dobrogea_dan_grigorescu.pdf