TRANSMITEREA BOLILOR PATOLOGICE

PREZENTARE REALIZATĂ DE: CHIFANI DARIUS-

STEFAN
DATA: 06.01.2022
 Anatomia patologică în timpurile străvechi
 Încă din timpurile preistorice, bolile au fost atribuite unor cauze supranaturale, precum vrăji, spirite
și mânie divină. De exemplu, pentru grecii antici, Apollo și fiul său Asclepius erau principalii zei ai
vindecării. La rândul său, Dhanvantri este zeitatea medicinei din India, de fapt multe instituții de
sănătate din țara respectivă îi poartă numele. Hipocrate a separat medicina de supranatural. El
credea că bolile se datorează dezechilibrului dintre patru umori de bază: apă, aer, foc, pământ.
Scrierile sale, care se ocupă de anatomie, boli, tratamente și etică medicală, au fost fundamentul
medicinei timp de aproape două mii de ani. Cornelius Celsus (53 î.Hr. – 7 d.Hr.) a descris cele
patru simptome cardinale ale inflamației (roșeață, edem, căldură, durere) și a insistat asupra
igienei și a utilizării antisepticelor. Claudius Galenus (129-216) credea în existența a trei sisteme
corporale (creier și nervi; inimă; ficat și vene) și că bolile se datorează dezechilibrului dintre patru
fluide corporale: sânge, flegmă, bilă neagră, bilă galbenă (teoria umorală). Spre sfârșitul Evului
Mediu (secolele X - XIII) a existat o revenire la explicațiile supranaturale. Astfel, epidemiile erau
considerate pedeapsă divină pentru păcatele comise. Disecția corpului uman a fost interzisă
pentru a nu răni sufletul pe care se credea că îl găzduiește.
 Dezvoltare în secolele XX și XXI

 La începutul secolului al XX-lea, anatomia patologică era deja o știință matură bazată pe
interpretarea structurilor macroscopice și microscopice, perpetuată de multe ori de imagini
fotografice. Acest lucru s-a schimbat puțin, deoarece, în prezent, anatomia patologică continuă să
fie o disciplină vizuală în principal. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, grație progreselor
tehnologice (microscopie, robotică, endoscopie etc.), anatomia patologică a înregistrat progrese
substanțiale legate de o creștere exponențială a diversității, calității și măririlor imaginilor
materialului patologic, precum și în sistemele informatice de stocare și analiză a acestora. Atlasele
de anatomie și patologie conțin imagini din ce în ce mai bune și mai variate. Atât pentru specialiști,
cât și pentru studenți, acest lucru a redus nevoia de a observa probele conservate, a crescut
ușurința învățării și a îmbunătățit diagnosticul bolii, salvând vieți. Posibilitatea de a studia țesuturile
bolnave la nivel molecular a devenit, de asemenea, foarte importantă. Acest lucru a permis
diagnostice mult mai precise, ducând la terapii adaptate, în special în cazurile de cancer, boli
imunologice și tulburări genetice.
 Rolurile patologului
 Contribuie fundamental la gestionarea pacienților prin diagnosticarea
bolilor. Identifică deteriorarea funcțională la nivel de organ, țesut și
celulă și lanțul de efecte, exprimate în modificări structurale anormale,
ale proceselor patologice. El efectuează autopsii pentru a determina
cauzele morții și efectele tratamentelor. Colaborează cu justiția pentru:
1) identificarea infractorilor obișnuiți și stabilirea responsabilităților
acestora; 2) testați și evaluați daunele produse sănătății de produsele
alimentare, farmacologice și chimice de origine comercială.
EXEMPLE DE CERCETARE

 La 19 septembrie 1991, la o altitudine de 3.210 m în Alpii italieni, a fost descoperit un corp înghețat însoțit
de îmbrăcăminte și ustensile antice. Vestea a făcut furori când s-a stabilit că individul, poreclit de atunci
Ötzi, murise în urmă cu mai bine de 5.000 de ani. Autopsia cadavrului și studiul celorlalte rămășițe au
permis să se determine, printre multe alte lucruri, că Ötzi a fost ucis în primăvară, avea aproximativ 46 de
ani, avea o înălțime de 1,60 m, cântărea aproximativ 50 kg, avea părul și ochii căprui, avea un grup
Sângele O +, suferea de artrită, cariile dentare, boala Lyme, avea paraziți intestinali și purta tatuaje. Prin
studiul histopatologic s-a determinat că: 1) consumul comun de marijuana și tutun produce daune
adiționale traheei și bronhiilor; 2) Deși, în sine, consumul de cocaină afumată produce daune mici, crește
considerabil daunele bronșice produse de tutun. Coroborarea prin tehnici histopatologice este esențială
pentru validarea metodelor computerizate de analiză a imaginii țesuturilor bolnave în scopuri de diagnostic
și prognostic. Acesta este cazul, de exemplu, al analizelor computerizate ale cancerelor de sân și de
prostată.