GENUL LIRIC

prof. RALUCA BURLOIU

 Genul liric cuprinde totalitatea operelor
literare in care autorul se destăinuie
cititorului , exprimându-si în mod
direct, printr-un limbaj figurat, ideile,
sentimentele, concepțiile, stările prin
vocea eului liric.
 Genul liric este cel mai subiectiv gen
literar, intrucat acest gen tine de
domeniul confesiunii si al
autoexprimarii.
 Genul
liric este genul „disciplinei
interioare”.
 Eul liric – «vocea» prin intermediul căreia
autorul îşi exprimă stări sufleteşti şi idei.
(iubirea, tristeţea, bucuria etc.)
 Autorul este reprezentat prin eul liric(eul
poetic), ce nu trebuie confundat cu eul
biografic al autorului. Eul poetic ilustrează
vocea interioară a creatorului de poezie,
detașat de lume și de realitatea înconjurătoare.
 Eul liric îşi manifestă prezenţa prin mărci
lexico-gramaticale:
 pronume(adjective pronominale)şi verbe la
persoana I;
 dativul posesiv şi dativul etic;
 interjecţii, vocative, adresare directă;
 forme diminutivale şi augumentative;
 exclamaţii şi interogaţii retorice etc.
 limbaj prezenţa
conotativ eului liric
(figurat)

modurile de
prezenţa expunere sunt
sentimentelor descrierea si
intime şi a prezenţa
prezenţa monologul liric
confesiunii procedeelor de
elementelor
expresivitate
de versificaţie
(prozodie) artistică
Reprezentarea grafică a caracteristicilor operei lirice

Structura jocului didactic

 Concepte operaţionale folosite în abordarea textului liric
Vocea
 „vocea” care se exprimă în textul liric este eul liric.
Viziunea
 felul în care sunt exprimate reflecţiile, sentimentele, ideile.
Structura
 versul, strofa, măsura, rima, ritmul.
Modul de expunere predominant
 descrierea lirică, monologul liric.
Titlul
 constituie o poartă de intrare în lumea textului.
Incipitul
 fragmentul plasat la începutul operei care poate lua forme diverse: reluarea titlului, dialog liric
între două instanţe poetice, conturează spaţiul poetic.
Finalul
Finalul operei literare găseşte ingenios soluţii de ieşire din spaţiul poetic.
Tema, motivul
Tema este ideea centrală a unui text literar.
 Elemente de versificatie (prozodie)
 Versul: un rand dintr-o strofa.

Versurile libere sau albe sunt lipsite de ritm, rimă şi măsură

 Strofa : Strofa poate cuprinde unul, două, trei sau mai multe versuri. Strofele se delimitează între ele printr-un spaţiu alb.
 monovers
 distih
 tertina
 catren
 Rima : potrivirea ultimelor sunete de la sfârşitul versurilor dintr-o strofă:

îmbrăţişată(abba)
împerecheată(aabb)
încrucişată(abab)
monorimă(aaaa)
 Măsura : numarul de silabe dintr- un vers: “ Doi – nă -doi-nă cân-tic dul- ce” – 8 silabe
  Ritmul : armonia poetică obţinută prin repetarea regulată a unor silabe accentuate, neaccentuate:

trohaic /┴ ─ / ┴ ─ /
iambic /─ ┴ /─ ┴/
Procedee artistice
 Comparaţia Imagini artistice:
 Epitetul
 Personificarea
 vizuale
 Metafora
 Hiperbola  auditive
 Enumeraţia  olfactive
 Repetiţia
 dinamice
 Aliteraţia
 Asonanţa
 Inversiunea