CAPITOLUL III

FACTORII SI ETAPELE DEZVOLTĂRII

COPIILOR/TINERILOR CU DIZABILITĂȚI
Particularități ale dezvoltării personalității copilului/tanărului cu dizabilități

Personalitatea este un,,ansamblu de condiții interne’’.Ea nu se constituie

printr-un simplu efect de amprenta a relațiilor sociale;intotdeauna influențele
externe acționeaza prin intermediul condițiilor interne,acestea din urma fiind
interiorizari ale primelor. Natura conditiilor interne poate fi dublă:
a) biologică(ereditară)-controlează in primul rand constituția somatică,tipul
de sistem nervos,predispozițiile native care stau la baza aptitudinilor si a altor
insușiri.Condițiile interne de natura biologică definesc individul.
b) psihologică-se refera la formațiunile psihice structurate in procesul
dezvoltării(cognitive,afective,motivaționale,energizatoare,aptitudinale si
atitudinale) ce s-au constituit datorită interacțiunii dintre factorii interni si
condițiile externe,prin interiorizarea unor date externe.
 Personalitatea, definită la modul general ca o structură complexă și
dinamică de disponibilitați generale si caracteristici pe care le exprimă o
persoană in raport cu cei din jur si care contureaza identitatea ei
specifica, se caracterizează prin câteva particularități fundamentale:
-stabilitate (modalitatea de exteriorizare și de trăire interioară relativ
neschimbtă in timp);
-integrarea (consolidarea unei unități si totalități intre componentele
structurale);
-plasticitate (reprezintă posibilitatea de reorganizare a
personalității,astfel incât individul sa poată face față unor schimbări
capitale ale condițiilor de viață și să se poată adapta la ele.)
 Sinteza particularităților dezvoltarii personalității
copilului/tânarului cu dizabilități cuprinde urmatoarele elemente:
- imposibilitatea de a se orienta in acțiuni care cuprind mai mult de o operație
succesiva;
- deficiențe de orientare in activitățile ludice;
- tendința de a imita in loc de a crea;
- deficiențe de ințelegere a obiectelor aflate in afara spațiului apropiat;
- tulburări in transferarea cunoștintelor invățate intr-un context ,in altul
nou(dificultăți de generalizare);
- dificultăți in găsirea diferențelor si deosebirilor dintre obiecte și evenimente;
- dezvoltarea lenta in majoritatea domeniilor față de ceilalți copii;
- tulburări in menținerea atenției;
- întârzieri în dezvoltarea motorie;
 Deficientul mintal prezintă consecințe dezadaptative, determinând
anumite tulburări de dezvoltare cu care este asociat prin specificul
personalității sale.
Un rol important il are nucleul ereditar al energiei psihice, care imprimă
un anumit sens laturii dinamico-energetice si de orientare a persoanei.
Ca urmare a acestuia și sub influența condițiilor de mediu, se
conturează treptat conținutul:
- sferei afectiv-motivaționale;
- sferei comunicaționale;
- sferei comportamentale;
-sferei trebuințelor.
 Achizițiile care au loc in sferele precizate anterior:
1.Sfera afectiv-motivațională si sfera trebuințelor
- achizițiile pozitive acționeaza asupra conturării unei personalității mature;
- din echilibrul lor se organizeaza insușiri de personalități care duc la
eficiența in adaptarea si integrarea individului in mediu;
- sfera trebuințelor dezvoltată preponderent pe latura biologică acționeaza
asupra conturării unei personalități imature.
2.Sfera comportamentala și comunicațională
Orice manifestare comportamentală sau comunicațională are efect dublu:
- întâi asupra persoanelor din jur și apoi ,in funcție de atitudinea acestora,
de modul in care subiectul își autoevaluează demersul realizat, se produc
modificări la nivelul propriei personalități.
 Prin predominarea trăsăturilor dizarmonice, pe fondul personalității de tip
imatur iau naștere comportamente:
- aberante,infantile, cu pronunțate note patalogice;
- comunicarea devine labilă, incoerentă,centrată pe trebuințele primare ale
subiectului.
Un criteriu de apreciere a tipurilor de personalitate ale deficienților mintali
se referă la mecanismele de apărare ale Eu-lui ,care se bazează
fie pe însușiri de inhibiție ,indiferență,apatie,nesociabilitate, fie pe
excitabilitate,labilitate,negativism sau agresivitate.
Mecanismele de apărare se modifică pe baza exigențelor educaționale și
experiențelor sociale.
Acestea sunt receptate in funcție de potențialul intelectual , tensiunile
interioare, calitatea trăirilor emoționale provocate de deficiența,starea
critică in care se afla subiectul.
 E.Verza considera ca deficientul de intelect trebuie invățat să
depășească conflictele,să lupte împotriva eșecurilor, dar mai ales poate
fi invățat să amâne satisfacerea unor trebuințe care nu sunt vitale sau
nu conferă activității un caracter adaptativ.
În conturarea personalității deficienților de intelect se remarcă
structurile emoțional-afective, concretizate in următoarele fenomene:
- emotivitate crescută;
- puerilism și infantilism afectiv;
- sentimente de inferioritate;
- anxietate crescută;
- caracter exploziv și haotic;
- control limitat al stărilor afective;
 Aceste fenomene generează imaturitatea personalitații cu
predominarea formelor de dizarmonie ce determină manifestări
comportamentale instabile,precum:
- frica nejustificată;
- antipatie sau simpatie exagerată,nemotivate;
- nervozitate;
- crize de furie, reacții agresive;
- labilitate exagerată in trecerea de la o stare la alta(
râs/plâns,vesel/trist);
- agitație motorie și miscări dezorganizate;
- furt;
- fuga de acasă,vagabondajul.
 Chiar dacă unele dintre particularitățile dezvoltării personalității
copilului/tânarului cu CES sunt mai evidente in procesul de conturare a
personalității, o mare parte dintre ele pot fi diminuate și prevenite prin
masuri educative corecte și completate și prin programe terapeutice
adecvate.
Prevenirea și eliminarea stărilor afective negative,a modelelor de
comportament greșite conduce la crearea unui climat afectiv
pozitiv,stimulativ și tonic, care impulsioneaza maturizarea conduitei
copilului și permite structurarea echilibrată și armonioasă a
personalității acestuia.