BOLILE SITEMULUI

LOCOMOTOR
Reumatismul
 Orice afectiune dureroasa,acuta sau de cele mai
multe ori-cronica,care afecteaza buna functionare a
sistemului locomotor.
 Diferite tipuri de reumatism:
In exprimarea curenta,dar si in limbajul medical ,acest
termen acopera boli foarte diverse.Reumatismele
pot fi impartite in 6 grupe principale:
Reumatismele infectioase:
Sunt cauzate de prezenta unui germene in articulaţie.
Reumatismele inflamatorii:
Se observa in general in cadrul bolilor de sistem ca
reumatismul articular acut,poliartrita.
Reumatismele cristaline:
Sunt cauzate de prezenta cristalelor in articulatie sau
în tendoane:gută,boala calcificărilor tendinoase.
Reumatismele dgenerative:
Sunt provocate de uzura unei articulatii(artroza
membrelor).Mai sunt cauzate si de forta mecanica
(efort exagerat pentru a ridica o greutate) sau o
alta cauza este combinatia acestor factori(sindromul
de îngustare a canalului carpian).
Gonartroza
 Gonartroza – dezvoltata pe baza
endocrina sau metabolica (obezitate,
guta), ea apare in urma unor
traumatisme sau tulburari statice sau a
unor tulburari vasculare. Durerile au un
caracter foarte persistent, cu agravare la
mers si ameliorare in repaus. Examenul
radiologic evidentiaza ingustarea
articulatiei, condensari marginale,
osteoporoze, corpi liberi in articulatie,
care provin in urma unor calcificari.
 Tratamentul bolii consta in repaus. Se
administreaza calmante, unguente, se
folosesc: tratament balneo-fizical,
cultura fizica medicala, proceduri de
hidro- si termoterapie, electroterapie,
tratament in statiuni balneare cu ape
sarate, sulfuroase sau cu namol,
gimnastica medicala.
 Coxartroza
 Coxartroza – cauzele afectiunii sunt
conditii predispozante locale
(malformatiile soldului, subluxatiile,).
Simptomele de inceput sunt durerea
la mers si jena functionala.
 Tratamentul consta in repaus,
menajarea articulatiilor si bolnavii pot
beneficia de aspirina, vitamina D,
calciu, iod, sulf, infiltratii cu novocaina
si hidrocortizon precum si de
fizioterapie (ultrascurte, microunde,
ultrasunete, bai de lumina). Pot fi de
folos impachetarile cu parafina,
namol, bai de nisip.
 Tratamentul ortopedic si chirurgical
are indicatii acolo unde se
semnaleaza o impotenta functionala
progresiva.
Artroza
 Afectiune articulara, de origine mecanica si
neinflamatorie,caracterizata prin leziuni
degenerative ale articulatiilor, asociate cu o
proliferare a tesutului osos
subiacent.Localizarele cele mai frecvente
ale artrozei sunt: genunchii
,piciorul,soldul,gatul,maini si coloana
vertebrala.
 Artroza care se manifesta mai ales dupa
virsta de 60 de ani,este de 3 ori mai
frecventa la femei decit la barbati.Desi ea nu
este in sens strict o consecinta a
imbatrinirii,frecventa sa creste atunci cand
cartilagele nu mai are calitatiile sale initiale
de suplete, elasticitate si
alunecare.Defectele genetice de fabricatie
sunt deasemenea susceptibile sa o
favoreze.Un catrilagiu normal supus la
tensiuni anormale din cauza unei artuculatii
prost consite sau din cauza unei activitati
profesionale sau sportive prea intense,
poate sa se fisureze si sa favorizeze
dezvoltarea unei artroze.
Tratament:
 Punerea in repaus a articulatiei este
indispensabila:utilizarea unui baston pentru
artrozele membrelor inferioare,purtare a
unui colier sau a unui lombostat pentru
artrozele cervicale sau
lombare.Analgezicele si aspirina pot usura
durerea,dar nu protejeaza fata de
condroiza.O data criza trecuta, articulatia isi
regaseste adesea o funcitionare
normala.Trebiue totusi sa se evite
traumatismele si surmenajul pentru
declansarea unui nou puseu; tratamentul
uneori consta dintr-in regim alimentar
pentru a dimunua greutatea suplimentara
exercitata asupra articulatiilor.Malformatiile
articulare pot fi tratate chirurgical.
Intretinerea unei buni musculaturi
compenseaza proasta stare artriculara.Cand
cartilagiul este complet distrus si artroza
antrenza o impotenta functionala
importanta se recurge uneori la o
artroplastie sau la o artrodeza .
Spondiloza
 Dupa segmentul afectat al coloanei
vertebrale poate fi cervicala, dorsala
sau lombara. Caracteristica ei e
modificarea anatomica a vertebrelor
cu aparitia unor excrescente osoase
denumite osteofiti, care au forma unor
ciocuri de papagal. Suferintele apar
atunci cand boala provoaca tulburari
sau reduceri ale functiei coloanei.
Durerile iradiaza pe traiectul nervilor
radiculari, care ies din maduva
spinarii. La coloana cervicala durerile
vor iradia spre umeri si membrul
superior, la torace, durerile pot lua
forma nevralgiilor intercostale, iar la
lombe pe cea a nevralgiilor lombare,
sacrate si mai ales sciatice.
Spondilozele se recunosc mai ales pe
baza simptomatologiei dureroase si a
examenului radiologic.
 Cancerul osos
 Cancer de os sau cancerul osos este un
termen general folosit atunci când celulele
canceroase sunt găsite în os. Cancerul care
începe în os este numit cancer osos primar.
Este găsit cele mai multe ori, în oasele
braţelor sau ale picioarelor, dar acesta poate
apărea în orice os din corp. Copiii şi tinerii au
un risc mai mare să aibă cancer la oase
decât adulţii.
 În rândul tinerilor, cel mai frecvent tip de
cancer osos este osteosarcoma, de obicei
apare între vârstele de zece şi douăzeci şi
cinci de ani. De cele mai multe ori, cel mai
mult barbati sunt afectaţi decât femelele.
Osteosarcoma frecvent începe în capete de
oase; când apar ţesuturi noi pe măsură ce
tânărul creşte, de obicei, sunt afectate
oasele lungi ale mâinilor şi picioarelor.
 Cele mai frecvente simptome ale bolii este
durerea. Cu toate acestea, simptomele pot
varia în funcţie de locaţie şi mărime a
cancerului. Uneori,deformari de pe os poate
fi resimţite prin piele. Uneori este
interferează cu mişcări normale şi pot de
asemenea provoca slăbirea sau ruperea
oaselor. Tumori care apar în articulaţii sau în
apropiere poate cauza inflamaţii şi
sensibilitate în zona afectată. Alte simptome
pot include oboseală, febră, pierdere în
greutate, şi anemie. Este important să
discutaţi cu un medic, atunci când vă
confruntaţi cu aceste simptome, dar aceste
simptome pot fi de asemenea cauzate de
alte condiţii mai puţin grave.
 Tratamentul pentru unele tumori osoase pot
implica o intervenţie chirurgicală, cum ar fi
amputarea unui membru. Chimioterapia şi
radioterapia sunt eficiente în unele tumori
.După ce a fost făcut tratamentul pentru
cancerul de oase, este foarte important ca
verificările şi evaluarile periodice la medic să
fie efectuate, pentru a fi sigur ca afecţiunea
nu a venit înapoi şi pentru a acorda
tratamentul corespunzător în cazul în care o
face. Verificările pot fi examenul fizic, raze
X, analize de sânge şi alte teste de laborator
 Fracturile
Fractura se defineşte ca o discontinuitate a osului,
produsă în urma unui traumatism.Atunci când
un os nu poate suporta forţa exercitată asupra
lui, se rupe. Fracturile sunt frecvente, mulţi
oameni având una sau mai multe fracturi de-a
lungul vieţii. Fracturile pot fi clasificate în mai
multe categorii. Când osul se rupe într-un singur
loc, fractura este simplă, iar când osul se
fragmentează în mai multe segmente avem de-a
face cu o fractură cominutivă. Dacă pielea este
intactă, fracturile sunt denumite închise iar cînd
pielea este secţionată de fragmente osoase,
fractura este deschisă (complexă). Fracturile
sunt, de asemenea, clasificate în funcţie de
modul în care s-a rupt osul. Dacă osul se rupe
complet în 2 sau mai multe părţi, fractura este
completă. Dacă osul se rupe, dar nu se separă,
fractura este incompletă, iar dacă un fragment
al osului intră în alt fragment, fractura este cu
înfundare. Fractura de stres este un alt tip de
rupere osoasă, adesea invizibilă la examenul
radiologic timp de până la 6 săptămâni după
debutul durerii. Când un os se rupe, vasele
afectate dintre capetele osoase rupte se vor
tromboza, prevenind astfel hemoragia.
Luxatii
 Luxatiile determina intinderea
si ruperea ligamentelor, cu
deplasarea osului din
articulatie. Deci, articulatia se
umfla, devine dureroasa, iar
membrul isi modifica aspectul
normal. Primul ajutor consta in
imobilizarea membrului intr-o
pozitie nedureroasa si
transportarea la spital. In luxatii
nu este voie sa se repuna
oasele la loc, deoarece pot fi
lezati nervii.
 Entorse
 Entorsele sunt leziuni
traumatice a capsulei si
ligamentelor respective
peste limitele fiziologice
de stabilitate articulara.
Spre deosebire de
luxatie, suprafetele
articulare raman in
contact.
Cele mai frecvent
entorsele au loc la
nivelul gleznei si a
genunchiului.
Sfarsit 

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_loc
omotor
 https://www.academiapacientului.ro/boli-
si-afectiuni/boli-ale-aparatului-
locomotor/#.YJJv3rUzZPY