Arhitectura peisajului

 Şef lucr. dr.ing. VLAD Fulvia Florica

Denumirea disciplinei Arhitectura peisajului

Titularul activităţilor de Şef lucr. dr. Vlad Fulvia Florica

curs
Titularul activităţilor de Şef lucr. dr. Vlad Fulvia Florica
seminar / laborator /
proiect
Anul III Semestrul VI Tipul de C Regimul DS
de evaluare discipli
stu nei
diu
Număr total de ore pe 4 Curs 2 Seminar/laborator/ 1+1
săptămână proiect
Număr total de ore 56 Curs 28 Seminar/laborator/ 14+14
conform planului de proiect
învăţământ
 Competenţe specifice acumulate
Acumularea de cunoştinţe privind evoluţia
Competenţe profesionale
concepţiilor. în amenajarea peisajului de- a lungul
timpului, atât în ţara noastră, cât si în străinătate.
Însuşirea unor metode şi tehnici specifice de lucru
şi aplicarea acestora în proiectele de amenajarea
peisajului.
Elaborarea unui proiect amenajarea peisajului.
Competenţe transversale Executarea responsabilă a sarcinilor profesionale,
în condiţii de autonomie restrânsă şi asistenţă
calificată;
Familiarizarea cu rolurile şi activităţile specifice
muncii în echipă;
Utilizarea eficientă a resurselor şi tehnicilor de
învăţare, pentru dezvoltarea personală şi
profesională.
 Obiectivele disciplinei

Cunoaşterea principiilor şi tehnicilor de

Obiectivul general al organizare armonioasă şi durabilă, de
disciplinei proiectare şi construire a spaţiilor exterioare
urbane şi rurale, a pădurilor parc şi de
agrement, a grădinilor publice , botanice etc..
Obiectivele specifice Însuşirea metodelor folosite în proiectarea şi
realizarea spaţiilor verzi.
Însuşirea tehnicilor cultivării şi îngrijirii
plantelor ornamentale.
Conştientizarea rolului inginerului silvicultor
în construirea şi conservarea peisajului, a
implicării în păstrarea biodiversităţii.
Dezvoltarea gustului pentru frumos, armonie,
tradiţie.
CURS
Capitolul Tematica
1. Arhitectura peisajului artă şi ştiinţă. Amenajarea spaţiilor
verzi în diferite perioade istorice.
2. Funcţionalitatea spaţiilor verzi.
3. Principiile de proiectare a spaţiilor verzi.
4. Stiluri şi genuri în spaţiile verzi.
5. Alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii verzi.
6. Asocierea, dispunerea şi instalarea speciilor lemnoase.
7. Speciile floricole în spaţiile verzi.
8. Gazonul în amenajările peisagere.
9. Construcţiile în spaţiile verzi.
10. Caracterizarea şi proiectarea spaţiilor verzi urbane şi
periurbane.
Studiu de situaţii în teren (vizitarea parcului Herăstrău).
Seminar / laborator Metode de predare Obser-
vaţii
Cunoaşterea caracterelor vizuale ale plantelor predare- 2 ore
lemnoase (talia, habitusul, textura vizuală, culoarea). comunicare ;
Reprezentarea arborilor şi arbuştilor în elevaţie. fixare-consolidare;
Tipuri de plantaţii (aliniamente, grupuri, perdele de verificare 4 ore
protecţie, masive, garduri vii, plantaţii florale şi cu
trandafiri). Modalităţi de structurare.
Calităţile peisagistice ale plantelor floricole şi 2ore
trandafirilor (talia, culoarea florilor, habitusul, epoca
şi durata înfloririi).
Prezentarea de situaţii din teren - vizitarea campusului expuneri pe teren 2 ore
USAMV (gradina botanică, parcul dendrologic,
sectorul floricol şi dendrologic).
Compunerea spaţiului cu ajutorul vegetaţiei. predare- 2 ore
Modalităţi de distribuire a plantaţiilor. comunicare ;
Amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi (plantare, fixare-consolidare;
2 ore

tăieri, gazonare, udare, etc.). verificare

Proiect Metode de Obser-
predare vaţii
Materiale, instrumente şi grafica pentru desenul peisager. predare- 2ore
Prezentarea conţinutului proiectului de amenajarea peisajului. comunicare; 2ore
Repartizarea temelor pentru proiectul de semestru. Metode şi
tehnici de
Elaborarea planului general de amenajare. Exerciţii practice raţionament 2ore
pentru realizarea proiectului de către fiecare student. şi analiză;
Elaborarea planului de plantare. Elaborarea detaliilor de Exerciţii 2ore
plantare. Lista de material săditor. Exerciţii practice pentru practice
realizarea proiectului de către fiecare student. pentru
Deviz pentru lucrări de spaţii verzi. Listă cu cantităţile de realizarea 2ore
lucrări specifice spaţiilor verzi (antemăsurătoare). Exerciţii proiectului.
practice pentru realizarea proiectului de către fiecare student.
Nota de calcul pentru suprafeţe. Centralizator. Extras de 2ore
materiale pentru principalele lucrări din devizul de spaţii verzi.
Exerciţii practice pentru realizarea proiectului de către fiecare
student.
Exerciţii practice pentru definitivarea proiectului de către 2ore
fiecare student.
 Bibliografie

 Iliescu Ana Felicia, 2002. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali, Editura

Ceres, Bucureşti.
 Iliescu Ana Felicia, 2003. Arhitectură peisageră, Editura Ceres, Bucureşti.
 Iliescu Ana Felicia, Gabriela Costea, Monica Dumitraşcu, 2001. Îndrumător
pentru iniţierea în proiectarea peisagistică, AMC, USAMV, Bucureşti.
 Stănescu Anca, 2011. Teoria peisajului urban, Partea a I-a, Curs, AMC,
USAMV, Bucureşti.
 Stănescu Anca, 2011. Teoria peisajului urban, Partea a II-a, Curs, AMC,
USAMV, Bucureşti.
 Tudora Ioana, 2009. Teorie peisajului, Partea I – Definirea interdisciplinară a
peisajului, AMC, USAMV, Bucureşti.
 Tomescu, Cezar Valentin, 2006-2007. Arhitectura peisageră şi design forestier,
Suport de curs, Universitatea „Stefan Cel Mare” Suceava, Facultatea de
Silvicultura. ro.scribd.com/doc/.../Arhitectura-Peisagera-Si-Design-Forestier
 Note de curs
 Documentare internet
 Arhitectura peisajului - O ARTĂ Şl O ŞTIINŢĂ APLICATIVĂ
INTERDISCIPLINARĂ

Arhitectura grădinilor = o artă aplicativă, cu reguli proprii şi maniere

stilistice diferite, teoretizate de diferiţi creatori şi concretizate în
numeroasele grădini şi parcuri realizate pretutindeni în lume.
Termenul de Arhitectura peisajului a aparut la
mijlocul secolului al XIX-lea şi aparţine arhitectului
american F.L. Olmsted, promotor al primei mişcări
protecţioniste a patrimoniului natural.

n ă el e m e n t e
– f ii n d c ă î mbi ,
ră ş i p e is aj ? e ş i u t i li t ar e
ct u tiv
De ce arhite ulaţii, construcţii decora peisaj (teren,
t i fi c i a l e ( ci r c na t u r a l e d e
ar c u e l em en te
o b i li e r ş . a . )
m aţ ie ) .
v e g e t
roci, ape,
Trebuie să cunoaștem....un pic de....
-istoria arhitecturii şi artelor vizuale,

estetică;
- să avem o anumită pregătire pentru

conceperea şi reprezentarea elementelor de

compunerea peisajului, execuţia , îngrijirea
şi restaurarea peisajelor;
-să avem cunoştinţe de geografie,

climatologie, pedologie, ecologie, botanică,

dendrologie, topografie, îmbunătăţiri
funciare, horticultură, silvicultură, protecţia
plantelor, mecanizare, sociologie, economie,
management, marketing etc.
Domeniile de angajare din sfera
Arhitecturii peisajului sunt:

- proiectare (birouri şi institute de

proiectare)
-execuţie (antreprize de amenajari

peisagistice)
-managementul peisajelor amenajate

(administrare, întreţinere, reabilitare)

Viena – Palatul Schonbrunn
 Versailles -
Franta 
Gradina Meditatiei Cosmice -
Scotia
Deschisa o singura zi pe an, gradina
are drept sursa de inspiratie ...
matematica, dar si stiintele exacte.
Este unica in lume ca design. A fost
amenajata in 1989 de Charles Jencks

si sotia sa Maggie Keswick.

Bucureşti - Parcul cişmigiu

 Lisabona – Parcul
Eduardo VII
 IMPORTANŢA ARHITECTURII PEISAJULUI

 - conservarea şi dezvoltarea peisajelor şi a valorilor lor asociate, pentru

beneficiul generaţiilor actuale şi a celor viitoare.
 - contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii omului şi prin funcţiile lor
sociale: ele realizează cadrul şi mediul favorabil pentru recrearea publică
sau privată în aer liber, înfrumuseţează localităţile, locul de viaţă şi de
muncă, unele dintre ele având importanţă culturală (grădini - muzeu,
grădini expoziţionale, grădini istorice) sau ştiinţifică (grădini botanice,
rozarii, rezervaţii, parcuri naţionale etc.).
Funcţii sociale

Recrearea publică
Funcţii sociale

Recrearea publică
Funcţii sociale
Recrearea în spaţiu privat
Funcţii sociale
Recrearea în spaţiu privat
Funcţii sociale
Recrearea în spaţiu privat
Funcţii sociale

Înfrumusetarea localităţilor, a locului de muncă, de viaţă

Funcţii sociale

Tokio, Japonia
Funcţii sociale
Funcţii sociale

Blocuri de locuinţe ale viitorului

Funcţii sociale

Singapore, Sky greens

Funcţii sociale

Singapore
Funcţii sociale
Singapore
Funcţii sociale

Singapore, fermă
vegetală verticală
Funcţii sociale
Funcţii sociale

Pereţi verzi
Funcţii sociale
Funcţii sociale
Autobuzul-grădină circulă pe străzile din Spania.
Evoluţia concepţiilor în Arhitectura grădinilor
GRĂDINILE ANTICHITĂŢII

 Texte istorice, picturi murale,

basoreliefuri, mozaicuri şi vestigii ale
străvechilor construcţii, aduse la lumină de
săpăturile arheologice, atestă apariţia şi
dezvoltarea grădinilor mai întâi pe
continentul asiatic, apoi în Egipt şi mai
târziu în sudul Europei.
Primele civilizaţii superioare, formate în regiunile unde s-a practicat
mai întâi agricultura - văile fertile ale fluviilor Tigru, Eufrat, Nil,
Indus şi Fluviul Galben - au dat naştere şi primelor grădini.
 Grădinile din antichitate
 Scop utilitar (plante cu rol
alimentar)

 Caracter religios, de slăvire a

divinităţilor sau de meditaţie.
 GRĂDINILE DIN MESOPOTAMIA
 Anticii vorbeau despre Mesopotamia ca despre o grădină veşnic înfloritoare, ceea ce poate
explica apariţia mitului „grădinii raiului" („grădina Edenului") tocmai în aceste ţinuturi (edin
în sumeriană = stepă).
 Informaţii scrise amintesc de „grădinile sacre" (edenuri) pe lângă temple, pe terasele unor
turnuri cu etaje (zigurat) în oraşele Ur şi Assur (mileniul al II-lea î.e.n.). O frescă descoperită
la Mari, existentă la Luvru, înfăţişează o ceremonie rituală într-o astfel de "grădină sacră".
 In secolul al VI-lea î.e.n.,
regele Sargon al II-lea
fondează fastuoasa capitală a
Imperiului asirian, Khorsabad,
cu grandiosul său palat şi
dispune, conform unei
inscripţii, crearea unui parc
regal la poalele muntelui
Musri; aici el a dorit să
reunească toate esenţele
aromatice şi toate speciile din
ţara hitiţilor -Asia Mică (cedri,
chiparoşi, diferiţi arbori
fructiferi, platani, sălcii, plopi,
abanos, buxus, mirt ş.a).
GRĂDINILE SUSPENDATE DIN BABILON, se regasesc în cele 7 şapte
minuni ale lumii antice

 Faima grădinilor suspendate din Babilon

(secolul al Vl-lea î.e.n.),
contând printre cele şapte minuni ale lumii
antice, s-a păstrat de-a lungul
veacurilor.
 Incluse în palatul lui Nabucodonosor al II-
lea, ele erau de fapt realizate pe o
construcţie masivă, în terase succesive,
descrescând ca dimensiuni şi atingând
înălţimea totală de 22 m.
 Stephanie Dalley de la
Institutul Oriental al
Universității din Oxford, a
studiat descrierile istorice ale
grădinilor și a descoperit că un
basorelief din secolul al XIX-lea de
la palatul lui Sanherib din Ninive
arată copacii crescând pe colonade
acoperite exact așa cum erau
descrise în scrierile anterioare.
Autoarea consideră că grădinile au
fost situate la Ninive, rivalul
Babilonului.
 Confruntarea informaţiilor furnizate de istoricii
antici cu cele mai recente dezvăluiri arheologice
(1949) a permis reconstituirea planurilor acestor
grădini

-Secţiune prin terase plantate:

- a cărămizi nearse;
- b - bitum;

- c cărămidă sfărâmată;
- d - dale;

B - Planul grădinilor:
1 - prima terasă; 2-a doua terasă; 3-a treia terasă;
4-a patra terasă (a - puţuri; b - parapetul palatului;
c- intrările în sălile subterane; d - pasaj între curtea
tronului şi grădini)
C - Secţiune nord-sud:
a - cărămizi nearse; b - puţ cu
cărămizi arse; c- pământ
vegetal; d - cărămidă sfărâmată;
e - culoar separator; f - parapet
GRĂDINILE EGIPTULUI ANTIC
 ARTA GRĂDINILOR ÎN TIMPUL MARILOR FARAONI

 În grădina botanică a lui Tuthmo-sis al III-lea, creşteau alături de

tradiţionalii sicomori şi curmali, rodii, roş­covi, sălcii pletoase, tamarix,
acacii, maci, mentă etc.
 în timpul dinastiei a XIX-a (Ramses I, Ramses II - sec. XlV-XIII î.e.n.) se
dezvoltă grădinile templelor regale funerare şi divine, care aveau ca piesă
importantă un canal de apă terminat printr-un bazin cu dimensiuni permiţând
navigaţia cu ambarcaţiuni uşoare.
 în interiorul palatelor, sub influenţa orientală, în urma expansiunii războinice
până în Mesopotamia, apar luxoase grădini patio, decorate cu bazine de apă,
pavilioane, voliere cu pelicani; pătratele de verdeaţă erau irigate prin
intermediul unor mici canale.
 GRĂDINILE PERSIEI ANTICE (Iran)
 grădinile erau numite „paradis„;
 aveau forme geometrice (descrierea lui Xenophon a paradisului palatului lui Cirus la
Sardes sec. al VI- lea î.e.n.) și adăposteau o vegetaţie bogată şi variată, cu numeroase
specii fructifere şi ornamentale;
 în centru era situată o construcţie (pavilion, mausoleu sau fântână);
 irigarea plantaţiilor se realiza prin inundare;
 vegetația era constituită din platani, ulmi, chiparoşi, arbuşti decorativi - laur, mirt,
trandafiri - specii fructifere - portocali, lămâi, rodii, piersici - diferite flori aranjate în
mici partere (mărturie stau covoarele persane din mătase şi fir de aur, ornate cu perle şi
rubine, comandate de regele Khourou al II-lea – sec. VI e.n. )
 GRĂDINILE GRECIEI ANTICE
 Înflorirea civilizaţiei antice în Sudul Europei s-a datorat contribuţiei succesive a
Greciei şi Romei.
 La început grădinile Greciei antice au avut scop utilitar, ca şi la alte popoare;
 Apariţia grădinilor decorative este legată de cultul religios;
 Au existat grădini funerare sau divine, păduri sacre închinate zeităţilor (Demeter,
Dionisos, Apolon);
 Speciile lemnoase rituale, ca smochinul, alunul se întâlneau alături de chiparoşi,
platani, laur, măslini, plopi, ulmi ş.a.;
 Templele închinate diferitelor divinităţi erau situate în peisaje naturale;
 Marile temple posedau bogate şi vestite grădini cu arbori şi arbuşti sacri (stejarul era
asociat cultului lui Zeus, laurul - lui Apolon, măslinul - Atenei, mirtul - Afroditei),
dar şi cu livezi şi vii.
 GRĂDINILE GRECIEI ANTICE
 În epoca clasică (sec. V - IV î.e.n.) s-au creat şi grădini pe lângă palate, gimnazii,
academii. De dimensiuni relativ restrânse, cuprindeau elemente de o mare valoare
artistică - pergole, porticuri, fântâni, statui - alcătuind un cadru estetic întregit de
vegetaţie. Regimul democratic al acestei epoci a adus societăţii umane primele
grădini destinate publicului.
 Vechi scrieri arată că Academia platonică îşi desfăşura activitatea în grădinile lui
Academos, plantate cu sălcioară, tisă, plopi cu frunze argintii, ulmi şi platani.
 GRĂDINILE GRECIEI ANTICE
 în oraşe, vegetaţia era puţină şi de aceea foarte preţioasă; piaţa publică a oraşului se
numea Agora;
 în secolul al V-lea, Agora Atenei a fost plantată cu platani;
 apar mici grădini ale locuinţelor, incluse în construcţie (amintind de grădinile patio)
şi decorate cu fântâni arteziene, mici canale şi statui de nimfe, aspecte relevate de
săpăturile arheologice de la Pompei;
 vegetația cuprindea esenţe sempervirescente (chiparoşi, mirt, laur, buxus ş.a.), dar și
trandafiri şi numeroase specii de flori, utilizate şi pentru decorarea interioarelor;
 „ghirlandomania alexandrină„ (sec. III î.e.n) - împletirea în ghirlande a ramurilor
arbuştilor;
 introducerea în grădină a unor inovaţii hidraulice (sec. III î.e.n), care vor fi
redescoperite abia în sec. XVI - XVIII e.n., de exemplu, orga hidraulică.
 GRĂDINILE ROMEI ANTICE
 Villa romană este un termen ce definea întreaga amenajare a unei proprietăţi:
locuinţa, grădinile, anexele.
 în Roma antică erau renumite vilele cu grădini ale lui Cicero, Lucullus, Sallustius,
Mecena şi ale altor nobili.
 Marile vile, mai ales cele suburbane, au amplificat grădinile care, din „hortus
conclusus" (grădină închisă), au devenit uneori adevărate parcuri, cuprinzând diferite
construcţii şi amenajări: piscine, terenuri de jocuri, pavilion de odihnă etc.
 GRĂDINILE ROMEI ANTICE

 Amplasarea vilelor pe pantele colinelor, în locuri unde

beneficiau de vederi panoramice, determină
amenajarea terenului în terase şi adoptarea unor
compoziţii mai libere, în armonie cu peisajul natural;
 Astfel de exemple sunt: vila din Toscana a lui Pliniu
cel Tânăr (descrisă de el însuşi) „Casa de Aur" a
împăratului Nero (Roma), dar mai ales vila
împăratului Hadrian, lângă Roma.
 Domus Aurea- Casa de aur a imparatului Nero, cel mai
somptuos palat ce l-a avut Roma vreodata
Vila împăratului Hadrian, lângă
Roma, la Tivoli
 Villa Serbelloni – Italia
clădirea situată în vârful dealului, iar gradina amenajată în terase
 GRĂDINILE ROMEI ANTICE

 „arta topiară „ - arta tăierii arbuştilor în diferite forme (în timpul lui
Augustus);
 apar grădinile publice;
 primul parc public i se datorează lui Pompeius.
Arta topiară
 Zarcero, un orăşel din Costa Rica, este cunoscut mai ales pentru
Parque Francisco Alvarado, o grădină plină de sculpturi în formă de

animale, figuri umane sau modele abstracte. 

Parque Francisco Alvarado
Parque Francisco Alvarado
 SPATIILE VERZI IN EVUL MEDIU (sec. V-XI e.n.)
GRĂDINILE BIZANTINE

 În Constantinopol, noua capitală a imperiului bizantin (Europa Sud-Estică, nordul

Africii şi Asia Mică), se menține interesul pentru grădini, acestea însoţind
fastuoasele palate imperiale, dar şi locuinţele aristocraţiei.
 au formă pătrată, sunt înconjurate de un zid de marmură, au vegetaţie exuberantă,
bazine înconjurate de statui, puţuri rotunde cu coloane de piatră colorată şi
marmură, sculpturi decorative animate de amenajări hidraulice.
 decorul este artificializat, prin folosirea oglinzilor, a arborilor auriţi, a automatelor
hidraulice.
 GRĂDINILE MEDIEVALE ALE EUROPEI OCCIDENTALE

 Grădinile monahale = grădini utilitare, organizate geometric, conțineau

legume şi pomi fructiferi, plante medicinale şi aromatice şi câteva specii de
flori.
 începând din secolul al X-lea, deși horticultura a făcut progrese rapide în
ceea ce privește sortimentul de specii de plante (în timpul cruciadelor, au
fost aduse specii noi din Orientul Mijlociu- lalele, zambile, crini, mimoze)
organizarea grădinilor rămâne tributară schemelor utilitare.
 apar preocupări de a elabora lucrări scrise despre agricultură, contribuind
astfel la răspândirea cunoştinţelor tehnice şi a celor referitoare la modul de
aranjare a grădinilor, stimulând interesul pentru crearea acestora.
 GRĂDINILE MEDIEVALE ALE EUROPEI OCCIDENTALE

 Pietro de Crescenzi, în preajma anului

1300, a prezentat modelul programatic al
grădinii medievale, care a fost urmat timp
de peste două secole în occidentul creştin.
Schema generală se baza pe
compartimentarea în sectoare separate de
cultură: grădina cu pomi fructiferi, arbuşti
şi plante ornamentale, grădina de legume
şi plante medicinale şi grădina de flori cu
funcţie exclusiv ornamentală.
 GRĂDINILE MEDIEVALE ALE EUROPEI OCCIDENTALE

 cele mai multe grădini medievale ale Europei Occidentale se puteau

caracteriza ca lipsite de unitatea compoziţională şi viziunea estetică la care
ajunseseră grădinile antichităţii greco-romane.
 Printre unele abateri de la modelul formal medieval (modelul Crescenzi) se
poate menţiona în Franţa marele parc de la Hesdin (940 ha), înfiinţat la
sfârşitul secolului al XlII-lea de către Robert II d'Artois, inspirat de
grădinile islamice; fastuos şi spectacular, cu numeroase automate
hidraulice de grădină, parcul a dăinuit peste 250 de ani, ajungând în secolul
al XV-lea un loc de mare prestigiu şi centru politic de întâlnire a diferiţilor
diplomaţi din ţările Europei.
 În Evul mediu, în arta grădinilor deşi se cunoaşte o perioada de regres
faţă de perioada antichităţii greco-romane, îşi fac apariţia noi concepte şi
moduri de expresie ale acestora ce vor fi folosite cu succes în secolele
următoare.
 GRĂDINILE ISLAMICE

 Civilizaţia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ţărilor care au intrat sub incidenţa
sa, în perioada secolelor VIII - XI, când Europa încă suferea de pe urma invaziilor
barbare.
 Asimilând elemente din civilizaţia popoarelor supuse, arabii au preluat în arta
grădinilor concepţia amenajării şi tehnica ceramicii din Persia, tehnica irigării şi
folosirii apei în scopuri ornamentale din Egipt, cunoştinţele agricole de la romani.
 Grădinile arabe, la început de influenţă orientală, predominant persană, au căpătat
apoi un specific propriu.
 Tendinţa islamicilor către viaţa intimă a imprimat grădinilor lor un caracter închis,
familial. Locuinţele mici aveau o singură grădină, iar cele mai mari o suită de
grădini, formând curţi interioare (patio) de formă regulată şi amenajate fiecare cu
fizionomia sa proprie (întretăierea a două canale cu apă).
 Apa era nelipsită din compoziţie, fie închisă în bazine, fie susurând în vasce sau
fântâni arteziene, toate legate între ele prin mici canale de teracotă sau pavate cu
marmură.
 GRĂDINILE ISLAMICE

 Desenele geometrice sau în „arabescuri" ale mozaicurilor murale se

regăseau uneori şi în decoraţia vegetală a grădinii, alcătuită din mirt şi alte
plante odorante.
 Irigarea, atât de necesară în zonele toride, era asigurată după modelul
grădinilor antice orientale, prin adâncirea terenului faţă de nivelul aleilor şi
canalelor, permiţând o inundare periodică a acestuia; diferenţele de nivel
erau disimulate cu borduri de buxus sau de mirt, tunse la o înălţime
convenabilă.
 Vegetaţia cuprindea chiparoşi, citrice, buxus, mirt, magnolii, adesea în
aranjament liber, independent de forma geometrică a compartimentelor.
Mici plante decorau vasele aşezate pe parapete şi pe bordurile bazinelor;
utilizarea florilor era limitată.
 Enumerăm vestitele grădini Alkatai de lângă Cairo şi cea de la „Palatul
Arborelui", la Bagdad.
 GRĂDINILE ARABE DIN SPANIA

 Palatele Alhambra şi Generalife din Granada şi

Alcazar din Sevilla, construite în secolele XIII-XIV
e.n., în timpul dominaţiei arabe.
 Aceste grădini formează compoziţii de sine stătătoare,
pe care vizitatorul le descoperă pe rând. Unele sunt
tipice patio (curţi interioare clădirilor); altele, situate în
afara palatelor, sunt înconjurate de ziduri şi etalează
aranjamente geometrice regulate însă nu riguros
simetrice, ci adaptate formei şi mărimii terenului
disponibil sau reliefului modelat în terase plane
 Îmbinarea măiestrită a vegetaţiei (chiparoşi, eucalipt,
palmieri, pini, magnolii, leandri, laur, agave, cu
compartimente geometrice conturate cu garduri vii din
buxus tuns) cu folosirea plină de fantezie a apei,
animată de jeturi ţâşnind din fântâni, canale sau
alcătuind oglinzi calme.
Vastul complex Alhambra este cel mai bine conservat palat medieval
maur din lume şi cel mai popular monument spaniol cu aproape 2
milioane de vizitatori anual.
Grădinile mănăstirii Sf. Francisc din
incinta Palatului Alhambra
Generalife, în arabă „gennat alarif”, însemna „Grădina Arhitectului”, cu

referire la Allah, sau „Grădina cea mai frumoasă”.

Palatul Alcazar - Real Alcazar din Sevilia
Grădinile maure ale palatului Alcazar din Spania
(cel mai decorat patio)
 SPATIILE VERZI DIN EXTREMUL ORIENT
GRĂDINILE CHINEZEŞTI
 Cultul naturii, s-a dezvoltat din vechime, în strânsă legătură cu religia.
 In timpul dinastiei Han (sec. II -I î.e.n.), pe domeniile împăraţilor s-au
amenajat grădini de plăcere;
 Grădinile monahale s-au dezvoltat paralel cu cele laice încă din vechime.
Arta grădinilor a cunoscut o mare dezvoltare pe lângă mănăstiri , mai ales, în
sec. IV - V e.n., impulsionată fiind de noua religie, budismul.
 SPATIILE VERZI DIN EXTREMUL ORIENT
GRĂDINILE CHINEZEŞTI
 - în secolele VIII - IX, perioada de apogeu a
civilizaţiei chineze (dinastia Tang), parcurile
reşedinţelor imperiale şi ale nobililor
 Crearea munţilor şi a maselor stâncoase este
legată de concepţia filozofică că acestea
reprezintă scheletul pământului, după cum
apele sunt considerate a fi arterele pământului

 Vegetaţia ocupa un rol secundar în

compoziţie şi este supusă ideii de simbol al
relaţiilor interumane sau ale omului cu natura.
 Gradina Yuyuan – China, a luat fiinta in urma cu peste 400 de ani.
Razboiul civil de la mijlocul secolului XIX a produs stricaciuni imense.
Gradina a fost redeschisa publicului in 1961.
Grădina Master-of-Nets, Suzhou, China
Imagine dintr-o gradina chinezeasca
Gradina Botanica din Beijing
 SPATIILE VERZI DIN EXTREMUL ORIENT
GRADINILE JAPONEZE

 Arta gradinilor în Japonia a fost preluata din China;

 Gradinile mari cuprind diferite constructii sau elemente de
arhitectura: poduri, pavilioane pentru ceai, lanterne din
piatra,porti, aleile erau înlocuite de lespezi de piatra neregulate ca
forma, cu aspect cât mai natural (pasul japonez).
 Perioada gradinilor miniaturale este caracterizata prin crearea
de gradini foarte mici de 40-90m2 în care totul este amanajat în
miniatură.
 SPATIILE VERZI DIN EXTREMUL ORIENT
GRADINILE JAPONEZE
 Astfel în Japonia, din dorinta de a aduce natura în
locuinte, au aparut si s-au dezvoltat arta Ikebana si
arta Bonsai.
 Ikebana reprezinta arta aranjamentelor florale, cu
simboluri filozofice caracteristice.
 Bonsai = constituie arta cultivarii si
realizarii arborilor în miniatura,
camelii, azalee, bambus, ferigi,
muschi;
 - toate elementele inerte imita perfect formele de relief naturale;
 - apa este folosita sub forma naturala, cascade, bazine neregulate;
 - arbustii sau arborii modelati prin tundere dau impresia de natural;
 - nu sunt folosite alei, ci pietre late, lespezi sub forma pmitând forma si habitusul
celor din mediul natural.
 Principiile amenajarii gradinilor japoneze:
 - vegetatia este perfect integrata peisajului;
 - decorul vegetal traditional este constituit din anumite specii: pini, ienuperi,
 arborele de ceai;
 începând cu sec. al XVII-lea d.H. apar primele gradini publice;
 În gradinile japoneze publice moderne a aparut gazonul, ca influenta
occidentala,dar traditia artei japoneze s-a pastrat.
Grădina japoneză din Augsburg
Grădină japoneză a devenit o prelungire a arhitecturii clădirii.
gradini japoneze moderne -au fost folosite materiale de

construcţie moderne, cum ar fi betonul.

Awaji Yumebutai, o grădină pe insula Awaji, proiectată

de Tadao Ando.
Gradina japoneza
Gradina japoneza
Imagine dintr-o gradina japoneza
Gradina japoneza
Gradina japoneza
CURIOZITĂȚI.......
Primul parc - pepinieră din lume, Pistoia - Italia
(deschis publicului doar câteva zile pe an)
Plantele nu sunt în sol, ci în
containere
Parcul aparţine pepinierei Vannucci
Piante
Primul parc –pepinieră
 Despre Vannucci Piante
Este o afacere de familie inceputa in anul 1938. In prezent, este o foarte
importanta pepiniera a lumii, avand o bogatie de varietati, multe dintre ele
fiind extrem de adaptabile (clima, locatie peisagistica, sol etc.).
 Cei de aici vad cultivarea plantelor ca un instrument util in ameliorarea
ambientului. a cultiva o planta inseamna a face un gest concret pentru a
proteja o fiinta vie, vulnerabila si pentru a oferi generatiilor viitoare o lume
mai bogata, mai putin expusa riscului extinctiei. Vannucci Piante crede in
modelul productiv toscan, bazat pe personal calificat si pe o perfecta
combinatie intre un sol fertil si un microclimat unic, deosebit de potrivit
cultivarii plantelor ornamentale.
 Pepiniera a realizat, de-a lungul anilor, proiecte in peste 50 de tari din
lume, printre care Parcul Eurodisney din Paris, zonele verzi ale Olimpiadei
din Torino, Atena si Londra, gradina Palatului Buckingham din Londra,
gradina Pavilionului Italiei la Expo 2010 din Shanghai si multe altele.
Cifre: 
• 462 hectare cultivate: 220 ha cu plante in strat, 190 ha cu plante la
ghiveci, 52 ha de sere. 
• 1.500 de specii si varietati: 198 varietati copaci, 135 varietati conifere,
480varietati arbusti, 92 varietati plante urcatoare, 105 varietati plante
mediteraneene, 32 varietati palmieri.  
• Exporta in 51 de tari - 65% in Europa, 35% in restul lumii.
• 95% din apa neabsorbita de sol este colectata in iazuri.
• Detine cel mai mare showroom din Europa: 3.000 mp. Este adapostit
intr-o cladire din sticla si prezinta, in acest an, nu mai putin de 3.000 de
plante.
• Pepiniera are 750 de angajati, pe care ii considera colaboratori valorosi.
BIBLIOGRAFIE:
Tomescu, Cezar Valentin, 2006-2007. Arhitectura peisageră şi design forestier,
Suport de curs, Universitatea „Stefan Cel Mare” Suceava, Facultatea de Silvicultura.
ro.scribd.com/doc/.../Arhitectura-Peisagera-Si-Design-Forestier
WEBGRAFIE:
Imaginile sunt preluate de pe diferite site-uri, în scopul înțelegerii informațiilor
prezentate de către studenți