Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sticlă
Prof.ing. STAN ELENA
Istoria sticlei
• Plinius menţionează în „Istoria naturală” o poveste
despre descoperirea sticlei.
• Un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta
sodă a venit la ţărm spre a face focul. Plaja întinsă era
plină de nisip, dar nici un bolovan pentru a ţine vasul la
foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi câţiva bulgări
de sodă de pe corabie. Şi au făcut focul, pregătindu-şi
mâncarea şi apoi dormind. Dimineaţă, scormonind din
întâmplare prin cenuşa focului, un marinar a găsit câteva
pietricele lucioase care nu semănau cu nici un material
obişnuit. Erau bucăţele de sticlă.
Proveniență și
clasificare
Se introduce în
amestecul de materii
prime sub formă
granulară.
Soda intră în
componența sticlei în
proporție de % din masa
sa.
Are rolul de a reduce
temperatura de topire a
nisipului.
Calcarul
Se găsește în natură și
are culoare albă cu
nuanțe roz.
Calcarul intră în
componența sticlei în
proporție de % din masa
sa.
Are rolul de a face sticla
rezistentă față de
acțiunea apei și a altor
substanțe chimice.
Afinanții elimină bulelede gaze din masa de sticlă topită, deci au
rol de limpezire.
Decoloranții au rolul de a îndepărta culoarea galben-verzuie
imprimată sticlei de prezența unor cantități mici de oxid de fier,
cu scopul de a obține sticla incoloră.
Coloranții au rolul de a da sticlei culoarea dorită. Coloranții sunt în
general oxizii metalici. De exemplu: sticla roșie conține oxid de cupru,
sticla galbenă sulfat de cadmiu, seleniu care dă o culoare roz, de sulf
care dă o culoare galbenă sau galbenă-cafenie sticla albastră oxid de
cobalt, sticla verde oxid de crom, sticla violetă oxid de mangan.
Trioxidul de uraniu dă o culoare galben-verde. Argintul dă nuanțe de la
galben la cafeniu.
Domenii de utilizare a sticlei