Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modul de Viata in Antichitate
Modul de Viata in Antichitate
• În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul.
Căsătoriile se încheiau în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea unui dar
de căsătorie din partea mirelui şi a zestrei din partea miresei.
• Un statut aparte avea primul născut care deseori devenea moştenitorul puterii
tatălui. În societăţile orientale familiile erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin
strînse relaţii de rudenie.
• Cel mai bine s-au conservat cele din Asiria, în construcţia cărora s-a utilizat nu numai argilă,
dar şi piatră. Palatul asirian era o imensă construcţie acoperind cîteva hectare şi zidit pe o
înaltă terasă naturală ori artificială. Pereţii de o grosime care depăşea uneori 20 m erau
întăriţi cu turnuri înalte. Decoraţia interioară era somptuoasă, venind să sublinieze măreţia
regilor.
• În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai puţine greutăţi. Casele
ateniene, dispuse iregular de-a lungul unui labirint de străduţe înguste, erau nişte construcţii
mici, cu pereţi atît de subţiri, încît hoţii le spărgeau cu uşurinţă. persoanele mai înstărite
aveau case cu o mică curte interioară. Lumina pătrundea în locuinţă prin ferestrele fără sticlă,
cu obloane de lemn.
• În perioadele timpurii romanii trăiau în case formate dintr-o singură încăpere, atriu, cu un
orificiu în acoperiş pentru evacuarea fumului. Locuinţele celor bogaţi erau luxoase,
înfrumuseţate cu picturi murale, mozaic, mobilă din lemn preţios ornată cu bronz, incrustată
cu fildeş.
• Alimentaţia. Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva
galete de grîu ori mei, legume, peşte, bere. Cei bogaţi se
alimentau mai variat şi mai delicat.
• Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din
alimentaţia lor nu lipseau curmalul, zarzavaturile etc.
• Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din
legume, galete, măsline, peşte sărat, cereale, miere şi brînză.
Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai variat. La banchete ei
mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în
vase, numite crater. Masa era înviorată de divertismente şi
discuţii aprinse.
• Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte,
fructe (aduse din regiuni îndepărtate), vinuri (importante din
Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat obiceiul grecilor de
a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat acestui
scop se numeşte triclinium.
• Alimentaţia. Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din
cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte, bere. Cei bogaţi
se alimentau mai variat şi mai delicat.
• Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume.
Din alimentaţia lor nu lipseau curmalul, zarzavaturile etc.
• Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din
legume, galete, măsline, peşte sărat, cereale, miere şi brînză.
Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai variat. La banchete ei
mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în
vase, numite crater. Masa era înviorată de divertismente şi
discuţii aprinse.
• Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte,
fructe (aduse din regiuni îndepărtate), vinuri (importante din
Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat obiceiul grecilor
de a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat acestui
scop se numeşte triclinium.
• Vestimentaţia. În lumea antică vestimentaţia populaţiei se deosebea de la o regiune la alta.
Totuşi, pot fi menţionate şi unele caracteristici generale condiţionate de statutul social al
diferitelor categorii ale populaţiei.
• Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta prelucrării lînii, unica ţesătură din care confecţionau
vestimentaţia. Aceasta avea un caracter rudimentar: copiii umblau dezbrăcaţi; bărbaţii purtau
o fustă scurtă din lînă, iar femeile o cămaşă lungă şi îngustă. La cei bogaţi stofa hainelor era
mai fină; fusta era mai lungă, avînd pliuri, iar deasupra se îmbracă o rochie din pînză aproape
transparentă, pe cap bărbaţii purtau o perucă. Femeile purtau numeroase bijuterii.
• Grecii purtau o îmbrăcăminte uşoară, o tunică sau hiton, scurt pentru bărbaţi, lung pentru
femei, şi strîns în talie. Cei din Asia Mică au introdus moda la ţesături din lînă fine şi plisate.
• În vestimentaţie romanii au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu ocazia festivităţilor se
îmbrăcau în togă (o piesă din stofă albă). Femeile purtau un fel de cămăşi fără mîneci şi o
tunică lungă, stola. Doamnele romane foloseau stofele cele mai fine, de variate culori, purtau
coliere, brăţări, inele.
• Obiceiurile. Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de
evenimente mari din viaţa familiei, de îndeletnicirile lor, de schimbarea
anotimpurilor etc.
• Aceste probe au rămas, practic, neschimbate pînă în anul 388 d.Hr., cînd s-a
desfăşurat ultima întrecere, deoarece împăratul roman Teodosiu a interzis, jocurile
în 393 d.Hr.
• Singura recompensă pe care o primeau atleţii era o coroană de măslin, gloria lor era
însă nepieritoare.
• Olimpiadele, perioada de patru ani dintre competiţii, au fost pentru greci mijlocul de
a socoti anii. Jocurile olimpice au durat aproape 12 secole. La sfîrşitul secolului al
XIX-lea, în 1896, Jocurile olimpice s-au reluat la Atena la propunerea lui Pierre de
Coubertin.
• Legislaţia. Obligaţiile şi drepturile în familie, relaţiile dintre oameni, ginţi şi triburi
erau reglementate de norme general acceptate, care se bazau pe obiceiul pămîntului.
Existau numeroase obiceiuri legate de practicarea agriculturii: semănat, încolţirea
plantelor, recoltare. La toate popoarele existau diferite ceremonii legate de cultul
celor morţi. Unele obiceiuri ilustrau schimbarea anotimpurilor sau venirea Anului
nou. Obiceiurile determinau relaţiile dintre oameni, iar cu timpul unele din ele au
fost fixate în scris, devenind legi.
• În Orient legile erau considerate de origine divină, date de zei conducătorilor sau
regilor. În Egipt, decretele emise de faraon erau considerate legi divine şi ele
enunţau principiile generale ale jurisdicţiei. În Mesopotamia Codul lui Hammurabi
forma baza legislaţiei, iar jurisdicţia era exercitată fie de preoţi, fie de judecători
locali, iar în oraşe de judecători aleşi.
• În India, legislaţia se baza pe aşa-numita dharma, lege morală, normă de comportare
a fiecărui om. Legislaţia chineză se caracterizează prin pedepse crude pentru diverse
infracţiuni (mutilări, aplicarea sigiliului infamiei pe obraz etc.).
• Legislaţia greacă reglementa toate problemele juridice ale individului şi ale
comunităţii. Delictele comise împotriva statului erau judecate de un tribunal special,
iar altele, ca de exemplu impietatea faţă de zei, dezertarea, sustragerea de fonduri
etc., de adunarea juraţilor sau chiar de adunarea poporului.
• La Roma, în perioada republicană legislaţia a fost reglementată în baza Legilor
celor 12 table, consemnate în scris între anii 451– 449 î.Hr. Iniţial delictele private
erau judecate de preoţi, mai tîrziu s-au înfiinţat diferite instanţe judecătoreşti.
Delictele comise împotriva statului (trădarea, sustragerea de fonduri, mituirea,
omuciderea etc.) erau judecate de magistraţi. Procedura penală era foarte complicată
şi de aceea în jurisdicţie un rol de seamă l-au jucat juriştii şi avocaţii care au
contribuit la perfecţionarea legislaţiei romane.