Sunteți pe pagina 1din 24

TELECOBALTOT

ERAPIA

Proiect realizat de: LUCA ELENA-ALEXANDRA


Facultatea de Medicină Dentară
Specializarea: TEHNICĂ DENTARĂ
Profesor coordonator: Conf. Univ. Dr. LUCIAN PETCU
Anul: I
Telecobaltoterapia, cunoscută și sub denumirile de Terapia cu telecobalt sau
Terapia cu cobalt 60 reprezintă un tratament cu radioterapie externă folosit spre
combaterea anumitor boli, precum cancerul. Utilizarea medicală a razelor gamma
iradiate de radioizotipurile de cobalt 60 afectează celulele maligne fără a distruge
însă, țesutul sănătos din apropiere. Aceste raze atacă cancerul din direcții diferite și îl
deteriorează, în timp ce, celulele sănătoase, afectate de terapia cu cobalt se
regenerează și revin la starea lor normală.
SCURT
ISTORIC
În 1949, dr. Harold E. Johns de la
Universitatea din Saskatchewan
(Canada) a trimis o cerere către
Consiliul Național de Cercetare (NRC)
cerând producerea izotopilor Cobalt-
60 pentru utilizarea tratamentelor de
radioterapie.
Au fost apoi construite două
dispozitive, numite bombe de cobalt,
urmând ca Dr. Johns să colecteze
date despre doze procentuale
profunde ce au fost apoi utilizate ca
doze standard în întreaga lume.
La 27 octombrie 1951, primul pacient a fost supus unei radiații Cobalt-60
la Spitalul Victoria din Londra. În același timp, cercetarea de către Statele
Unite și Canada a izotopilor radioactivi, în scopuri industriale și medicale, a
condus o companie canadiană la crearea celui de-al doilea dispozitiv de
radioterapie, produs în reactorul NRX Atomic. Bomba de cobalt, numită
Eldorado A, a fost instalată într-un spital din Borgo Valsugana (Italia) în
1953 și a devenit prima de acest fel din Europa, făcând din acest mic oraș
un centru de excelență în tratamentul cancerului.
Utilizarea Cobalt-60 în terapia cu fascicul colimat a marcat un moment
istoric de cotitură pentru radioterapie, înlocuind terapia cu roentgent și
telezoterapia.
INSTRUMENTE ȘI
APARATURI SPECIFICE
Aparatul de terapie cu telecobalt este format:
dintr-o carcasă din oțel și plumb;
un cap care conține sursa radioactivă de cobalt-60.

Aplicațiile sunt întotdeauna efectuate cu sursa externă


organismului și din acest motiv tratamentul este definit ca
"telecobaltoterapie". Această sursă are o formă
cilindrică și un diametru variabil, cântărind în general
câteva zeci de grame și este alcătuită din discuri
suprapuse, sau palete, din cobalt-60. Produce un con de
radiație înconjurat de o zonă "penumbra"; cobaltul metalic
are proprietatea nedorită de a produce un praf foarte fin,
provocând probleme de protecție împotriva radiațiilor.
Sursele de raze gama (aparatele de Cobalt-60) furnizează doza de iradiere la structurile
profunde şi protejează tegumentul de eventuale efecte adverse.
Instalaţia “Theratron Elite 100”

Theratron Elite 100 aflat în dotarea Spitalului Judeţean Constanţa, este un aparat destinat
radioterapiei oncologice, având următoarele componente majore:
• sursă radioactivă de Cobalt- 60;
• suport în mişcare GANTRY;
• partea staţionară (sistemele de alimentare electrică, sistemul de aer comprimat care comandă
mişcarea sursei, sistemele electrice şi electronice de comandă şi control);
• pupitre suspendate de comandă (unul pentru sistem și altul pentru masa de tratament);
• cap rotativ;
• colimator ajustabil;
• masa de tratament;
• pupitru central de comandă şi control.

Sistemul Theratron Elite 100 poate funcţiona în


următoarele moduri: RT fixă, RT cinetică, RT rotativă, RT
pe arc (pendulară).
Radiațiile sunt generate de dezintegrarea atomilor și sunt
emise în toate direcțiile. Pentru a evita o difuzie
necorespunzătoare și necontrolată a radiației gamma, sursa
radioactivă este închisă în capul de tungsten sau de plumb ,
ceea ce îl face să-și asume forma sferică „rotunjită”, similară
cu o bombă, din care derivă expresia populară a „bombei
cobalt ".
În această sferă se realizează un canal sau colimator din
care este direcționat un fascicul de raze gamma și utilizat
pentru iradiere. Focosul, pe lângă sursa radioactivă și
carcasa de protecție, include un obturator și o diafragmă.
Acest cap este susținut de un suport care susține partea în
mișcare. Conul de ieșire este umplut cu mercur la o grosime
de peste 23 cm. care are funcții de siguranță și de blocare a
emisiilor de radiații atunci când instrumentul nu funcționează.
Deoarece radioactivitatea sursei scade în timp, datorită degradării radioactive progresive a
nucleelor ​atomice, durata de expunere a pacientului trebuie mărită în timp, conform unui calcul
precis al dozei pentru a obține aceeași eficacitate terapeutică.
Sursele Co-60 au o durată de viață utilă de aproximativ cinci ani, care corespunde cu timpul
de înjumătățire al izotopului; după această perioadă nu mai emit raze gamma în cantitate
suficientă pentru terapie și sursa trebuie înlocuită sau „reîncărcată”.

Dar, dacă sursa radioactivă nu rămâne suficient de


eficientă pentru terapie, deșeurile rămase sunt încă
foarte radioactive; unul dintre motivele pentru care în
Occident utilizarea mașinilor cu cobalt este din ce în
ce mai rară, înlocuită de acceleratori liniari de
particule care s-au dovedit a fi chiar mai eficienți în
multe domenii ale tratamentului cancerului.

Sursele de raze gama (aparatele de Cobalt-60)


furnizează doza de iradiere la structurile profunde şi
protejează tegumentul de eventuale efecte adverse.
Cobalt 60 este un izotop radioactiv și instabil de cobalt care,
atunci când se descompune, emite radiații ionizante. Acesta are o
importanță semnificativă, fiind folosit la producerea razelor gamma
de energie înaltă, în radioterapia cancerelor și în radiografia
industrială.
Razele gamma produse de sursa Co-60 pătrund în material și
deviază electronii de pe orbita lor. Pentru aplicațiile de sterilizare,
acest fenomen are un efect perturbator asupra ADN-ului , făcând
orice microorganism prezent inofensiv.
Radiaţia Cobalt-60 este considerată ca fiind o radiaţie de energie mult mai scăzută decât cea
obţinută cu acceleratoare liniare. Fascicolul de radiaţii al Cobalt-60 prezintă o serie de
particularităţi de ordin calitativ, geometric şi cantitativ.

1. Calitatea fascicolului
Izotopul radioactiv artificial Cobalt-60 se obţine prin reacţia (n, γ), din elementul natural
Cobalt-59.

Dezintegrarea are loc în cascadă: fiecare atom emite o radiaţie beta cu energia

E=0.31MeV şi doi fotoni gamma de 1.17 MeV şi 1.33MeV, trecând în elementul .


Schema de dezintegrare şi caracteristicile fizice
ale radiaţiei Cobalt-60
CE REPREZINTĂ RADIAȚIILE
GAMMA?
Radiaţiile gamma () sunt radiaţii electromagnetice de energii înalte sau fotoni emişi prin
dezintegrarea radioactivă a nucleelor atomice.

Caracteristici:
• sunt produse în interiorul nucleului;
• sunt penetrante, având capacitatea de a traversa
complet organismul;
• pot fi ecranate de materiale cu Z mare (Pb);

! Acestea prezintă risc radiologic semnificativ la


iradierea internă și externă.
Radiaţia gamma emisă de cobalt-60 este de natură electromagnetică fiind constituită din fotoni
transportori de energie şi poate fi considerată monocromatică, cu o energie medie de 1.25MeV.
În aer, fascicolul de fotoni nu prezintă practic interacţiuni şi energia pe care o transportă
rămâne constantă, indiferent de distanţa de sursă, repartizându-se uniform pe secţiunile sferice
ale suprafeţelor de unde crescânde.
Intensitatea fluxului de fotoni, respectiv energia repartizată pe unitatea de suprafaţă este
uniformă pe suprafaţa unei secţiuni sferice şi scade proporţional cu pătratul distanţei faţă de
sursa de emisie.

La impactul fascicolului cu un mediu material, acesta intră în coliziune cu atomii mediului şi o


parte din energia fotonilor este progresiv transferată electronilor secundari generaţi în urma
interacţiunilor elementare. Interacţiunea fascicolului de fotoni cu mediul are ca rezultat patru
efecte mai importante:
1. modificarea traiectoriei fotonilor incidenţi, fără modificarea energiei;
2. modificarea traiectoriei fotonilor cu cedare de energie sau efect Compton;
3. dispariţia fotonilor: efectul fotoelectric şi generarea de perechi;
4. fascicolul, respectiv fotonii, trec fără nici o modificare.
Primele două mecanisme produc o împrăştiere a radiaţiei (sau fenomenul de difuziune), iar
efectul Compton, efectul fotoelectric şi generarea de perechi sunt mecanisme prin care energia
este cedată de fascicol şi absorbită de către mediu.
Ambele fenomene, absorbţia şi difuziunea, contribuie în mod distinct la determinarea debitului
dozei absorbite în mediul iradiat. Absorbţia energiei se face prin intermediul electronilor mediului
iradiant puşi în mişcare de fotonii purtători de energie ai fascicolului prin cele trei mecanisme:
• efectul fotoelectric constă în expulzarea unui electron periferic de către un foton incident
care, în această interacţiune îşi cedează întreaga energie.
• efectul Compton (fenomenul de difuziune inelastică) o interacţiune prin care fotonul îşi
cedează doar o parte din energie unui
electron care este expulzat de pe
orbită, iar fotonul incident îşi continuă
parcursul, dar cu modificarea
traiectoriei.
• generarea de perechi prezentă pentru fotoni a căror energie depăşeşte 1.05MeV, dar nu
devine importantă decât pentru radiaţii de circa 20MeV. Fotonul
incident, trecând în apropierea nucleului, se transformă într-un
electron şi un pozitron, fiecare cu energia de 0.51MeV. Pozitronul este
anihilat de un electron şi se produc 2 fotoni de 0.51MeV, numiţi
radiaţie de anihilare.
a. Efect fotoelectric; b. Efect Compton; c. Formare de perechi electron
pozitron
Pentru domeniul de energie al cobaltului, efectul Compton este preponderent.

Electronii rezultaţi prin cele trei mecanisme sunt principalii agenţi prin care se realizează
absorbţia energiei, fiind și cei care declanşează toate efectele fizice, fizico-chimice, biochimice
şi biologice ale radiaţiilor.

Energia mare a radiaţiilor cobaltului îi conferă anumite caracteristici fizice, cum sunt:
• creşterea parcursului electronilor secundari;
• diminuarea coeficienţilor de atenuare şi difuziune;
• egalizarea coeficienţilor masici de absorbţie în diferite medii biologice.

Energia iniţială a electronilor produşi prin interacţiunea fotonilor gamma ai cobaltului cu


materia, este mare şi direcţia lor de deplasare va fi apropiată de cea a fascicolului incident.

Parcursul maxim al acestor electroni rapizi este de 5mm în apă sau ţesuturi moi şi ei vor ceda
treptat din energie, prin ionizări şi excitări, până când vor intra în echilibru termic cu moleculele
învecinate. Importanţa ionizărilor şi excitărilor este mai mare la sfârşitul traiectoriei unde viteza
lor este mai redusă şi explică decalajul dintre locul interacţiunii radiaţiei cu mediul şi locul în care
se realizează absorbţia maximă de energie.
Zona între suprafaţă şi profunzimea de 5mm este o zonă de tranziţie în care fluxul electronilor
secundari creşte progresiv până când atinge valoarea maximă.
La 5mm profunzime se realizează un echilibru între electronii aflaţi la sfârşitul traiectoriei şi
electronii puşi în mişcare de radiaţia incidentă. După această profunzime, intensitatea radiaţiei şi
a ionizărilor scade, datorită atenuării fascicolului şi sub influenţa scăderii debitului, invers
proporţional cu pătratul distanţei.
Pe măsură ce profunzimea creşte, contribuţia fascicolului primar scade, dar rămâne întotdeauna
superioară radiaţiei difuzate.
Avantajele clinice ale radiaţiei cobaltului rezultă din caracteristicile fizice şi sunt comune tuturor
radiaţiilor de mare energie.
2. Geometria fascicolului

Fascicolul de radiaţii este definit prin mai mulţi parametrii care se utilizează în calcule
dozimetrice:
a) Distanţa F faţă de sursă, exprimată ca:
- distanţa sursă-piele (DSP), respectiv distanţa dintre planul frontal al sursei şi suprafaţa de
intrare în mediul iradiat, măsurată în axul central al fascicolului;
- distanţa sursă-ax (DSA), care la aparatele cu montaj izocentric corespunde distanţei dintre
planul frontal şi axul de rotaţie.

b) Câmpul de radiaţii corespunde suprafeţei de secţiune a fascicolului, perpendiculară pe axul


central. După cum se alege ca distanţă de lucru, DSP sau DSA, se diferenţiază două aspecte:
- câmpul definit la nivelul dozei maxime, în cazul cobaltului sub nivelul pielii la 0.5cm
profunzime;
- câmpul definit în axul de rotaţie al aparatului, când coincide în general cu centrul volumului
tumoral.

Profunzimea pm a dozei maxime Dm: pentru cobalt-60 corespunde punctului (P) situat pe axul
central al fascicolului la 0.5 cm profunzime.
Parametrii geometrici ai fascicolului, delimitarea
geometrică a fascicolului
3. Calculul timpului de expunere

● Calculul dozei absorbite în mediul iradiat se face cu relaţia:

● Calculul dozei adsorbite în axul fascicolului la profunzimea p poate fi determinată prin două
metode:

a) folosind randamentul în profunzime (RP) lucrându-se cu distanţa sursă-piele (DSP) fixă;


b) folosind raportul ţesut aer (RTS) când distanţa sursă-ax (DSA) este fixă, iar distanţa
sursă-piele variabilă.
AVANTA DEZAVANT
• cel mai mareJE
randament în profunzime; • timpul deAJE
înjumătățire fizică, care este de
5,2 ani; acest fapt necesită modificări
• mai puține leziuni ale pielii (datorită acumulării); frecvente ale comprimatului de cobalt,
ținându-se totodată seama de scăderea
• mai puțină răspândire laterală și, prin urmare, o rapidă a activității (aproximativ 1% pe lună),
precizie mai mare la lovirea țintei; ce implică creșteri corespunzătoare ale
timpului de expunere;
• LET (transferul liniar de energie) este practic
omogen în țesuturi, deoarece efectul Compton • energia fotonică mai mică, câmpurile
este independent de numărul limitate de iradiere și timpii de iradiere lungi
atomic al mediului; (în comparație cu acceleratoarele liniare).

• posibilitatea creșterii DSP (distanța sursă-piele);

• ușurința utilizării mașinilor care funcționează


având costuri mici de întreținere.
BIBLIOGRA
FIE
• Adina Petcu, Lucian C. Petcu, Mihai A. Gîrțu, Monica Vasile – „LUCRĂRI PRACTICE DE
FIZICĂ FARMACEUTICĂ”, Constanța 2015;

• https://ro.scribd.com/doc/200384593/Curs-5-Radioterapia

• https://koaha.org/wiki/Telecobaltoterapia#

• https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Educatie-pentru-sanatate.pdf

• https://www.medlife.ro/glosar-medical/analize-medicale/cobalt

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Radia%C8%9Bie_gama

S-ar putea să vă placă și