Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROCESE PSIHICE
REGLATORII
MOTIVATIA
VOINTA
AFECTIVITATEA
ATENTIA
MOTIVAȚIA
Motivaţia reprezintă
toţi acei factori cu rol
de stimulare şi
activare, de
sensibilizare selectivă
şi imblod.
Modalitati si structuri
motivationale
Trebuintele
Motivele
Interesele
Convingerile
Idealurile
Conceptia despre lume si viata
Formele motivaţiei
a) Motivaţia pozitivă şi
motivaţia negativă
Motivaţia pozitivă este produsă
de stimulări premiale (laudă,
încurajare) şi se soldează cu
efecte benifice asupra activităţii
şi relaţiilor interumane.
Daca iau note mari, primesc bani
de buzunar
Motivaţia negativă este produsă
de stimuli aversivi (ameninţare,
blamare, pedeapsă) şi se
soldează cu efecte de abţinere,
evitare şi refuz.
Daca nu iau note mari nu mai
primesc bani de buzunar.
b) Motivaţia intrinsecă şi
motivaţia extrinsecă
Motivaţia intrinsecă are sursa
generatoare în interiorul
psihismului subiectului.
Gasesc singur solutia problemei la
mate, sunt pasionat de matematica.
Motivaţia extrinsecă are sursa
în exteriorul psihismului
subiectului (subiectul este
motivat de altcineva sau
de altceva).
Nota 10 (zece) primita in catalog imi
aduce o medie mai mare.
Motivatia intrinseca Motivatia extrinseca
O persoana cu o motivatie O persoana cu o motivatie
intrinseca va lucra la o extrinseca va lucra la o sarcina
ecuatie de matematica, de chiar daca nu va avea un interes
exemplu, pentru ca este profund, dar va avea in
distractiv si ii face placere. considerare toata satisfactia
indeplinirii acesteia.
Sau, o persoana cu o
Recompensele pot fi minore, un
motivatie interioara simplu zambet, dar si majore,
puternica va incerca sa faima sau puterea. Un elev
gaseasca solutii la o motivat extrinsec va reusi sa
problema datorita faptului ca termine toate temele pana la
e extrem de implicat in ce sfarsitul saptamanii pentru ca
face. va stii ca pleaca in excursie.
c) Motivaţia cognitivă şi motivaţia
afectivă.
3) Luarea hotărârii presupune alegerea unui motiv şi scop şi inhibarea altora sau
amânarea lor. Acum planul mental se îmbogăţeşte şi se definitivează.
4) Executarea hotărârii luate sau realizarea efectivă a planului şi atingerea
scopului. În această fază sunt pregătite şi utilizate mijloace materiale, se
însuşesc cunoştinţe, deprinderi, se dezvoltă capacităţi.
În acţiunile mai complexe, această fază este urmată de verificare rezultatului şi
formularea unor concluzii valoroase pentru activitatea viitoare.
Calităţile voinţei
1. Puterea voinţei se exprimă în
intensitatea efortului depus de o
persoană pentru a depăşi obstacolele
şi atinge scopurile .
Slăbiciunea voinţei reprezintă
incapacitatea de a realiza efortul
voluntar cerut.
2. Perseverenţa presupune relizarea
efortului voluntar pe o perioadă
îndelungată de timp, chiar şi în
condiţii extrem de dificile.
Opusul perseverenţei este
încăpăţânarea- urmărirea unor
scopuri când împrejurările nu oferă
şanse de reuşită.
3. Independenţa voinţei- tendinţa
constantă de a lua hotărâri în baza
chibzuinţei proprii. Acestă calitate nu
se identifică cu lipsa de receptivitate
faţă de opiniile celor din jur. Ea
implică atitudine critică faţă de
opiniile personale şi ale celorlalţi.
Opusul ei este sugestibilitatea.
4. Promptitudinea reprezintă
rapiditatea cu care omul deliberează
într-o situaţie complexă şi adoptă
hotărârea cea mai potrivită.
Opusul ei este nehotărârea.
AFECTIVITATEA
Dacă raţiunea poate fi reprodusă de calculator (inteligenţa artificială), afectivitatea este doar
apanajul omului.
Procesele afective sunt procese psihice care reflectă relaţia dintre subiect şi obiect sub
formă de trăiri.
Prin urmare, nu obiectul în sine determină o trăire,ci relaţia dintre subiect şi obiect.
Proprietăţile proceselor afective
1. Polaritatea constă în tendinţa proceselor afective de a gravita fie în
jurul polului pozitiv, fie în jurul celui negativ, ca urmare a satisfacerii sau
nesatisfacerii trebuinţelor.
Exemplu: bucurie-tristeţe, simpatie-antipatie, entuziasm-deprimare,
iubire-ură
2. Intensitatea indică forţa, tăria, profunzimea de care dispune trăirea
afectivă.
3. Durata constă în întinderea sau persistenţa în timp a trăirilor afective.
Exemplu: un sentiment poate dura un an, doi ani sau toată viaţa.
4. Mobilitatea exprimă fie trecerea de
la o fază la alta în interiorul
aceleiaşi trăiri, fie trecerea de la o
stare afectivă la alta.
Mobilitatea diferă de fluctuaţie care
desemnează trecerea de la o stare la
alta fără motiv, fiind semn de
patologie sau imaturitate.
5. Expresivitatea- capacitatea
proceselor afective de a se
exterioriza. Exteriorizarea se face
prin intermediu expresiilor
emoţionale: mimică, pantomimică,
gestică, modificări de natură
vegetativă, schimbarea vocii.
Clasificarea trăirilor afective
1. Procese afective primare- apropiate de biologic, nefiind
întotdeauna controlate conştient:
a) Tonul afectiv al proceselor cognitive- reacţiile emoţionale
ce însoţesc actele cunoaşterii. De exemplu, o culoare sau un
miros pot fi însoţite de trăiri afective de plăcere sau neplăcere.
b) Trăirile afective de provenienţă organică sunt cauzate de
buna sau proasta funcţionare a organelor interne. De exemplu,
în cardiopatii pot apare stări de alarmă afectivă.
c) Afectele- trăiri afective simple, primitive, implusive, cu
apariţie bruscă, cum ar fi groaza, mânia, frica, spaima, plânsul
zgomotos sau râsul în hohote. Ele se supun uneori controlului
conştient.
2. Procesele afective complexe au un grad mai mare de
conştientizare.
a) Emoţiile curente sunt forme afective de scurtă durată
provocare de însuşirile obiectelor (obiect fizic, persoană,
eveniment). Ele sunt modelate socio-cultural. De exemplu:
bucurie, tristeţe, simpatie, antipatie, admiraţie, speranţă,
entuziasm, dispreţ etc.
b) Emoţiile superioare sunt determinate de activităţile
omului şi se supun învăţării (învăţare afectivă). De
exemplu emoţiile cauzate de activităţile intelectuale,
artistice ş.a.m.d.
c) Dispoziţiile afective sunt stări difuze cu intensitate
variabilă şi durată relativă. Ele nu sunt cauzate de un
element précis, fiind mai vagi decât emoţiile. De exemplu:
veselie, anxietate.
3. Procesele afective superioare se
raportaează la personalitate.
a) Sentimentele sunt trăiri afective
intense, de lungă durată, relativ
stabile şi specifice omului. Ele pot
lua forma unor atitudini afective
păstrându-se toată viaţa. De exemplu:
dragoste, ură, invidie, gelozie,
admiraţie, îndoială etc.
b) Pasiunile sunt sentimente care
antrenează întreaga personalitate. Ele
pot fi pasiuni pozitive sau nobile (în
slujba adevărului, dreptăţii,
progresului), care revitalizează şi
energizează individul, sau pasiuni
negative, patimi sau vicii care
devitalizează.
ATENŢIA