Gravitația

ș Al
co be
r rt
Bo

cuantică
• Teoria cuantică a constituit un succes excepțional, stând în aproape toata
cazurile la baza științei și tehnologiei moderne. Ea guvernează comportarea
tranzistorilor și a circuitelor integrate, care sunt componente ale aparatelor
electronice precum televizoarele și calculatoare, constituind, de asemenea,
baza chimiei și biologiei moderne. Singurele domenii ale științei în care
mecanica cuantică nu a fost încă încorporată adecvat sunt gravitația și
structura universului la scară mare: teoria generală a relativității lui Einstein
nu ia în considerare principiul de incertitudine din mecanică cuantică, așa
cum ar trebui de fapt, pentru a o pune de acord cu alte teorii.
• Deși nu există încă o teorie cuantică a gravitației, se cunoaște un număr de
caracteristici pe care aceasta trebuie să le dețină. Una este încorporarea
procedurii propuse de Feynman pentru formularea teoriei cuantice în
termenii sumei de istorii. A doua caracteristică despre care credem că ar
trebui să constituie o parte a teoriei finale constă în ideea lui Einstein de a
reprezenta câmpul gravitațional prin spațiul-timp curbat. Particulele încearcă
să urmeze acea traiectorie din spațiul curb care este cea mai apropiată de
linia dreaptă, dar, pentru că spațiul-timp nu este plat, traiectoriile sunt
îndoite, ca și cum s-ar afla sub acțiunea unui câmp gravitațional. Atunci când
aplicăm suma istoriilor a lui Feynman la viziunea lui Einstein despre
gravitație, analogul istoriei unei particule este deci un spațiu-timp curbat care
prezintă istoria întregului univers.
• În teoria clasică a gravitației pentru comportarea universului există numai două căi
posibile: fie ca universul există de un timp infinit, fie că a început printr-o singularitate
apărută în trecut la un moment finit de timp. Din motive menționate anterior, oamenii de
știință cred că universul nu a existat din totdeauna. Dar, dacă el a avut un început, atunci,
în conformitate cu relativitatea generală clasică, pentru a ști care dintre soluțiile
ecuațiilor lui Einstein descrie universul nostru, trebuie să-i cunoaștem starea inițială –
adică exact modul cum a început. La origine, s-ar fi putut ca Dumnezeu să fi decretat
legile naturii, dar se pare că de atunci El a lăsat lucrurile să evolueze conform cele
decretate și nu mai intervine în univers. Întrebarea este cum a ales El starea inițială, sau
configurația universului. În relativitatea generală, clasică aceasta reprezintă o problemă,
deoarece teoria generală clasică a relativității este depășită atunci când abordează
începutul universului. Pe de altă parte, în teoria cuantică a gravitație apare o nouă
posibilitate care, dacă se adeverește, va remedia această situație.
• În teoria cuantică, este posibil ca spațiul-timp să fie finit o graniță sau o
margine. Spațiul-timp ar fi ca suprafața Pământului, dar cu două
dimensiuni în plus. După cum se remarcă anterior, dacă mergeți mereu
într-o anumită direcție pe suprafața Pământului, nu vă veți lovi niciodată
de vreo barieră de netrecut și nici nu veți cădea peste margine, ci, în cele
din urmă, veți reveni în punctul de plecare, fără a întâlni în drum vreo
singularitate. Dacă se va dovedi că așa stau lucrurile, atunci înseamnă că
teoria cuantică a gravitației a deschis o nouă perspectivă, fără
singularități la care legile științei să fie depășite. Dacă spațiul-timp nu
are granițe, atunci nu este nevoie să se specifice comportarea lui la
granițe - și nici să se cunoască starea inițială a universului.
Mulțumesc pentru atenție!