Gândirea în psihologia cognitivă

Abordarea acestui subiect este din două direcții – una teoretică (valabilă mai degrabă în anii
70-80) și una practică valabilă mai degrabă în ultimii ani.
ÎNŢELEGEREA  este văzută din 2 perspective:
1. înţelegerea discursului
2. înţelegerea imaginilor
A.Presupune punerea faţă în faţă a informaţiilor cu sens venite pe cale senzorială (fie în
momentul prezent, fie în trecut) cu informaţiile anterioare acestora. În acest sens înţelegerea
este o funcţie atât a input-ului senzorial cât şi a cunoaşterii anterioare activate.
B. Înţelegerea nu apare prin asimilarea pasivă a înţelesului propoziţiilor sau imaginilor pentru
că înţelesul acestora exista deja parţial în subiect. De aceea înţelegerea este un proces activ
prin aceea că subiectul construieşte activ înţelesul din input şi din cunoaşterea activată.
C. Noi înţelegem informaţia fie ea verbală sau imagistică atunci când suntem capabili să dăm
un sens de ansamblu acesteia. Din acest punct de vedere înţelegerea constă în elaborarea
unei reprezentări integrate.
• Procesul înţelegerii trebuie să fie capabil sa utilizeze cunoaşterea la nivel mai
general, dar şi informaţiile din realitate care de cele mai multe ori sunt
incomplete de aceea necesitând prelucrări şi inferenţe secundare, cu rol de
reducere a ambiguităţii (procese la nivel inconştient).
• VAN DIJK & KINTSCH(1983) au propus un model – înţelegerea porneşte
de la cuvinte, propoziţii, paragrafe şi pasaje mai mari. Aceste 4 niveluri
implică, în vederea înţelegerii, construirea a 4 tipuri de reprezentări:
1. microstructură – înţelegerea „literală” a textului, de suprafaţă
2. macrostructură – derivă din microstructură şi exprimă esenţa textului
3. superstructura – dată de modul de formulare a textului (retorică) sau stilul
textului
4. reprezentarea de tip model situaţional – set de structuri de cunoaştere cu
privire la sensul real al textului.
 Categorizarea
1. Necesitatea teoretică și practică a categorizării
2. Funcțiile categorizării
3. Reprezentarea mintală a categoriilor: concept și prototip
4. Categorizarea în relație cu analiza descendentă și cu învă țarea implicită

5. Principala motivație e complexitatea stimulilor pe care îi receptăm și trebuie categorizată astfel

încât sistemul nostru să poată oferi răspunsuri în timp real și să facă fa ță avalan șei de stimuli.
• Avantaje:
- accesul la informații relevante, utile, existente în sistemul cognitiv despre acea categorie;
- posibilitatea de a face predicții;
- adecvarea cu realitatea;
- nu mai e un fenomen universal (amprenta culturala).
• Confuzii terminologice – principalele se realizează între termenii „categorie”, „concept” si
„prototip”.
2. Functiile categorizarii

• a. gruparea elementelor similare in aceeași categorie

• b. codarea experienței

• c. generarea de inferențe (predicția).