CHIMIE-MEDICALA

OZON
Consideratii teoretice

• Numele de OZON sau numele acestei stari alotropice a oxigenului provine de la ozein (grec),
adica miros caracteristic, asemanator clorului sau oxidului de azot.
• Ozonul a fost descoperit in anul 1839 de catre C.F. Schonbein. In anul 1840 cere Academiei
Franceze sa I se dea numele de ozon, pentru ca era convins ca se formeaza in aer , in cantitati
considerabile, atunci cand este furtuna. Schonbein in laborator obtine ozon la electroliza
acidului sulfuric si la oxidarea lenta a fosforului.
• Werner Von Siemens obtine cantitati mari de ozon prin actiunea descarcarilor electrice asupra
aerului atmospferic.
• Formula ozonului O3 a fost demonstrate de catre J.L. Soret in anul 1863.
• In 1881 chimistul englez W.N. Hartley explica prezenta ozonului in atmosfera inalta. Conceptia
sa este confirmata astazi de faptul ca stratosfera, contine in limitele sale un ecran de ozon
adica un strat care s-a format , in timpul zilei prin transformarea moleculelor de oxigen sub
actiunea radiatiilor ultraviolet ale soarelui.
 Metode de obtinere ale ozonului
• Toate metodele de obtinere ale ozonului se confunda cu cele de obtinere ale oxigenului atomic. Intodeauna
se obtine ozon in amestec cu oxigen, reactia de formare a ozonului fiind reversibila.
O2  2O  117 ,2 Kcal
2O  2O2  2O3  (2 x 24,7) Kcal
3O2  2O3  67,8 Kcal
• Toate reactiile chimice care dau oxigen atomic la temperatura ordinara vor da o parte din oxigen sub forma de
ozon.
F2  H 2O  2 HF  O
H 2 O2  H 2 O  O O  O 2  O3
2 HMnO 4  2 MnO 2  H 2O  3O
BaO 2  H 2 SO4  BaSO 4  H 2O  O

• Ozonul curat se poate obtine din amestecul de oxigen si ozon prin lichefiere cu aer lichid si distilarea frctionala
acestui amestec.
 Experimente interdisciplinare
1. La electroliza unei solutii 20% H2SO4 cu anod de Pt, daca se raceste bine anodul se obtine oxigen bogat in ozon;
2. Intr-un balon mare se introduc cateva grame de fosfor si putina apa. Se incalzeste, agitand. Se adauga o solutie
indigo. Aceasta se decoloreaza imediat si se simte mirosul caracteristic de ozon.
3. Intr-o capsula de portelan se pune o mica cantitate de KMnO4 pisat si se stropeste cu cateva picaturi de H2SO4
concentrat. Se amesteca cu o vergea de sticla. O fasie de hartie ozonometrica udata cu apa , tinuta deasupra
amestecului din capsula se albastreste si dupa mai mult timp se innegreste datorita oxidarii energice produse
de ozonul obtinut. Acest experiment este utilizat la identificarea ozonului si exista periol de explozie deoarece
descompunerea ozonului in oxigen este exoterma si isi maareste volumul.
4. Punerea in evidenta a ozonului la trecerea unui curent de intensitate mare printr-un fir metalic cu rezistenta
electrica mare. Deasupra firului se simte un miros caracteristic ozonului.

Ozonul are o molecula simetrica constituita din trei atomi de oxigen cu structura angulara, distantele dintre
atomii de oxigen sunt egale.
Sisteme redox in mediul acid si bazic:

 
O3 2H 2e O2  H2O E  2,07V la pH 0
0

 
O3  H2O2e O2 2HO E 1,24V 0

Substantele cu care oxigenul molecular nu reactioneaza sunt oxidate de

catre ozin, chiar la temperaturi joase. Acest lucru se datoreza faptului ca in
primul moment al descompunerii sale, el pune in libertate oxigen atomic,
care este un oxidant puternic decat oxigenul molecular.
Implicarea ozonului numai cu un atom de oxigen, restul degajandu-se ca O2
poate fi exemplificata prin schema unor proprietati chimice ale sale