LEGĂTURI MECANICE

DEFINIŢIE , CLASIFICARE
LEGĂTURI MECANICE IDEALE
LEGĂTURI MECANICE REALE
 DEFINIŢIE
Noţiunea de legătură în mecanică reprezintă un
element de legare între două corpuri ( puncte
materiale ) prin care acestea, datorită
contactului interacţionează ca forţe.

Legătura mecanică este o formă de

interacţiune care impune anumite restricţii
parametrilor de poziţie ai rigidului, respectiv ai
punctului material, uneori şi derivatelor, în raport
cu timpul, ale acestor parametri.
 EXPRESIA MATEMATICĂ (I)

În mecanică se obişnuieşte ca derivata în

raport cu timpul să fie simbolizată printr-un
punct scris deasupra parametrului variabil
în timp.

La fiecare legătură trebuie ca forţele

distribuite pe suprafeţele de contact, care
acţionează în realitate să le aducem într-
un singur punct ( numit punctul teoretic de
contact ) la o forţă şi un moment unic.
 EXPRESIA MATEMATICĂ (II)

O secţiune prin legătură face ca forţa

unică şi momentul unic să fie tratate ca
forţe exterioare care acţionează asupra
corpului considerat. Componentele lor se
numesc reacţiuni în legături.

Restricţiile introduse de legăturile

mecanice, se exprimă prin relaţii numite
ecuaţii de legătură.
 CLASIFICAREA LEGĂTURILOR MECANICE
Din punct de vedere al comportării cinetice

legături geometrice, care introduc restricţii

numai pentru parametrii de poziţie;

legături cinematice, care introduc restricţii

atât pentru parametrii de poziţie cât şi
pentru derivatele lor în raport cu timpul.
 OBSERVAŢII - TERMINOLOGIE

a) Dacă ecuaţiile de legătură sunt integrabile,

legăturile corespunzătoare se numesc olonome,
iar dacă ecuaţiile de legătură sunt neintegrabile
legăturile se numesc neolonome.

b) Dacă ecuaţiile de legătură nu conţin, în mod

explicit, timpul t, legăturile se numesc staţionare
sau scleronome ; ele se numesc nestaţionare
sau reonome dacă ecuaţiile de legătură conţin în
mod explicit timpul t.
 CLASIFICAREA LEGĂTURILOR MECANICE
Din punct de vedere al modului de realizare tehnică

legături pasive, realizate cu elemente

rigide;

legături active, realizate prin intermediul

unor elemente elastice.
 TIPURI DE LEGĂTURI PASIVE
FUNDAMENTALE
Dintre legăturile realizate prin intermediul
unor elemente care pot fi încadrate în
clasa corpurilor rigide, se întâlnesc mai
des în mecanica tehnică :
reazemul simplu
articulaţia
legătura prin fir sau bară rigidă
încastrarea.
CLASIFICAREA LEGĂTURILOR MECANICE
Din punct de vedere al forţelor rezistente

legături ideale, în care nu apar rezistenţe

la deplasarea sau tendinţa de deplasare a
corpurilor componente;

legături reale, în care apar rezistenţe la

deplasarea sau tendinţa de deplasare a
unui corp faţă de altul din componenţa
legăturii.
LEGĂTURI MECANICE
IDEALE
REAZEMUL SIMPLU

ARTICULAŢIA

LEGĂTURA PRIN FIR SAU BARĂ

RIGIDĂ

ÎNCASTRAREA
 REAZEMUL SIMPLU - DEFINIŢIE

Reazemul simplu este legătura care

constrânge rigidul să rămână, cu un punct
al său, pe o suprafaţă a altui rigid.
 Reazemul simplu este o legătură
geometrică, staţionară ( scleronomă ) şi
olonomă ( integrabilă )
Reazemul simplu blochează un singur grad
de mobilitate
 În conformitate cu principiul acţiunii şi
reacţiunii în reazemul simplu se va dezvolta
o reacţiune, orientată în sens opus gradului
de mobilitate blocat
 ARTICULAŢIA - DEFINIŢIE
Legătura care constrânge solidul rigid să
rămână, cu un punct al său, în permanent
contact cu un punct fix din spaţiu se numeşte
articulaţie sferică, iar legătura care constrânge
solidul rigid să rămână cu o axă a sa în
permanent contact cu o axă fixă din spaţiu se
numeşte articulaţie cilindrică.
În cazul articulaţiei sferice sunt anulate solidului
rigid 3 grade de libertate, lăsând posibile numai
rotaţiile acestuia în raport cu axele rectangulare
ale sistemului ( sistem de forţe în spaţiu ).
În conformitate cu principiul acţiunii şi reacţiunii într-o articulaţie sferică
se vor dezvolta trei reacţiuni orientate după axele blocate.
Din punct de vedere mecanic o articulaţie sferică este echivalentă cu
trei reazeme simple, ale căror reacţiuni formează un sistem de forţe
concurente în spaţiu.
În cazul articulaţiei cilindrice sunt anulate 2
din cele 3 grade de libertate ale solidului
 Singura posibilitate pe care o are corpul este o
rotaţie în jurul unei axe perpendiculare pe planul
forţelor ( sistem de forţe în plan).
 Prin urmare, un solid rigid legat printr-o
articulaţie cilindrică are numai un grad de
libertate.
LEGĂTURA PRIN FIR SAU BARĂ RIGIDĂ

Legătura prin fir sau bară fixă este

legătura în care un rigid sub acţiunea unor
solicitări active, interacţionează cu un alt
rigid prin intermediul unei bare cu
extremităţile fixate de cele două rigide prin
câte o articulaţie sferică.
 Dacă lungimea firului este constantă, atunci
legătura prin fir sau prin bară rigidă constrânge
rigidul să se menţină cu un punct al său în
permanent contact cu o suprafaţă sferică. Din
acest motiv legătura cu fir sau cu bară, este
considerată un caz particular al reazemului simplu.

Legătura prin fir Legătura prin bară rigidă

 ÎNCASTRAREA
Încastrarea este legătura care constrânge rigidul
să rămână cu o extremitate a sa fixată într-un alt
corp rigid.
Din punct de vedere geometric încastrarea
blochează toate gradele de mobilitate ale
rigidului.
Deci rigidul încastrat este imobil.
LEGĂTURILE PUNCTULUI MATERIAL

Modelul de punct material neglijează

dimensiunile corpului reducându-l la un punct
geometric. Ca urmare numai două din cele patru
tipuri de legături pasive fundamentale pot să
aibă sens în studiul mişcării ( repausului )
punctului material.
Acestea sunt reazemul pe o suprafaţă sau o
curbă şi legătura prin fir sau bară rigidă.
Reazemul pe o curbă blochează două grade de
libertate punctului material.
Legătura prin fir este unilaterală, iar cea prin
bară rigidă este bilaterală ca şi în cazul rigidului.
LEGĂTURI ELASTICE ( ACTIVE )
DEFINIŢIE: Se numeşte legătură elastică
( activă) a unui rigid sau a unui punct
material, cu un alt corp din mediul
înconjurător, forma de interacţiune realizată
prin intermediul unor elemente elastice care
impun anumite restricţii parametrilor de
poziţie sau derivatelor, în raport cu timpul,
ale acestora.
 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul elicoidal
 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul spiral
 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul lamelar
 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul bară de torsiune

 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul de cauciuc
 Elementele elastice
din componenţa legăturilor elastice

arcul pneumatic de tip burduf

 LEGĂTURI MECANICE
REALE
DEFINIŢIE: Forţele de rezistenţă care se
opun deplasării, sau tendinţei de deplasare
a unui corp în raport cu altul, din
componenţa aceleiaşi legături mecanice,
sunt forţe de interacţiune a suprafeţelor
corpurilor numite forţe de frecare.
 LEGILE LUI COULOMB
(ÎN MECANICA RIGIDULUI)
forţa maximă de frecare nu depinde de
mărimea suprafeţei de contact;
forţa maximă de frecare este direct
proporţională cu modulul

reacţiunii
normale N: F    N
pentru viteze mici de alunecare, forţa
maximă de frecare este independentă de
viteza de alunecare.
 FORŢA DE FRECARE ÎN REPAUS

DEFINIŢIE: Forţele de frecare în repaus se mai

numesc şi forţe de frecare statice sau forţe de
frecare de aderenţă.
Suprafeţele de contact între corpuri în repaus,
reprezintă locurile de legătură unde apar nu
numai reacţiunea ( normala la suprafaţă ), ci şi o
forţă de legătură tangenţială numită forţa de
frecare în repaus. Ambele componente se află în
echilibru cu forţele direct aplicate.
FORŢE DE FRECARE DE ALUNECARE

DEFINIŢIE: Dacă suprafeţele de contact a două

corpuri alunecă reciproc accelerat sau
neaccelerat atunci, corpurile exercită reciproc
forţe de frecare de alunecare tangenţiale pe
suprafeţele de contact.

Forţele de frecare de alunecare sunt forţe direct

aplicate. Pe fiecare corp există o forţă care are
direcţia de mişcare a corpului şi are sens opus
mişcării corpului.