VIAȚA CULTURALĂ ȘI

SPIRITUALĂ A GETO-DACILOR
• Geto-dacii sunt cei mai îndepărtați
strămoși ai românilor. Trăiau în
Nordul Dumării în zona munților
Carpați, pe Teritoriul actual al
României.
• Triburile geto-dacice au intrat în
contact cu alte civilizații, cu care
făceau schimb de mărfuri, invenții
și cunoștințe.
• De la popoarele vecine geto-dacii
au preluat moneda, roata olarului,
cunoștințe în domeniul metalurgiei,
ceramicii, construcției de cetăți etc.
• Cultura geto-dacilor constituie un fenomen foarte complex prin
radacinile sale istorice, prin varietatea formelor si prin teritoriul in care
s-a manifestat.
• Din cauza faptului că geto-dacii nu au avut o scriere proprie, ne-au rămas puține
informații despre modul de viață, organizarea socială, religia și evenimentele din istoria
lor.
• Cele mai importante surse de informații despre strămoșii noștri sunt autorii greci
Herodot și Strabon și autorul roman Cassius Dio. 
• Lui Herodot îi datorăm o caracterizare a geților rămasă celebră.
Potrivit istoricului grec, aceștia ar fi fost „cei mai viteji și mai
drepți”
• Capitala unuia dintre triburi, Sarmizegetusa, devenită capitala întregii
Dacii, era o cetate așezată în Munții Orăștiei. Aceasta avea ziduri puternice
din piatră, palate, sanctuare, ateliere, rezervoare de apă, depozite de cereale.
 VI A ȚA CU LTU RA LĂ

• Cultura materială, însoțită de reprezentări

artistice arată influența grecească, scitică și
celtică. Cultura materială a fost mai expresivă în
rândurile obiectelor prețioase, din aur și argint:
• Coifuri
• Obiecte de podoabă
• Veselă

Vas din argint și aur de

tip rhyton, descoperit la
Poroina, jud. Mehedinți.
Muzeul Național de
Istorie a României,
București
• Cele mai multe obiecte de valoare erau căpătate din schimbul
de mărfuri însă datorită schimbului de tehnici și experiențe
meșterii locali au început să confecționeze și ei.
• De la mijlocul sec. Al II-lea î.Hr cultura spațiului carpato-dunărean capătă unele modificări deosebite în domeniul
formelor de ceramică, cunoscute doar în zona de supraviețuire a geto-dacilor și de negăsit nicăieri în lume.
• Ceașca dacică

• Fructiera etc
• Foarte multe obiecte confecționate de ei conțineau argint și aur pur(vesela,
fibule, lanțuri, bijuterii, brățări) Pământul Daciei era foarte bogat în minereuri. Meșterii geto-daci
lucrau fierul și arama, argintul și aurul. 
 VIAȚA SPIRITUALĂ

Predecesorii tracilor, geto dacii practicau diverse ritualuri magice și religioase

care aveau ca scop venerarea renașterii naturii, a diminua forțele naturii care
făceau ravagii și distrugeri.
Religia geto-dacilor era politeistă.
Ei practicau diverse culte
Al fertilității
Al focului
Al apelor
Al vetrei închinânduse diverselor divinități.
• Pentru mai multe motive, geto-dacii, civilizaţia,
spiritualitatea şi ţara lor au impresionat profund
popoarele antice cu care au avut legături, în primul
rând pe greci şi pe romani.
• Herodot, Platon, Strabon, mai târziu Iordanes şi-au
mărturisit în scrierile lor admiraţia pentru
spiritualitatea geto-dacilor, cei netemători de moarte
şi încredinţaţi că există o viaţă viitoare, credinţă pe
care se întemeia cutezanţa lor în lupte. 
•  Bineînţeles, la început religia era simplă, legată de fenomenele naturii, de animalele care
inspirau frică şi impuneau respect. Sentimentele umane se exteriorizau sub forma
simbolistică a totemului cu funcţie de apărare, comportând jertfe de tot felul şi chiar
sacrificii umane. Trecerea de la formele religioase primordiale la cele superioare s-a
făcut destul de lesne. Întregul proces de umanizare a zeilor, credinţelor şi riturilor
străvechi s-a păstrat şi în această perioadă.
CUM CREDEȚI, DE CE GETO-DACII SE
ÎNCHINAU MAI MULTOR DIVINITĂȚI?
• Astfel, în fruntea pantheonului geto-
dacic se plasează divinitatea supremă,
Zamolxis. Numele Zamolxis vine de la
blană de urs, sau, cel învelit în blană de urs.
 Legenda spune că era un prinţ, rodul
dragostei unui rege dac cu zeiţa Hestia. Fiind
abandonat, acesta ar fi trăit într-o peşteră.
Unii spun că a fost crescut de o lupoaică,
Marele Lup Alb, care l-a hrănit, iar ca să nu-i
fie frig i-a adus din munţi o blană de urs cu
care s-a învelit. De aici numele de
Zamolxis, zamols însemnând blană de urs în
limba dacilor.
•  Anii au trecut şi, în cele din urmă, Zamolxis se întoarce pe
meleagurile lui, pe care nu le-a uitat niciodată, a început să-
şi predice învăţăturile în sate şi în dave (cetăţi dacice). Sta
de vorbă cu oamenii şi le predica învăţăturile lui.
• Zamolxis îi învăţa pe daci să fie mai buni, să se iubească
între ei şi să nu facă fapte rele. Le cerea să lase la o parte
invidia, cleveteala şi mai ales mânia şi să ducă o viaţă
sănătoasă, renunţând la carne şi băuturi alcoolice.
Câştigând încrederea oamenilor şi a regelui, Zamolxis cere
să i se facă o sală mare unde să-i găzduiască şi să-i ospăteze
pe cetăţenii de frunte.
• În timpul meselor, la care lipseau carnea şi băuturile alcoolice, fiind însă
mâncăruri la fel de bine gătite, după reţete pregătite de Zamolxis, acesta îi
învăţa pe musafiri că nici ei, nici urmaşii lor nu vor muri, ci se vor muta într-un
loc unde vor trăi veşnic şi unde vor avea parte de toate bunătăţile.

• Pe unii din ei îi învăţa tot felul de cunoştinţe de astronomie, despre pământ,

soare, lună şi stele, dar şi despre legătura dintre aştri şi vreme, influenţa lor
asupra lucrărilor agricole, spunându-le cum să se roage la Cer pentru a avea un
an rodnic şi bun.
După ce a predicat o vreme, ca să fie crezut, Zamolxis cere să se sape o
cameră în pământ unde a intrat şi a pus să fie închisă ermetic uşa după el, iar
cheia să fie aruncată într-o prăpastie unde să nu poată fi găsită. Se spune că
toţi dacii îl jeleau crezând că a murit. Cei mai mulţi dintre ei au început a se
obişnui cu el şi au văzut că le prind bine învăţăturile aduse. După trei ani,
după cum a spus, potrivit înţelegerii, cineva a spart uşa ce ducea spre acel
mormânt. Spre uimirea tuturor, Zamolxis iese din peşteră viu şi nevătămat. A
intrat om şi a ieşit zeu. Atunci toţi dacii au crezut în el, socotind că a înviat
după cum le-a spus. Prin moartea şi învierea sa, Zamolxis a dovedit dacilor că
a avut puterea să învingă moartea, iar acum a înviat spre veşnicie.

Zamolxis a continuat să trăiască printre daci, fiind ales rege şi Mare Preot.
• Religia a fost un factor important, care a
influenţat în mare măsură viaţa social-
politică a geto-dacilor. Credinţa în nemurire
îi făcea să înfrunte cu mare bărbăţie
încercările şi să lupte cu un deosebit eroism
împotriva duşmanilor.
• Între credincioși și
divinitatea supremă
Zamolxis erau sacerdoții,
adică preoții. Ca şi la alte
popoare antice, preoţimea juca un rol
însemnat în societatea geto-dacilor.
Preoţii aveau cunoştinţe din diferite
domenii şi inspirau un profund
respect.
• Practicarea cultului era însoțită
de ritualuri magico religioase,
care se desfășurau în sanctuare
special amenajate.
• Locurile de cult erau amenajate
cu gropi ritualice, altare din
piatra sau lut, vetre pentru
sacrificiu și vase speciale.
 P E L Â N G Ă D I V I N I TAT E A S U P R E M Ă Z A M O L X I S A U M A I E X I S TAT Ș I A L E D I V I N I T Ă Ț I

• Bendis-octotitoarea LUNII și a pădurilor

GRADIVUS-OCROTITORUL ȚARINILOR
SAU CULTUL LUI MARTE-ZEUL AGRAR
GEBELEIZIS-ERA ZEUL FULGERULUI ȘI
AL ORIZONTULUI 
FIȘĂ DE LUCRU
 SARCINĂ PENTRU ACASĂ

Explică rolul pe care l-a detinut Zalmoxis in spiritualitatea geto-dacilor.