Carl von Clausewitz

Student Mihalcea Paula-Andreea

Grupa 15 M.E.F.
 Origini si educatie
Clausewitz s-a născut la 1 iunie 1780 în Burg BEI Magdeburg în
Marele Ducat al Magdeburg ca al patrulea și cel mai tânăr fiu al unei
familii ce pretindea un statut nobil. Familia lui Clausewitz a pretins că a
plecat de la baronii lui Clausewitz din Silezia superioară, deși oamenii de
știință pun sub semnul întrebării legătura.
Bunicul său, fiul unui pastor luteran, a fost profesor de teologie. Tatăl lui
Clausewitz, odată locotenent în armata lui Frederick cel mare, regele
Prusiei, a deținut un post minor în serviciul intern Prusian. Clausewitz a
intrat în serviciul militar prusac la vârsta de doisprezece ani, în cele din
urmă ajungând la rangul de general major.
 Viata si cariera militara
El a intrat în Kriegsakademie ("Școala germană de
război", "Academia militară din Berlin”) la vârstă de 21, a
studiat probabil scrierile filosofilor Immanuel Kant și Fichte și
a câștigat respectul in fata generalului Gerhard von
Scharnhorst,in ceea ce privește viitorul armatei prusace nou
reformate. Clausewitz, Hermann von Boyen și Karl von
Grolman s-au numărat printre principalii aliați ai lui
Scharnhorst în eforturile sale de a reforma armata prusană.
 Teoria asupra razboiului
Clausewitz a fost un profesionist in luptă care a fost implicat în
numeroase campanii militare, insa el este faimos în primul rând ca
teoretician militar interesat de examinarea războiului, folosind
experientele lui Napoleon ca, cadre de referință pentru munca sa. El a
scris o examinare atentă, sistematică, filosofică a războiului în toate
aspectele sale. Rezultatul a fost cartea sa principală, “Despre Razboi”, o
lucrare majoră asupra filozofiei războiului. Ea a fost neterminată când
Clausewitz a murit și conține materiale scrise în diferite etape ale
evoluției sale intelectuale, producând unele contradicții semnificative
între diferite secțiuni.
 Filozofia războiului, în conceptia lui Carl von
Clausewitz
Războiul absolut reprezintă Războiul real se deosebeşte de cel
acţiuni de luptă armată prin care absolut prin faptul că, acesta ţine seama
se induce ideea ridicării gradului de condiţionările impuse de spaţiu,
de violenţă până la limita timp, voinţa şi interesele politice ale
extremă posibilă, vizând în final organizatorilor, aspectele logistice şi
nimicirea adversarului. limitele gradului de violenţă.

Clausewitz explică această diferenţă între cele două concepte prin

factorul politic deoarece acesta stabileşte scopul războiului, introduce elementele
de interes naţional şi trasează conduita forţelor în operaţii militare.
Clausewitz, a pus în evidenţă, în opera sa Despre război, importanţa
dimensiunii politice a războiului. El l-a descris ca un act de violenţă al cărui scop
este de a forţa adversarul să se supună voinţei noastre. Mai mult, el este cel care a
sesizat semnificaţia fundamentală a războiului, aceea de a fi un instrument al
politicii, o continuare, prin mijloace violente, a politicii.
 Chiar dacă astăzi războiul este înţeles uneori ca un
sfârşit al politicii, el rămâne, totuşi, un instrument al
politicii, „o continuare a relaţiilor politice … cu alte
mijloace” sau aşa cum o considera teoreticianul
Clausewitz, un rezultat al absenţei puterii politice
capabile să controleze această predispoziţie spre
confruntare.

Bazele teoriei moderne a războiului limitat rezultă din teza lui

Clausewitz, că războiul nu este un scop în sine ci un instrument al politicii.
Ideile cheie discutate în “On War”:
 abordarea dialectica a analizei militare
 metodele "critice de analiză”
 natura mecanismului de echilibru al puterii
 relația dintre obiectivele militare în război
 Relația asimetrică dintre atac și apărare
 natura "geniului militar" (implicând chestiuni de personalitate și caracter, dincolo de intelect)
 "Fascinanta trinitate"
 ideea că războiul și comportamentul său aparțin în mod fundamental tărâmului social, mai
degrabă decât tărâmurilor artei sau științei
 importanța "forțelor morale“
 imprevizibilitatea esențială a războiului
 "ceața" războiului
 "centre de gravitație" strategice și operaționale
 "punctul culminant al ofensivei"
 "punctul culminant al victoriei"
 "Razboiul este doar
continuarea politicii cu alte
mijloace". 
Acesta spune că războiul este "o trinitate fascinantă -
compusă din violență primordială, ură și dușmănie, care
trebuie privită ca o forță naturală oarbă; jocul de noroc și
de probabilitate, în cadrul căruia spiritul creativ este liber
să se plimbe; și elementul său de subordonare, ca
instrument de politică, care îl face supus unui motiv pur."
 În timpul războiului, Clausewitz vede toate
războaiele ca sumă a deciziilor, acțiunilor și reacțiilor
într-un context incert și periculos, precum și ca
fenomen socio-politic. El a subliniat de asemenea
caracterul complex al războiului.
 Cuvântul "strategie" a intrat recent în vigoare
în Europa modernă, iar definiția lui Clausewitz este
destul de îngustă: "Utilizarea angajamentelor pentru
obiectul războiului". Clausewitz vede conceputul de
război ca un fenomen politic, social și militar care ar
putea să implice întreaga populație. În orice caz,
Clausewitz a văzut forța militară ca un instrument pe
care statele și alți actori politici îl folosesc pentru a-și
urmări scopurile politicii lor.
 INFLUENTA
Clausewitz a murit fără a finaliza caretea “Despre
Razboi”, dar în ciuda acestui fapt ideile sale au fost pe
scară largă influente în teoria militară și au avut o
influență puternică asupra gândirii militare germane în
mod specific. Mai târziu generalii prusac și germani, cum
ar fi Helmuth Graf von Moltke, au fost în mod clar
influențați de Clausewitz: Declarația lui Moltke, citată pe
scară largă, că "niciun plan de campanie supraviețuiește
primului contact cu inamicul" este o reflectare clasică a
insistenței lui Clausewitz asupra rolurilor de șansă,
frecare, "ceață", incertitudine și interactivitate în război.
 Bibliografie
• Carl von Clausewitz. Despre război,
Bucureşti, Editura Militară, 1982
• Rogers, Clifford J. "Clausewitz, Genius, and
the Rules", The Journal of Military History,
Vol. 66, No. 4. (2002)
• Paret, Peter. Clausewitz and the State: The
Man, His Theories, and His Times. Princeton:
Princeton University Press, 1976.